Noua Traducere Românească (NTR)

Vestirea celei de‑a zecea urgii

1 Domnulîi zisese lui Moise: „Voi mai aduce încă o urgie peste Faraon și peste Egipt. După aceasta, el vă va lăsa să plecați de aici. Când vă va lăsa să plecați de aici, de fapt el vă va alunga de tot.

2 Spune poporului ca orice om să ceară vecinului său și orice femeie să ceară vecinei ei lucruri de argint și de aur.“

3 Domnula făcut ca poporul să găsească bunăvoință înainteaegiptenilor. Mai mult, Moise a devenit un om foarte însemnat în țara Egiptului, atât în ochii slujitorilor lui Faraon, cât și în ochii poporului.

4 Moise a zis:

– Așa vorbeșteDomnul: „La miezul nopții voi ieși în mijlocul Egiptului.

5 Toți întâii născuți din țara Egiptului vor muri, de la întâiul născut al lui Faraon care stă pe tron, până la întâiul născut al roabei care învârte la râșniță și până la toți întâii născuți ai vitelor.

6 Apoi va fi un mare strigăt în toată țara Egiptului, așa cum n‑a mai fost și nu va mai fi.

7 Dar între fiii lui Israel nici măcar un câine nu va lătra, nici la animale, nici la oameni, ca să știți ce deosebire faceDomnulîntre Egipt și Israel.“

8 Atunci toți acești slujitori ai tăi vor veni la mine și se vor pleca până la pământ înaintea mea, zicând: „Ieși, tu și tot poporul care te urmează!“ După aceea voi ieși.

Și plin de mânie Moise a ieșit de la Faraon.

9 Domnuli‑a zis lui Moise: „Faraon nu vă va asculta, pentru ca minunile Mele să se înmulțească în țara Egiptului.“

10 Moise și Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon, darDomnula împietritinima lui Faraon și acesta nu i‑a lăsat pe fiii lui Israel să plece din țara sa.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/11-d91408b36d6d2028661eba7a0fe31fc1.mp3?version_id=126—

Mielul pascal și azimele

1 Domnulle‑a vorbit lui Moise și Aaron în țara Egiptului, zicând:

2 „Această lună va marca începutul lunilor; ea va fi pentru voi prima lună din an.

3 Vorbiți întregii comunități a lui Israel, zicând: «În ziua a zecea a acestei luni, să‑și ia un mielpentru fiecare familie, un miel pentru fiecare casă.

4 Dacă o familie este prea mică pentru un miel, să‑l împartă cu vecinul lor cel mai apropiat, după numărul persoanelor, iar mielul să fie împărțit după cât mănâncă fiecare om.

5 Mielul vostru să fie fără meteahnă: un mascul de un an. Puteți lua un miel sau un ied.

6 Să aveți grijă de el până în ziua a paisprezecea a lunii, apoi întreaga adunare a comunității lui Israel să‑l înjunghie între cele două seri.

7 Să ia din sânge și să‑l pună pe cei doi stâlpi și pe pragul de sus al ușilor caselor în care‑l vor mânca.

8 Să mănânce carnea în noaptea aceea; s‑o mănânce friptă la foc cu azime și cu ierburi amare.

9 Să nu mâncați nimic crud din el, nici fiert în apă, ci fript la foc – capul, picioarele și măruntaiele.

10 Să nu lăsați nimic din el până dimineață; orice va rămâne până dimineața să fie ars.

11 Să‑l mâncați astfel:să avețicoapsele încinse, sandalele în picioare și toiagul în mână. Să‑l mâncați în grabă căci estemielul dePaște alDomnului.

12 Pentru că în noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului și voi lovi orice întâi născut din țara Egiptului, atât al oamenilor, cât și al animalelor și îi voi judeca pe toți dumnezeii Egiptului. Eu suntDomnul.

13 Sângele va fi un semn pentru voi pe casele în care vă aflați. Când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi și nu va fi nicio urgie asupra voastră ca să vă distrugă atunci când voi lovi țara Egiptului.

14 Această zi va fi pentru voi ozi deaducere-aminte: s‑o comemorați ca pe o sărbătoare pentruDomnul. S‑o comemorați de‑a lungul generațiilor voastre,cape o hotărâre veșnică.

15 Timp de șapte zile să mâncați azime. Chiar din prima zi să scoateți aluatul din casele voastre, pentru că oricine mănâncă pâine dospită din prima zi până în a șaptea zi va fi nimicit din Israel.

16 În prima zi să aveți o adunare sfântă. În ziua a șaptea să aveți, de asemenea, o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare atunci, în afară de mâncarea pe care o veți pregăti pentru fiecare persoană.

17 Să ținețiSărbătoareaAzimelor, pentru că în aceeași zi am scos oștirile voastre din țara Egiptului. Să țineți această zi de‑a lungul generațiilor voastre, ca pe o hotărâre veșnică.

18 În prima lună, din seara celei de‑a paisprezecea zi până în seara celei de‑a douăzeci și una zi, să mâncați azime.

19 Timp de șapte zile să nu fie aluat în casele voastre, pentru că oricine mănâncă ce este dospit va fi nimicit din comunitatea lui Israel, fie că este străin, fie că este băștinaș.

20 Să nu mâncați nimic dospit. Să mâncați azime în toate locuințele voastre.»“

21 Moise i‑a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le‑a zis: „Duceți‑vă și luați un miel pentru clanurile voastre și înjunghiațimielul dePaște.

22 Luați un mănunchi de isop, înmuiați‑l în sângele care este în vas și ungeți cu el pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii casei voastre. Nimeni să nu iasă în afara ușii casei lui până dimineața,

23 pentru căDomnulva trece să‑i lovească pe egipteni. Când va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii,Domnulva trece pe lângă ușă și nu va da voie Nimicitoruluisă intre în casele voastre ca să vă lovească.

24 Să țineți acest lucru ca pe o hotărâre veșnică pentru voi și pentru copiii voștri.

25 Când veți intra în țara pe careDomnulv‑o va da, așa cum a promis, să păziți această slujbă.

26 Când copiii voștri vă vor întreba: «Ce înseamnă această slujbă pentru voi?»,

27 să le răspundeți: «Este jertfa de Paște în cinsteaDomnului, pentru că El a trecut pe lângăcasele fiilor lui Israel în Egipt, atunci când i‑a lovit pe egipteni și a eliberat familiile noastre.»“ Poporul s‑a plecat la pământ și s‑a închinat.

28 Apoi fiii lui Israel au plecat și au făcut așa cumDomnulle‑a poruncit lui Moise și Aaron; așa au făcut.

Moartea întâilor născuți și ieșirea din Egipt

29 La miezul nopțiiDomnula lovit toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul său, până la întâiul născut al prizonierului, care era în temniță, și întâiul născut al tuturor vitelor.

30 Când Faraon, slujitorii săi și toți egiptenii s‑au sculat noaptea, au fost mari țipete în Egipt, pentru că nu era casă unde să nu fie cineva mort.

31 Faraon i‑a chemat pe Moise și pe Aaron în timpul nopții și le‑a zis: „Ridicați‑vă! Ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și fiii lui Israel. Plecați! Slujiți‑IDomnului, așa cum ați zis.

32 Luați‑vă turmele și cirezile, așa cum ați cerut, plecați și binecuvântați‑mă.“

33 Egiptenii zoreau poporul ca să‑l scoată cât mai repede afară din țară, căci își ziceau: „Vom muri cu toții!“

34 Poporul și‑a luat aluatul înainte ca el să dospească, împreună cu vasele de frământat. Le‑au înfășurat în haine și le‑au pus pe umeri.

35 Fiii lui Israel au făcut așa cum le‑a spus Moise; au cerut egiptenilor lucruri de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte.

36 Domnula făcut ca poporul să găsească bunăvoință înainteaegiptenilor și aceștia le‑au dat ce‑au cerut. Și astfel i‑au prădat pe egipteni.

37 Fiii lui Israel au călătorit pe jos, din Ramses spre Sucot. Ei erau în jur de șase sute de mii de bărbați care mergeau pe jos, în afară de femei și copii.

38 De asemenea, o mulțime amestecată de oameni s‑a suit împreună cu ei, precum și foarte multe vite, atât turme, cât și cirezi.

39 Au făcut turte din aluatul nedospit pe care l‑au adus din Egipt.Aluatulnu era dospit, pentru că atunci când au fost alungați din Egipt n‑au putut să întârzie, și nici să‑și pregătească provizii.

40 Perioada de ședere a fiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani.

41 La sfârșitul celor patru sute treizeci de ani, chiar în ziua aceea, toate oștirileDomnuluiau ieșit din țara Egiptului.

42 Pentru că, în noaptea aceea,Domnula vegheat să‑i scoată din țara Egiptului, toți fiii lui Israel, de‑a lungul generațiilor lor, trebuie să țină acea noapte de veghe în cinsteaDomnului.

Porunci privind Paștele

43 Domnulle‑a zis lui Moise și Aaron: „Aceasta este porunca cu privire la Paște: niciun străin să nu‑l mănânce,

44 dar orice rob cumpărat poate mânca din el după ce a fost circumcis.

45 Peregrinul și zilierul să nu mănânce din el.

46 Să fie mâncat într‑o singură casă. Să nu scoateți carnea afară din casă și să nu‑i zdrobiți niciunul din oase.

47 Paștelesă fie ținut de întreaga comunitate a lui Israel.

48 Dacă vreun străin care locuiește la tine va dori să sărbătorească PașteleDomnului, toți bărbații din familia lui să fie circumciși. Doar după aceea se poate apropia să sărbătorească. El va fi privit ca un băștinaș. Niciun necircumcis să nu mănânce.

49 Va fi o singură lege atât pentru băștinaș, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul vostru.“

50 Toți fiii lui Israel au făcut așa cumDomnulle poruncise lui Moise și Aaron; așa au făcut.

51 În ziua aceea,Domnuli‑a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului, după oștirile lor.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/12-f24087efa32ea2205f65186a41b5ef22.mp3?version_id=126—

Sărbătoarea Azimelor și răscumpărarea întâilor născuți

1 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

2 „Sfințeștepentru Mine orice întâi născut, care este băiat, dintre fiii lui Israel. Primul rod al pântecului, atât dintre oameni, cât și dintre animale, este al Meu.“

3 Moise a zis poporului: „Aduceți‑vă aminte de ziua aceasta, în care ați ieșit din Egipt, din casa robilor, pentru căDomnulv‑a scos de acolo cu mână puternică. Să nu se mănânce pâine dospită.

4 Astăzi ieșiți, în luna Abib.

5 CândDomnulte va duce în țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a hiviților și a iebusiților,țarăpe care El a jurat părinților tăi că ți‑o va da, – o țară în care curge lapte și miere –, să ții această slujbă în luna aceasta.

6 Șapte zile să mănânci azime, iar în a șaptea zi să fie o sărbătoare în cinsteaDomnului.

7 Timp de șapte zile să se mănânce azime. Să nu se vadă la tine pâine dospită și niciun fel de aluat să nu fie văzut pe întreg teritoriul tău.

8 Să istorisești copilului tău în ziua aceea, zicând: «Aceasta esteo aducere-aminte a ceea cea făcutDomnulpentru mine când am ieșit din Egipt.»

9 Să fie pentru tine ca un semn pe mână și caun semn deaducere-aminte între ochii tăi, pentru ca LegeaDomnuluisă fie pe buzele tale. Căci cu mână puternică te‑a scosDomnuldin Egipt.

10 Să ții această hotărâre la vremea ei, în fiecare an.

11 CândDomnulte va duce în țara canaaniților, așa cum ți‑a jurat ție și părinților tăi, și ți‑o va da,

12 să închiniDomnuluipe toți aceia care vor fi primul rod al pântecului. Toți întâii născuți dintre vitele tale să fie aiDomnuluiși anume fiecare mascul.

13 Dar orice întâi născut al măgăriței să‑l răscumperi cu un miel, iar dacă nu‑l răscumperi, să‑i frângi gâtul. De asemenea, să răscumperi pe fiecare întâi născut dintre fiii tăi.

14 Și când fiul tău te va întreba într‑o bună zi: «Ce înseamnă aceasta?», tu să‑i răspunzi: «Domnulne‑a scos cu mână puternică din Egipt, din casa robilor.

15 Când Faraon s‑a încăpățânat să nu ne lase să plecăm,Domnuli‑a ucis pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al omului până la întâiul născut al animalelor. De aceea jertfescDomnuluiprimul mascul al fiecărui animal și răscumpăr pe fiecare întâi născut dintre fiii mei.

16 Aceasta să‑ți fie ca un semn pe mână și ca niște bentițe între ochi, căciDomnulne‑a scos cu mână puternică din Egipt.»“

Trecerea Mării Roșii

17 Când Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu i‑a condus pe drumul spre țara filistenilor, deși era mai aproape, pentru că Dumnezeu a zis: „Să nu cumva ca poporul, văzând războiul, să‑i pară rău și să se întoarcă în Egipt.“

18 Astfel, Dumnezeu a condus poporul, punându‑l să ocolească pe drumul spre pustie, către Marea Roșie. Fiii lui Israel au ieșit din țara Egiptului pregătiți pentru război.

19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif, care‑i pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu va veni sigur la voi. Să luați atunci oasele mele de aici.“

20 Ei au plecat din Sucot și apoi și‑au așezat tabăra la Etam, la marginea pustiei.

21 Ca să‑i conducă pe drum,Domnula mers înaintea lor într‑un stâlp de nor ziua și într‑un stâlp de foc noaptea, ca să le dea lumină, astfel că puteau călători atât ziua, cât și noaptea.

22 Nici stâlpul de nor din timpul zilei, nici stâlpul de foc din timpul nopții nu se depărta dinaintea poporului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/13-dee2f06c6225c387c8210af03fc714a0.mp3?version_id=126—

Traversarea Mării Roșii

1 ApoiDomnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

2 „Spune‑le fiilor lui Israel să se întoarcă și să‑și așeze tabăra lângă Pi‑Hahirot, între Migdol și mare, față în față cu Baal-Țefon. Să vă așezați tabăra lângă mare, față în față cuBaal-Țefon.

3 Faraon va zice despre fiii lui Israel: «Rătăcesc fără țintă prin țară, îi înghite pustia.»

4 Eu îi voi împietri inima lui Faraon și el îi va urmări. Însă Îmi voi aduce slavă prin Faraon și prin toată oștirea lui. Egiptenii vor ști astfel că Eu suntDomnul.“ Și ei au făcut întocmai.

5 Când i s‑a spus regelui Egiptului că poporul a fugit, inima lui Faraon și a slujitorilor săi s‑a întorsîmpotriva poporului și au zis: „Ce‑am făcut? Cum de l‑am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?“

6 Faraonși‑a pregătit carul și și‑a luat cu el poporul.

7 A luat șase sute de care alese și toate celelalte care ale Egiptului, fiecare cu propria lui căpetenie.

8 Domnula împietritinima lui Faraon, regele Egiptului, astfel că acesta i‑a urmărit pe fiii lui Israel.În acest timp, fiii lui Israel ieșeau cu îndrăzneală.

9 Egiptenii i‑au urmărit cu toți caii și carele lui Faraon, cu călărețiiși armata acestuia. I‑au ajuns tocmai când aveau tabăra așezată lângă mare, lângă Pi‑Hahirot, față în față cu Baal-Țefon.

10 În timp ce Faraon se apropia, fiii lui Israel și‑au ridicat ochii și iată că egiptenii mărșăluiau după ei. Atunci fiii lui Israel s‑au temut foarte tare și au strigat cătreDomnul.

11 Apoi i‑au zis lui Moise:

– Pentru că nu mai erau morminte în Egipt ne‑ai adus să murim în pustie? Ce ne‑ai făcut scoțându‑ne din Egipt?

12 Nu tocmai aceasta îți spuneam noi în Egipt, când ziceam: „Lasă‑ne să slujim egiptenilor, căci este mai bine pentru noi să slujim egiptenilor decât să murim în pustie“?

13 Dar Moise a zis poporului:

– Nu vă temeți, stați fermi și veți vedea izbăvirea pe careDomnulv‑o va da azi, pentru că pe egiptenii pe care îi vedeți azi nu‑i veți mai vedea niciodată.

14 DomnulSe va lupta pentru voi; voi însă, să stați liniștiți.

15 ApoiDomnuli‑a zis lui Moise: „De ce strigi către Mine? Vorbește‑le fiilor lui Israel să meargă înainte.

16 Tu să‑ți ridici toiagul și să‑ți întinzi mâna spre mare, iar ea se va despărți, și fiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.

17 Iar Eu, iată, voi împietri inimile egiptenilor și aceștia vor merge după ei. Astfel Îmi voi aduce slavă prin Faraon și prin toată oștirea lui, prin carele și călăreții lui.

18 Egiptenii vor ști că Eu suntDomnul, atunci când Îmi voi aduce slavă prin Faraon, prin carele și prin călăreții lui.“

19 Îngerul lui Dumnezeu, Care mergea înaintea taberei lui Israel, Și‑a schimbat locul și a mers în urma lor. Stâlpul de nor s‑a ridicat dinaintea lor și a stat în urma lor.

20 El a venit între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Astfel, acolo erau atât norul, cât și întunericul. Norul lumina noaptea. Cele două tabere nu s‑au apropiat una de cealaltă toată noaptea.

21 Apoi Moise și‑a întins mâna spre mare.Domnula pus marea în mișcare printr‑un vânt puternic dinspre răsărit, care a despărțit apele și a făcut din mare pământ uscat.

22 Fiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe pământ uscat, apele făcându‑se zid la dreapta și la stânga lor.

23 Egiptenii i‑au urmărit, și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării.

24 Spre dimineață,DomnulS‑a uitat la tabăra egiptenilor din stâlpul de foc și de nor și a adus panică în tabăra egiptenilor.

25 Le‑a scos roțile de la care și i‑a făcut astfel să le mânuiască cu greutate. Atunci egiptenii au zis: „Să fugim dinaintea lui Israel căciDomnulluptă pentru ei împotriva Egiptului!“

26 ApoiDomnuli‑a zis lui Moise: „Întinde‑ți mâna spre mare și apele vor veni înapoi peste egipteni, peste carele și peste călăreții lor.“

27 Moise și‑a întins mâna spre mare și, înspre dimineață, marea a revenit la adâncimea ei. În timp ce egiptenii fugeau din calea ei,Domnuli‑a năpustit pe aceștia în mijlocul mării.

28 Apele s‑au întors și au acoperit carele, călăreții și toată armata lui Faraon, care intrase după ei în mijlocul mării. N‑a mai rămas între ei nici măcar unul.

29 Însă fiii lui Israel au mers prin mijlocul mării ca pe uscat, apele făcându‑se zid la dreapta și la stânga lor.

30 În ziua aceea,Domnull‑a izbăvit pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel i‑a văzut pe egipteni morți pe malul mării.

31 Israel a văzut lucrareamăreață pe careDomnula înfăptuit‑o împotriva egiptenilor. Astfel, poporul s‑a temut deDomnulși a crezut înDomnulși în robul Său Moise.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/14-0125dcaf848e8729bd232f91561b535d.mp3?version_id=126—

Cântarea de laudă a lui Moise și a lui Miriam

1 Atunci Moise și fiii lui Israel au cântat această cântareDomnului. Ei au zis:

„Voi cântaDomnului,

căci S‑a înălțat cu multă slavă.

I‑a năpustit în mare

pe cal și pe călăreț.

2 Domnuleste puterea și cântarea mea,

El a devenit izbăvirea mea;

Acesta este Dumnezeul meu și Îl voi lăuda,

este Dumnezeul tatălui meu și Îl voi înălța.

3 Domnuleste un războinic;

Numele Lui esteDomnul.

4 El a aruncat în mare

carele lui Faraon și armata lui.

Căpeteniile lui alese

s‑au înecat în Marea Roșie.

5 Ape adânci i‑au acoperit;

au coborât în adâncuri ca o piatră.

6 Dreapta Ta,Doamne,

este măreață în putere,

dreapta Ta,Doamne,

l‑a zdrobit pe dușman.

7 Cu măreția maiestății Tale

i‑ai doborât pe cei ce s‑au ridicat împotriva Ta,

Ți‑ai dezlănțuit mânia

care i‑a mistuit ca pe o miriște.

8 La suflarea nărilor Tale

apele s‑au adunat,

puhoaiele de ape s‑au ridicat ca un zid,

adâncurile s‑au închegat în inima mării.

9 Dușmanul își zicea:

«Îi voi urmări, îi voi ajunge.

Voi împărți prada;

îmi voi împlini dorința cu privire la ei.

Îmi voi scoate sabia

și mâna mea va pune stăpânire pe ei.»

10 Însă când Tu ai suflat cu suflarea Ta,

marea i‑a acoperit.

S‑au afundat ca plumbul

în apele mărețe.

11 Cine este ca Tine dintre dumnezei,Doamne?

Cine este ca Tine, glorios în sfințenie,

de temut în cântări de laudă și înfăptuitor de minuni?

12 Ți‑ai întins mâna dreaptă,

și pământul i‑a înghițit.

13 Prin îndurareaTa ai condus poporul

pe care l‑ai răscumpărat;

prin puterea Ta l‑ai călăuzit

spre Locuința Ta cea sfântă.

14 Popoarele vor auzi și vor tremura;

îi va apuca groaza pe locuitorii Filistiei.

15 Atunci căpeteniile Edomului se vor îngrozi;

un cutremur îi va cuprinde pe conducătorii Moabului.

Toți locuitorii Canaanului se vor topi de spaimă.

16 Spaima și groaza vor cădea peste ei.

Din cauza măreției brațului Tău,

vor amuți ca o piatră,

până va trece poporul Tău,Doamne,

până va trece poporul pe care l‑ai câștigat.

17 Tu îi vei aduce și‑i vei sădi

pe muntele moștenirii Tale,

Locul șederii Tale

pe care Tu,Doamne, l‑ai făcut,

Sfântul Lăcaș, Stăpâne,

pe care mâinile Tale l‑au întemeiat.

18 Domnulva domni în veci de veci!“

19 Când caii, carele și călărețiilui Faraon au intrat în mare,Domnula adus înapoi apele mării peste ei. Însă fiii lui Israel au mers pe pământ uscat prin mijlocul mării.

20 Apoi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mână și toate femeile au ieșit după ea având tamburine și dansând.

21 Miriam le cânta:

„CântațiDomnului,

căci S‑a înălțat cu multă slavă.

I‑a năpustit în mare

pe cal și pe călăreț.“

Apele de la Mara și Elim

22 După aceea, Moise l‑a condus pe Israel în călătorie de la Marea Roșie și au ieșit înspre pustia Șur. Ei au mers trei zile prin pustie, fără să găsească apă.

23 Au ajuns la Mara, dar n‑au putut să bea apă din Mara pentru că era amară. De aceea i s‑a pus numele Mara.

24 Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?“

25 El a strigat cătreDomnul, șiDomnuli‑a arătat un copac.Moisea aruncat copacul în apă, și apa s‑a făcut dulce. Acolo i‑a datDomnulhotărâri și porunci și acolo l‑a pus la încercare.

26 El a zis: „Dacă vei asculta cu atenție glasulDomnului, Dumnezeul tău, dacă vei face ce este drept în ochii Lui, dacă vei lua aminte la poruncile Lui și vei păzi toate hotărârile Lui, nu voi aduce peste tine niciuna din bolile pe care le‑am adus peste egipteni. Căci Eu suntDomnul, Care te vindecă.“

27 Au ajuns la Elim, unde se găseau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de palmieri. Ei și‑au așezat tabăra acolo, lângă ape.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/15-d98bf0832f2a4d839784317183fa955e.mp3?version_id=126—

Mana și prepelițele

1 Întreaga comunitate a fiilor lui Israel a plecat din Elim și a ajuns în pustia Sin, care este între Elim și Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua după ieșirea lor din țara Egiptului.

2 În pustie, întreaga comunitate a fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron.

3 Fiii lui Israel le‑au zis: „O, de‑am fi fost omorâți de mânaDomnuluiîn țara Egiptului, când stăteam lângă oalele cu carne și mâncam pâine din belșug! Căci ne‑ați adus în pustia aceasta ca să faceți să moară de foame toată adunarea aceasta!“

4 AtunciDomnuli‑a zis lui Moise: „Iată, voi face să plouă pâine din cer pentru voi. În fiecare zi poporul să iasă și să adune pâine pentru ziua aceea. Îi voi pune la încercare ca să văd dacă vor umbla sau nu potrivit cu legeaMea.

5 În ziua a șasea să pregătească ce au adunat, într‑o cantitate dublă față de ce au adunat în fiecare zi.“

6 Moise și Aaron le‑au zis tuturor fiilor lui Israel: „Diseară, veți ști căDomnulv‑a scos din țara Egiptului,

7 iar dimineață veți vedea slavaDomnului, pentru că El aude cârtirile voastre împotriva Lui. Căci ce suntem noi, ca să cârtiți împotriva noastră?“

8 Moise a zis: „Veți ști aceastacândDomnulvă va da carne seara, iar dimineața – pâine din belșug, pentru căDomnulv‑a auzit cârtirile pe care le‑ați rostit împotriva Lui. Ce suntem noi? Cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotrivaDomnului.“

9 După aceea, Moise i‑a zis lui Aaron: „Spune întregii comunități a fiilor lui Israel: «Apropiați‑vă deDomnul, căci El a auzit cârtirile voastre.»“

10 În timp ce Aaron vorbea întregii comunități a fiilor lui Israel, ei s‑au uitat înspre pustie și iată că slavaDomnuluis‑a arătat în nor.

11 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

12 „Am auzit cârtirile fiilor lui Israel. De aceea spune‑le: «Între cele două serio să mâncați carne, iar dimineața – pâine din belșug. Atunci veți ști că Eu suntDomnul, Dumnezeul vostru.»“

13 Seara au venit niște prepelițe care au acoperit tabăra. Dimineața, în jurul taberei, se afla un strat de rouă.

14 Când stratul de rouă s‑a ridicat, iată că pe fața pustiei au rămas niște boabe mici, ca boabele de gheață pe pământ.

15 Când fiii lui Israel le‑au văzut, fiecare i‑a zis fratelui său: „Ce este aceasta?“ Căci nu știau ce este. Moise le‑a zis: „Este pâinea pe careDomnulv‑a dat‑o s‑o mâncați.

16 Domnula poruncit: «Fiecare din voi să adune cât îi trebuie pentru hrană și anume un omerde fiecare persoană, după numărul celordin cortul lui. Să adunați pentru fiecare persoană din cortul vostru.»“

17 Fiii lui Israel au făcut astfel: unii au adunat mai mult, alții mai puțin.

18 După ce au măsurat‑o cu omerul,au văzut căcelui ce a adunat mai mult nu i‑a rămas în plus, iar cel ce a adunat mai puțin n‑a dus lipsă; fiecare om a adunat după nevoile lui.

19 Moise le‑a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până dimineața!“

20 Însă ei nu l‑au ascultat pe Moise. Unii au lăsat o parte din ea până dimineața, astfel că aceasta a făcut viermi și s‑a împuțit. Moise s‑a mâniat pe ei.

21 În fiecare dimineață adunau după cum aveau nevoie. Când soarele era fierbinte,pâinease topea.

22 În ziua a șasea ei au adunat de două ori mai multă pâine,și anumedoi omeride fiecare. Când toți conducătorii comunității au venit și l‑au înștiințat pe Moise,

23 acesta le‑a zis: „Iată ce a spusDomnul: «Mâine este o zi de odihnă, un Sabat sfânt pentruDomnul. Coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și tot ce vă rămâne păstrați până dimineața.»“

24 Ei au păstrat‑o așa cum a poruncit Moise, și ea nu s‑a împuțit și n‑a făcut viermi.

25 Moise a zis: „Mâncați‑o azi, pentru că azi este SabatulDomnului; azi nu veți găsipâinepe câmp.

26 S‑o adunați timp de șase zile, căci în ziua a șaptea,ziua deSabat, ea nu va fi.“

27 În ziua a șaptea însă, unii oameni din popor au ieșit să adunepâine, dar n‑au găsitnimic.

28 Domnuli‑a zis lui Moise: „Până când veți refuza să păziți poruncile și legile Mele?

29 Vedeți căDomnulv‑a dat Sabatul; de aceea vă dă El în a șasea zi pâine pentru două zile. Orice om să rămână acolo unde este. Niciunul să nu iasă din locul său în ziua a șaptea.“

30 Șiastfel, în ziua a șaptea poporul s‑a odihnit.

31 Casa lui Israel i‑a pus numele „mană“. Ea era ca sămânța de coriandru. Era albă, iar la gust era ca o turtă cu miere.

32 Moise a zis: „Acesta este cuvântul pe care l‑a poruncitDomnul: «Puneți deoparte un omer plin de mană, ca să fie păstrat de‑a lungul generațiilor voastre, pentru ca ei să vadă pâinea cu care v‑am hrănit în pustie, când v‑am scos din țara Egiptului.»“

33 Moise i‑a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază‑l înainteaDomnuluica să fie păstrat de‑a lungul generațiilor voastre.“

34 Aaron l‑a pus înaintea Mărturiei, ca să fie păstrat acolo, așa cumDomnulîi poruncise lui Moise.

35 Fiii lui Israel au mâncat mană timp de patruzeci de ani, până când au ajuns într‑o țară locuită. Au mâncat mană până au ajuns la hotarul țării Canaan. (

36 Un omer este a zecea parte dintr‑o efă.)

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/16-11483acdfd4b500897474be320d95aff.mp3?version_id=126—

Apa din stâncă

1 Întreaga comunitate a fiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, călătorind din loc în loc, după cum le‑a poruncitDomnul. Ei și‑au așezat tabăra la Refidim, daracolonu era apă de băut pentru popor.

2 Atunci poporul s‑a certat cu Moise.

Ei au zis:

– Dă‑ne apă să bem!

Moise le‑a răspuns:

– De ce vă certați cu mine? De ce Îl puneți la încercarepeDomnul?

3 Poporulstăteaacolo însetat și cârtea împotriva lui Moise.

El zicea:

– De ce ne‑ai scos din Egipt? Ca să ne faci să murim de sete cu copiii și vitele noastre?

4 Moise a strigat cătreDomnul, zicând:

– Ce să fac cu poporul acesta? Încă puțin și o să mă omoare cu pietre!

5 Domnuli‑a răspuns lui Moise:

– Treci înaintea poporului și ia cu tine câțiva dintre bătrânii lui Israel. Ia în mână toiagul tău cu care ai lovit Nilul și du‑te.

6 Iată, Eu voi sta acolo, înaintea ta, lastâncă, în Horeb. Lovește stânca și din ea va ieși apă. Astfel, poporul va putea să bea.

Și Moise a făcut așa sub privirea bătrânilor lui Israel.

7 El a pus acelui loc numele „Masa și Meriba“, pentru că acolo fiii lui Israel s‑au certat și L‑au pus la încercare peDomnul, zicând: „Este oareDomnulcu noi sau nu?“

Victoria împotriva lui Amalek

8 După aceea a venit Amalek și s‑a luptat cu Israel la Refidim.

9 Moise i‑a zis lui Iosua: „Alege câțiva oameni dintre noi și ieși! Luptă‑te cu Amalek! Mâine voi sta pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mâna mea.“

10 Iosua a făcut așa cum i‑a zis Moise și s‑a luptat cu Amalek, în timp ce Moise, Aaron și Hur s‑au urcat pe vârful dealului.

11 Atunci când Moise își ținea mâna sus, Israel era mai tare, iar atunci când își lăsa mâna jos, era mai tare Amalek.

12 Când mâinile lui Moise au obosit, au luat o piatră și au pus‑o sub el, iar el s‑a așezat pe ea. Apoi Aaron și Hur i‑au sprijinit mâinile, unul de‑o parte, iar altul de cealaltă parte. Și astfel mâinile lui au rămas întinse până la apusul soarelui.

13 Iosua l‑a învins pe Amalek și pe poporul acestuia cu ascuțișul sabiei.

14 AtunciDomnuli‑a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta într‑o carte ca aducere-aminte și citește‑o în auzul lui Iosua, căci voi șterge amintirea lui Amalek de sub ceruri.“

15 Moise a zidit un altar și i‑a pus numele „Domnuleste steagul meu“,

16 zicând: „Pentru că o mânăs‑a ridicatspre tronulDomnului,Domnulva purta război împotriva lui Amalek din generațieîngenerație.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/17-d203c180a34d9950a4da21651750847b.mp3?version_id=126—

Vizita lui Ietro și organizarea juridică a poporului

1 Ietro, preotul din Midian, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise și pentru poporul Său Israel;a aflatcăDomnull‑a scos pe Israel din Egipt.

2 Ietro, socrul lui Moise, a adus‑o înapoi pe Sefora, soția lui Moise, care fusese trimisă acasă.

3 I‑a adus șipe cei doi fii ai Seforei. Unul se numea Gherșom(căciMoisezisese: „Locuiesc ca străin într‑o țară străină“),

4 iar celălalt se numea Eliezer(căciMoise zisese: „Dumnezeul tatălui meu a fost ajutorul meu și m‑a scăpat de sabia lui Faraon“).

5 Ietro, socrul lui Moise, a venit în pustia unde așezaseMoisetabăra,lângămuntele lui Dumnezeu, aducându‑i cu el pe fiii lui Moise și pe soția acestuia.

6 Ietroi‑a trimis vorbă lui Moise,zicându‑i: „Eu, socrul tău, Ietro, vin la tine cu soția ta și cu cei doi fii ai ei.“

7 Moise a ieșit să‑l întâlnească pe socrul său, s‑a plecat și i‑a dat sărutare. S‑au întrebat unul pe celălalt de sănătate și au intrat în cort.

8 Apoi Moise i‑a istorisit socrului său tot ceea ce le‑a făcutDomnullui Faraon și egiptenilor de dragul lui Israel, toate greutățile care veniseră peste ei pe drum și cum i‑a eliberatDomnul.

9 Ietro s‑a bucurat pentru tot binele pe careDomnulîl făcuse lui Israel, eliberându‑l din mâna egiptenilor.

10 Ietro a zis: „Binecuvântat să fieDomnulCare v‑a eliberat din mâna egiptenilor și din mâna lui Faraon,El, Care a eliberat poporul din mâna egiptenilor.

11 Acum știu căDomnuleste mai mare decât toți dumnezeii, căci a fost mai presus de ei chiar în lucrul în care s‑au purtat cu trufie.“

12 Ietro, socrul lui Moise, a adus o ardere‑de‑tot și jertfe lui Dumnezeu. Aaron a venit împreună cu toți bătrânii lui Israel ca să mănânce împreună cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.

13 În ziua următoare, Moise s‑a așezat ca să judece poporul, și poporul a stat în jurul lui Moise de dimineața până seara.

14 Când socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, l‑a întrebat:

– Ce faci tu acolo pentru popor? De ce stai jos singur și tot poporul stă în jurul tău de dimineața până seara?

15 Moise i‑a răspuns socrului său:

– Pentru că poporul vine la mine să ceară sfatul lui Dumnezeu.

16 Când au vreo problemă, vin la mine ca să‑i judec, iar eu le fac cunoscute hotărârile și legile lui Dumnezeu.

17 Socrul lui Moise i‑a zis:

– Ceea ce faci tu nu este bine.

18 Te vei epuiza singur, atât tu, cât și poporul acesta care este cu tine, căci lucrarea este prea grea pentru tine. Nu vei putea s‑o faci singur.

19 Acum, ascultă glasul meu: îți voi da un sfat și Dumnezeu va fi cu tine! Stai înaintea lui Dumnezeu pentru popor și adu problemele înaintea lui Dumnezeu.

20 Învață‑i hotărârile și legile și arată‑le calea pe care trebuie să meargă și lucrarea pe care trebuie s‑o facă.

21 Caută oameni destoinici din tot poporul, care se tem de Dumnezeu, oameni de încredere, care urăsc câștigul nedrept și pune‑i peste popordrept conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci și peste zece.

22 Ei să judece poporul în orice vreme; să aducă înaintea ta orice caz greu, însă cazurile ușoare să le judece eiînșiși. În felul acesta va fi mai ușor pentru tine, și ei vor duce povara împreună cu tine.

23 Dacă vei face lucrul acesta șidacăDumnezeu îți va porunci așa, vei putea face față poverilor, și tot poporul acesta va merge la locul lui în pace.

24 Moise a ascultat de socrul său și a făcut tot ce zisese el.

25 Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul și i‑a pus conducători peste popor: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci și peste zeceoameni.

26 Ei judecau poporul tot timpul; cazurile grele i le aduceau lui Moise, iar cele ușoare le judecau eiînșiși.

27 Apoi Moise și‑a trimis socrulîn drumul luiși acesta a plecat în țara lui.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/18-6e5775880bbb69d355be4d0b0ebc993a.mp3?version_id=126—

Israel în pustia Sinai

1 În luna a treia de la ieșirea fiilor lui Israel din țara Egiptului, în aceeași zi, au ajuns în pustia Sinai.

2 După ce au pornit din Refidim, au intrat în pustia Sinai și apoi și‑au așezat tabăra în pustie. Acolo, Israel și‑a așezat tabăra înaintea muntelui.

3 Moise s‑a suit la Dumnezeu.Domnull‑a chemat de pe munte, zicând: „Așa să vorbești Casei lui Iacov. Iată ce să le spui fiilor lui Israel:

4 «Ați văzut ce le‑am făcut egiptenilor, cum v‑am purtat pe aripi de vultur și v‑am adus la Mine.

5 De aceea, acum, dacă veți asculta cu atenție de glasul Meu și veți ține legământul Meu, veți fi proprietatea Mea dintre toate popoarele. Deși tot pământul este al Meu,

6 voi Îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfânt.» Acestea sunt cuvintele pe care să le spui fiilor lui Israel.“

7 Astfel, Moise a venit, i‑a chemat pe bătrânii poporului și le‑a pus înainte toate cuvintele acestea, pe care i le‑a poruncitDomnul.

8 Și tot poporul a răspuns împreună și a zis: „Vom face tot ce a zisDomnul.“ Moise a dus înapoiDomnuluicuvintele poporului.

Sfințirea poporului

9 Domnuli‑a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într‑un nor gros, pentru ca poporul să audă când vorbesc cu tine și să aibă întotdeauna încredere în tine.“

Moise I‑a spusDomnuluicuvintele poporului.

10 AtunciDomnuli‑a zis lui Moise: „Du‑te la popor și sfințește‑iazi și mâine. Să‑și spele hainele

11 și să se pregătească pentru a treia zi, pentru că atunciDomnulSe va coborî pe muntele Sinai sub privirea întregului popor.

12 Să pui de jur împrejur limite pentru popor, zicând: «Aveți grijă să nu urcați pe munte sau să vă atingeți de poalele lui. Oricine se atinge de munte, sigur va fi pedepsit cu moartea.»

13 Nicimăcaro mână să nu‑l atingă.Dacă‑l va atinge cineva, să fie omorât cu pietre sau străpunscu săgeți. Indiferent ce va fi, animal sau om, să nu trăiască! Doar când cornul de berbec va suna prelung, ei să se urce pe munte.“

14 Moise a coborât de pe munte la popor. A sfințit poporul, și ei și‑au spălat hainele.

15 El a zis poporului: „Fiți gata pentru a treia zi. Să nu vă apropiați de vreo femeie!“

16 În dimineața celei de‑a treia zi au fost tunete și fulgere. Un nor gros acoperea muntele și un sunet de trâmbițăse auzeafoarte tare, așa că tot poporul din tabără s‑a cutremurat.

17 Moise a scos poporul din tabără ca să‑L întâlnească pe Dumnezeu, și au stat la poalele muntelui.

18 Muntele Sinai era acoperit în întregime cu fum, pentru căDomnulS‑a coborât pe el în foc. Fumul se înălța ca fumul unui cuptor și tot muntelese cutremura cu putere.

19 În timp ce trâmbița suna din ce în ce mai tare, Moise vorbea, și glasul lui Dumnezeu îi răspundea.

20 CândDomnulS‑a coborât pe vârful muntelui Sinai, El l‑a chemat pe Moise pe vârful muntelui, iar Moise s‑a urcatacolo.

21 ApoiDomnuli‑a zis lui Moise:

– Coboară și avertizează poporul să nu se năpustească să se uite laDomnul, pentru ca nu cumva să cadămorțimulți dintre ei.

22 Chiar și preoții care se apropie deDomnultrebuie să se sfințească, pentru ca nu cumvaDomnulsă izbucnească împotriva lor.

23 Moise I‑a răspunsDomnului:

– Poporul nu are voie să urce pe muntele Sinai, pentru că Tu Însuți ne‑ai avertizat, zicând: „Pune limite în jurul muntelui și sfințește‑l.“

24 Domnuli‑a zis:

– Du‑te, coboară, iar apoi suie‑tedin nou aiciîmpreună cu Aaron, dar nu lăsa nici preoții, nici poporul să se repeadă să se suie laDomnul, ca nu cumva El să izbucnească împotriva lor.

25 Moise a coborât la popor și le‑a zisaceste lucruri.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/19-26afb2abaae3374523a8efc9dbd33b70.mp3?version_id=126—

Cele Zece Porunci

1 Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, zicând:

2 „Eu suntDomnul, Dumnezeul tău, Care te‑am scos din țara Egiptului, din casa robilor.

3 Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine!

4 Să nu‑ți faci vreun chip cioplit și nici vreo înfățișare a ceea ce este sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele de sub pământ.

5 Să nu te pleci înaintea lor și să nu le slujești, fiindcă Eu,Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, Care pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinților lor, până la a treia sau a patragenerațiea celor ce Mă urăsc

6 și arăt îndurarefață de miide generațiiale celor ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.

7 Să nu folosești nesăbuitNumeleDomnului, Dumnezeul tău, căciDomnulnu va lăsa nepedepsit pe cel care va folosi nesăbuit Numele Lui.

8 Adu‑ți aminte de ziua de Sabat, ca s‑o sfințești!

9 Să lucrezi șase zile și să‑ți faci toată lucrarea ta,

10 dar ziua a șaptea este SabatulDomnului, Dumnezeul tău. Să nu faci nicio lucrare nici tu, nici fiul tău sau fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vitele tale și nici străinulcare locuieșteîn cetatea ta.

11 Căci în șase zile a făcutDomnulcerurile, pământul, marea și tot ce este în ele, dar în ziua a șaptea S‑a odihnit. De aceea a binecuvântatDomnulziua de Sabat și a sfințit‑o.

12 Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți‑o dăDomnul, Dumnezeul tău!

13 Să nu ucizi!

14 Să nu comiți adulter!

15 Să nu furi!

16 Să nu depui mărturie falsă împotriva semenului tău!

17 Să nu poftești casa semenului tău! Să n‑o poftești pe soția semenului tău, nici pe robul lui, nici pe roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui și nici vreun alt lucru care este al semenului tău!“

18 Tot poporul vedea tunetele și fulgerele,auzeasunetul trâmbițeișivedeamuntele fumegând. Când poporul a văzut, a tremuratde fricăși a stat la depărtare.

19 Ei i‑au zis lui Moise:

– Vorbește tu cu noi și vom asculta. Dar să nu mai vorbească Dumnezeu cu noi, ca nu cumva să murim!

20 Moise a răspuns poporului:

– Nu vă temeți, căci Dumnezeu a venit ca să vă pună la încercare și să aveți teama de El înaintea ochilorvoștri, pentru ca să nu păcătuiți.

21 Poporul stătea la depărtare, iar Moise s‑a apropiat de negura unde se afla Dumnezeu.

Idoli și altare

22 Domnuli‑a zis lui Moise: „Așa să le vorbești fiilor lui Israel: «Voi înșivă ați văzut că v‑am vorbit din ceruri.

23 Să nu vă faceți dumnezei de argintpe care să‑i punețialături de Mine și să nu vă faceți dumnezei de aur.

24 Să‑Mi faci un altar de pământ și să aduci pe el arderile tale de tot și jertfele tale de pace, oile tale și vitele tale. În orice loc în care voi face ca Numele Meu să fie amintit, voi veni la tine și te voi binecuvânta.

25 Dacă‑Mi vei face un altar de piatră, să nu‑l zidești din pietre cioplite, pentru că, atunci când vei pune dalta pe piatră, o vei întina.

26 Să nu te urci pe trepte la altarul Meu, pentru ca să nu ți se descopere goliciunea înaintea lui.»

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/20-98d147a97027497df149f462cbadec6b.mp3?version_id=126—