Noua Traducere Românească (NTR)

Asuprirea fiilor lui Israel în Egipt

1 Acestea sunt numele fiilor lui Israel care au venit în Egipt împreună cu Iacov și împreună cu familiile lor:

2 Ruben, Simeon, Levi și Iuda,

3 Isahar, Zabulon și Beniamin,

4 Dan și Neftali, Gad și Așer.

5 Toți cei ieșiți din coapsele lui Iacov erau în număr de șaptezeci. Iosif se afla deja în Egipt.

6 După o vreme, Iosif a murit. Apoi au murit toți frații săi și toată generația aceea.

7 Fiii lui Israel au fost roditori și s‑au înmulțit foarte mult. Ei au devenit numeroși și au ajuns puternici, astfel încât țara s‑a umplut de ei.

8 Peste Egipt s‑a ridicat un nou rege, care nu‑l cunoscuse pe Iosif.

9 El a zis poporului său: „Iată că poporul fiilor lui Israel este prea mare și prea puternic pentru noi.

10 Haideți să ne purtăm cu înțelepciune față de el. Altfel, se va înmulți și, dacă se va întâmpla să fim în război, se va alătura și el dușmanilor noștri, va lupta împotriva noastră și va ieși din țară.“

11 Și au pus peste ei stăpânitori, ca să‑i chinuiască prin poveri grele. Astfel, ei au zidit pentru Faraoncetățile-hambare Pitom și Ramses.

12 Însă cu cât erau mai asupriți, cu atât se înmulțeau și se răspândeau mai mult. Egiptenii s‑au scârbit de fiii lui Israel.

13 Atunci egiptenii i‑au supus la muncă pe fiii lui Israel cu asprime.

14 Le‑au făcut viața amară, punându‑i să muncească din greu la facerea mortarului, a cărămizilor și la tot felul de lucrări pe câmp. Orice lucrare pe care o făceaupentru egipteniera aspră.

15 Regele Egiptului le‑a vorbit moașelor evreilor (numele uneia era Șifra, iar cealaltă se numea Pua)

16 și le‑a zis: „Când le veți ajuta pe evreice să nască și le veți vedea pe scaunul de naștere, dacă va fi băiat, să‑l omorâți, dar dacă va fi fată,s‑o lăsațisă trăiască.“

17 Însă moașele s‑au temut de Dumnezeu și n‑au făcut cum le‑a poruncit regele Egiptului, ci au lăsat și băieții să trăiască.

18 Regele Egiptului le‑a chemat pe moașe și le‑a întrebat:

– De ce ați făcut acest lucru și i‑ați lăsat și pe băieți să trăiască?

19 Moașele i‑au răspuns lui Faraon:

– Deoarece femeile evreilor nu sunt ca femeile egiptene. Ele sunt viguroase și nasc înainte ca moașa să ajungă la ele.

20 Dumnezeu le‑a făcut bine moașelor, iar poporul s‑a înmulțit și a ajuns foarte puternic.

21 Pentru că moașele s‑au temut de Dumnezeu, El le‑a întemeiat familii.

22 Apoi Faraon a poruncit întregului său popor, zicând: „Să aruncați în Nil orice băiat care li se va nașteevreilor! Dar să lăsați în viață orice fată.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/1-909372cf3986f9a17c9c87a429ff1ab6.mp3?version_id=126—

Nașterea și tinerețea lui Moise

1 Un bărbat din Casa lui Levi s‑a dus și a luatde soțieo fiică a lui Levi.

2 Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu. Fiindcă a văzut că era frumos, l‑a ascuns timp de trei luni.

3 Când nu l‑a mai putut ascunde, a luat un coș de papirus, l‑a uns cu smoală și rășină, a pus copilul în el și l‑a pus între trestii, pe malul râului.

4 Sora lui stătea la distanță, ca să vadă ce se va întâmpla cu el.

5 Fiica lui Faraon a coborât la râu să se scalde, iar servitoarele ei se plimbau pe malul râului. Ea a văzut coșul între trestii și a trimis‑o pe roaba ei să i‑l aducă.

6 Când l‑a deschis, a văzut înăuntru copilul; și iată, băiatul plângea.Fiicei lui Faraoni s‑a făcut milă de el și a zis: „Acesta este unul din copiii evreilor.“

7 Atunci sora copilului a întrebat‑o pe fiica lui Faraon:

– Să merg și să chem o doică dintre femeile evreilor ca să alăpteze copilul pentru tine?

8 Fiica lui Faraon i‑a răspuns:

– Du‑te.

Fecioara s‑a dus și a chemat‑o pe mama copilului.

9 Fiica lui Faraon i‑a zis: „Ia acest copil și alăptează‑l pentru mine, iar eu îți voi plăti.“ Femeia a luat copilul și l‑a alăptat.

10 După ce a crescut copilul, ea l‑a adus la fiica lui Faraon, iar el a devenit fiul acesteia. Și i‑a pus numele Moise, zicând: „Fiindcă l‑am scos din apă.“

Fuga lui Moise în Midian

11 În zilele acelea, pe când crescuse deja, Moise a ieșit să vadă greutățile frațilorsăi. El a văzut cum un egiptean bătea un evreu, unul dintre frații săi.

12 S‑a uitat într‑o parte și într-alta și, văzând că nu este nimeni, l‑a ucis pe egiptean și l‑a ascuns în nisip.

13 Când a ieșit a doua zi, iată că doi evrei se băteau.

El l‑a întrebat pe cel vinovat:

– De ce‑ți lovești semenul?

14 Acesta i‑a răspuns:

– Cine te‑a pus pe tine conducător și judecător peste noi? Vrei să mă ucizi și pe mine așa cum l‑ai ucis pe egiptean?

Atunci Moise s‑a temut și a zis: „Cu siguranță că acest lucru este cunoscut.“

15 Când a aflat Faraon acest lucru, a căutat să‑l ucidă pe Moise, însă Moise a fugit dinaintea lui Faraon. El a locuit în țara Midian și s‑a așezat lângă o fântână.

16 Preotul din Midian avea șapte fiice. Ele au venitla fântână, au scos apă și au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor.

17 Au sosit însăacoloniște păstori care le‑au alungat. Moise s‑a ridicat, le‑a ajutat și le‑a adăpat turma.

18 Când s‑au întors la tatăl lor, Reuel, acesta le‑a întrebat:

– Cum se face că ați venit mai repede astăzi?

19 Ele au răspuns:

– Un egiptean ne‑a scăpat din mâna păstorilor, ne‑a scos apă și ne‑a adăpat turma.

20 Atunci el le‑a zis fiicelor sale:

– Și unde este omulacela? Cum de l‑ați lăsat acolo? Chemați‑l să mănânce pâine.

21 Moise a încuviințat să locuiască la acel om, și acesta i‑a dat‑o de soție pe fiica sa Sefora.

22 Ea a născut un fiu, iarMoisei‑a pus numele Gherșom, zicând: „Sunt un străin într‑o țară străină.“

Dumnezeu ia aminte la suferința fiilor lui Israel

23 În timpul acelor zile multe, regele Egiptului a murit. Fiii lui Israel suspinau în robia lor și strigau. Și strigătul lor după ajutor, din cauza robiei, s‑a suit până la Dumnezeu.

24 Dumnezeu le‑a auzit geamătul și Și‑a adus aminte de legământul Său cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov.

25 Astfel, Dumnezeu a privit spre fiii lui Israel și Dumnezeu a luat aminte.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/2-62af13725554810ebcb36f956a73a6f2.mp3?version_id=126—

Rugul în flăcări – delegarea lui Moise

1 Moise păștea turma socrului său, Ietro, preotul din Midian. El și‑a dus turma dincolo de pustie și a ajuns la Horeb, muntele lui Dumnezeu.

2 Acolo, ÎngerulDomnuluii S‑a arătat într‑o flacără de foc care ieșea din mijlocul unui rug. Moise s‑a uitat și iată că,deșirugul ardea, totuși nu se mistuia.

3 Atunci Moise a zis: „Trebuie să mă apropii ca să văd această priveliște deosebită. Oare de ce nu se mistuie rugul?“

4 CândDomnula văzut că s‑a apropiat să privească, Dumnezeu l‑a chemat din rug și a zis:

– Moise, Moise!

El a răspuns:

– Iată‑mă!

5 Dumnezeua zis:

– Nu te apropia de acest loc! Dă‑ți jos sandalele din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt!

6 Apoi El a zis:

– Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.

Moise și‑a ascuns fața, căci se temea să se uite la Dumnezeu.

7 Domnula zis:

– Am văzut într-adevăr asuprirea poporului Meu care este în Egipt și i‑am auzit strigătul scos din cauza asupritorilorlui, căci îi cunosc durerile.

8 Am coborât să‑l eliberez din mâna egiptenilor și să‑l duc din țara aceea într‑o țară bună și largă, în care curge lapte și miere, în locul în care se află canaaniții, hitiții, amoriții, periziții, hiviții și iebusiții.

9 Iată că strigătul fiilor lui Israel a ajuns până la Mine. Am văzut cum îi asupresc egiptenii.

10 Acum, vino! Te voi trimite la Faraon ca să scoți din Egipt poporul Meu, pe fiii lui Israel.

11 Moise I‑a răspuns lui Dumnezeu:

– Cine sunt eu, să merg la Faraon și să‑i scot pe fiii lui Israel din Egipt?

12 El a zis:

– Eu voi fi cu tine. Acesta va fi semnul pentru tine că Eu te‑am trimis: când vei scoate poporul din Egipt, Îi veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.

13 Dar Moise I‑a răspuns lui Dumnezeu:

– Iată, când voi merge la fiii lui Israel și le voi zice: „Dumnezeul părinților voștri m‑a trimis la voi“, iar ei mă vor întreba „Care este Numele Său“, ce le voi răspunde?

14 Dumnezeu i‑a zis lui Moise:

– EU SUNT CEL CE SUNT!

Apoi a zis:

– Așa să le spui fiilor lui Israel: „EU SUNT“ m‑a trimis la voi.

15 Dumnezeu i‑a mai zis lui Moise:

– Așa să le spui fiilor lui Israel: „Domnul, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov m‑a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pe veci și acesta este o aducere-aminte a Mea din generație în generație.“

16 Du‑te, adună‑i pe bătrânii lui Israelși spune‑le: „Domnul, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, mi S‑a arătat, zicând: «Am luat aminte la voi și la ce vi se face în Egipt.

17 Am zis că vă voi scoate de sub asuprirea Egiptului și vă voi duce în țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a periziților, a hiviților și a iebusiților, într‑o țară în care curge lapte și miere.»“

18 Ei vor asculta de glasul tău, așa că tu, împreună cu bătrânii lui Israel, veți merge la regele Egiptului și îi veți zice: „Domnul, Dumnezeul evreilor, S‑a întâlnit cu noi. Acum, lasă‑ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfeDomnului, Dumnezeul nostru.“

19 Totuși, Eu știu că regele Egiptului nu vă va lăsa să plecați decât datorită unei mâini puternice.

20 Eu Îmi voi întinde mâna și voi lovi Egiptul cu toate minunile Mele, pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea regele Egiptului vă va lăsa să plecați.

21 Voi face ca poporul acesta să găsească bunăvoință înainteaegiptenilor în așa fel încât, atunci când veți pleca, să nu plecați cu mâinile goale.

22 Fiecare femeie va cere vecinei ei și oricărei femei care locuiește în casa vecinilor, lucruri de argint, lucruri de aur și îmbrăcăminte.Acesteale veți pune pe fiii și pe fiicele voastre și astfel îi veți prăda pe egipteni.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/3-54a13b85ccbb00a8a7d76e9bde822ecc.mp3?version_id=126—

Semnele care‑l vor însoți pe Moise

1 Moise a răspuns și a zis:

– Iată că nu mă vor crede și nu mă vor asculta, ci vor zice: „Nu ți S‑a arătatDomnul!“

2 Domnull‑a întrebat.

– Ce ai în mână?

El a răspuns:

– Un toiag.

3 Domnuli‑a zis:

– Aruncă‑l la pământ!

El l‑a aruncat la pământ și acesta s‑a transformat într‑un șarpe. Moise a fugit dinaintea lui.

4 ApoiDomnuli‑a zis lui Moise:

– Întinde‑ți mâna și prinde‑l de coadă!

El și‑a întins mâna, l‑a prins și acesta s‑a transformat în mâna lui într‑un toiag.

5 –Așa să facipentru ca ei să creadă că ți S‑a arătatDomnul, Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.

6 Domnuli‑a mai zis:

– Bagă‑ți mâna în sân!

El și‑a băgat mâna în sân, iar când a scos‑o, iată că mâna lui era leproasă, ca zăpada.

7 ApoiDomnuli‑a zis:

– Bagă‑ți mâna înapoi în sân!

El și‑a băgat mâna înapoi în sân. Când a scos‑o din sân, iată că se făcuse iarăși carestulpielii sale.

8 – Dacă nu te vor crede și nu vor lua în seamă mesajul primului semn, vor crede mesajul următorului semn.

9 Dacă nu vor crede nici aceste două semne și nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din Nil și s‑o verși pe pământ. Apa pe care o vei lua din Nil se va preface în sânge pe pământul uscat.

10 Dar Moise I‑a zisDomnului:

– Ah, Stăpâne, eu nu sunt un om al cuvintelor, nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când i‑ai vorbit robului Tău, căci vorbirea‑mi este greoaie, iar limba‑mi este încurcată.

11 AtunciDomnull‑a întrebat:

– Cine a făcut gura omului? Sau cine îl face mut, sau surd, sau văzător, sau orb? Oare nu Eu,Domnul?

12 Acum, du‑te, căci Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce să spui.

13 ÎnsăMoiseI‑a răspuns:

– Ah, Stăpâne, Te rog, trimite pe altcineva, pe care vei vrea să‑l trimiți!

14 Atunci mâniaDomnuluis‑a aprins împotriva lui Moise și El a zis:

– Nu este levitulAaron fratele tău? Știu că el vorbește bine. Iată că vine să te întâlnească, iar când te va vedea, se va bucura în inima lui.

15 Să vorbești cu el și să pui în gura lui aceste cuvinte. Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi învăța ce să faceți.

16 El va vorbi poporului în locul tău. Îți va sluji drept gură și tu vei fi pentru el asemenea lui Dumnezeu.

17 Să iei în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.

Moise se întoarce în Egipt

18 Moise s‑a întors la socrul său, Ietro, și i‑a zis:

– Te rog, lasă‑mă să mă întorc la frațiimei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.

Ietro i‑a răspuns:

– Du‑te în pace!

19 Domnulîi spusese lui Moise în Midian: „Întoarce‑te în Egipt, pentru că toți cei ce căutau să‑ți ia viața au murit.“

20 Moise și‑a luat soția și fiii, i‑a pus pe măgari și a plecat înapoi spre țara Egiptului. Moise avea în mână toiagul lui Dumnezeu.

21 Domnuli‑a zis lui Moise: „Când vei pleca și te vei întoarce în Egipt, vezi să înfăptuiești înaintea lui Faraon toate minunile pe care te‑am împuternicit să le faci. Eu îi voi împietriinima și el nu va lăsa poporul să plece.

22 Atunci să‑i spui lui Faraon: «Așa vorbeșteDomnul: ‘Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut.

23 Îți spun: lasă‑l pe fiul Meu să plece ca să‑Mi slujească. Dacă nu vrei să‑l lași să plece, iată că‑l voi ucide pe întâiul tău născut!’»“

24 Pe drum, în locul în care au rămas peste noapte,Domnull‑a întâlnitși a vrut să‑l omoare.

25 Dar Sefora a luat o piatră ascuțită și a tăiat prepuțul fiului ei. Apoi a atins cu el picioarele lui Moise și a zis: „Tu îmi ești un soț de sânge!“

26 Atunci El l‑a lăsat în pace. Ea a zis: „Un soț de sânge“ din cauza circumciziei.

27 Domnuli‑a zis lui Aaron: „Du‑te în pustie ca să‑l întâlnești pe Moise.“ El a plecat și,când a ajunsla muntele lui Dumnezeu, l‑a întâlnit pe Moise și i‑a dat sărutare.

28 Moise i‑a spus lui Aaron toate cuvintele cu careDomnull‑a trimis și despre toate semnele pe care i le‑a poruncitsă le facă.

29 Apoi Moise și Aaron s‑au dus și i‑au adunat pe toți bătrânii fiilor lui Israel.

30 Aaron le‑a spus toate cuvintele pe careDomnuli le zisese lui Moise și a făcut semnele înaintea poporului.

31 Poporul a crezut, iar când au auzit căDomnuli‑a cercetat pe fiii lui Israel și le‑a văzut suferința, s‑au plecatla pământși s‑au închinat.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/4-eb2674adc95e0fe7e320b4fc723259ff.mp3?version_id=126—

Moise și Aaron înaintea lui Faraon

1 După aceea, Moise și Aaron s‑au dus la Faraon și i‑au zis:

– Așa vorbeșteDomnul, Dumnezeul lui Israel: „Lasă‑Mi poporul să plece ca să țină o sărbătoare pentru Mine în pustie.“

2 Dar Faraon a răspuns:

– Cine esteDomnulca să ascult de glasul Lui și să‑l las pe Israel să plece? Nu‑L cunosc peDomnulși nu‑l voi lăsa pe Israel să plece.

3 Atunci ei au zis:

– Dumnezeul evreilor S‑a întâlnit cu noi. Lasă‑ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfeDomnului, Dumnezeul nostru, căci altfel El va veni peste noi cu molimă și cu sabie.

4 Dar regele Egiptului le‑a zis:

– Moise și Aaron, de ce abateți poporul de la lucrul lui? Întoarceți‑vă la treburile voastre!

5 Apoi Faraon a zis:

– Iată cât de numeros este acum poporul țării, și voi vreți să‑l opriți de la lucru!

6 În aceeași zi, Faraon le‑a poruncit asupritorilorpoporului și supraveghetorilor acestuia, zicând:

7 „Să nu mai dați poporului paie pentru facerea cărămizilor, ca mai înainte! Să se ducă ei înșiși să‑și adune paie.

8 Totuși, veți cere de la ei același număr de cărămizi pe care îl făceau înainte. Nu veți scădea nimic din el, căci sunt leneși. De aceea strigă, zicând: «Lasă‑ne să plecăm ca să aducem jertfe Dumnezeului nostru!»

9 Să li se îngreuneze lucrul acestor oameni, ca să se ocupe de el și să nu ia seama la cuvinte mincinoase.“

10 Asupritorii poporului și supraveghetorii lui au ieșit și au anunțat poporul, zicând: „Așa vorbește Faraon: «Nu vă mai dau paie.

11 Mergeți voi înșivă și adunați‑vă paie de oriunde găsiți, însă să știți că norma voastră nu va fi micșorată.»“

12 Poporul s‑a răspândit prin toată țara Egiptului ca să adune miriște în loc de paie.

13 Asupritorii îi grăbeau, zicând: „Terminați‑vă lucrările, norma zilnică, la fel ca atunci când erau paie!“

14 Supraveghetorii fiilor lui Israel, care fuseseră puși responsabili peste ei de către asupritorii numiți de Faraon, erau bătuți și întrebați: „De ce n‑ați terminat ieri și astăzi norma de cărămizi pe care‑o făceați înainte?“

15 Atunci supraveghetorii fiilor lui Israel au venit și s‑au plâns lui Faraon, zicând:

– De ce te porți așa cu robii tăi?

16 Nu li se mai dau paie robilor tăi, și totuși ni se spune: „Faceți cărămizi!“ Iată că robii tăi sunt bătuți, dar vina este a poporului tău.

17 Faraona răspuns:

– Leneșilor! Asta sunteți, niște leneși! De aceea ziceți: „Lasă‑ne să plecăm ca să aducem jertfeDomnului.“

18 Și acum, plecați și munciți! Nu vi se vor mai da paie, dar va trebui să faceți aceeași normă de cărămizi.

19 Supraveghetorii fiilor lui Israel și‑au dat seama că sunt în necaz când li s‑a spus: „Nu vi se va micșora norma zilnică de cărămizi!“

20 Când au ieșit de la Faraon, s‑au întâlnit cu Moise și cu Aaron, care stăteauacoloca să‑i întâmpine.

21 Ei le‑au zis: „Domnulsă Se uite la voi și să judece, pentru că ne‑ați făcut de nesuferit în ochii lui Faraon și în ochii slujitorilor săi, dându‑le sabia în mână ca să ne ucidă.“

22 Atunci Moise s‑a întors laDomnulși L‑a întrebat:

– Stăpâne, de ce ai adus rău peste acest popor? De ce m‑ai trimis?

23 De când am venit și i‑am vorbit lui Faraon în Numele Tău, el a făcutși mai multrău poporului, iar Tu nu Ți‑ai eliberat nicidecum poporul.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/5-cca6231ea88cb0751c5accf501af9f8d.mp3?version_id=126—

Promisiunea eliberării este reafirmată

1 Domnuli‑a răspuns lui Moise:

– Vei vedea acum ce‑i voi face lui Faraon. Căci datorită unei mâini puternice, el îi va lăsa să plece; datorită unei mâini puternice, el îi va alunga din țara lui.

2 Dumnezeu i‑a vorbit lui Moise și i‑a zis:

– Eu suntDomnul.

3 Eu M‑am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov ca Dumnezeul cel Atotputernic, dar cu Numele de „Domnul“nu M‑am făcut cunoscut lor.

4 Am încheiat legământul Meu cu ei ca să le dau Canaanul, țara în care au locuit ca străini.

5 Tot Eu am auzit geamătul fiilor lui Israel, pe care egiptenii îi țin ca robi, și Mi‑am adus aminte de legământul Meu.

6 De aceea așa să le spui fiilor lui Israel: „Eu suntDomnulși vă voi scoate de sub jugul egiptenilor. Vă voi elibera din robia lor. Vă voi răscumpăra cu un braț întins și cu faptele mărețe ale judecății.

7 Vă voi lua ca popor al Meu și Eu voi fi Dumnezeul vostru. Veți ști că Eu suntDomnul, Dumnezeul vostru, Care v‑a eliberat de sub jugul egiptenilor.

8 Vă voi duce în țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov și am să v‑o dau vouă ca moștenire. Eu suntDomnul.“

9 Moise le‑a spus aceste cuvinte fiilor lui Israel, dar ei nu le‑au luat în seamă din cauza deznădejdii duhului lor și a robiei cumplite.

10 AtunciDomnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

11 – Du‑te și spune‑i lui Faraon, regele Egiptului, să‑i lase pe fiii lui Israel să plece din țara sa.

12 Dar Moise a răspuns înainteaDomnului, zicând:

– Iată, fiii lui Israel nu m‑au ascultat. Cum mă va asculta deci Faraon pe mine, un vorbitor atât de slab?

13 Domnulle‑a vorbit lui Moise și Aaron și le‑a dat porunci cu privire la fiii lui Israel și la regele Egiptului, pentru a‑i putea scoate pe fiii lui Israel din țara Egiptului.

Genealogia lui Moise și a lui Aaron

14 Acestea au fost căpeteniile familiilor părinților lor:

Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel,au fost: Hanoh, Palu, Hețron și Carmi; acestea au fost clanurile lui Ruben.

15 Fiii lui Simeonau fost: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin, Țohar și Saul, fiul unei canaanite; acestea au fost clanurile lui Simeon.

16 Acestea au fost numele fiilor lui Levi, potrivit genealogiilor lor: Gherșon, Chehat și Merari. Anii vieții lui Levi au fost de o sută treizeci și șapte de ani.

17 Fiii lui Gherșonau fost: Libni și Șimei, potrivit clanurilor lor.

18 Fiii lui Chehatau fost: Amram, Ițhar, Hebron și Uziel. Anii vieții lui Chehat a fost de o sută treizeci și trei de ani.

19 Fiii lui Merariau fost: Mahli și Muși. Acestea au fost clanurile lui Levi, potrivit genealogiilor lor.

20 Amram a luat‑o de soție pe Iochebed, sora tatălui său. Ea i‑a născut luiAmrampe Aaron și pe Moise. Anii vieții lui Amram a fost de o sută treizeci și șapte de ani.

21 Fiii lui Ițharau fost: Korah, Nefeg și Zicri,

22 iar fiii lui Uziel: Mișael, Elțafan și Sitri.

23 Aaron a luat‑o de soție pe Elișeba, fiica lui Aminadab, sora lui Nahșon. Ea i‑a născut lui Aaron pe Nadab, pe Abihu, pe Elazar și pe Itamar.

24 Fiii lui Korahau fost: Asir, Elkana și Abiasaf. Acestea au fost clanurile korahiților.

25 Elazar, fiul lui Aaron, a luat‑o de soție pe una dintre fiicele lui Putiel. Ea i l‑a născut pe Fineas.

Acestea au fost căpeteniile familiilor leviților, potrivit clanurilor lor.

26 Iar acești Aaron și Moise sunt cei cărora le‑a zisDomnul: „Scoateți‑i pe fiii lui Israel din țara Egiptului, după oștirile lor.“

27 Ei sunt cei care i‑au zis lui Faraon, regele Egiptului, să‑i lase pe fiii lui Israel să plece din Egipt – acești Moise și Aaron.

Aaron vorbește pentru Moise

28 În ziua cândDomnuli‑a vorbit lui Moise în țara Egiptului,

29 El i‑a zis:

– Eu suntDomnul. Spune‑i lui Faraon, regele Egiptului, tot ce‑ți zic.

30 Însă Moise a răspuns înainteaDomnului:

– Dar iată că eu sunt un vorbitor slab. Cum să mă asculte pe mine Faraon?

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/6-4fead57bdf84d0e83b112de1fddb0dc6.mp3?version_id=126—

1 Domnuli‑a zis lui Moise:

– Vezi că te‑am făcutasemenea luiDumnezeu pentru Faraon, iar fratele tău, Aaron, îți va fi profet.

2 Să‑i spui tot ce‑ți poruncesc, iar fratele tău, Aaron, să‑i spună lui Faraon să‑i lase pe fiii lui Israel să iasă din țara sa.

3 Eu însă îi voi împietriinima lui Faraon și Îmi voi înmulți semnele și minunile în țara Egiptului.

4 Când Faraon nu va asculta de voi, Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și prin faptele mărețe ale judecății Îmi voi scoate oștirile din țara Egiptului, pe fiii lui Israel, poporul Meu.

5 Egiptenii vor ști că Eu suntDomnulcând Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și îi voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lor.

6 Moise și Aaron au făcut astfel; ei au făcut întocmai cum le‑a poruncitDomnul.

7 Moise avea optzeci de ani și Aaron avea optzeci și trei de ani atunci când i‑au vorbit lui Faraon.

Toiagul lui Aaron se transformă în șarpe

8 Domnulle‑a vorbit lui Moise și Aaron, zicând:

9 „Când Faraon vă va zice: «Faceți o minune!», atunci să‑i spui lui Aaron: «Ia toiagul și aruncă‑l înaintea lui Faraon». Șitoiagulse va transforma în șarpe.“

10 Moise și Aaron s‑au dus la Faraon și au făcut așa cum le‑a poruncitDomnul; Aaron a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor săi, iar acesta s‑a transformat într‑un șarpe.

11 Atunci Faraon i‑a chemat pe cei înțelepți și pe vrăjitori, și magicieniiEgiptului au făcut la fel prin vrăjitoriile lor.

12 Toți și‑au aruncat toiegele și acestea s‑au transformat în șerpi, însă toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor.

13 Totuși, inima lui Faraon s‑a împietrit, astfel că el nu i‑a ascultatpe cei doi, după cum spuseseDomnul.

Prima urgie: prefacerea apei în sânge

14 ApoiDomnuli‑a zis lui Moise: „Inima lui Faraon este împietrită. Nu vrea să lase poporul să plece.

15 Du‑te dis‑de‑dimineață la Faraon și de îndată ce acesta iese la apă, stai pe malul Nilului ca să‑l întâlnești și ia în mână toiagul care s‑a făcut șarpe.

16 Să‑i spuiastfel: «Domnul, Dumnezeul evreilor, m‑a trimis la tine ca să‑ți spun: ‘Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească în pustie. Dar iată că până acum n‑ai ascultat.

17 De aceea așa vorbeșteDomnul: Prin aceasta vei cunoaște că Eu suntDomnul: iată, voi lovi apele Nilului cu toiagul din mâna mea, iar acestea se vor preface în sânge.

18 Peștii din râu vor muri, râul se va împuți, și egiptenii nu vor mai putea să bea apă din Nil.’»“

19 Domnuli‑a zis lui Moise: „Spune‑i lui Aaron: «Ia‑ți toiagul, întinde‑ți mâna peste apele Egiptului, – peste râurile lor, peste canalele lor, peste iazurile lor și peste toate bălțile lor –, și ele se vor preface în sânge.» Va fi sânge în toată țara Egiptului, chiar și în vasele de lemn și de piatră.“

20 Moise și Aaron au făcut așa cum le‑a poruncitDomnul. El a ridicat toiagul și a lovit apa din Nil înaintea ochilor lui Faraon și înaintea ochilor slujitorilor săi. Și toată apa din Nil s‑a prefăcut în sânge.

21 Peștii din Nil au murit și Nilul s‑a împuțit, astfel că egiptenii n‑au mai putut să bea apă din Nil. Și a fost sânge în toată țara Egiptului.

22 Dar magicieniiEgiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor. Astfel, inima lui Faraon s‑a împietritși el nu i‑a ascultat pe Aaron și pe Moise, după cum spuseseDomnul.

23 Faraon s‑a întors, a intrat în palat, și inima nu i‑a fost mișcată deîntâmplareaaceasta.

24 Toți egiptenii au săpat de‑a lungul Nilului ca să găsească apă de băut, căci nu puteau să bea apă dinacestrâu.

25 Trecuseră șapte zile de cândDomnullovise Nilul.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/7-3a304bf5f3786e7aa44ad0fbbd1192d4.mp3?version_id=126—

A doua urgie: broaștele

1 Domnuli‑a zis lui Moise: „Du‑te la Faraon și spune‑i: «Așa vorbeșteDomnul: ‘Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească.

2 Dacă refuzi să‑l lași să plece, iată, Eu voi lovi tot teritoriul tău cu broaște.

3 Nilul va mișuna de broaște. Ele se vor sui și vor intra în palatul tău, în dormitorul tău, în patul tău, în casele slujitorilor tăi, ale poporului tău, în cuptoare și în vasele de frământat.

4 Broaștele se vor sui pe tine, pe poporul tău și pe toți slujitorii tăi.’»“

5 Domnuli‑a zis lui Moise: „Spune‑i lui Aaron: «Întinde‑ți mâna cu toiagul tău peste râuri, canale și iazuri, pentru ca broaștele să iasă în țara Egiptului.»“

6 Aaron și‑a întins mâna peste apele Egiptului, iar broaștele au ieșit și au acoperit țara Egiptului.

7 Dar magicieniiau făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor și au adus broaște în țara Egiptului.

8 După aceea Faraon i‑a chemat pe Moise și pe Aaron și le‑a zis:

– Rugați‑văDomnuluisă ia broaștele de la mine și de la poporul meu și voi lăsa poporul să plece ca să‑I aducă jertfeDomnului.

9 Moise i‑a răspuns lui Faraon:

– Ai onoarea să hotărăști când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca broaștele să fie luate de la tine și din casele tale și să rămână doar în Nil.

10 El a zis:

– Mâine.

–Moisea răspuns:

– Fie așa cum spui, ca să știi că nu este nimeni caDomnul, Dumnezeul nostru.

11 Broaștele se vor depărta de la tine, din casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău. Ele vor rămâne doar în Nil.

12 Moise și Aaron au ieșit de la Faraon și Moise a strigat cătreDomnulcu privire la broaștele pe care le‑a adus peste Faraon.

13 Domnula făcut așa cum I‑a cerut Moise: broaștele au murit în case, în curți și pe câmpuri.

14 Ei le‑au adunat grămezi și țara s‑a împuțit.

15 Când Faraon a văzut că are răgaz, și‑a împietritinima, după cum spuseseDomnul, și nu i‑a ascultat.

A treia urgie: țânțarii

16 ApoiDomnuli‑a zis lui Moise: „Spune‑i lui Aaron: «Întinde‑ți toiagul și lovește praful pământului ca el să se prefacă în țânțariîn toată țara Egiptului.»“

17 Ei au făcut întocmai: Aaron și‑a întins mâna cu toiagul, a lovit praful pământului și au venit țânțari peste oameni și peste animale. În toată țara Egiptului praful pământului s‑a transformat în țânțari.

18 Magicieniiau încercat să facă și ei țânțari prin vrăjitoriile lor, dar n‑au putut. Țânțarii se aflau pe oameni și pe animale.

19 Atunci magicienii i‑au zis lui Faraon: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!“ Dar inima lui Faraon s‑a împietritși nu i‑a ascultat, după cum spuseseDomnul.

A patra urgie: muștele

20 După aceea,Domnuli‑a zis lui Moise: „Scoală‑te dis‑de‑dimineață, du‑te înaintea lui Faraon, când se duce la apă, și spune‑i: «Așa vorbeșteDomnul: ‘Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească.

21 Căci, dacă nu‑Mi lași poporul să plece, iată, voi trimite roiuri de muște peste tine, peste slujitorii tăi, peste poporul tău și în casele tale: atât casele egiptenilor, cât și țara în care aceștia locuiesc se vor umple de roiuri de muște.

22 Dar în ziua aceea voi proteja ținutul Goșen, unde locuiește poporul Meu, iar roiurile de muște nu vor ajunge acolo, ca să recunoști că Eu suntDomnulîn mijlocul țării.

23 Astfel, voi face o deosebireîntre poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta ți se va arăta mâine.’»“

24 Domnula făcut întocmai și roiurile de muște au venit în palatul lui Faraon și în casele slujitorilor săi. Și toată țara Egiptului a fost devastată de muște.

25 Atunci Faraon i‑a chemat pe Moise și pe Aaron și le‑a zis:

– Duceți‑vă și aduceți jertfe Dumnezeului vostru în țară.

26 Dar Moise a răspuns:

– Nu este bine să facem astfel, căci pentru egipteni este o urâciune să aducem jertfeDomnului, Dumnezeul nostru. Dacă aducem înaintea ochilor egiptenilor jertfe care pentru ei sunt o urâciune, nu ne vor omorî ei cu pietre?

27 Vom merge cale de trei zile în pustie și vom aduce jertfeDomnului, Dumnezeul nostru, așa cum ne va spune.

28 Faraon a zis:

– Vă voi lăsa să plecați ca să aduceți jertfeDomnului, Dumnezeul vostru, în pustie, doar dacă nu veți merge prea departe. Rugați‑vă pentru mine!

29 Moise i‑a răspuns:

– Iată, ies de la tine și mă voi rugaDomnuluica mâine să îndepărteze roiurile de muște de la Faraon, de la slujitorii săi și de la poporul său. Numai să înceteze Faraon să ne înșele și să nu lase poporul să plece ca să aducă jertfeDomnului!

30 Moise a ieșit de la Faraon și s‑a rugatDomnului.

31 Domnula făcut așa cum I‑a cerut Moise: a îndepărtat roiurile de muște de la Faraon, de la slujitorii săi și din poporul său; n‑a rămas nici măcar una.

32 Însă și de data aceasta Faraon și‑a împietritinima și n‑a lăsat poporul să plece.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/8-83de8bb168dffae806b0b9c1a2ca9a84.mp3?version_id=126—

A cincea urgie: molimă peste animale

1 ApoiDomnuli‑a zis lui Moise: „Du‑te la Faraon și spune‑i: «Așa vorbeșteDomnul, Dumnezeul evreilor: ‘Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească.

2 Căci, dacă refuzi să‑l lași să plece și continui să‑l oprești,

3 iată, mânaDomnuluiva aduce o molimă foarte grea peste vitele tale care sunt pe câmp: peste cai, peste măgari, peste cămile, peste cirezi și peste turme.

4 DarDomnulva face deosebire între vitele lui Israel și vitele Egiptului pentru ca nimic să nu moară din ce este al fiilor lui Israel.’»“

5 Domnula hotărât o vreme, zicând: „MâineDomnulva face acest lucru în țară.“

6 În ziua următoare,Domnula făcut întocmai: toate vitele egiptenilor au murit, dar dintre vitele fiilor lui Israel n‑a murit niciuna.

7 Faraon a trimispe cineva să cercetezeși iată că niciuna dintre vitele fiilor lui Israel n‑a murit. Inima lui Faraon însă a rămas împietrităși tot nu a lăsat poporul să plece.

A șasea urgie: bubele

8 Domnulle‑a zis din nou lui Moise și Aaron: „Umpleți‑vă mâinile cu cenușă din cuptor și Moise s‑o arunce spre cer, sub privirea lui Faraon.

9 Ea se va preface într‑un praf fin peste toată țara Egiptului și va cauza bube cu puroi pe oameni și pe animale, în toată țara Egiptului.“

10 Ei au luat cenușă din cuptor și s‑au înfățișat înaintea lui Faraon. Moise a aruncat‑o spre cer și ea a cauzat bube cu puroi pe oameni și pe animale.

11 Magicieniin‑au putut să stea înaintea lui Moise din cauza bubelor, pentru că bubele erau și pe magicieni, ca pe toți egiptenii.

12 DarDomnuli‑a împietritinima lui Faraon, și acesta nu i‑a ascultat, așa cumDomnulîi spusese lui Moise.

A șaptea urgie: grindina

13 După aceea,Domnuli‑a zis lui Moise: „Scoală‑te dis‑de‑dimineață, du‑te înaintea lui Faraon și spune‑i: «Așa vorbeșteDomnul, Dumnezeul evreilor: ‘Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească,

14 căci de data aceasta Îmi voi trimite toate urgiile împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului tău, ca să știi că nu este nimeni ca Mine pe întreg pământul.

15 Căci, dacă Mi‑aș fi întins mâna și te‑aș fi lovit pe tine și poporul tău cu molimă, ai fi pierit de pe pământ.

16 Dar te‑am făcut să stai în picioare tocmai pentruscopulacesta: ca să‑ți arăt puterea Mea și astfel Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.

17 Încă mai continui să te ridici împotriva poporului Meu ca să nu‑l lași să plece?

18 Iată, mâine, pe vremea aceasta, voi face să plouă cu o grindină așa de grea, cum n‑a mai fost vreodată în Egipt, din ziua când a fost întemeiat și până acum.

19 De aceea, trimiteoameniica să adăpostească, la loc sigur, vitele tale și tot ce ai pe câmp. Orice om și orice animal care va fi pe câmp și nu la adăpost va muri atunci când grindina va cădea peste el.’»“

20 Aceia dintre slujitorii lui Faraon care s‑au temut de CuvântulDomnuluiși‑au adăpostit robii și vitele în case,

21 dar cei care n‑au pus la inimă CuvântulDomnuluiși‑au lăsat robii și vitele pe câmp.

22 Domnuli‑a zis lui Moise: „Întinde‑ți mâna spre cer ca să cadă grindină peste toată țara Egiptului: peste oameni, peste animale și peste plantele câmpului din țara Egiptului.“

23 Când Moise și‑a întins toiagul spre cer,Domnula trimis tunete și grindină, și a căzut foc pe pământ.Domnula făcut să plouă cu grindină peste țara Egiptului:

24 era grindină și foc scânteind în mijlocul grindinii,o grindinăatât de grea, cum n‑a mai fost vreodată în toată țara Egiptului de când a devenit ea o națiune.

25 Grindina a distrus tot ce era pe câmp în toată țara Egiptului, atât oameni, cât și animale; grindina a distrus toate plantele câmpului și orice copac de pe câmp.

26 Singurul loc în care n‑a căzut grindină a fost ținutul Goșen, unde locuiau fiii lui Israel.

27 Faraon a trimisslujitoriisă‑i cheme pe Moise și pe Aaron și le‑a zis:

– De data aceasta am păcătuit.Domnuleste drept; eu și poporul meu suntem răi.

28 Rugați‑văDomnului, căci ne sunt de ajuns tunetele lui Dumnezeu și grindina! Vă las să plecați; nu mai trebuie să stați.

29 Moise i‑a răspuns:

– Cum voi ieși din cetate, îmi voi ridica mâinile spreDomnul. Tunetele vor înceta și nu va mai cădea grindină, ca să recunoști că pământul este alDomnului.

30 Cât despre tine și slujitorii tăi, știu că nu vă temeți încă deDomnulDumnezeu.

31 Inul și orzul au fost distruse, pentru că orzul dăduse în spic și inul înflorise,

32 însă grâul și secara albă n‑au fost distruse, pentru că eraurecoltetârzii.

33 Moise a ieșit de la Faraon și din cetate și și‑a ridicat mâinile spreDomnul. Atunci tunetele și grindina au încetat, iar ploaia nu s‑a mai revărsat pe pământ.

34 Când Faraon a văzut că ploaia, grindina și tunetele au încetat, a păcătuit din nou și și‑a împietritinima atât el, cât și slujitorii săi.

35 Astfel inima lui Faraon s‑a împietritși nu i‑a lăsat pe fiii lui Israel să plece, după cum spuseseDomnulprin Moise.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/9-86f2f60b5d0f8e5da3f2c23b0ef5b2b7.mp3?version_id=126—

A opta urgie: lăcustele

1 ApoiDomnuli‑a zis lui Moise: „Du‑te la Faraon, căci i‑am împietritinima atât lui, cât și slujitorilor săi, ca să fac aceste semne ale Mele în mijlocul lor,

2 iar voi să puteți istorisi în auzul copiilor și al nepoților voștri cât de aspru M‑am purtat cu egiptenii și ce semne am făcut în mijlocul lor și astfel să știți că Eu suntDomnul.“

3 Moise și Aaron s‑au dus la Faraon și i‑au zis: „Așa vorbeșteDomnul, Dumnezeul evreilor: «Până când vei refuza să te smerești înaintea Mea? Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească.

4 Căci, dacă refuzi să‑Mi lași poporul să plece, iată, voi aduce mâine lăcuste pe teritoriul tău.

5 Ele vor acoperi întindereațării și nimeni nu va mai putea vedea pământul. Ele vor devoratotce v‑a mai rămas după grindină, vor devora orice copac care crește pe câmp și

6 îți vor umple palatele, casele slujitorilor tăi și ale tuturor egiptenilor. Va fi ceva ce nici părinții, nici părinții părinților tăi n‑au văzut de când sunt ei pe pământ și până în ziua aceasta.»“ Apoi ei s‑au întors și au ieșit de la Faraon.

7 Slujitorii lui Faraon i‑au zis acestuia: „Până când va fiomulacesta o cursă pentru noi? Lasă‑i pe oamenii aceștia să plece ca să slujeascăDomnului, Dumnezeul lor. Încă nu înțelegi că Egiptul este ruinat?“

8 Moise și Aaron au fost aduși înapoi la Faraon și el le‑a zis:

– Duceți‑vă! SlujițiDomnului, Dumnezeul vostru! Dar cine dintre voi va merge?

9 Moise i‑a răspuns:

– Vom merge cu tinerii și cu bătrânii noștri, cu fiii și fiicele noastre, cu turmele și cirezile noastre, pentru că avem de ținut o sărbătoare în cinsteaDomnului.

10 El le‑a zis:

– Așa să fieDomnulcu voi, cum vă voi lăsa eu să plecați pe voi și pe copiii voștri! Băgați de seamă, căci știu că aveți de gând să faceți ceva rău!

11 Nu așa; duceți‑vă doar voi, bărbații, și slujițiDomnului, căci aceasta ați cerut.

Și au fost alungați dinaintea lui Faraon.

12 După aceea,Domnuli‑a zis lui Moise: „Întinde‑ți mâna peste țara Egiptului, ca să iasă lăcustele peste ea și să devoreze orice plantă din țara Egiptului, tot ce a mai rămas după grindină.“

13 Moise și‑a întins toiagul peste țara Egiptului, șiDomnula adus vântul de răsărit peste țară toată ziua aceea și toată noaptea. Când s‑a făcut dimineață, vântul de răsărit a adus lăcustele.

14 Lăcustele au venit peste toată țara Egiptului și s‑au așezat pe întreg teritoriul ei. Era un roi de lăcuste atât de numeros, cum n‑a mai fost vreodată și nu va mai fi.

15 Ele au acoperit întreaga țară, și tot pământul s‑a înnegrit. Au devorat toate plantele din țară și tot rodul pomilor pe care l‑a lăsat grindina. În toată țara Egiptului n‑a mai rămas nimic verde, nici copaci și nici plante pe câmp.

16 Faraon i‑a chemat repede pe Moise și pe Aaron și le‑a zis: „Am păcătuit împotrivaDomnului, Dumnezeul vostru, și împotriva voastră.

17 Iartă‑mi păcatul și de data acesta și rugați‑văDomnului, Dumnezeul vostru, ca să îndepărteze de la mine aceastăurgie demoarte.“

18 Moisea ieșit de la Faraon și s‑a rugatDomnului.

19 Domnula făcut să sufle dinspre apus un vânt foarte puternic care a luat lăcustele și le‑a aruncat în Marea Roșie. Nicio lăcustă n‑a rămas pe întreg teritoriul Egiptului.

20 DarDomnuli‑a împietritinima lui Faraon și acesta nu i‑a lăsat pe fiii lui Israel să plece.

A noua urgie: întunericul

21 ApoiDomnuli‑a zis lui Moise: „Întinde‑ți mâna spre cer și va fi întuneric peste toată țara Egiptului, atât de întuneric, încât să‑l poți pipăi.“

22 Moise și‑a întins mâna spre cer și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului timp de trei zile.

23 Nu se vedeau unii pe alții și timp de trei zile nu s‑a ridicat niciunul din locul în care era. Dar toți fiii lui Israel au avut lumină în locuințele lor.

24 Faraon l‑a chemat pe Moise și i‑a zis:

– Duceți‑vă! SlujițiDomnului. Copiii voștri pot merge cu voi, însă turmele și cirezile voastre vor rămâne.

25 Moise a răspuns:

– Ne vei da tu în mâini jertfe și arderi‑de‑tot, pe care să le aducemDomnului, Dumnezeul nostru?

26 Și vitele noastre trebuie să meargă cu noi. Nicio copită nu va rămâne, căci din ele vom lua ca să‑I slujimDomnului, Dumnezeul nostru, și până vom ajunge acolo nu știm cevom folosica să‑I slujimDomnului.

27 DarDomnuli‑a împietritinima lui Faraon și acesta n‑a vrut să‑i lase să plece.

28 Apoi Faraon i‑a zis:

– Pleacă de la mine! Ferește‑te să‑mi mai vezi fața, pentru că, în ziua în care‑mi vei vedea fața, vei muri.

29 Moise i‑a răspuns:

– Să fie precum ai zis. Nu‑ți voi mai vedea fața.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/10-52ca0148ca82733ad993dea83e2c9dbc.mp3?version_id=126—