Noua Traducere Românească (NTR)

Nașterea lui Isaac

1 Domnula cercetat‑o pe Sara, după cum a zis;Domnula făcut pentru Sara ceea ce promisese.

2 Sara a rămas însărcinată și i‑a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe, la vremea hotărâtă, despre care îi vorbise Dumnezeu.

3 Avraam i‑a pus numele Isaacfiului său nou‑născut, pe care i‑l născuse Sara.

4 Avraam l‑a circumcis pe fiul său Isaac, la vârsta de opt zile, așa cum i‑a poruncit Dumnezeu.

5 Avraam avea o sută de ani când s‑a născut fiul său Isaac.

6 Sara a zis: „Dumnezeu m‑a făcut să râd și oricine va auzi despre acest lucru va râde împreună cu mine.“

7 Apoi a zis: „Cine i‑ar fi spus lui Avraam că Sara va alăpta copii? Totuși, i‑am născut un fiu la bătrânețe.“

Agar și Ismael sunt alungați în pustie

8 Copilul a crescut și a fost înțărcat. În ziua în care Isaac a fost înțărcat, Avraam a dat un ospăț mare.

9 Dar Sara l‑a văzut râzândpe fiul egiptencei Agar, pe care aceasta i‑l născuse lui Avraam,

10 și i‑a zis lui Avraam: „Alung‑o pe această roabă și pe fiul ei, căci fiul acestei roabe nu va moșteni împreună cu fiul meu, cu Isaac!“

11 Lucrul acesta nu i‑a plăcut deloc lui Avraam,deoarece îl avea în vedere pe fiul său.

12 Dar Dumnezeu i‑a zis lui Avraam: „Să nu fii tulburatdin cauza băiatului și a roabei tale. Ascult‑o pe Sara în tot ce îți spune, pentru că prin Isaac își va primi numele sămânțata.

13 Cât desprefiul roabei tale, îl voi face și pe el un neam, pentru că este sămânța ta.“

14 Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a luatniștepâine și un burduf cu apă și i le‑a dat lui Agar, punându‑i‑le pe umăr; i‑a dat și copilul și a trimis‑o. Ea a plecat și a rătăcit în pustia Beer-Șeba.

15 Când apa din burduf s‑a terminat, a aruncat copilul sub unul dintre tufișuri

16 și apoi s‑a dus și a șezut singură la depărtare, cam până unde zboară o săgeată trasă de arc, căci își zicea: „Să nu văd moartea copilului.“ Și, șezând la depărtare, și‑a ridicat glasul și a plâns.

17 Dar Dumnezeu a auzit glasul băiatului. Îngerul lui Dumnezeu a strigat din ceruri către Agar și i‑a zis: „Ce se întâmplă, Agar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul băiatuluidin loculîn care este.

18 Scoală‑te, ridică băiatul și ține‑l de mână, pentru că voi face din el un neam mare.“

19 Apoi Dumnezeu i‑a deschis ochii, iar ea a văzut o fântână cu apă. S‑a dus, a umplut burduful cu apă și i‑a dat băiatului să bea.

20 Dumnezeu a fost cu băiatul, iar el a crescut, a locuit în pustie și a ajuns arcaș.

21 A locuit în pustia Paran, iar mama lui i‑a luat o soție din țara Egiptului.

Legământul dintre Avraam și Abimelek

22 În vremea aceea, Abimelek, împreună cu Pihol, comandantul oștirii sale, i‑au vorbit lui Avraam, zicând:

– Dumnezeu este cu tine în tot ceea ce faci.

23 Jură‑mi acum pe Dumnezeu că nu mă vei trăda nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe descendenții mei, ci, așa cum eu am arătat îndurare față de tine, tot așa vei arăta și tu față de mine și față de țara în care locuiești ca străin.

24 Avraam i‑a răspuns:

– Jur!

25 Dar Avraam i s‑a plâns lui Abimelek cu privire la o fântână cu apă, pe care robii acestuia o luaseră cu forța.

26 Abimelek i‑a răspuns: „Nu știu cine a făcut acest lucru. Tu nu mi‑ai spus, iar eu nu am auzit despre aceasta decât astăzi.“

27 Atunci Avraam a luat oi și vite și i le‑a dat lui Abimelek. Apoi cei doi au încheiat un legământ.

28 Avraam a pus deoparte șapte mielușele din turmă.

29 Abimelek l‑a întrebat pe Avraam:

– Ce este cu aceste șapte mielușele pe care le‑ai pus deoparte?

30 Avraami‑a răspuns:

– Primește aceste șapte mielușele ca pe o mărturie din partea mea că eu am săpat această fântână.

31 De aceea locul acela a fost numit Beer-Șeba, pentru că amândoi au depus acolo un jurământ.

32 După ce au încheiat legământul la Beer-Șeba, Abimelek și Pihol, comandantul oștirii sale, s‑au ridicat și s‑au întors în țara filistenilor.

33 Avraama plantat un tamarisc în Beer-Șeba și a chemat acolo NumeleDomnului, Dumnezeul cel Veșnic.

34 El a locuit ca străin în țara filistenilor multă vreme.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/21-658524acc4ae777afdc1c57d67889a10.mp3?version_id=126—

Încercarea credinței lui Avraam

1 După toate acestea, Dumnezeu l‑a pus la încercare pe Avraam și i‑a zis:

– Avraam!

El a răspuns:

– Iată‑mă!

2 Dumnezeui‑a zis:

– Ia‑l pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care‑l iubești, pe Isaac, du‑te în ținutul Moria și jertfește‑l acolo ca ardere‑de‑tot pe unul dintre munții despre care îți voi spune.

3 Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață, și‑a înșeuat măgarul, i‑a luat pe doi dintre slujitorii săi și pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea‑de‑tot, apoi s‑a ridicat și a plecat spre locul despre care îi vorbise Dumnezeu.

4 A treia zi, Avraam și‑a ridicat ochii și a văzut locul de departe.

5 Atunci Avraam le‑a zis slujitorilor săi: „Rămâneți aici cu măgarul; eu și băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iardupă aceeane vom întoarce la voi.“

6 Avraam a luat lemnele pentru arderea‑de‑tot și le‑a pus peumeriifiului său Isaac, iar el a dus focul și cuțitul. Și cei doi au plecat împreună.

7 Isaac i‑a zis tatălui său, Avraam:

– Tată!

El a răspuns:

– Iată‑mă, fiule.

Isaaci‑a zis:

– Iată focul și lemnele, dar unde este mielul pentru arderea‑de‑tot?

8 Avraam i‑a răspuns:

– Dumnezeu Însuși Se va îngriji de mielul pentru arderea‑de‑tot, fiule.

Și cei doi au mers împreună mai departe.

9 Când au ajuns în locul despre care îi spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar și a așezat lemnelepe el. După aceea, l‑a legat pe fiul său Isaac și l‑a pus pe altar, deasupra lemnelor.

10 Apoi Avraam și‑a întins mâna și a luat cuțitul ca să‑l înjunghie pe fiul său.

11 Dar ÎngerulDomnuluil‑a strigat din ceruri și i‑a zis:

– Avraam! Avraam!

El a răspuns:

– Iată‑mă!

12 Îngeruli‑a zis:

– Nu pune mâna pe băiat. Nu‑i face nimic, pentru că acum știu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l‑ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tăufiu, pentru Mine.

13 Avraam și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și iată că înapoia sa era un berbec prins cu coarnele într‑un tufiș. S‑a dus, a luat berbecul și l‑a jertfit ca ardere‑de‑tot în locul fiului său.

14 Avraam a pus acelui loc numele „Domnulva purta de grijă“. De aceea se spune și astăzi: „La munteleDomnuluise va purta de grijă.“

15 ÎngerulDomnuluil‑a strigat din ceruri pentru a doua oară pe Avraam

16 și i‑a zis: „Deoarece ai făcut acest lucru și nu l‑ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tăufiu, jur pe Mine Însumi, ziceDomnul,

17 că te voi binecuvânta cu adevărat și‑ți voi înmulți foarte mult sămânța, cât stelele cerurilor și cât nisipul de pe țărmul mării. Sămânța ta va stăpâni poarta dușmanilor ei,

18 iar prin sămânțata vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că M‑ai ascultat.“

19 Avraam s‑a întors la slujitorii săi, iar ei s‑au ridicat și au mers împreunăcu ella Beer-Șeba. Și Avraam a locuit în Beer-Șeba.

Urmașii lui Nahor

20 După toate acestea, i s‑a spus lui Avraam, spunându‑i‑se: „Iată, Milca i‑a născut și ea copii fratelui tău, Nahor:

21 pe Uț, întâiul său născut, pe Buz, fratele acestuia, pe Chemuel, tatăl lui Aram,

22 pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaș, pe Yidlaf și pe Betuel.“

23 Lui Betuel i s‑a născut Rebeca. Pe aceștia opt i‑a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.

24 De asemenea, Reuma, țiitoarealui, i‑a născut pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaș și pe Maaca.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/22-b6db9ca5c13008e574e6bf0a15389794.mp3?version_id=126—

Moartea și înmormântarea Sarei

1 Viața Sarei a fost de o sută douăzeci și șapte de ani; aceștia au fost anii vieții Sarei.

2 Ea a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în țara Canaan, iar Avraam s‑a dus s‑o jelească pe Sara și s‑o plângă.

3 Apoi Avraam s‑a ridicat de lângă moarta sa și le‑a vorbit fiilor lui Het, zicând:

4 – Eu sunt străin și peregrin printre voi. Dați‑mi în mijlocul vostru o proprietate, ca loc de înmormântare, pentru ca să‑mi înmormântez moarta dinaintea mea.

5 Fiii lui Het i‑au răspuns lui Avraam, zicându‑i:

6 – Ascultă‑ne, stăpâne! Tu ești un prinț al lui Dumnezeu printre noi. Înmormântează‑ți moarta în cel mai bun dintre mormintele noastre. Niciunul dintre noi nu te va opri să‑ți înmormântezi moarta în mormântul lui.

7 Avraam s‑a ridicat și s‑a plecat înaintea poporului țării, a fiilor lui Het.

8 El le‑a vorbit, zicând:

– Dacă vreți să‑mi înmormântez moarta dinaintea mea, atunci ascultați‑mă și rugați‑l pentru mine pe Efron, fiul lui Țohar,

9 să‑mi vândă peștera Mahpela, care este a lui și care se află la marginea ogorului său. Să mi‑o vândă la un preț întreg, ca teren pentru înmormântare printre voi.

10 Efron se afla în mijlocul fiilor lui Het.

Hititul Efron i‑a răspuns lui Avraam în auzul fiilor lui Het, – a tuturor celor care veniseră la poarta cetății sale –, zicând:

11 – Nu, stăpâne, ascultă‑mă! Îți dau ogorul și‑ți dau și peștera care este pe el. Ți le dau înaintea ochilor fiilor poporului meu. Înmormântează‑ți moarta.

12 Atunci Avraam s‑a plecat înaintea poporului țării

13 și i‑a vorbit lui Efron în auzul poporului țării, zicând:

– Dacă vrei, ascultă‑mă! Îți voi plăti prețul pentru ogor. Primește‑l din partea mea, pentru ca să‑mi înmormântez moarta acolo.

14 Efron i‑a răspuns lui Avraam, zicând:

15 – Stăpâne, ascultă‑mă: o bucată de pământ de patru sute de șecheli de argint, ce este aceasta între mine și tine? Înmormântează‑ți moarta.

16 Avraam l‑a ascultat pe Efron și i‑a cântărit prețul pe care acesta l‑a menționat în auzul fiilor lui Het: patru sute de șecheli de argint, potrivit cu tarifele comercianților.

17 Astfel, ogorul lui Efron din Mahpela, care se afla la răsărit de Mamre (adică ogorul, peștera care se afla în el, precum și toți copacii care erau pe ogor, pe tot hotarul lui de jur‑împrejur) a trecut

18 în proprietatealui Avraam prin cumpărare înaintea ochilor fiilor lui Het, a tuturor celor care veniseră la poarta cetății sale.

19 După aceea, Avraam a înmormântat‑o pe Sara, soția sa, în peștera de pe ogorul din Mahpela, care se afla la răsărit de Mamre, adică Hebron, în țara Canaan.

20 Astfel, ogorul și peștera care se afla în el au trecut de la fiii lui Het în proprietatea lui Avraam, ca teren pentru înmormântare.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/23-e19963bfc15c60f386c0a85f1baba36f.mp3?version_id=126—

Căsătoria lui Isaac cu Rebeca

1 Avraam eraacumbătrân, înaintat în vârstă, iarDomnulîl binecuvântase în toate lucrurile.

2 El i‑a zis celui mai bătrân rob din casa sa, cel care stăpânea peste tot ce era al său:

– Pune‑ți, te rog, mâna sub coapsa mea

3 și jură‑mi peDomnul, Dumnezeul cerurilor și al pământului, că nu vei lua o soție pentru fiul meu dintre fiicele canaaniților, în mijlocul cărora locuiesc,

4 ci te vei duce în țara mea, la rudeniile mele, șide acolovei lua o soție pentru fiul meu, pentru Isaac.

5 Robul i‑a răspuns:

– Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze în această țară. Trebuie atunci să‑l duc înapoi pe fiul tău în țara din care ai ieșit?

6 Avraam i‑a zis:

– Ai grijă să nu cumva să‑l duci înapoi pe fiul meu acolo!

7 Domnul, Dumnezeul cerurilor, Cel Care m‑a scos din casa tatălui meu și dintre rudeniile mele, Care mi‑a vorbit și mi‑a jurat, zicând: „Semințeitale îi voi da această țară!“, îl va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, iar tu vei lua de acolo o soție pentru fiul meu.

8 Dar dacă femeia nu va dori să te urmeze, vei fi dezlegat de acest jurământ al meu. Numai să nu‑l duci pe fiul meu acolo!

9 Robul și‑a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i‑a jurat în legătură cu acest lucru.

10 Robul a luat zece dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având la eltot felul de bunuri ale stăpânului său. El s‑a ridicat și a plecat în Aram-Naharaim, în cetatea lui Nahor.

11 În timpul serii, timpul când femeile ieșeau să scoată apă, a pus cămilele să se așeze în genunchi, în afara cetății, lângă fântâna cu apă.

12 Apoi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog, împlinește‑mi astăzi dorința și arată‑Ți îndurarea față de stăpânul meu, Avraam.

13 Iată, stau lângăacestizvor de apă, iar fiicele oamenilor din cetate ies să scoată apă.

14 Fie ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă‑mi să beau din urciorul tău!» și care îmi va răspunde: «Bea și‑ți voi adăpa și cămilele!», să fie cea pe care ai rânduit‑o pentru robul Tău, Isaac. Prin aceasta voi cunoaște că ai arătat îndurare față de stăpânul meu.“

15 Nu terminase el încă de vorbit și iată că a ieșit cu urciorul ei pe umăr Rebeca,fatacare i se născuse lui Betuel, fiul Milcăi, soția lui Nahor, fratele lui Avraam.

16 Fata era foarte plăcută la înfățișare. Era fecioară și niciun bărbat n‑o cunoscuse. Ea a coborât la izvor, și‑a umplut urciorul și apoi s‑a suitînapoi.

17 Robul a alergat s‑o întâlnească și i‑a zis:

– Te rog, dă‑mi să beau puțină apă din urciorul tău!

18 Ea a răspuns:

– Bea, stăpâne.

Și‑a coborât repede urciorul pe mână și i‑a dat să bea.

19 După ce a terminat să‑i dea de băut, ea a zis:

– Voi scoate apă și pentru cămilele tale, până vor termina de băut.

20 A golit repede urciorul în adăpătoare, a alergat din nou la fântână ca să scoată apă și a scos apă pentru toate cămilele lui.

21 Bărbatul o privea fără să spună nimic, pentru ca să înțeleagă dacăDomnuli‑a făcut reușită călătoria sau nu.

22 După ce cămilele au terminat de băut, bărbatul a luat un inelde aur, cântărind o jumătate de șechelși două brățări de aur, cântărind zece șecheli,

23 și a zis:

– A cui fiică ești? Spune‑mi, te rog, este loc în locuința tatălui tău pentru noi, ca să înnoptămacolo?

24 Ea i‑a răspuns:

– Sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care aceasta i l‑a născut lui Nahor.

25 Apoi ea i‑a zis:

– Avem paie și nutreț din belșug, precum și loc de înnoptat.

26 Atunci bărbatul s‑a plecat, s‑a închinatDomnului

27 și a zis: „Binecuvântat să fieDomnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care nu Și‑a îndepărtat îndurarea și credincioșia de la stăpânul meu. În ce mă privește,Domnulm‑a condus pe cale până la casa frațilorstăpânului meu.“

28 Fata a alergat și a spus aceste lucruri celor din familia mamei ei.

29 Rebeca avea un frate al cărui nume era Laban; acesta a alergat la acel bărbat, la izvor.

30 De îndată ce a văzut inelul și brățările pe mâinile surorii sale și a auzit‑o pe sora sa, Rebeca, zicând: „Așa mi‑a vorbit bărbatul acela“, s‑a dus la acel bărbat și iată că el stătea lângă cămile, la izvor.

31 El i‑a zis: „Vino, binecuvântatulDomnului! De ce stai afară când eu am pregătit casa și un loc pentru cămile?“

32 Bărbatul a intrat în casă, iar el a descărcat cămilele. Apoi le‑a dat cămilelor paie și nutreț șia adusapă pentru spălarea picioarelor bărbatului aceluia și ale oamenilor care erau cu el.

33 I s‑a dat să mănânce, dar el a zis:

– Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus.

Labani‑a zis:

– Spune!

34 El a zis:

– Eu sunt robul lui Avraam.

35 Domnull‑a binecuvântat mult pe stăpânul meu, iar el a ajuns un om bogat. I‑a dat oi și vite, aur și argint, robi și roabe, cămile și măgari.

36 Sara, soția stăpânului meu, i‑a născut acestuia un fiu la bătrânețe, iar el i‑a dat lui tot ceea ce are.

37 Stăpânul meu m‑a pus să jur, zicând: „Să nu iei pentru fiul meu o soție dintre fiicele canaaniților, în a căror țară locuiesc,

38 ci să te duci la familia tatălui meu, la clanul meu, șide acolosă iei o soție pentru fiul meu!“

39 Eu i‑am zis stăpânului meu: „Poate că femeia nu mă va urma.“

40 Dar el mi‑a răspuns: „Domnul, înaintea Căruia am umblat, Își va trimite Îngerul cu tine și‑ți va face reușită călătoria, iar tu vei lua o soție pentru fiul meu din clanul meu, din familia tatălui meu.

41 Dar dacă vei merge la clanul meu, iar ei nu ți‑o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu.“

42 Când am ajuns astăzi la izvor, am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, te rog, dacă mă vei ajuta să reușesc în călătoria pe care o fac,

43 iată, stau lângă acest izvor de apă. Fie ca fecioara care va ieși să scoată apă, căreia îi voi spune: «Te rog, dă‑mi să beau puțină apă din urciorul tău»

44 și care îmi va răspunde: «Bea și voi scoate apă și pentru cămilele tale», să fie soția pe careDomnula rânduit‑o pentru fiul stăpânului meu.“

45 Nu terminasem eu încă de vorbit în inima mea și iată că a ieșit Rebeca cu urciorul ei pe umăr. Ea a coborât la izvor și a scos apă. Atunci, eu i‑am zis: „Te rog, dă‑mi să beau!“

46 Ea și‑a coborât repede urciorul de pe umăr și mi‑a răspuns: „Bea și‑ți voi adăpa și cămilele.“ Eu am băut, iar ea a adăpat și cămilele.

47 După aceea am întrebat‑o: „A cui fiică ești?“ Ea mi‑a răspuns: „Sunt fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care Milca i l‑a născut acestuia.“ Eu i‑am pus inelul în nas și brățările pe mâini.

48 Apoi m‑am plecat, m‑am închinatDomnuluiși L‑am binecuvântat peDomnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care m‑a condus pe calea cea dreaptă, ca s‑o iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul său.

49 Așadar, dacă vreți să arătați îndurare și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți‑mi. Dacă nu, spuneți‑mi, ca să mă pot îndrepta fie la dreapta, fie la stânga.

50 Atunci Laban și Betuel i‑au răspuns, zicând:

– Acest lucru vine de laDomnul. Nu‑ți putem spune nici rău, nici bine.

51 Iată, Rebeca este înaintea ta! Ia‑o și du‑te! Ea să fie soția fiului stăpânului tău, așa cum a spusDomnul.

52 Când robul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s‑a plecat la pământ înainteaDomnului.

53 Apoi a scos bijuterii de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte și i le‑a dat Rebecăi. De asemenea, le‑a dăruit lucruri prețioase și fratelui, și mamei ei.

54 După aceea, el și bărbații care erau cu el au mâncat, au băut și au înnoptatacolo.

Când s‑au trezit dimineața, el a zis:

– Lăsați‑mă să mă întorc la stăpânul meu.

55 Fratele și mama fetei i‑au răspuns:

– Fata să mai rămână cu noi măcar zece zile. După aceea va putea pleca.

56 Dar el le‑a zis:

– Nu mă opriți acum, căciDomnulmi‑a făcut reușită călătoria. Lăsați‑mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu.

57 Ei au răspuns:

– Să chemăm fata și s‑o întrebăm.

58 Au chemat‑o pe Rebeca și au întrebat‑o:

– Vrei să mergi cu acest bărbat?

Ea a răspuns:

–Da!Voi merge.

59 Și astfel au lăsat‑o pe sora lor, Rebeca, precum și pe doica ei, să plece împreună cu robul lui Avraam și cu oamenii săi.

60 Ei au binecuvântat‑o pe Rebeca și i‑au zis:

„Sora noastră, fie ca tu să ajungi mama a mii de zeci de mii

și fie ca sămânțata să stăpânească poarta dușmanilor ei.“

61 Apoi Rebeca și servitoarele ei s‑au ridicat, au încălecat pe cămile și au plecat dupăacelbărbat. Astfel, robul a luat‑o pe Rebeca și a plecat.

62 Isaac se întorsese de la Beer Lahai‑Roi, pentru că locuia în Neghev.

63 La lăsarea serii, Isaac a ieșit pe câmp ca să mediteze. El și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și iată că veneau niște cămile.

64 Rebeca și‑a ridicatși eaochii, iar când l‑a văzut pe Isaac, s‑a dat jos de pe cămilă.

65 Ea l‑a întrebat pe rob:

– Cine este bărbatul acesta care vine pe câmp să ne întâlnească?

Robul a răspuns:

– Este stăpânul meu.

Ea și‑a luat vălul și s‑a acoperit.

66 Robul i‑a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.

67 Apoi Isaac a adus‑o pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara, și s‑a căsătorit cu ea. Ea a devenit soția lui, iar el a iubit‑o. Astfel a fost mângâiat Isaac dupămoarteamamei sale.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/24-4ce87dce1d8d3821eece756d82db25e5.mp3?version_id=126—

Ultimii ani ai vieții lui Avraam

1 Avraam și‑a mai luato soție, al cărei nume era Chetura.

2 Ea i‑a născut pe Zimran, Iokșan, Medan, Midian, Ișbak și Șuah.

3 Lui Iokșan i s‑au născut Șeba și Dedan.

Urmașii lui Dedan au fost: assuriții, letușiții și leumiții.

4 Fiii lui Midian au fost: Efa, Efer, Hanoh, Abida și Eldaa.

Toți aceștia au fost urmașii Cheturei.

5 Avraam i‑a dat lui Isaac tot ceea ce avea.

6 El le‑a oferit daruri fiilor țiitoarelorsale și, pe când era încă în viață, i‑a trimis de lângă fiul său Isaac, spre răsărit, în țara de la răsărit.

7 Avraam a trăit o sută șaptezeci și cinci de ani.

8 El și‑a dat ultima suflare, murind după o bătrânețe fericită, înaintat în vârstă și sătulde zile. Astfel, el a fost adăugat la poporul său.

9 Fiii săi, Isaac și Ismael, l‑au înmormântat în peștera Mahpela din ogorul lui Efron, fiul hititului Țohar,ogorcare se află în apropiere de Mamre

10 și pe care Avraam îl cumpărase de la fiii lui Het. Acolo a fost înmormântat Avraam împreună cu Sara, soția lui.

11 După moartea lui Avraam, Dumnezeu l‑a binecuvântat pe Isaac, fiul acestuia. Isaac s‑a așezat lângă Beer Lahai‑Roi.

Urmașii lui Ismael

12 Aceasta este istorialui Ismael, fiul lui Avraam, pe care egipteanca Agar, roaba Sarei, i l‑a născut lui Avraam,

13 și acestea au fost numele fiilor lui Ismael, după numele lor, potrivit genealogiilor lor:

Nebaiot, întâiul născut al lui Ismael,

Chedar, Adbeel, Mibsam,

14 Mișma, Duma, Masa,

15 Hadad, Tema, Ietur, Nafiș și Chedma.

16 Aceștia au fost fiii lui Ismael și acestea au fost numele celor doisprezece prinți ai triburilor lor, după așezările și taberele lor.

17 Aceștia au fost anii vieții lui Ismael: o sută treizeci și șapte de ani. El și‑a dat duhul și a murit, fiind adăugat la poporul său.

18 Ei au locuit de la Havila până la Șur, care este în fața Egiptului, cum mergi spre Așura. El se stabilise separat detoți frații lui.

Esau și Iacov

19 Aceasta este istorialui Isaac, fiul lui Avraam. Lui Avraam i s‑a născut Isaac.

20 Acesta avea patruzeci de ani când s‑a căsătorit cu Rebeca, fiica arameului Betuel din Padan-Aramși sora arameului Laban.

21 Isaac s‑a rugatDomnuluipentru soția sa, pentru că ea era stearpă.Domnull‑a ascultat, iar Rebeca, soția lui, a rămas însărcinată.

22 Dar pentru că fiii ei se băteau în pântecul ei, a zis: „Dacă‑i așa, de ce mi s‑a întâmplat acest lucru?“ Și s‑a dus să‑L întrebe peDomnul.

23 Domnuli‑a răspuns:

„Două neamuri sunt în pântecul tău

și două popoarenăscutedin tine se vor despărți.

Unul va fi mai puternic decât celălalt

și cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr.“

24 Când i s‑au împlinit zilele să nască, iată că în pântecul Rebecăi erau gemeni.

25 Primul a ieșit roșcovan peste tot, ca o manta de păr, și i‑au pus numele Esau.

26 După aceea a ieșit fratele său, ținându‑se cu mâna de călcâiul lui Esau. De aceea i‑au pus numele Iacov. Isaac avea șaizeci de ani cândRebecai‑a născutpe cei doi fii.

27 Când băieții au crescut, Esau a ajuns un vânător priceput, un om al câmpului, dar Iacov era un om liniștit, care locuia în corturi.

28 Isaac l‑a îndrăgit pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui, dar Rebeca l‑a îndrăgit pe Iacov.

29 Odată, pe când Iacov fierbea o ciorbă, Esau a venit de la câmp sleit de oboseală.

30 Esau i‑a zis lui Iacov:

– Dă‑mi voie, te rog, să mănânc repede din ciorba aceasta roșiatică, pentru că sunt sleit de oboseală.

De aceea i s‑a pus și numele de Edom.

31 Iacov i‑a răspuns:

– Vinde‑mi mai întâi dreptul tău de întâi născut.

32 Esau a zis:

– Iată, sunt pe cale să mor. La ce‑mi folosește dreptul de întâi născut?

33 Iacov i‑a răspuns:

– Jură‑mi mai întâi.

Esaui‑a jurat și i‑a vândut lui Iacov dreptul de întâi născut.

34 Apoi Iacov i‑a dat lui Esau niște pâine și niște ciorbă de linte. Acesta a mâncat, a băut, apoi s‑a ridicat și a plecat. Astfel, Esau și‑a desconsiderat dreptul de întâi născut.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/25-28447d10438c195bcd7832fc98f72c7e.mp3?version_id=126—

Isaac la Gherar

1 În țară a venit o foamete, în afară de foametea dinainte, care fusese în zilele lui Avraam. Isaac s‑a dus la Abimelek, regele filistenilor, în Gherar.

2 Domnuli S‑a arătatlui Isaacși i‑a zis: „Nu coborî în Egipt, ci locuiește în țara despre care îți voi spune.

3 Locuiește în această țară. Eu voi fi cu tine și te voi binecuvânta, pentru că ție și semințeitale vă voi da toate aceste ținuturi. Astfel, voi împlini jurământul pe care i l‑am făcut tatălui tău, Avraam.

4 Îți voi face sămânța la fel de numeroasă precum stelele cerurilor și le voi da toate aceste ținuturi. Prin sămânța ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului,

5 pentru că Avraam a ascultat de glasul Meu și a păzit îndatoririle, poruncile, hotărârile și legile Mele.“

6 Astfel, Isaac a locuit în Gherar.

7 Atunci când oamenii din acel loc îl întrebau despre soția lui, el le răspundea: „Este sora mea!“, deoarece se temea să le spună că este soția lui, crezând că oamenii din acel loc îl vor ucide din cauza Rebecăi, pentru că era plăcută la înfățișare.

8 După ce a stat mai multă vreme acolo, s‑a întâmplat că regele Abimelek, regele filistenilor, s‑a uitat pe fereastră și iată că Isaac o dezmierdape soția sa, Rebeca.

9 Abimelek l‑a chemat pe Isaac și a zis:

– Iată, sigur ea este soția ta. De ce ai zis: „Ea este sora mea.“?

Isaac i‑a răspuns:

– Fiindcă îmi ziceam ca nu cumva să mor din cauza ei.

10 Abimelek a zis:

– Ce mi‑ai făcut? Ce ușor s‑ar fi putut culca vreunul din popor cu soția ta și astfel ai fi adus vina asupra noastră!

11 Apoi, Abimelek a poruncit întregului popor, zicând: „Oricine se va atinge de acest om sau de soția lui să fie pedepsit cu moartea.“

12 Isaac a semănat în acea țară și, în același an, a recoltat însutit, pentru căDomnull‑a binecuvântat.

13 El s‑a îmbogățit, iar bogăția a continuat să‑i crească până când a ajuns foarte bogat.

14 Avea turme de oi, cirezi de vite și mulți servitori și de aceea filistenii îl invidiau.

15 Filistenii au astupat și au umplut cu pământ toate fântânile pe care le săpaseră robii tatălui său, în zilele lui Avraam, tatăl său.

16 Atunci Abimelek i‑a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, pentru că ai ajuns mult mai puternic decât noi.“

17 Isaac a plecat de acolo, și‑a așezat tabăra în valeaGherar și a locuit acolo.

18 El a săpat din nou fântânile care fuseseră săpate în zilele tatălui său, Avraam, căci filistenii le astupaseră după moartea lui Avraam. Isaac le‑a pus acestora aceleași nume pe care tatăl său le pusese înainte.

19 Robii lui Isaac au săpat în uedși au găsit acolo o fântână cu apă proaspătă,

20 dar păstorii din Gherar s‑au certat cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră.“Isaaca pus fântânii numeleEsek, pentru că aceștia s‑au certat cu el.

21 Apoi au săpat o altă fântână, dar ei s‑au certat și pentru aceasta. El i‑a pus numeleSitna.

22 Isaaca plecat de acolo și a săpat o altă fântână, pentru care nu s‑au mai certat. El i‑a pus numeleRehobotși a zis: „Acum,Domnulne‑a făcut loc și vom fi roditori în țară.“

23 De acolo s‑a suit la Beer-Șeba,

24 iar în noaptea aceeaDomnuli S‑a arătat și a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Avraam. Nu te teme, pentru că Eu sunt cu tine. Te voi binecuvânta și‑ți voi înmulți sămânța datorită robului Meu Avraam.“

25 Isaaca zidit acolo un altar și a chemat NumeleDomnului. El și‑a întins cortul în acel loc, iar robii săi au săpat acolo o fântână.

26 După aceea, Abimelek a venit la el din Gherar, împreună cu Ahuzat, sfetnicul său, și cu Pihol, comandantul oștirii sale.

27 Isaac i‑a întrebat:

– De ce ați venit la mine, voi care m‑ați urât și m‑ați alungat de la voi?

28 Ei au răspuns:

– Vedem limpede căDomnuleste cu tine. De aceea zicem: să fie un jurământ între noi, între noi și tine, și să încheiem un legământ cu tine,

29 potrivit căruia nu ne vei face niciun rău, așa cum nici noi nu ne‑am atins de tine, ci ți‑am făcut numai bine, lăsându‑te să pleci în pace. Acum tu ești binecuvântat deDomnul.

30 Isaacle‑a dat un ospăț, iar ei au mâncat și au băut.

31 A doua zi, s‑au sculat dis‑de‑dimineață și au încheiat împreunălegământul. Apoi Isaac i‑a lăsat să plece, iar ei au plecat de la el în pace.

32 În aceeași zi, robii lui Isaac au venit și l‑au anunțat despre fântâna pe care o săpaseră, zicându‑i: „Am dat de apă!“

33 El i‑a pus numele Șiba. De aceea numele cetății este Beer-Șebapână în ziua aceasta.

34 La vârsta de patruzeci de ani, Esau s‑a căsătorit cu Iudita, fiica hititului Beeri, și cu Basmat, fiica hititului Elon,

35 însă ele au fost o sursă de amărăciune pentru Isaac și Rebeca.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/26-ca8e2ea24d988ee9a5909073167a0ed4.mp3?version_id=126—

Iacov obține binecuvântarea prin înșelăciune

1 Când Isaac a îmbătrânit și i‑au slăbit ochii, nemaiputând să vadă, l‑a chemat pe Esau, fiul său cel mare, și i‑a zis:

– Fiule!

El i‑a răspuns:

– Iată‑mă!

2 Isaaci‑a zis:

– Iată, eu sunt bătrân și nu știu ziua morții mele.

3 Te rog, ia‑ți acum armele – tolba cu săgeți și arcul – ieși la câmp și adu‑mi vânat.

4 Apoi pregătește‑mi o mâncare gustoasă, așa cum îmi place mie și adu‑mi‑o să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri.

5 Rebeca a auzit ceea ce Isaac i‑a spus fiului său Esau.

Când Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat și să‑l aducă,

6 Rebeca i‑a zis fiului său Iacov:

– Iată, l‑am auzit pe tatăl tău vorbind cu fratele tău, Esau, și zicând:

7 „Adu‑mi niște vânat și pregătește‑mi o mâncare gustoasă ca să mănânc și să te binecuvântez în prezențaDomnului, înainte de moartea mea.“

8 De aceea, fiule, ascultă‑mă și fă ce‑ți poruncesc!

9 Du‑te la turmă și ia‑mi de acolo doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă, așa cum îi place lui.

10 Apoi o vei aduce tatălui tău ca s‑o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte de moartea lui.

11 Dar Iacov i‑a răspuns mamei sale, Rebeca:

– Iată că fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă.

12 Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va considera un înșelător și voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.

13 Mama sa i‑a zis:

– Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule! Numai ascultă‑mi glasul! Du‑te și adu‑miiezii.

14 El s‑a dus, i‑a luat și i‑a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, așa cum îi plăcea tatălui său.

15 După aceea, Rebeca a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă, și l‑a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul său cel mic.

16 Ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui și pe partea netedă a gâtului său.

17 Apoi a dat în mâna lui Iacov, fiul său, mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise.

18 El a venit la tatăl său și a zis:

– Tată!

El a zis:

– Iată‑mă! Care ești, fiule?

19 Iacov i‑a zis tatălui său:

– Sunt Esau, întâiul tău născut. Am făcut așa cum mi‑ai spus. Te rog, ridică‑te și vino să mănânci din vânatul meu, ca astfel sufletul tău să mă binecuvânteze.

20 Isaac i‑a zis fiului său:

– Cum de l‑ai găsit așa de repede, fiule?

El a răspuns:

– Pentru căDomnul, Dumnezeul tău, mi l‑a scos în cale.

21 Atunci Isaac i‑a zis lui Iacov:

– Te rog, apropie‑te ca să te simt, fiule! Ești tu oare fiul meu Esau, sau nu?

22 Iacov s‑a apropiat de tatăl său, Isaac, care l‑a atins și a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“

23 Nu l‑a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca și mâinile fratelui său, Esau; așa că l‑a binecuvântat.

24 Isaacl‑a întrebat:

– Ești tu într-adevăr fiul meu Esau?

Iacova răspuns:

–Da, eu sunt!

25 AtunciIsaaca zis:

– Adu‑mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca astfel sufletul meu să te binecuvânteze.

Iacovi‑a adusmâncarea, iarIsaaca mâncat. I‑a adus și vin și a băut.

26 Apoi tatăl său, Isaac, i‑a zis:

– Te rog, apropie‑te și dă‑mi sărutare, fiule!

27 El s‑a apropiat și i‑a dat sărutare.Isaaca simțit mirosul hainelor lui și l‑a binecuvântat, zicând:

„Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului

pe careDomnull‑a binecuvântat.

28 Dumnezeu să‑ți dea din roua cerului

și din grăsimea pământului;

să‑ți deagrâne și must din belșug.

29 Popoare să‑ți slujească

și neamuri să se plece înaintea ta.

Stăpânește peste frații tăi,

și fiii mamei tale să se plece înaintea ta.

Blestemați să fie cei care te vor blestema

și binecuvântați să fie cei care te vor binecuvânta!“

30 Isaac tocmai terminase să‑l binecuvânteze pe Iacov, când, imediat după ce Iacov a ieșit dinaintea tatălui său Isaac, s‑a întors de la vânătoare Esau, fratele său.

31 A pregătit și el o mâncare gustoasă și i‑a adus‑o tatălui său.

El i‑a zis tatălui său:

– Să se ridice tatăl meu și să mănânce din vânatul fiului său, pentru ca astfel sufletul tău să mă binecuvânteze.

32 Tatăl său, Isaac, l‑a întrebat:

– Tu cine ești?

El a răspuns:

– Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau!

33 Atunci Isaac s‑a cutremurat foarte tare și a zis:

– Atunci cine a fost cel care a prins vânat și mi l‑a adus? Am mâncat din toate, înainte să vii tu, și l‑am binecuvântat. Cu siguranță, el va fi binecuvântat.

34 Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, și i‑a zis tatălui său:

– Binecuvântează‑mă și pe mine, tată!

35 El i‑a răspuns:

– Fratele tău a venit cu înșelătorie și ți‑a luat binecuvântarea.

36 Esaua zis:

– Nu pe bună dreptate se numește el Iacov? M‑a înșelat de două ori: mi‑a luat dreptul de întâi născut și iată că acum mi‑a luat și binecuvântarea.

Apoi a zis:

– N‑ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?

37 Isaac i‑a răspuns lui Esau și i‑a zis:

– Iată, l‑am pus stăpân peste tine, i‑am dat lui ca robi pe toți frațiisăi și i‑am oferit grâne și must. Prin urmare, ce mai pot face pentru tine, fiule?

38 Esau i‑a zis tatălui său:

– Numai o binecuvântare ai, tată? Binecuvântează‑mă și pe mine, tată!

Apoi Esau și‑a ridicat glasul și a plâns.

39 Tatăl său, Isaac, a răspuns și i‑a zis:

– Iată, locuința ta va fidepartede grăsimea pământului

și de roua cerului de sus.

40 Vei trăi din sabia ta

și‑i vei sluji fratelui tău;

dar când te vei răscula,

îi vei zdrobi jugul de pe gâtul tău.

Fuga lui Iacov la Laban

41 Esau l‑a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care i‑a dat‑o tatăl său și zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu se apropie. Apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov.“

42 Când i s‑a spus Rebecăi despre planurile lui Esau, fiul ei cel mare, a trimis după Iacov, fiul cel mic, și i‑a zis: „Iată, fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va ucide.

43 De aceea, fiule, ascultă‑mă! Ridică‑te, fugi la fratele meu, Laban, în Haran,

44 și stai la el pentru câteva zile, până se va potoli mânia fratelui tău,

45 până se va potoli furia lui față de tine și va uita ce i‑ai făcut. Apoi voi trimitedupă tineși te voi lua de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeași zi?“

46 După aceea, Rebeca i‑a zis lui Isaac: „M‑am scârbit de viață din cauzaacestorfiice a lui Het. Dacă Iacov își va lua o soție ca acestea dintre fiicele lui Het, dintre fiicele țării, la ce‑mi mai este bună viața?“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/27-497886e2868eca1520009a99e21dbd2d.mp3?version_id=126—

1 Isaac l‑a chemat pe Iacov, l‑a binecuvântat și i‑a poruncit, zicându‑i: „Să nu‑ți iei o soție dintre fiicele lui Canaan.

2 Ridică‑te, du‑te în Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatăl mamei tale, și ia‑ți de acolo o soție dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale.

3 Dumnezeul cel Atotputernicsă te binecuvânteze, să te facă roditor și să te înmulțească, pentru ca să ajungi o mulțime de popoare.

4 El să‑ți dea, ție și semințeitale, binecuvântareapromisălui Avraam, pentru ca să stăpânești țara în care locuiești ca străin,țarape care Dumnezeu i‑a dat‑o lui Avraam.“

5 Astfel, Isaac l‑a trimis pe Iacov, iar acesta s‑a dus în Padan-Aram, la Laban, fiul arameului Betuel și fratele Rebecăi, mama lui Iacov și a lui Esau.

6 Esau a văzut că Isaac l‑a binecuvântat pe Iacov și l‑a trimis în Padan-Aram ca să‑și ia o soție de acolo și că, atunci când l‑a binecuvântat, i‑a poruncit, zicând: „Să nu‑ți iei o soție dintre fiicele lui Canaan.“

7 El a văzutcă Iacov i‑a ascultat pe tatăl său și pe mama sa și s‑a dus în Padan-Aram.

8 Esau a văzut astfel că tatălui său, Isaac, nu‑i plăceau fiicele lui Canaan.

9 Prin urmare, Esau s‑a dus la Ismael și a luat‑o de soție pe Mahalat, sora lui Nebaiot și fiica lui Ismael, fiul lui Avraam, pe lângă soțiile pe care le avea.

Visul lui Iacov la Betel

10 Iacov a ieșit din Beer-Șeba și s‑a îndreptat spre Haran.

11 A ajuns într‑un anumit loc și, pentru că soarele asfințise, a înnoptat acolo. A luat una din pietrele locului, și‑a pus‑o sub cap și s‑a culcat în locul acela.

12 El a avut un vis: iată că o scară era rezemată de pământ, iar capătul ei atingea cerurile. Și iată că îngerii lui Dumnezeu se suiau și coborau pe ea,

13 iarDomnulstătea deasupra ei. El a zis: „Eu suntDomnul, Dumnezeul tatălui tău, Avraam, și Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care ești culcat ți‑l voi da ție și semințeitale.

14 Sămânța ta va fi ca pulberea pământului și te vei întinde spre apus și spre răsărit, spre nord și spre sud. Toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin tine și prin sămânța ta.

15 Iată că Eu sunt cu tine, te voi păzi oriunde vei merge și te voi aduce înapoi în această țară. Nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ți‑am promis.“

16 Când s‑a trezit din somn, Iacov a zis: „Cu siguranțăDomnuleste în acest loc, iar eu n‑am știut!“

17 El s‑a temut și a zis: „Cât de temut este acest loc! Aceasta nu este altceva decât Casa lui Dumnezeu! Aceasta este poarta cerurilor!“

18 Iacov s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a luat piatra care fusese sub capul lui, a ridicat‑o ca stâlp și a turnat untdelemn pe vârful ei.

19 El a pus acelui loc numele Betel, deși, înainte, numele cetății era Luz.

20 Apoi Iacov a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine, dacă mă va păzi în această călătorie pe care o fac și îmi va da pâine să mănânc și haine să mă îmbrac,

21 astfel încât mă voi întoarce în pace acasă la tatăl meu, atunciDomnulva fi Dumnezeul meu,

22 iaraceastă piatră, pe care am așezat‑o ca stâlp, va fi «Casa lui Dumnezeu». Și din tot ceea ce îmi vei da, Îți voi da cu siguranță a zecea parte.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/28-b5524c93b789dbec571512bacbf290b6.mp3?version_id=126—

Iacov și Rahela

1 Apoi Iacov și‑a continuat călătoriași s‑a dus în țara fiilor Răsăritului.

2 El s‑a uitat și iată că pe câmp era o fântână, iar acolo, lângă ea, se odihneau trei turme de oi, căci din acea fântână erau adăpate turmele. Pe gura fântânii era o piatră mare.

3 Atunci când toate turmele erau adunate acolo,păstoriirostogoleau piatra de la gura fântânii și adăpau oile. Apoi puneau piatra înapoi, la locul ei, pe gura fântânii.

4 Iacov i‑a întrebat:

– Fraților, de unde sunteți?

Ei au răspuns:

– Din Haran.

5 El i‑a întrebat:

– Îl cunoașteți pe Laban, nepotul lui Nahor?

Ei au zis:

– Îl cunoaștem.

6 Iacov i‑a întrebat:

– Este sănătos?

Ei au răspuns:

– Este sănătos. Iată, Rahela, fiica lui, vine cu oile.

7 AtunciIacova zis:

– Iată, mai este mult din zi; nu este timpul să fie adunate turmele. Adăpați oile, iar apoi duceți‑vă și pașteți‑leiarăși.

8 Ei au răspuns:

– Nu putem până când nu se vor aduna toate turmele șipăstoriivor rostogoli piatra de pe gura fântânii. Atunci vom adăpa oile.

9 În timp ce vorbea cu ei, a sosit Rahela cu oile tatălui ei, pentru că ea le păstorea.

10 Când a văzut‑o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, șicând a văzutturma lui Laban, Iacov s‑a apropiatde fântână, a rostogolit piatra de pe gura fântânii și a adăpat oile lui Laban, fratele mamei sale.

11 El i‑a dat sărutare Rahelei și a plâns.

12 Iacov i‑a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei și că este fiul Rebecăi. Atunci ea a alergat și l‑a înștiințat pe tatăl ei.

13 Când a auzit vestea despre Iacov, fiul surorii sale, Laban a alergat să‑l întâmpine. L‑a îmbrățișat, i‑a dat sărutare și l‑a adus în casa lui.Iacovi‑a istorisit lui Laban toate aceste lucruri.

14 Apoi Laban i‑a zis: „Cu siguranță tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!“ ȘiIacova stat la el o lună de zile.

Căsătoria lui Iacov cu fiicele lui Laban

15 După aceea, Laban i‑a zis lui Iacov:

– Să‑mi slujești degeaba doar pentru că ești rudă cu mine? Spune‑mi: care să‑ți fie plata?

16 Laban avea două fete. Numele celei mari era Lea, iar numele celei mici era Rahela.

17 Ochii Leei erau delicați, însă Rahela era frumoasă la chip și frumoasă la înfățișare.

18 Iacov o iubea pe Rahela, așa că i‑a răspunslui Laban:

– Îți voi sluji șapte ani pentru fiica ta cea mică, Rahela.

19 Laban a zis:

– Mai bine să ți‑o dau ție, decât s‑o dau altui bărbat. Rămâi la mine.

20 Astfel, Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela, dar aceștia i s‑au părut ca fiind doar câteva zile, datorită dragostei sale pentru ea.

21 După aceea, Iacov i‑a zis lui Laban: „Dă‑mi soția, pentru că s‑a împlinit vremea să intru la ea.“

22 Laban i‑a adunat pe toți oamenii din acel loc și le‑a dat un ospăț.

23 Seara, a luat‑o pe fiica sa, Lea, și a adus‑o la Iacov, iar el a intrat la ea.

24 Laban i‑a dat‑o ca roabă fiicei sale Lea, pe roaba sa Zilpa.

25 Când s‑a făcut dimineață, iată căcea de lângă elera Lea.

Atunci Iacov i‑a zis lui Laban:

– Ce mi‑ai făcut? Nu ți‑am slujit pentru Rahela? De ce m‑ai înșelat?

26 Laban a răspuns:

– Aici, la noi, nu se obișnuiește să se dea cea mai tânără înaintea celei întâi născute.

27 Împlinește săptămânacu aceasta. Apoi ți‑o vom da și pe cealaltă pentru încă șapte ani de slujire.

28 Iacov a făcut astfel și a împlinit săptămâna cu Lea. ApoiLabani‑a dat‑o de soție pe fiica sa, Rahela.

29 Laban i‑a dat‑o ca roabă fiicei sale Rahela, pe roaba sa Bilha.

30 Iacova intrat la Rahela și a iubit‑o mai mult decât pe Lea. Apoi i‑a slujit lui Laban încă șapte ani.

Copiii lui Iacov

31 Domnula văzut că Lea nu era iubită și i‑a deschis pântecul. Însă Rahela a rămas stearpă.

32 Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu căruia i‑a pus numele Ruben, deoarece a zis: „Domnula văzut într-adevăr suferința mea. Acum, sigur soțul meu mă va iubi.“

33 Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „Pentru căDomnula auzit că nu sunt iubită, mi l‑a dat și pe acesta!“ De aceea i‑a pus numele Simeon.

34 Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „De data aceasta soțul meu se va atașa de mine, pentru că i‑am născut trei fii.“ De aceea i‑a pus numele Levi.

35 Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „De data aceasta Îl voi lăuda peDomnul.“ De aceea i‑a pus numele Iuda. Apoi a încetat să mai nască.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/29-c9a51f4c1fc3be58ddb5c416e3a165ff.mp3?version_id=126—

1 Când Rahela a văzut că ea nu i‑a născut niciun copil lui Iacov, a invidiat‑o pe sora sa și i‑a zis lui Iacov:

– Dă‑mi copii, altfel voi muri!

2 Iacov s‑a aprins de mânie împotriva Rahelei și a zis:

– Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, Care te‑a oprit să ai rod în pântec?

3 Atunci ea a zis:

– Iat‑o pe roaba mea, Bilha. Intră la ea, pentru ca ea să nască pe genunchii meiși pentru ca să‑mi pot zidi și euo familieprin ea.

4 Astfel,Rahelai‑a dat‑o de soțielui Iacov pe roaba ei, Bilha. Iacov a intrat la ea.

5 Bilha a rămas însărcinată și i‑a născut lui Iacov un fiu.

6 Atunci Rahela a zis: „Dumnezeu mi‑a făcut dreptate, mi‑a auzit glasul și mi‑a dat un fiu!“ De aceea i‑a pus numele Dan.

7 Bilha, roaba Rahelei, a rămas din nou însărcinată și i‑a născut lui Iacov un al doilea fiu.

8 Atunci Rahela a zis: „Cu lupte mari m‑am războit cu sora mea și am învins!“ De aceea i‑a pus numele Neftali.

9 Când Lea a văzut că a încetat să mai aibă copii, a luat‑o pe roaba ei, Zilpa, și i‑a dat‑o de soție lui Iacov.

10 Zilpa, roaba Leei, i‑a născut un fiu lui Iacov.

11 Lea a zis: „Ce noroc!“ și i‑a pus numele Gad.

12 Zilpa, roaba Leei, i‑a născut lui Iacov un al doilea fiu.

13 Lea a zis: „Cât de fericită sunt, pentru că femeile mă vor numi fericită.“ Și i‑a pus numele Așer.

14 Pe vremea seceratului grâului, Ruben a plecat la câmp și a găsit mandragore pe care le‑a adus mamei lui, Lea.

Rahela i‑a zis Leei:

– Te rog, dă‑mi și mie din mandragorele fiului tău.

15 Dar ea i‑a răspuns:

– Nu‑ți ajunge că mi‑ai luat bărbatul? Vrei acum să iei și mandragorele fiului meu?

Rahela a zis:

– Bine, se poate culca cu tine la noapte pentru mandragorele fiului tău.

16 Seara, când Iacov se întorcea de la câmp, Lea i‑a ieșit în întâmpinare și a zis: „Trebuie să intri la mine, pentru că te‑am cumpărat cu mandragorele fiului meu.“ Astfel, el s‑a culcat cu ea în acea noapte.

17 Dumnezeu a ascultat‑o pe Lea, iar ea a rămas însărcinată și i‑a născut lui Iacov un al cincilea fiu.

18 Lea a zis: „Dumnezeu mi‑a dat răsplata, pentru că i‑am dat‑o soțului meu pe roaba mea.“ Și i‑a pus numele Isahar.

19 Lea a rămas din nou însărcinată și i‑a născut lui Iacov un al șaselea fiu.

20 Ea a zis: „Dumnezeu mi‑a oferit un dar prețios. De data aceasta soțul meu mă va onora, pentru că i‑am născut șase fii.“ Și i‑a puscelui din urmănumele Zabulon.

21 După aceea a născut o fiică și i‑a pus numele Dina.

22 Dumnezeu Și‑a adus aminte de Rahela, a ascultat‑o și i‑a deschis pântecul.

23 Ea a rămas însărcinată, a născut un fiu și a zis: „Dumnezeu mi‑a luat disprețul!“

24 I‑a pus numele Iosif, zicând: „Domnulsă‑mi mai adauge un fiu!“

Îmbogățirea lui Iacov

25 După ce Rahela l‑a născut pe Iosif, Iacov i‑a zis lui Laban:

– Lasă‑mă să plec, ca să mă duc la locul meu și în țara mea.

26 Dă‑mi soțiile și copiii, pentru care ți‑am slujit, și voi pleca; căci știibineslujba pe care am făcut‑o pentru tine.

27 Dar Laban i‑a răspuns:

– Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, te rogsă mai rămâi. Am văzut semnele,și anume, căDomnulm‑a binecuvântat datorită ție.

Apoi a zis:

28 – Hotărăște‑mi plata și ți‑o voi da.

29 AtunciIacovi‑a zis:

– Știi cum ți‑am slujit și cum le‑a mers turmelor cu mine,

30 căci puținul pe care‑l aveai înainte de venirea mea s‑a înmulțit foarte mult.Domnulte‑a binecuvântat oriunde m‑am dus eu. Acum, când voi face ceva și pentru familia mea?

31 Labana întrebat:

– Ce să‑ți dau?

Iacov a răspuns:

– Să nu‑mi dai nimic. Dacă vei face pentru mine ceea ce‑ți spun, voi continua să‑ți păstoresc și să‑ți păzesc turma:

32 lasă‑mă să trec astăzi prin toată turma ta și să iau de acolo orice oaie pestriță și cu pete, tot ce este negru între miei și ceea ce este cu pete și pestriț între capre; aceasta să‑mi fie plata.

33 De azi înainte, dreptatea mea va răspunde pentru mine. Când vei veni să‑mi vezi plata, tot ceea ce nu va fi cu pete sau pestriț între caprele mele și negru între mieii mei, să fie considerat furat.

34 Laban a zis:

– Bine. Fie precum ai spus.

35 În ziua aceea, Laban a luat țapii vărgați și cu pete, toate caprele pestrițe și cu pete, toate cele care aveau alb pe ele, și tot ceea ce era negru între miei și le‑a dat în grijafiilor săi.

36 Apoi a pus o distanță de trei zile între el și Iacov, iar Iacov a continuat să păstorească restul turmelor lui Laban.

37 Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal și de platan și le‑a descojit, astfel încât să se poată vedea lemnul alb al acestora.

38 Apoi, nuielele pe care le descojise, le‑a pus în jgheaburi, în adăpătorile la care veneau oile să bea, chiar în fața oilor. Când erau în călduri și veneau să bea,

39 oile se împerecheau înaintea nuielelor și fătau miei vărgați, pestriți și cu pete.

40 Iacov a separat acești miei, iar oile lui Laban le‑a pus cu fața spre oile negre și pestrițe. El și‑a pus deoparte turmele lui și nu le‑a amestecat cu cele ale lui Laban.

41 Ori de câte ori oile mai puternice erau în călduri, Iacov punea nuiele înaintea ochilor oilor, în jgheaburi, pentru ca ele să se împerecheze lângă nuiele.

42 Dar când oile erau slabe, nu punea nuiele, astfel încât cele slabe erau pentru Laban, iar cele puternice, pentru Iacov.

43 Acest om s‑a îmbogățit foarte mult și avea multe turme, roabe și robi, cămile și măgari.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/30-a93bec4e80fc806fe9df22caf6b6be72.mp3?version_id=126—