Category: Romani

Salutări

1 Pavel, rob al lui Cristos Isus, chematsă fieapostol, pus deoparte pentru Evanghelialui Dumnezeu,

2 pe care El o promisese mai dinainte prin profeții Săi în Sfintele Scripturi

3 și care estedespre Fiul Său – născut din sămânța lui David, în ce privește trupul,

4 desemnat Fiul lui Dumnezeu în putere, în ce privește Duhulsfințeniei, prin învierea dintre cei morți – adică despre Isus Cristos, Domnul nostru,

5 prin Care noi am primit harul și apostolatul,ca să proclamămascultarea credinței, de dragul Numelui Său, între toate neamurile,

6 printre care sunteți și voi, cei chemațisă fițiai lui Isus Cristos.

7 Deci, tuturor celor care sunt preaiubiți ai lui Dumnezeu în Roma, chemațisă fiesfinți: har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos!

Dorința lui Pavel de a vizita Roma

8 Mai întâi, Îi mulțumesc Dumnezeului meu, prin Isus Cristos, pentru voi toți, întrucât credința voastră este vestită în întreaga lume.

9 Căci martor îmi este Dumnezeu, Căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, că îmi aduc aminte neîncetat de voi,

10 cerând întotdeauna în rugăciunile mele ca, prin voia lui Dumnezeu, să reușesc poate acum să vin în sfârșit la voi.

11 Căci tânjesc să vă văd, ca să vă fac parte de vreun dar duhovnicesc spre întărirea voastră,

12 cu alte cuvinte, să ne încurajăm împreună, în mijlocul vostru, unul prin credința celuilalt, atât a voastră cât și a mea.

13 Nu vreau să nu știți, fraților, că de multe ori mi‑am propus să vin la voi, ca să am și printre voi vreun rod, tot așa cum am și printre celelalte neamuri, dar până acum am fost împiedicat.

14 Eu sunt dator atât grecilor, cât și barbarilor, atât celor înțelepți, cât și celor neștiutori,

15 astfel că, în ce mă privește, sunt dornic să vă predic Evanghelia și vouă, celor din Roma.

Puterea Evangheliei

16 Căci mie nu mi‑e rușine de Evanghelie, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede, – întâi a iudeului, apoi a grecului –,

17 deoarece în ea este descoperită dreptatea lui Dumnezeu, din credință spre credință, așa cum este scris: „Însă cel drept prin credință va trăi.“

Mânia lui Dumnezeu împotriva nedreptății

18 Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei neevlavii și împotriva oricărei nedreptăți a oamenilor, care înăbușă adevărul în nedreptate.

19 Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu este vădit în ei, căci Dumnezeu le‑a arătat.

20 De la crearea lumii, însușirile Lui nevăzute – puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui – au fost clar arătate, fiind înțelese din ceea ce a fost creat, pentru ca ei să fie fără vreo apărare,

21 fiindcă, deși L‑au cunoscutpe Dumnezeu, ei nu L‑au slăvit ca Dumnezeu, nici nu I‑au mulțumit, ci au devenit nefolositori în gândurile lorși inima lor fără pricepere s‑a întunecat.

22 Pretinzând că sunt înțelepți, au înnebunit

23 și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într‑o imaginefăcutădupă chipul omului muritor, a păsărilor, a patrupedelor și a târâtoarelor.

24 De aceea, Dumnezeu i‑a dat pradă poftelor inimilor lor, spre necurăție, necinstindu‑și astfel trupurile între ei.

25 Ei au schimbat adevărul lui Dumnezeu într‑o minciună și s‑au închinat și au slujit creației în locul Creatorului, Care este binecuvântat în veci. Amin!

26 Din cauza aceasta, Dumnezeu i‑a dat pradă patimilor rușinoase, căci femeile lor au schimbat întrebuințarea lor firească într‑una care este împotriva firii.

27 Tot astfel și bărbații au părăsit întrebuințarea firească a femeii și s‑au aprins în pofta lor unii pentru alții, bărbați cu bărbați înfăptuind lucruri scârboase și primind astfel în ei înșiși răsplata pe care o meritau pentru rătăcirea lor.

28 Și fiindcă n‑au găsit potrivit să‑L păstreze pe Dumnezeu în cunoașterealor, Dumnezeu i‑a dat pradă minții lor corupte, ca să facă lucruri ce nu se cuvin.

29 Sunt plini de orice fel de nedreptate, de răutate, de lăcomie, de ticăloșie, plini de invidie, de ucidere, de ceartă, de viclenie, sunt dușmănoși, șoptitori,

30 bârfitori, Îl urăsc pe Dumnezeu, sunt obraznici, aroganți, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți,

31 fără pricepere, nu‑și țin promisiunile, sunt fără afecțiune, nemiloși.

32 Și, deșicunosc hotărârea dreaptă a lui Dumnezeu, potrivit căreia cei ce fac astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le fac, ci îi și aprobă pe cei ce le fac.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/1-38f5f2400b45af042ff93845555deed5.mp3?version_id=126—

Judecata dreaptă a lui Dumnezeu

1 De aceea, tu, omule, oricine ai fi, care‑i judecipe alții, n‑ai nicio scuză, căci în ceea ce‑l judeci pe altul, te condamni pe tine însuți, pentru că tu, care‑l judeci, săvârșești aceleași lucruri!

2 Știm însă că judecata lui Dumnezeu față de cei ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul.

3 Și crezi tu, omule, care‑i judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri, dar pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

4 Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări, nepricepând că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?

5 Dar, din cauza împietririi tale și a inimii tale nepocăite, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a descoperirii dreptei judecăți a lui Dumnezeu,

6 Care „va răsplăti fiecăruia după faptele lui“:

7 celor ce, prin perseverența în fapte bune, caută slavă, cinste și nemurire,le va daviață veșnică;

8 dar celor ce, din ambiție egoistă, nu ascultă de adevăr și se lasă convinși de nedreptate,le va damânie și furie.

9 Va fi necaz și strâmtorare peste orice suflet omenesc care înfăptuiește răul, – întâi al iudeului și apoi al grecului, –

10 dar va fi slavă, cinste și pace pentru oricine lucrează binele, – întâi pentru iudeu și apoi pentru grec, –

11 căci înaintea lui Dumnezeu nu este părtinire.

12 Fiindcă toți cei ce au păcătuit fără Lege vor și pieri fără Lege, iar toți cei ce au păcătuit sub Lege vor fi judecați prin Lege.

13 Căci nu cei ce aud Legea sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea vor fi îndreptățiți.

14 Când neamurile– care nu au Legea – împlinesc din instinct cerințele Legii, prin aceasta, ele, care nu au Legea, sunt lege pentru ele însele.

15 Ele arată astfel că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, conștiința lor aducând mărturie, iar gândurile lor acuzându‑se sau scuzându‑se între ele.

16 Lucrul acesta se va vedeaîn ziua când, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin Cristos Isus, va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor.

Iudeul și Legea

17 Dar dacă tu, care te numești iudeu, care îți pui încrederea în Lege, care te lauzi cu Dumnezeu,

18 care cunoști voia Lui și discerni lucrurile deosebite pentru că ești învățat din Lege,

19 tu, care ești convins că ești călăuză pentru orbi, lumină pentru cei din întuneric,

20 îndrumător al celor nesăbuiți, învățător al copilașilor, pentru că tu ai în Lege întruchiparea cunoștinței și a adevărului,

21 tu deci, care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care predici: „Să nu furi“, furi?

22 Tu, care spui: „Să nu comiți adulter“, comiți adulter? Tu, căruia ți‑e scârbă de idoli, le jefuiești templele?

23 Tu, care te lauzi cu Legea, Îl necinstești pe Dumnezeu prin încălcarea Legii?

24 Căci, așa cum este scris: „Numele lui Dumnezeu este blasfemiat printre neamuri din cauza voastră.“

25 Fiindcă circumcizia este de folos dacă împlinești Legea, dar, dacă ești unul care încalcă Legea, circumcizia ta a devenit necircumcizie.

26 Deci, dacă cel necircumcis păzește hotărârile drepte ale Legii, nu va fi considerată oare necircumcizia lui drept circumcizie?

27 Cel care, din naștere, este necircumcis, însă împlinește Legea, te va judeca pe tine care, prinliteraLegiiși circumcizie, ești unul care încalci Legea.

28 Căci iudeu nu este cel care esteiudeupe din afară, și circumcizie nu este cea pe din afară, în carne,

29 ci iudeu este cel care esteiudeuînăuntru, iar circumcizie este cea a inimii, prin Duhul, nu în literaLegii. Lauda acestuia nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/2-afbbd0c6945959b26d5fc63c109d3531.mp3?version_id=126—

Credincioșia lui Dumnezeu

1 Care este, atunci, superioritatea iudeului sau care este folosul circumciziei?

2 Acesta este mare în toate privințele! Mai întâi, pentru că lor le‑au fost încredințate cuvintelelui Dumnezeu.

3 Și ce dacă unii n‑au crezut?! Va desființa oare necredincioșia lor credincioșia lui Dumnezeu?

4 În niciun caz! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat și fiecare om să fie găsit mincinos, după cum este scris:

„Așa încât Tu să fii găsit drept în cuvintele Tale

și să fii învingător când judeci.“

5 Dar dacă nedreptatea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu când aduce mânia? Vorbesc în felul oamenilor.

6 În niciun caz! Altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?

7 Iar dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu sporește spre slava Lui, atunci de ce sunt judecat ca păcătos?

8 Și de ce să nu facem rele, ca să vină cele bune, așa cum suntem vorbiți de rău și cum susțin unii despre noi că spunem? Condamnarea lor este dreaptă!

Niciun om nu este drept

9 Ceurmeazăatunci? Suntem noi mai buni?Nicidecum! Căci i‑am acuzat deja pe toți – atât pe iudei, cât și pe greci – că sunt sub păcat,

10 după cum este scris:

„Nu existăniciun omdrept, niciunulmăcar!

11 Nu existăniciunulcare să aibă pricepere!

Nu existăniciunulcare să‑L caute pe Dumnezeu!

12 Toți s‑au rătăcit,

cu toții au devenit buni de nimic!

Nu mai existăniciunulcare să facă binele,

niciunul măcar!

13 Gâtlejul le este un mormânt deschis;

cu limbile lor înșală;

sub buzele lor este venin de viperă;

14 gura le este plină de blestem și amărăciune;

15 picioarele lor sunt grabnice să verse sânge.

16 Pe căile lorse aflăprăpădul și nenorocirea

17 și n‑au cunoscut calea păcii.

18 Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor!“

19 Dar știm că tot ce spune Legea, le spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă și întreaga lume să fie găsită răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu.

20 Căci „niciun om nu va fi îndreptățit înaintea Lui“prin faptele Legii, deoarece, prin Lege, vine cunoașterea păcatului.

Dreptatea lui Dumnezeu prin credință

21 Dar acum a fost arătată o dreptate a lui Dumnezeu, fără Lege, despre care se mărturisește prin Lege și Profeți,

22 și anume dreptatea lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos, pentru toți cei ce cred. Căci nu este nicio deosebire.

23 Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu,

24 fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus,

25 pe Care Dumnezeu L‑a înfățișat drept loc al ispășiriiprin credința în sângele Lui, ca dovadă a dreptății Sale, căci Dumnezeu, în îngăduința Sa, trecuse cu vederea păcatele săvârșite înainte,

26 pentru ca, în vremea de acum, să‑Și dovedească dreptatea, în așa fel încât El să fie drept și să‑l îndreptățească totodată pe cel ce are credință în Isus.

27 Și atunci, unde este lauda? A fost înlăturată! Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței,

28 deoarece noi considerăm că omul este îndreptățit prin credință, fără faptele Legii.

29 Sau Dumnezeu este doar al iudeilor? Nu este și al neamurilor? Da, este și al neamurilor,

30 întrucât este un singur Dumnezeu, Care îi va îndreptăți, prin credință, pe cei circumciși și, tot prin credință, și pe cei necircumciși.

31 Atunci, oare desființăm noi Legea prin credință? În niciun caz! Dimpotrivă, noi susținem Legea.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/3-439bb5c5e9961a6a3c4511a65190242f.mp3?version_id=126—

Îndreptățirea prin credință – exemplul lui Avraam

1 Atunci, ce vom spune că a găsit Avraam, strămoșul nostru după trup?

2 Pentru că, dacă Avraam a fost îndreptățit prin fapte, atunci are motive de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu!

3 Căci ce spune Scriptura? „Avraam a crezut în Dumnezeu, șiaceastai‑a fost considerată dreptate.“

4 Dar plata celui ce lucrează nu este considerată un har, ci o datorie,

5 însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care‑l îndreptățește pe cel neevlavios, credința îi este considerată dreptate.

6 Tot așa vorbește și David despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi ia în considerare, fără fapte, dreptatea:

7 „Fericiți sunt cei ale căror fărădelegi sunt iertate

și ale căror păcate sunt acoperite!

8 Fericit este omul căruia Domnul nu‑i ia în considerare păcatul!“

9 Așadar, este această fericire pentru cei circumciși sau și pentru cei necircumciși? Căci zicem: „Lui Avraam credința i‑a fost considerată dreptate.“

10 Dar cum i‑a fost considerată: era el circumcis sau era necircumcis? Nu era circumcis, ci era necircumcis.

11 Apoi a primit semnul circumciziei ca pe un sigiliu al dreptățiiprimite princredință, pe când era necircumcis, astfel încât să poată fi atât tatăl tuturor celor ce cred fără să fie circumciși, pentru ca să li se ia în considerare și lor dreptateaaceasta,

12 cât și tatăl celor circumciși, care nu doar că sunt circumciși, dar și pășesc pe urmele credinței pe care a avut‑o tatăl nostru Avraam înainte de a fi circumcis.

13 Căci nu prin Lege i‑a fost făcută lui Avraam sau seminței lui promisiunea că va fi moștenitor al lumii, ci prin dreptateacare vine princredință.

14 Căci dacă moștenitori sunt cei ce sunt sub Lege, atunci credința este fără folos, iar promisiunea este desființată.

15 Fiindcă Legea lucrează mânie, dar unde nu este Lege, nu este nici încălcarea Legii.

16 De aceea promisiuneaesteprin credință: ca să fie potrivit harului, așa încât aceasta să fie sigură pentru toată sămânța, nu doar pentru cei ce sunt sub Lege, ci și pentru cei ce au credința lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor,

17 așa cum este scris: „Te‑am făcut tatăl multor neamuri.“El este tatăl nostruînaintea lui Dumnezeu în Care a crezut, Care învie morții și Care cheamă lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi.

18 În pofida lipsei oricărei speranțe, el a crezut cu speranță că va deveni tatăl multor neamuri, potrivit cu ceea ce i‑a fost spus: „Așa va fi sămânța ta!“

19 El n‑a slăbit în credință când a văzutcă propriul său trup era deja bătrân, – avea aproape o sută de ani –, și că pântecul Sarei era bătrân.

20 El nu s‑a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință, ci a fost întărit prin credință, dând slavă lui Dumnezeu

21 și fiind pe deplin convins căDumnezeueste în stare să și facă ceea ce a promis.

22 De aceeacredințai‑a fost considerată dreptate.

23 Acum,cuvintele„i‑a fost considerată“ n‑au fost scrise doar pentru el,

24 ci și pentru noi, căroracredințaurmează să ne fie consideratădreptate,nouă,celor ce credem în Cel Ce L‑a înviat dintre cei morți pe Isus, Domnul nostru,

25 Care a fost dat pentru nelegiuirilenoastre și Care a fost înviat pentru îndreptățirea noastră.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/4-901eeb681d253dd001b52d9fc96740e2.mp3?version_id=126—

Roadele îndreptățirii

1 Așadar, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pacecu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos,

2 prin Care avem și intrare, prin credință, în acest har în care stăm; și ne lăudăm în speranța slavei lui Dumnezeu.

3 Dar nu numai atât, ci ne lăudăm și în necazuri, știind că necazul lucrează răbdare,

4 răbdarealucreazăintegritate, integritatealucreazăsperanță,

5 iar speranța nuneface de rușine, întrucât dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt Care ne‑a fost dat,

6 pentru că, în timp ce noi eram neputincioși, Cristos a murit, la vremea potrivită, pentru cei neevlavioși.

7 Într-adevăr, cu greu ar muri cineva pentru un om drept, deși pentru un om bun poate că cineva ar îndrăzni să moară.

8 Însă Dumnezeu Și‑a dovedit dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram păcătoși, Cristos a murit pentru noi.

9 Deci, cu atât mai mult acum, când am fost îndreptățiți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânialui Dumnezeu.

10 Căci dacă, atunci când eram dușmani, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai multacum, fiind împăcațicu El, vom fi mântuiți prin viața Lui.

11 Dar nu numai atât, ci ne și lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin Care am primit acum împăcarea.

Moarte prin Adam și viață prin Cristos

12 De aceea, așa cum păcatul a intrat în lume printr‑un singur om, iar prin păcata intratmoartea, și astfel moartea a trecut la toți oamenii, din cauză cătoți au păcătuit…

13 Căci, înainte de Lege, era păcat în lume, însă păcatul nu este luat în calcul când nu este Lege.

14 Totuși, moartea a domnit de la Adam până la Moise, chiar și peste cei care n‑au păcătuit printr‑o abatere asemănătoare cu cea a lui Adam, care este un arhetip al Celui Ce urma să vină.

15 Însă darul nu este ca nelegiuirea. Căci, dacă cei mulți au murit prin nelegiuirea unuia singur, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul venit prin harul unui Singur Om, Isus Cristos, s‑au dat din belșug celor mulți.

16 Iar darul nua venitca prin acel unul singur care a păcătuit. Fiindcă judecatavenităprintr-unul singur a dus la condamnare, însă darul, care a urmat după multe nelegiuiri, a dus la o decizie de iertare.

17 Căci, dacă prin nelegiuirea unuia singur moartea a domnit prin acel unul, cu atât mai mult vor domni în viață cei ce primesc belșugul harului și darul dreptății prin Acel UnulSingur, Isus Cristos.

18 Deci, așa cum printr‑o singură nelegiuirea venito condamnare pentru toți oamenii, tot astfel, printr‑o singură faptă dreaptăa venito îndreptățire pentru toți oamenii, care aduce viața.

19 Căci, așa cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot astfel, prin ascultarea Unuia Singur, cei mulți vor fi făcuți drepți.

20 Legea a venit pentru ca să se înmulțească nelegiuirea. Însă, acolo unde s‑a înmulțit păcatul, harul s‑a revărsat și mai mult,

21 pentru ca, așa cum păcatul a domnit în moarte, tot astfel să domnească și harul lui Dumnezeu prin dreptate, ducând la viață veșnică prin Isus Cristos, Domnul nostru.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/5-00932a9474583f655bb5782f3ecb2843.mp3?version_id=126—

Morți și înviați împreună cu Cristos

1 Ce vom spune atunci? Să continuăm în păcat ca să se înmulțească harul?

2 În niciun caz! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în el?!

3 Sau nu știți că toți cei care am fost botezați în Cristos Isus am fost botezați în moartea Lui?

4 Noi deci am fost înmormântați împreună cu El prin botezul în moarte, pentru ca, așa cum Cristos a fost înviat din morți prin slava Tatălui, la fel să putem umbla și noi într‑o viață înnoită.

5 Căci, dacă am devenit unacu El printr‑o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fiuna cu Elși printr‑o înviereasemănătoare cu a Lui.

6 Noi știm că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreunăcu El, pentru ca trupul păcatului să fie lăsat fără putere, în așa fel încât să nu mai fim sclavi ai păcatului.

7 Căci, cine a murit a fost eliberatde păcat.

8 Iar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom și trăi împreună cu El,

9 știind că, odată înviat din morți, Cristos nu mai moare; moartea nu mai domnește asupra Lui.

10 Căci, prin faptul că a murit, El a murit față de păcat o dată pentru totdeauna, iar prin faptul că trăiește, El trăiește față de Dumnezeu.

11 La fel și voi, considerați‑vă morți față de păcat și vii față de Dumnezeu în Cristos Isus!

12 Așadar, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, ca să nu mai ascultați de poftele lui!

13 Să nu mai dați păcatului mădularele voastre ca pe niște unelte ale nedreptății, ci dați‑vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca pe unii vii dintre cei morți, șioferițimădularele voastre lui Dumnezeu, ca pe niște unelte ale dreptății.

14 Căci păcatul nu va mai domni asupra voastră, întrucât voi nu sunteți sub Lege, ci sub har!

Sclavi ai dreptății

15 Și atunci? Să păcătuim, pentru că nu suntem sub Lege, ci sub har? În niciun caz!

16 Nu știți că atunci când vă oferiți pe voi înșivă sclavi cuiva, ca să‑l ascultați, sunteți sclavii celui de care ascultați: fie ai păcatului, care duce la moarte, fie ai ascultării, care duce la dreptate?

17 Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, deși erați sclavi ai păcatului, ați ascultat din inimă de modelul de învățăturăcăruia i‑ați fost încredințați,

18 ați fost eliberați de păcat și ați devenit sclavi ai dreptății!

19 Vorbesc în felul oamenilor, din cauza neputinței firii voastre. Așa cum v‑ați dat mădularele să fie sclave ale necurăției și fărădelegii, spre fărădelege, tot așa acum, dați‑vă mădularele ca sclave ale dreptății, spre sfințire.

20 Căci atunci când erați sclavi ai păcatului erați liberi în ce privește dreptatea.

21 Și ce roade aduceați atunci?Roadede care acum vă este rușine, pentru că sfârșitul acestor lucruri este moartea.

22 Însă acum, fiind eliberați de păcat și devenind sclavi ai lui Dumnezeu, rodul pe care‑l aveți este spre sfințire, iar sfârșitul este viața veșnică.

23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viața veșnică în Cristos Isus, Domnul nostru.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/6-bee3595fea12f9e09e92920180110a13.mp3?version_id=126—

Creștinul – mort față de Lege, înnoit prin Duhul

1 Sau nu știți, fraților, – căci le vorbesc unora care cunosc Legea– că Legea domnește peste un om atât timp cât trăiește el?

2 O femeie măritată este legată prin Lege de soțul ei atât timp cât trăiește acesta, însă, dacă soțul ei moare, ea este eliberată de legea soțului.

3 Deci, dacă ea devine a altui bărbatcâtă vreme soțul ei este în viață, se va numi adulteră, însă dacă soțul ei moare, ea este liberă față de Lege și nu este adulteră dacă devine a altui bărbat.

4 Tot astfel și voi, frații mei, ați murit față de Lege, prin trupul lui Cristos, ca să fiți ai Altuia, ai Celui Ce a fost înviat dintre cei morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.

5 Căci, în timp ce eram în fire, patimile păcatelor,stârnitede Lege, erau la lucru în mădularele noastre, aducând roade pentru moarte.

6 Dar acum am fost eliberați de Lege, murind față de ceea ce ne ținea captivi, astfel încât să slujim înnoiți de Duhul, și nu după vechea literăa Legii.

Legea și păcatul

7 Ce vom spune atunci? Este Legea păcat? În niciun caz! Totuși, eu n‑aș fi cunoscut păcatul decât prin Lege, pentru că n‑aș fi știutce estepofta, dacă Legea nu ar fi spus: „Să nu poftești!“

8 Dar păcatul, prinzând un prilej prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte, pentru că, fără Lege, păcatul este mort.

9 Cândva, fără Lege, eu eram viu, însă, când a venit porunca, păcatul a prins viață,

10 iar eu am murit. Astfel, am aflat că însăși porunca, ea, care era pentru viață, a fost pentru moarte.

11 Căci păcatul, prinzând prilejul prin poruncă, m‑a înșelat și, prin ea, m‑a omorât.

12 Prin urmare, Legea, într-adevăr, este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună.

13 Atunci ceea ce este bun mi‑a adus moarte? În niciun caz, ci păcatul a lucrat moartea în mine prin ceea ce este bun, pentru ca el să poată fi arătat ca păcat și, prin poruncă, să devină păcătos peste măsură.

14 Noi știm că Legea este duhovnicească, însă eu sunt firesc, vândut ca sclav păcatului.

15 Căci nu știu ce înfăptuiesc, întrucât nu săvârșesc ce vreau, ci ceea ce urăsc, aceea fac!

16 Acum, dacă fac ceea ce nu vreau, sunt de acord că Legea este bună.

17 Prin urmare, nu mai sunt eu cel ce înfăptuiește lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine.

18 Eu știu că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea, întrucât voința este prezentă în mine, dar nu și înfăptuirea a ceea ce este bun.

19 Căci nu fac binele pe care vreausă‑l fac, ci chiar răul pe care nu vreau să‑l săvârșesc!

20 Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care înfăptuiesc aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.

21 Găsesc deci următoarea lege: când vreau să fac binele, răul este prezent în mine.

22 Fiindcă, în omul lăuntric mă bucur de Legea lui Dumnezeu,

23 dar în mădularele mele văd o altă lege, care se luptă împotriva legii minții mele, făcându‑mă prizonier al legii păcatului, care este în mădularele mele.

24 Oh, om nenorocit ce sunt! Cine mă va elibera din acest trup de moarte?!

25 Dar mulțumirifie aduselui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru!

Astfel, eu însumi slujesc, cu mintea mea, Legii lui Dumnezeu, dar cu firea measlujesclegii păcatului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/7-e34083f031d154246241fa7097e3ca57.mp3?version_id=126—

Viața primită prin Duhul

1 Așadar, acum nu mai este nicio condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus care nu umblă potrivit firii, ci potrivit Duhului.

2 Într-adevăr, legea Duhului vieții în Cristos Isus te‑aeliberat de legea păcatului și a morții.

3 Căci Dumnezeua înfăptuitceea ce era imposibil pentru Lege, întrucâtaceastaera neputincioasă din cauza firii. Trimițându‑L pe Însuși Fiul Său în asemănarea firii păcătoase și din cauza păcatului, El a condamnat păcatul în fire,

4 astfel încât cerința dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care umblăm nu potrivit firii, ci potrivit Duhului.

5 Într-adevăr, cei cetrăiescpotrivit firii se gândesc la lucrurile firii, însă cei cetrăiescpotrivit Duhuluise gândesc lalucrurile Duhului.

6 Căci gândirea firii este moarte, însă gândirea Duhului este viață și pace.

7 Și aceasta, deoarece gândirea firii este dușmănie față de Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poatesă se supună.

8 Cei ce sunt în fire nu‑I pot fi plăcuți lui Dumnezeu.

9 Voi însă nu sunteți în fire, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, atunci acesta nu este al Lui.

10 Dacă însă Cristos este în voi, trupulvostrueste mort din cauza păcatului, dar Duhul este viațavoastră, din cauza dreptății.

11 Și dacă Duhul Celui Ce L‑a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi,atunciCel Ce L‑a înviat pe Cristos dintre cei morți va da viață și trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuiește în voi.

12 Așadar, fraților, noi suntem datori,darnu față de fire, ca să trăim potrivit firii!

13 Pentru că, dacă trăiți potrivit firii, veți muri, dar dacă, prin Duhul, dați morții faptele trupului, veți trăi.

14 Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

15 Fiindcă voi n‑ați primit un duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci ați primit Duhul înfierii, prin Care strigăm: „Abba!“,adică„Tată!“

16 Duhul Însuși depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu.

17 Iar dacăsuntemcopii,suntemși moștenitori, – moștenitori ai lui Dumnezeu, moștenitori împreună cu Cristos –, dacă suferim într-adevăr împreunăcu El, ca să fim și proslăviți împreunăcu El.

Slava care ne așteaptă

18 Căci eu consider că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care urmează să ne fie descoperită.

19 Căci și creația așteaptă cu ardoare descoperirea fiilor lui Dumnezeu,

20 întrucât creația a fost supusă deșertăciunii, – nu pentru că a vrut ea, ci din cauza Celui Ce a supus‑o, – în speranța

21 că și creația va fi eliberată din sclavia stricăciunii pentru libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu.

22 Noi știm că, până acum, întreaga creație geme și suferă durerile nașterii.

23 Dar nu numai ea, ci și noi înșine, care avem cel dintâi rodal Duhului, gemem în noi înșine, așteptând cu ardoare înfierea, răscumpărarea trupului nostru.

24 Căci în baza acestei speranțe am fost mântuiți. Dar o speranță care se vede nu mai este speranță! Fiindcă, cine mai speră în ceea ce vededeja?!

25 Dacă însă sperăm în ceea ce nu vedem, atunci așteptăm cu ardoare și răbdare.

26 În același fel, Duhul ne ajută în neputința noastră, pentru că nu știm cum ar trebuisă ne rugăm, ci Duhul Însuși mijlocește cu suspine nerostite;

27 însă Cel Care cercetează inimile, cunoaște care este gândirea Duhului, pentru căAcestamijlocește pentru sfinți potrivit cuvoia luiDumnezeu.

Victorie deplină prin Cel Care ne‑a iubit

28 Noi știm că toate lucrează împreunăspre binele celor ce‑L iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemați potrivit cu planul Său.

29 Căci pe cei pe care i‑a cunoscut mai dinainte, El i‑a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, astfel încât Acesta să fie întâiul născut dintre mai mulți frați.

30 Și pe aceia pe care i‑a hotărât mai dinainte, i‑a și chemat; pe aceia pe care i‑a chemat, i‑a și îndreptățit; iar pe aceia pe care i‑a îndreptățit, i‑a și glorificat.

31 Ce vom spune deci despre aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cineva fiîmpotriva noastră?!

32 El, Care nu Și‑a cruțat propriul Fiu, ci L‑a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, împreună cu El, toate lucrurile?!

33 Cine va aduce vreo acuzație împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel Care‑iîndreptățește.

34 Cine este cel care‑iva condamna? Cristos Isus, Cel Care a murit și Care, mai mult decât atât, a fost înviat, este la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi.

35 Cine ne va despărți de dragostea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau persecuția, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau pericolul, sau sabia?

36 Așa cum este scris:

„Din cauza Ta suntem dați morții toată ziua,

suntem considerați ca niște oi pentru tăiere.“

37 Însă, în toate aceste lucruri, suntem mai mult decât învingători prin Cel Care ne‑a iubit.

38 Căci sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici conducătorii, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile,

39 nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă creațienu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/8-1cd2f4963b77a60a2d307e11bb6f79dc.mp3?version_id=126—

Alegerea suverană a lui Dumnezeu

1 Spun adevărul în Cristos, nu mint: conștiința mea mărturisește, prin Duhul Sfânt, pentru mine

2 că am o mare întristare și o durere neîncetată în inimă.

3 Căci aș vrea,mai degrabă, să fiu eu însumi blestematși despărțit de Cristos de dragul fraților mei, al rudelor mele după trup,

4 care sunt israeliți! Ale lor sunt înfierea, slava, legămintele, darea Legii, închinareași promisiunile.

5 Ai lor sunt patriarhiiși din eia venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin.

6 Dar aceasta nuînseamnăcă a dat greș Cuvântullui Dumnezeu. Căci nu toți cei din Israel sunt Israel

7 și nu toți sunt copiii lui Avraam doar pentru că sunt sămânța lui, ci,așa cum este scris: „Prin Isaac își va primi numele sămânțata.“

8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviți ca sămânță.

9 Căci cuvântul promisiunii a fost acesta: „Cam pe vremea aceasta voi veni, iar Sara va avea un fiu.“

10 Dar nu numai atât, ci și Rebecaa primit o promisiune, când a rămas însărcinată printr‑un singurom, strămoșulnostru Isaac.

11 Căci, deșigemeniinu se născuseră încă, nici nu făcuseră ceva bine sau rău (pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să rămână, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă),

12 i s‑a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr.“

13 Așa cum este scris:

„Pe Iacov l‑am iubit,

dar pe Esau l‑am urât.“

14 Așadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În niciun caz!

15 Căci lui Moise i‑a spus:

„Eu voi avea milă de cel cevreausă am milă

și Mă voi îndura de cel cevreausă Mă îndur.“

16 Prin urmare, nu depinde de cel ce dorește, nici de cel ce aleargă, ci de Dumnezeu, Care are milă.

17 Căci Scriptura îi spune lui Faraon:

„Te‑am ridicat tocmai pentru aceasta:

ca să‑Mi arăt în tine puterea Mea

și astfel Numele Meu

să fie vestit pe întreg pământul.“

18 Astfel, El are milă de cine dorește și împietrește pe cine dorește.

19 Dar îmi vei zice: „Atunci, de ce mai găsește vină?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“

20 Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare lucrul întocmit îi va spune celui care l‑a întocmit: „De ce m‑ai făcut așa?“?

21 Sau nu are olarul autoritate peste lut, ca să facă, din același bulgăre de lut, un vas pentruo întrebuințare decinste, iar altul pentruo întrebuințarelipsită de cinste?

22 Dar dacă Dumnezeu, dorind să‑Și arate mânia și să‑Și facă cunoscută puterea, a suportat cu multă răbdare niște vase ale mâniei, pregătite pentru distrugere,

23 pentru ca să‑Și facă cunoscută bogăția slavei Sale față de niște vase ale milei, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă?

24 Astfel, El ne‑a chemat și pe noi, nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri.

25 Așa cum spune în Osea:

„Pe cel ce nu era poporul Meu îl voi numi «Popor al Meu»,

și pe cea care nu era iubită,o voi numi«Iubită».“

26 Și

„În locul unde li s‑a spus: «Voi nu sunteți poporul Meu!»,

acolo vor fi numiți «Fii ai Dumnezeului cel Viu».“

27 Iar Isaia strigă despre Israel:

„Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării,

doarrămășița va fi mântuită,

28 căci Domnul va duce la îndeplinire pe deplin și repede

cuvântulrostitasupra pământului.“

29 Și, așa cum a spus deja Isaia:

„Dacă Domnul Oștirilornu ne‑ar fi lăsat o sămânță,

am fi ajuns ca Sodoma

și ne‑am fi asemănat cu Gomora.“

Necredința lui Israel

30 Și atunci ce vom spune? Neamurile, care n‑au urmărit dreptatea, au obținut o dreptate, și anume o dreptate care este prin credință.

31 Însă Israel, care urmărea o lege a dreptății, n‑a ajuns la această lege.

32 De ce? Pentru că n‑a urmărit‑oprin credință, ci, ca și cumar fi fost posibil,prin fapte. Ei s‑au lovit de Piatra de poticnire,

33 așa cum este scris:

„Iată, așez în Sion o Piatră de poticnire

și o Stâncă de cădere.

Cel ce crede în El nu va fi făcut de rușine.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/9-97ede620f3eaed336a9ba1f8dc5f4d58.mp3?version_id=126—

1 Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentruisraelițieste să fie mântuiți.

2 Căci le mărturisesc că au zel pentru Dumnezeu, însă nu potrivit cuadevăratacunoaștere.

3 Fiindcă, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să‑și însușească o dreptate a lor înșiși, ei nu s‑au supus dreptății lui Dumnezeu.

4 Căci Cristos este împlinireaLegii, pentru dreptatea fiecăruia care crede.

Mântuirea este pentru toți cei care cred

5 Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege astfel: „Omul care le face va trăi prin ele.“

6 Însă dreptatea care vine din credință spune așa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în cer?»“– adică pentru a‑L coborî pe Cristos –

7 „sau: «Cine va coborî în Adânc?»“– adică pentru a‑L ridica pe Cristos dintre cei morți!

8 Și atunci, ce spune ea?

„Cuvântul este aproape de tine;

esteîn gura ta și în inima ta.“

Acesta este cuvântul credinței, pe care‑l predicăm.

9 Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domnși crezi în inima ta că Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit.

10 Căci cu inimaomulcrede ca să primească dreptatea și cu gura mărturisește ca să primească mântuirea.

11 Într-adevăr, Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine.“

12 Căci nu este nicio deosebire între iudeu și grec, deoarece Același Domn este al tuturor, fiind bogat în binecuvântare față de toți cei ce‑L cheamă.

13 Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“

14 Așadar, cum Îl vor chema pe Cel în Care n‑au crezut? Și cum vor crede în Cel despre Care n‑au auzit? Și cum vor auzi, fără sălepredice cineva?

15 Și cum să predice, dacă nu sunt trimiși? Așa cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce aduc vești bune!“

16 Însă nu toți au ascultat de Evanghelie, pentru că Isaia spune: „Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?“

17 Astfel, credințavineîn urma auzirii, iar auzireavineprin Cuvântul lui Cristos.

18 Însă eu întreb: n‑au auzit ei? Ba da!

„Răsunetul lor a străbătut întreg pământul

și cuvintele lorau ajunspână la marginile lumii.“

19 Însă eu întreb: oare n‑a înțeles Israel? Mai întâi, Moise spune:

„Eu vă voi provoca la gelozie princei cenu sunt un neam;

vă voi mânia printr‑un neam fără pricepere.“

20 Iar Isaia este atât de îndrăzneț, încât spune:

„M‑am lăsat găsit de către cei ce nu Mă căutau;

M‑am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.“

21 Însă, despre Israel, spune:

„Toată ziua Mi‑am întins mâinile

către un popor neascultător și împotrivitor.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/10-9fa3a77a0c018f78572133649b2dfd14.mp3?version_id=126—