Un
maschil
al lui Asaf
1 Poporul meu, ia aminte la învățătura mea!
Aplecați‑vă urechea la cuvintele gurii mele!
2 Îmi voi deschide gura cu un proverb,
voi rosti lucruri ascunse din trecut,
3 pe care le‑am auzit, pe care le‑am învățat,
pe care ni le‑au istorisit părinții noștri.
4 Nu le vom ascunde de fiii noștri,
ci vom spune generației următoare
isprăvile demne de laudă aleDomnului,
puterea și minunile Lui pe care le‑a săvârșit.
5 El a ridicat o mărturie în Iacov,
a pus o Lege în Israel
și a poruncit părinților noștri
s‑o facă cunoscută fiilor lor,
6 pentru ca generația următoare,
fiii care se vor naște, s‑o cunoască
și apoi să se ridice și s‑o istorisească fiilor lor,
7 pentru ca aceștia să‑și pună încrederea în Dumnezeu,
să nu uite lucrările lui Dumnezeu
și să‑I împlinească poruncile,
8 ca să nu fie ca părinții lor,
o generație neascultătoare și răzvrătită,
o generație care nu și‑a pregătit inima
și al cărei duh n‑a fost credincios lui Dumnezeu.
9 Fiii lui Efraim, înarmați, trăgători cu arcul,
au dat înapoi în ziua bătăliei:
10 n‑au ținut legământul lui Dumnezeu,
au refuzat să umble în Legea Lui;
11 I‑au uitat lucrările
și minunile pe care El le arătase,
12 minunile pe care le înfăptuise înaintea părinților lor
în regiunea Țoan din țara Egiptului.
13 A despărțit marea și i‑a trecut prin ea,
ridicând apele să stea ca un zid.
14 I‑a călăuzit printr‑un nor ziua,
și toată noaptea – prin lumina focului.
15 A despicat stânci în pustie,
ca să le dea să bea ape, cât adâncul de multe.
16 A făcut ca din stânci să izvorască torente
și să curgă apa râuri-râuri.
17 Dar ei și‑au înmulțit păcatele față de El,
răzvrătindu‑se împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18 L‑au pus la încercarepe Dumnezeu în inimile lor,
cerând mâncare după poftele lor.
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând:
„Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masa în pustie?
20 Iată, El a lovit stânca
din care a țâșnit apa și s‑au revărsat ueduri,
însă va putea El oare să ne dea și pâine,
va putea El să dea carne poporului Său?“
21 De aceeaDomnula auzit și S‑a mâniat.
S‑a aprins un foc împotriva lui Iacov
și a izbucnit mânia împotriva lui Israel.
22 Aceasta pentru că n‑au crezut în Dumnezeu
și nu s‑au încrezut în izbăvirea Lui.
23 El a poruncit norilor de sus
și a deschis porțile cerurilor.
24 A făcut să plouă asupra lor cu mană ca să aibă de mâncare
și le‑a dat grâu ceresc.
25 Fiecare a mâncat pâinea celor puternici
și le‑a trimis hrană din belșug.
26 A stârnit în ceruri vântul de răsărit
și a condus cu puterea Lui vântul din sud.
27 A plouat carne peste ei,multăca pulberea,
și înaripate,multeca nisipul mării.
28 Le‑a făcut să cadă în mijlocul taberei,
împrejurul locuințelor lor.
29 Au mâncat și s‑au îmbuibat,
căci El le dăduse după poftele lor.
30 Dar înainte ca ei să‑și astâmpere pofta,
chiar în timp ce aveau mâncarea în gură,
31 mânia lui Dumnezeu a și izbucnit împotriva lor,
omorând pe cei mai viguroși dintre ei
și doborând pe tinerii lui Israel.
32 Cu toate acestea, ei au continuat să păcătuiască
și n‑au crezut în minunile Lui.
33 De aceea le‑a pus El capăt zilelor în deșertăciune
și anilor lor în groază.
34 Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau,
se întorceau și‑L căutau pe Dumnezeu cu râvnă;
35 își aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor,
că Dumnezeul cel Preaînalt fusese Răscumpărătorul lor.
36 Dar Îl înșelau cu gura lor
și cu limba lor Îl mințeau.
37 Inima lor nu era în întregime a Lui
și nu erau credincioși legământului Său.
38 Totuși, El a fost milostiv;
El a făcut ispășire pentru nelegiuire
și nu a distrus.
De multe ori Și‑a retras mânia
și nu Și‑a aprins întreaga Lui furie.
39 Și‑a adus aminte că sunt doar carne,
doar o suflare care trece fără să se mai întoarcă.
40 De câte ori s‑au răzvrătit împotriva Lui în pustie
și L‑au întristat în deșert!
41 S‑au abătut din nou și L‑au pus la încercare pe Dumnezeu,
îndurerându‑L astfel pe Sfântul lui Israel.
42 Nu și‑au amintit de mâna Lui –
de ziua când i‑a izbăvit de vrăjmaș,
43 când Și‑a înfăptuit semnele în Egipt
și minunile Sale în regiunea Țoan.
44 Le‑a prefăcut râurile în sânge
și n‑au putut să bea din pâraiele lor.
45 A trimis împotriva lor roiuri de muște care i‑au devorat
și broaște care i‑au distrus.
46 Le‑a dat roadele pradă omizii,
iar munca lor pradă lăcustei.
47 Le‑a ruinat viile cu grindină,
iar sicomorii cu vijelie.
48 Le‑a dat vitele pradă grindinei,
iar cirezile pradă fulgerelor.
49 Și‑a trimis împotriva lor mânia Lui aprinsă,
furia, indignarea și necazul,
îngeri aducători de nenorociri.
50 Și‑a dat frâu liber mâniei,
fără să le scape sufletul de la moarte,
dându‑le viața pe mâna molimei.
51 I‑a ucis pe toți întâii născuți ai Egiptului,
pârga puterii din corturile lui Ham.
52 A pornit cu poporul Său ca și cu niște oi
și i‑a condus prin pustie ca pe o turmă.
53 I‑a condus în siguranță, ca să nu le fie groază,
în timp ce pe dușmanii lor i‑a acoperit marea.
54 I‑a adus la hotarul Lui cel sfânt,
la muntele pe care l‑a câștigat dreapta Sa.
55 A alungat dinaintea lor neamuri,
le‑a dat teritoriul în moștenire
și a pus semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56 Dar ei L‑au pus la încercare pe Dumnezeul cel Preaînalt
și s‑au răzvrătit împotriva Lui;
nu au păzit mărturiile Lui.
57 S‑au depărtat și au fost necredincioși asemenea părinților lor;
s‑au schimbat devenind ca un arc înșelător.
58 L‑au întărâtat la mânie prin înălțimile lor,
prin chipurile lor cioplite I‑au stârnit gelozia.
59 Dumnezeu a auzit, S‑a mâniat
și l‑a respins în întregime pe Israel.
60 Apoi Și‑a părăsit Tabernaculul din Șilo,
Cortul pe care‑l așezase printre oameni.
61 Și‑a lăsat tăria în captivitate
și măreția – în mâna vrăjmașului.
62 Și‑a dat poporul pradă sabiei
și S‑a mâniat pe moștenirea Lui.
63 Tinerii Lui au fost mistuiți de foc,
iar fecioarele Lui n‑au mai fost lăudate.
64 Preoții Lui au căzutlovițide sabie,
iar văduvele Lui nu s‑au mai bocit.
65 Atunci Stăpânul S‑a trezit ca unul care dormise,
ca un viteaz îmbătatde vin.
66 Și‑a înlăturat vrăjmașii;
i‑a acoperit cu rușine pentru totdeauna.
67 Totuși, El a lepădat cortul lui Iosif
și nu a ales seminția lui Efraim.
68 A ales însă seminția lui Iuda
șimuntele Sion, pe care‑l iubește.
69 Și‑a zidit Sfântul Lăcaș ca înălțimile,
ca pământul pe care l‑a întărit pe vecie.
70 L‑a ales pe David, robul Lui,
l‑a luat de la staulele oilor,
71 l‑a adus dinapoia mieilor
ca să păstorească pe poporul Său, Iacov,
și pe Israel, moștenirea Sa.
72 Iar el i‑a păstorit în curăție de inimă
și i‑a condus cu mâini pricepute.
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/PSA/78-f4d5be56a78dbe5110e761f92ce6cfc5.mp3?version_id=126—