Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 În Tine,Doamne, mă adăpostesc!
Să nu fiu dat de rușine vreodată!
În dreptatea Ta, izbăvește‑mă!
2 Pleacă‑Ți urechea spre mine
și scapă‑mă degrabă.
Fii pentru mine o stâncă de adăpost,
o casă a fortărețelor, ca să fiu izbăvit.
3 Căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea.
Tu mă vei conduce și mă vei călăuzi, datorită Numelui Tău.
4 Tu mă vei scăpa de lațul care mi‑a fost întins,
căci Tu ești refugiul meu.
5 În mâinile Tale îmi încredințez duhul!
Tu m‑ai răscumpărat,Doamne, Dumnezeul adevărului.
6 Îi urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deșerți,
dar mă încred înDomnul.
7 Mă voi bucura și mă voi înveseli în îndurarea Ta,
fiindcă mi‑ai văzut suferința
și ai cunoscut necazul sufletului meu.
8 Tu nu m‑ai dat pe mâna dușmanului,
ci mi‑ai așezat picioarele într‑un loc larg.
9 Arată‑Ți bunăvoința față de mine,Doamne,
căci sunt în strâmtorare.
De atâta întristare mi se prăpădesc ochii, sufletul și pântecul.
10 Îmi sfârșesc viața în durere,
și anii în întristare.
Puterea îmi este sleită din cauza nelegiuirii mele,
iar oasele mi se prăpădesc.
11 Din cauza tuturor împotrivitorilor mei
am ajuns de mare dispreț pentru vecinii mei
și de groază pentru cunoscuții mei.
Cei ce mă văd pe drum fug de mine.
12 Sunt uitat de inimi ca și cum aș fi mort;
am ajuns ca un vas spart.
13 Căci aud șușoteala multora – teroare de jur împrejur.
Când se sfătuiesc împreună împotriva mea,
ei plănuiesc să‑mi ia viața.
14 Dar eu mă‑ncred în Tine,Doamne,
și zic: „Tu ești Dumnezeul meu“.
15 Timpul meueste în mâna Ta;
scapă‑mă din mâna dușmanilor și a prigonitorilor mei!
16 Fă să strălucească fața Ta peste robul Tău!
Izbăvește‑mă, în îndurarea Ta!
17 Doamne, să nu fiu dat de rușine
căci pe Tine Te chem.
Să fie dați de rușine cei răi!
Să se coboare tăcuți în Locuința Morților!
18 Să fie amuțite buzele mincinoase,
care vorbesc cu obrăznicie,
cu mândrie și dispreț împotriva celui drept.
19 Cât de mare este bunătatea Ta,
pe care ai păstrat‑o pentru cei ce se tem de Tine,
pe care ai arătat‑o celor ce se adăpostesc în Tine,
înaintea fiilor omului.
20 Tu‑i ascunzi la adăpostul feței Tale
de uneltirile omului;
îi adăpostești în colibă
de cearta limbilor.
21 Binecuvântat să fieDomnul,
căci minunată I‑a fost îndurarea față de mine
când eram într‑o cetate asediată.
22 M‑am pripit când am zis:
„Sunt izgonit dinaintea ochilor Tăi.“
Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul cererilor mele,
când am strigat după ajutor către Tine.
23 Iubiți‑L peDomnul, toți sfinții Lui,
Domnulpăzește pe cei credincioși,
dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine.
24 Fiți tari și încurajați‑vă inimile,
toți cei ce nădăjduiți înDomnul.
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/PSA/31-ef19a33c2f7b4fca84a9563e444c10cc.mp3?version_id=126—