Category: Plângeri

Ierusalimul pustiit

1 Cum stă singură cetatea

care odinioară era plină de oameni!

Cum a ajuns asemenea văduvei,

ea, care era mare între neamuri!

Ea, care era prințesa ținuturilor,

a devenit o sclavă.

2 Plânge amarnic în noapte

și lacrimile‑i curg pe obraz.

Dintre toți iubiții ei,

nu mai există niciunul care s‑o aline.

Toți prietenii au trădat‑o,

devenindu‑i dușmani.

3 După multă suferință și muncă grea,

Iuda s‑a dus în captivitate.

Locuiește printre neamuri

și nu găsește un loc de odihnă.

Toți prigonitorii lui l‑au ajuns

chiar în toiul strâmtorării lui.

4 Drumurile Sionului bocesc,

căci nimeni nu mai vine la sărbători.

Toate porțile lui sunt distruse,

iar preoții săi suspină.

Fecioarele lui sunt mâhnite

și elînsuși este plin deamărăciune.

5 Vrăjmașii lui au devenit stăpâni

și dușmanii lui au parte de bine,

căciDomnull‑a făcut să sufere

din cauza mulțimii fărădelegilor sale.

Copiii lui au mers în exil,

captivi înaintea vrăjmașului.

6 S‑a dus de la fiica Sionului

toată măreția ei!

Prinții săi au ajuns ca niște cerbi

care nu găsesc pășune,

care fug, dar fără putere,

dinaintea urmăritorului.

7 În zilele necazului și ale rătăcirii lui,

Ierusalimul își aduce aminte

de toate bogățiile

pe care le‑a avut în zilele de odinioară.

Când poporul lui a căzut în mâna vrăjmașului,

nimeni nu i‑a sărit în ajutor!

Vrăjmașii l‑au privit și au râs

pe seama prăbușirii lui.

8 CetateaIerusalimului a păcătuit mult

și de aceea a ajuns murdară.

Toți aceia care o cinsteau, acum o disprețuiesc,

fiindcă i‑au văzut goliciunea.

Ea însăși suspină

și își întoarce fața.

9 Necurăția era pe rochia ei;

nu s‑a gândit la sfârșitul său.

Căderea ei a fost de neînțeles;

n‑a avut niciun mângâietor.

„Privește‑mi,Doamne, durerea,

căci dușmanul a triumfat!“

10 Vrăjmașul a întins mâna

peste toate bogățiile ei.

Mai mult, ea a văzut neamurile

intrând în Sfântul ei Lăcaș,

cărora Tu le porunciseși

să nu intre în adunarea Ta.

11 Tot poporul suspină,

căutând pâine.

Ei și‑au dat bogățiile pentru mâncare,

ca să‑și păstreze viața.

Privește,Doamne, și ia aminte

la cât sunt de disprețuită!

12 Nu înseamnă nimic pentru voi,

cei care trecețipe lângă mine?

Priviți și vedeți

dacă există vreo durere asemenea durerii mele,

cu careDomnulm‑a făcut să sufăr

în ziua aprigei Lui mânii!

13 Din înălțimi a trimis un foc

care mi‑a pătruns în oase.

A întins un laț sub picioarele mele

și m‑a răsturnat.

M‑a pustiit

și m‑a ostenit toată ziua.

14 Fărădelegile mele au fost prinseîntr‑un jug

și împletite de mâna Sa.

Ele apasă asupra gâtului meu,

frângându‑mi puterea.

Stăpânul m‑a dat în mâinile dușmanilor,

fără ca eu să mă pot împotrivi.

15 Stăpânul i‑a lepădat

pe toți vitejii din mijlocul meu.

El a proclamat o vreme împotriva mea,

ca să‑mi zdrobească tinerii.

Stăpânul a călcat‑o ca în teasc

pe fiica fecioară a lui Iuda.

16 De aceea îmi plâng ochii;

din ochi îmi coboară lacrimi.

Căci Mângâietorul S‑a îndepărtat de mine,

El, Cel Ce îmi înviora sufletul.

Fiii mei sunt îngroziți,

căci dușmanul a învins.

17 Sionul își întinde mâinile rugător,

dar nu este nimeni să‑l mângâie.

Domnula poruncit pentru Iacov

ca vecinii lui să‑i fie vrăjmași,

iar Ierusalimul a ajuns

ca o necurăție printre ei.

18 Domnuleste drept,

căci m‑am răzvrătit împotriva Poruncii Lui.

Ascultați‑mă, vă rog, toate popoarele!

Priviți la durerea mea!

Fecioarele și tinerii mei

au mers în captivitate.

19 Mi‑am chemat iubiții,

însă ei m‑au trădat.

Preoții și bătrânii mei

și‑au dat suflarea în cetate,

în timp ce căutau mâncare

ca să‑și păstreze viața.

20 Privește,Doamne, cât sunt de nenorocit!

Măruntaiele‑mi fierb;

inima mi se zvârcolește înăuntrul meu,

căci am fost foarte răzvrătit!

Afară, sabia m‑a lăsat fără copii,

iar în casă, ea este precum moartea.

21 Oamenii m‑au auzit suspinând,

dar nimeni nu m‑a mângâiat.

Toți dușmanii mei au aflat de nenorocirea mea

și s‑au bucurat de ce ai făcut.

Adu ziua pe care ai vestit‑o!

Să fie și ei ca mine!

22 Să vină toată răutatea lor înaintea Ta;

și poartă‑Te cu ei

la fel cum Te‑ai purtat cu mine

din cauza tuturor fărădelegilor mele.

Căci suspinele mele sunt multe,

iar inima‑mi este sleită!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LAM/1-9b3a6bf3fc9f1408f81fc7aecf0ae682.mp3?version_id=126—

Mânia Domnului revărsată asupra lui Iuda

1 Cum a acoperit‑o Stăpânul, cu norul mâniei Lui,

pe fiica Sionului!

A aruncat măreția lui Israel

din cer pe pământ.

În ziua mâniei Lui nu Și‑a adus aminte

de scăunașulpicioarelor Sale.

2 Stăpânul a spulberat fără milă

toate locuințele lui Iacov.

În furia Lui, a dărâmat

fortărețele fiicei lui Iuda;

a aruncat la pământ, în ocară,

regatul și pe conducătorii lui.

3 În mânia Lui aprigă, a retezat

fiecare cornal lui Israel.

La apropierea dușmanului,

Și‑a retras dreapta de la el.

El a ars în Iacov, ca o văpaie

ce mistuie totul în jurul ei.

4 Asemenea unui dușman, Și‑a încordat arcul

și Și‑a ridicat dreapta.

Asemenea unui vrăjmaș, a distrus

tot ce era plăcut privirilor.

Și‑a revărsat mânia ca un foc

peste cortulfiicei Sionului.

5 Stăpânul a ajuns asemenea unui dușman.

L‑a spulberat pe Israel;

i‑a spulberat toate palatele,

i‑a distrus fortărețele

și a înmulțit în mijlocul fiicei lui Iuda

bocetul și vaietul.

6 Și‑a devastat colibaca pe o grădină;

a distrus locul Lui de întâlnire.

Domnula făcut să fie uitate în Sion

sărbătorile și Sabatele.

În indignarea Lui aprigă, i‑a îndepărtat

pe rege și pe preot.

7 Stăpânul Și‑a respins Altarul;

Și‑a abandonat Sfântul Lăcaș.

A dat în mâna dușmanului

zidurile palatelor lui.

Ei au strigat în CasaDomnului

ca într‑o zi de sărbătoare.

8 Domnula hotărât să distrugă

zidul fiicei Sionului.

El a întins o linie de măsurat

și nu Și‑a retras mâna de la distrugere.

El a făcut întăritura și zidul să bocească;

ele suferă împreună.

9 Porțile ei au fost îngropate în pământ,

iar zăvoarele i‑au fost rupte și distruse.

Regele și conducătorii ei suntexilațiprintre neamuri,

Legea nu mai este,

iar profeții ei nu mai primesc

nicio vedenie de laDomnul.

10 Bătrânii fiicei Sionului

stau pe pământ tăcuți;

și‑au presărat țărână deasupra capului

și s‑au îmbrăcat cu saci.

Fecioarele Ierusalimului

și‑au plecat capul în pământ.

11 Ochii mei s‑au sfârșit de atâta plâns,

iar măruntaiele‑mi fierb.

Ficatul mi se varsă pe pământ,

din cauza zdrobirii fiicei poporului meu.

Copiii și cei alăptați

sunt leșinați pe străzile cetății.

12 Ei zic către mamele lor:

„Unde este pâinea și vinul?“

și cad leșinați, asemenea răniților,

pe străzile cetății,

dându‑și ultima suflare

la pieptul mamelor lor.

13 Ce să mărturisesc despre tine?

Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului?

Cu ce să te compar și cum să te alin,

fiică fecioară a Sionului?

Căci rana ta este mare, este asemenea mării!

Cine te va vindeca?

14 Profeții tăi au avut pentru tine viziuni

false și amăgitoare.

Nu ți‑au scos la iveală nelegiuirea,

ca să te scape astfel de captivitate.

Ei ți‑au spus rostiri

false și înșelătoare.

15 Toți trecătorii bat din palme înaintea ta.

Ei fluieră și dau din cap

în fața fiicei Ierusalimului,zicând:

„Aceasta este cetatea care era numită

întruchiparea perfectă a frumuseții

și bucuria întregului pământ?!“

16 Toți dușmanii tăi

își deschid larg gura împotriva ta.

Fluieră, scrâșnesc din dinți

și spun: „Am înghițit‑o!

Da, aceasta este ziua pe care am așteptat‑o!

Am ajuns s‑o vedem!“

17 Domnula înfăptuit ceea ce plănuise;

Și‑a împlinit cuvântul pe care îl poruncise

încă din zilele din vechime.

Te‑a distrus fără milă,

a făcut din tine bucuria dușmanilor tăi

și a înălțat cornul vrăjmașilor tăi.

18 Inima lor strigă către Stăpânul.

O, zid al fiicei Sionului!

Lasălacrimile să curgă ca un șuvoi

ziua și noaptea!

Nu‑ți oferi niciun răgaz!

Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!

19 Ridică‑te! Plângi în noapte,

la începutul străjilor!

Varsă‑ți inima, asemenea apei,

înaintea Stăpânului!

Ridică‑ți mâinile spre El

pentru viața copiilor tăi,

care sunt leșinați de foame

la capătul fiecărei străzi.

20 Privește,Doamne, și ia aminte!

Cui i‑ai mai făcut Tu așa ceva?

Să‑și mănânce femeile rodul lor,

copiii pe care i‑au dezmierdat?!

Să fie uciși preoții și profeții

în Sfântul Lăcaș al Stăpânului?!

21 Tânărul și bătrânul

zac întinși pe pământ, pe străzi.

Fecioarele și tinerii mei

au căzutlovițide sabie.

I‑ai ucis în ziua mâniei Tale

și i‑ai înjunghiat fără milă.

22 Ai chemat teroarea peste mine,

din toate părțile, ca la o zi de sărbătoare!

În ziua mânieiDomnuluinimeni n‑a scăpat,

nici n‑a supraviețuit!

Pe cei îngrijiți și crescuți de mine

i‑a mistuit dușmanul meu.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LAM/2-eff3738db02b410be2b1a2c966ea69e6.mp3?version_id=126—

Mângâiere găsită în bunătățile Domnului

1 Eu sunt bărbatul care a văzut suferința

sub nuiaua furiei Lui.

2 El m‑a condus și m‑a făcut să merg

prin întuneric, nu prin lumină!

3 Da, El Își întoarce mâna

împotriva mea toată ziua!

4 El mi‑a îmbătrânit trupul și pielea

și mi‑a zdrobit oasele.

5 M‑a asediat și m‑a înconjurat

cu otravă și cu nenorocire.

6 M‑a făcut să locuiesc în întunecimi

asemenea celor morți demult.

7 M‑a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa,

și m‑a pus în lanțuri grele.

8 Chiar și atunci când strig și plâng după ajutor,

El îmi oprește rugăciunea.

9 Drumurile mi le‑a blocat cu pietre cioplite

și mi‑a sucit cărările.

10 A fost pentru mine un urs care stă la pândă,

un leu în ascunzișuri.

11 M‑a abătut de la căile mele, m‑a sfâșiat

și m‑a lăsat pustiit.

12 Și‑a încordat arcul

și m‑a pus să stau țintă pentru săgeata Lui.

13 Mi‑a străpuns rărunchii

cu săgeți din tolba Lui.

14 Am ajuns de râs pentru tot poporul meu.

Sunt batjocorit toată ziua în cântările lor.

15 M‑a săturat cu ierburi amare

și m‑a îndestulat cu pelin.

16 Mi‑a zdrobit dinții cu pietriș

și m‑a culcat în cenușă.

17 Mi‑a luat pacea

și am uitat ce înseamnă binele.

18 Am zis: „Mi‑a pierit tăria

și speranța pe care o aveam de laDomnul!“

19 Amintește‑Ți de suferința și de rătăcirea mea,

de pelin și de fiere.

20 Sufletul meu își aduce aminte mereu de ele

și se întristează în mine.

21 Dar iată ce‑mi vine în minte

și ce mă face să mai nădăjduiesc:

22 „ÎndurărileDomnuluinu s‑au sfârșit,

milaLui nu este la capăt.

23 Ele se înnoiesc în fiecare dimineață;

mare este credincioșia Ta!“

24 Sufletul meu a zis: „Domnuleste moștenirea mea

și de aceea voi nădăjdui în El!“

25 Domnuleste bun cu cel ce nădăjduiește în El,

cu sufletul care‑L caută.

26 Bine este să aștepți în tăcere

izbăvireaDomnului.

27 Este bine ca omul să poarte un jug

în tinerețea lui.

28 Să stea singur și să tacă,

fiindcăDomnull‑a așezat pe gâtul lui;

29 să‑și umple gura cu țărână –

s‑ar putea să mai existe speranță;

30 să‑și dea obrazul celui ce‑l lovește

și să se sature de dispreț!

31 Fiindcă Stăpânul nu respinge

pentru totdeauna.

32 Ci, când mâhnește pe cineva, are milă iarăși de el,

după îndurările Lui cele mari.

33 Căci El nu necăjește,

nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.

34 Când sunt călcați în picioare

toți prizonierii unei țări,

35 când se încalcă dreptatea unui om

înaintea feței Celui Preaînalt,

36 când un om este nedreptățit în cauza lui,

nu vede, oare, Stăpânul?

37 Cine poate spune ceva și să se înfăptuiască,

dacă Stăpânul nu a poruncit?

38 Oare nu din gura Celui Preaînalt vine

și nenorocirea, și bunăstarea?

39 Atuncide ce murmură omul,

cândeste pedepsitpentru păcatele lui?

40 Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm

și să ne întoarcem laDomnul.

41 Să ne înălțăm inimile și mâinile

spre Dumnezeul din ceruriși să spunem:

42 „Am păcătuit și ne‑am răzvrătit,

iar Tu nu ai iertat!“

43 Te‑ai învăluit cu mânie și ne‑ai urmărit;

ai ucis fără milă.

44 Te‑ai învăluit cu un nor,

ca nicio rugăciune să nu ajungăla Tine.

45 Ne‑ai prefăcut în gunoi și în murdărie

în mijlocul popoarelor.

46 Toți dușmanii noștri

și‑au deschis larg gura împotriva noastră.

47 Am avut parte de groază și de groapă,

de prăpăd și de distrugere.

48 Șuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei

căci fiica poporului meu a fost distrusă.

49 Ochii îmi varsă lacrimi neîncetat,

fără oprire,

50 până cândDomnuldin ceruri

Se va uita în jos și va vedea.

51 Mi s‑a întristat sufletul când le‑am văzut

pe toate fiicele cetății mele.

52 Cei ce‑mi erau dușmani fără motiv

m‑au vânat ca pe o pasăre.

53 Au încercat să‑mi pună capăt vieții într‑o groapă

și au aruncat cu pietre în mine.

54 Apele s‑au revărsat peste capul meu

și mi‑am zis: „Sunt pierdut!“

55 Dar am chemat Numele Tău,Doamne,

din groapa celor mai de jos locuri.

56 Tu mi‑ai auzit glasul: „Nu‑Ți astupa urechea

la strigătul meu după ajutor!“

57 În ziua când Te‑am chemat, Te‑ai apropiat

și mi‑ai răspuns: „Nu te teme!“

58 Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu,

mi‑ai răscumpărat viața!

59 Doamne, Tu ai văzut asuprirea mea!

Judecă‑mi cauza!

60 Ai văzut toatădorințalor de răzbunare

și planurile lor împotriva mea.

61 Doamne, Tu ai auzit insultele lor

și toate uneltirile lor împotriva mea.

62 Ai auzitșoaptele celor ce s‑au ridicat împotriva mea

și murmurul lor împotriva mea toată ziua.

63 Privește! Șezând sau în picioare,

ei mă batjocoresc în cântările lor!

64 Răsplătește‑le,Doamne,

după faptele mâinilor lor!

65 Pune un văl peste inimile lor

și fie blestemul Tău peste ei!

66 Urmărește‑i în mânia Ta și nimicește‑i

de sub ceruri,Doamne!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LAM/3-29db914bb71fe1d6b307de22610a2fce.mp3?version_id=126—

Judecata Domnului cu privire la Sion

1 Cum s‑a înnegrit aurul

și cum s‑a schimbat aurul cel curat!

Pietrele sfinte stau risipite

pe la fiecare colț de stradă.

2 Cum fiii prețioși ai Sionului,

altădatăprețuiți ca aurul pur,

sunt considerațiacumca urcioarele de lut,

lucrate de mâinile olarului.

3 Până și șacalii își scot sânul

ca să‑și alăpteze puii!

Fiica poporului meu a ajuns însă nemiloasă

ca struții pustiei.

4 Limba celui alăptat se lipește de cerul gurii,

fiind uscată de sete.

Copiii cer pâine,

însă nimeni nu le‑o dă.

5 Cei ce se hrăneau cu delicatese

zac acum părăsiți pe străzi.

Cei crescuți în purpură

se lipesc acum de un morman de cenușă.

6 Nelegiuirea fiicei poporului meu a devenit mai mare

decât păcatul Sodomei,

care a fost distrusă într‑o clipă,

fără a pune mâna cineva pe ea.

7 Prinții ei erau mai curați decât zăpada

și mai albi decât laptele.

Trupurile lor erau mai roșii decât rubinele,

iar fețelelor erau ca safirul.

8 Acum însăsunt mai negri la înfățișare decât funinginea,

astfel că nu‑i mai recunoști pe străzi.

Pielea li s‑a lipit de oase

și a devenit uscată ca lemnul.

9 Cei uciși de sabie sunt mai fericiți

decât cei uciși de foamete.

Ei se scurg, cad străpunși

din lipsa roadelor câmpului.

10 Femeile, care erau pline de milă,

și‑au fiert copiii cu mâinile lor.

Ei le‑au slujit drept hrană

când fiica poporului meu era zdrobită.

11 DomnulȘi‑a dezlănțuit toată furia,

Și‑a revărsat mânia Lui aprigă.

A aprins un foc în Sion,

care i‑a mistuit temeliile.

12 Regii pământului n‑ar fi crezut,

sau vreunul din locuitorii lumii,

că asupritorul și dușmanul

vor intra pe porțile Ierusalimului.

13 S‑a întâmplat din cauza păcatelor profeților lui

și a nelegiuirilor preoților lui

care au vărsat în mijlocul lui

sângele celor drepți.

14 Ei rătăcesc orbi pe străzi,

atât de mânjiți de sânge,

încât nimeni nu îndrăznește

să se atingă de veșmintele lor.

15 „Plecați, necuraților!“ se strigă la ei.

„Plecați! Plecați! Nuneatingeți!“

Fugind și rătăcind printre neamuri, acestea spun:

„Nu vor mai locui aici!“

16 DomnulÎnsuși i‑a împrăștiat;

El nu mai veghează asupra lor.

Preoților nu mai sunt respectați,

iar bătrânilor nu li se mai arată bunăvoință.

17 Ochii noștri obosiseră,

așteptând zadarnic ajutorul.

Din turnurile noastre ne uitam

după un neam care nu ne putea izbăvi.

18 Dușmaniine luau urma,

astfel că nu puteam ieși în piețe.

Sfârșitul se apropia, zilele se împliniseră,

căci ne venise sfârșitul.

19 Prigonitorii noștri au fost mai iuți

decât vulturii cerului.

Ne‑au urmărit pe munți

și ne‑au pândit în pustie.

20 UnsulDomnului, suflarea nărilor noastre,

a fost capturat în gropile lor,

el, despre care spuneam:

„Vom trăi la umbra lui printre neamuri!“

21 Bucură‑te și saltă de veselie, fiică a Edomului,

tu, care locuiești în țara Uț!

Să știiînsă că potirul va trece și pe la tine;

te vei îmbăta și te vei dezbrăca.

22 Fiică a Sionului,pedeapsa pentrunelegiuirea ta s‑a sfârșit.

El nu‑ți va mai prelungi exilul.

Nelegiuirea ta însă, fiică a Edomului, El o va pedepsi

și îți va scoate la iveală păcatele.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LAM/4-5f8b563812c617780e3ccc1eb35461f2.mp3?version_id=126—

Rugăciunea poporului

1 Adu‑Ți aminte,Doamne, de ce ni s‑a întâmplat!

Uită‑Te și vezi disprețul nostru!

2 Moștenirea noastră s‑a dus la necunoscuți,

iar casele noastre – la străini.

3 Am ajuns orfani de tată,

iar mamele noastre sunt ca niște văduve.

4 Apa noastră o bem pe bani,

iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.

5 Prigonitorii noștri sunt pe urmele noastre.

Suntem obosiți, dar nu suntem lăsați să ne odihnim.

6 Am dat mâna cu Egiptul și cu Asiria,

ca să ne săturăm cu pâine.

7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt,

iar noi purtămpedeapsa pentrunelegiuirea lor.

8 Robii stăpânesc peste noi

și nimeni nu ne eliberează din mâna lor.

9 Ne câștigăm pâinea riscându‑ne viața

din cauza sabiei din pustie.

10 Ne arde pielea ca un cuptor

de febrapricinuităde foame.

11 Au necinstit pe femei în Sion,

pe fecioare – în cetățile lui Iuda.

12 Prinții au fost spânzurați de mâinile lor,

iar bătrânilor nu li s‑a dat cinste.

13 Tinerii trudesc la piatra de moară,

iar copiii cad sub poverile de lemne.

14 Bătrânii nu mai vin la poartacetății,

iar tinerii au încetat să mai cânte.

15 A încetat bucuria inimii noastre,

iar dansul nostru s‑a prefăcut în bocet.

16 A căzut coroana de pe capul nostru.

Vai de noi, căci am păcătuit!

17 Iată de ce ne leșină inima,

iată de ce ni s‑au întunecat ochii:

18 muntele Sion a ajuns pustiit

și pe el se plimbă șacalii.

19 Doamne, Tu împărățești veșnic.

Tronul Tău dăinuie din generație în generație.

20 De ce să ne uiți pentru totdeauna?

De ce să ne părăsești pentru atât de multe zile?

21 Întoarce‑ne la Tine,Doamne, ca astfel să ne întoarcem!

Dă‑ne iarăși zile ca cele din trecut!

22 Să ne fi respins Tu oare de tot

și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LAM/5-0ae516121476a8187dc5128586e5bb07.mp3?version_id=126—