Category: Numeri

Răzbunarea Domnului asupra midianiților

1 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

2 „Răzbună‑i pe fiii lui Israel împotriva midianiților. După aceea vei fi adăugat la poporul tău.“

3 Moise a vorbit poporului, zicând: „Înarmați câțiva bărbați dintre voi care să meargă la luptă împotriva lui Midian și să aducă răzbunareaDomnuluiasupra lui.

4 Trimiteți la război câte o mie de bărbați din fiecare seminție a lui Israel.“

5 Astfel, din miile lui Israel, au fost înarmați douăsprezece mii de bărbați, câte o mie din fiecare seminție.

6 Moise i‑a trimis la luptă pe acești o mie de bărbați din fiecare seminție, împreună cu preotul Fineas, fiul lui Elazar, care a luat cu el lucrurile sfinte și trâmbițele răsunătoare.

7 Aceștia s‑au luptat împotriva Midianului, așa cumDomnulîi poruncise lui Moise, și au ucis toți bărbații.

8 Alături de cei uciși se aflau și cei cinci regi ai Midianului: Evi, Rechem, Țur, Hur și Reba. Au ucis cu sabia și pe Balaam, fiul lui Beor.

9 Fiii lui Israel au capturat femeile midianite și copiii lor, vitele lor, turmele lor și toate celelalte bunuri.

10 Au dat foc tuturor cetăților în care au locuit midianiții, precum și tuturor fortărețelor lor.

11 Au luat toată prada și tot ce au jefuit, atât oameni, cât și animale,

12 și le‑au adus – prizonierii, ceea ce au jefuit și prada – lui Moise, preotului Elazar și comunității fiilor lui Israel, la tabăra din câmpiile Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului.

13 Moise, preotul Elazar și toți conducătorii comunității au ieșit să‑i întâlnească în afara taberei.

14 Moise s‑a mâniat pe conducătorii oștirii – pe conducătorii peste mii și conducătorii peste sute – care se întorceau din război.

15 El le‑a zis: „Cum? Ați lăsat în viață toate femeile?

16 Iată, ele sunt acelea care au urmat sfatul lui Balaam și au fost un prilej de păcătuire a fiilor lui Israel împotrivaDomnului, în cele întâmplate la Peor, astfel încât comunitateaDomnuluia fost lovită de o urgie.

17 Acum, ucideți toți băieții, precum și toate femeile care au cunoscut un bărbat, culcându‑se cu el,

18 iar pe fetele care nu s‑au culcat niciodată cu un bărbat, păstrați‑le în viață pentru voi.

19 Apoi toți aceia dintre voi care ați ucis pe cineva sau ați atins vreun cadavru trebuie să rămâneți afară din tabără șapte zile. A treia și a șaptea zi trebuie să vă curățiți, atât voi, cât și prizonierii voștri.

20 De asemenea, să curățiți orice haină și orice lucru făcut din piele, din păr de capră sau din lemn.“

21 Apoi preotul Elazar le‑a zis războinicilor care fuseseră la luptă: „Aceasta este o hotărâre a Legii pe careDomnuli‑a poruncit‑o lui Moise:

22 Numai aurul, argintul, bronzul, fierul, cositorul, plumbul,

23 orice lucru care rezistă la foc, să‑l treceți prin foc, și atunci va fi curat. Dar să fie curățit și cu apa de curățire. Iar tot ce nu rezistă la foc să‑l treceți prin apă.

24 A șaptea zi să vă spălați hainele și veți fi curați. Apoi veți putea să vă întoarceți în tabără.“

Împărțirea prăzii

25 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

26 „Tu, preotul Elazar și căpeteniile familiilor comunității să numărați prada capturată, pe fiecare om sau animal.

27 Împărțiți prada între cei care au ieșit la război și restul comunității.

28 Să aduci prin ridicare un tributDomnuluide la războinicii care au ieșit la război: câte unul din cinci sute, atât din oameni, cât și din vite, din măgari sau din oi.

29 Să le luați din jumătateacuvenitălor și apoi să le dai preotului Elazar, ca o contribuție pentruDomnul.

30 Din jumătateacuvenităfiilor lui Israel, să iei câte unul din cincizeci, atât din oameni, cât și din vite, din măgari, din oi sau orice alte animale, și apoi să le dai leviților care au îndatorirea să aibă grijă de TabernacululDomnului.“

31 Moise și preotul Elazar au făcut așa cumDomnulîi poruncise lui Moise.

32 Prada rămasă din jaful făcut de războinici era de șase sute șaptezeci și cinci de mii de oi,

33 șaptezeci și două de mii de vite,

34 șaizeci și unu de mii de măgari

35 și treizeci și două de mii de femei care nu s‑au culcat niciodată cu un bărbat.

36 Jumătatea care alcătuia partea celor ce ieșiseră la război eraurmătoarea:

trei sute treizeci și șapte de mii cinci sute de oi,

37 din care șase sute șaptezeci și cinci de oi erau tributDomnului;

38 treizeci și șase de mii de boi, din care șaptezeci și doi erau tributDomnului;

39 treizeci de mii cinci sute de măgari, din care șaizeci și unu erau tributDomnului;

40 șaisprezece mii de oameni, din care treizeci și doi erau tributDomnului.

41 Moise a dat acest tribut preotului Elazar, ca o contribuție pentruDomnul, așa cumDomnulîi poruncise lui Moise.

42 Jumătatea care alcătuia partea fiilor lui Israel, pe care Moise a separat‑o de cea a ostașilor

43 – jumătatea comunității – era de trei sute treizeci și șapte de mii cinci sute de oi,

44 treizeci și șase de mii de vite,

45 treizeci de mii cinci sute de măgari

46 și șaisprezece mii de oameni.

47 Din jumătatea fiilor lui Israel, Moise a ales câte unul din fiecare cincizeci de oameni și animale, după cum i‑a poruncitDomnulși i‑a dat leviților care aveau îndatorirea să aibă grijă de TabernacululDomnului.

48 Atunci conducătorii oștirii – cei peste mii și cei peste sute – s‑au dus la Moise

49 și i‑au zis: „Slujitorii tăi au numărat războinicii de sub comanda noastră și nu lipsește niciunul.

50 Noi aducem ca ofrandăDomnuluitot ce am găsit ca obiect de aur – lănțișoare, brățări, inele, cercei și coliere – ca să facem ispășire pentru sufletele noastre înainteaDomnului.“

51 Moise și preotul Elazar au acceptat de la ei toate aceste obiecte lucrate în aur.

52 Tot aurul pe care conducătorii peste mii și conducătorii peste sute l‑au adusDomnuluidrept contribuție prin ridicare cântărea șaisprezece mii șapte sute cincizeci de șecheli.

53 Fiecare războinic și‑a păstrat prada pentru sine.

54 Moise și preotul Elazar au acceptat aurul adus de conducătorii peste mii și conducătorii peste sute și l‑au adus în Cortul Întâlnirii ca o aducere-aminte pentru fiii lui Israel înainteaDomnului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/31-e37d3141b065fce96edc7810538752e7.mp3?version_id=126—

Așezarea semințiilor transiordaniene

1 Fiii lui Ruben și fiii lui Gad, care aveau foarte multe turme, au văzut că pământurile Iazerului și Ghiladului erau locuri bune pentru vite.

2 Ei au venit la Moise, la preotul Elazar și la conducătorii comunității, zicând:

3 – Atarot, Dibon, Iazer, Nimra, Heșbon, Eleale, Sebam, Nebo și Beon

4 – ținuturile pe careDomnulle‑a lovit înaintea comunității lui Israel – sunt ținuturibunepentru vite, iar robii tăi au vite.

5 Apoi au zis:

– Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, dă ținuturile acestea în proprietatea robilor tăi și nu ne trece peste Iordan.

6 Moise le‑a zis fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben:

– Frații voștri se pregătesc de război, iar voi vreți să rămâneți aici?

7 De ce vreți să descurajați inima fiilor lui Israel, ca să nu mai treacă în țara pe care le‑a dat‑oDomnul?

8 Așa au făcut și părinții voștri pe care i‑am trimis din Kadeș-Barnea să cerceteze țara.

9 După ce s‑au suit până la valea Eșcol și au văzut țara, au descurajat inima fiilor lui Israel, ca să nu mai intre în țara pe careDomnulle‑a dat‑o.

10 DomnulS‑a aprins de mânie în ziua aceea și a jurat, zicând:

11 „Pentru că nu M‑au urmat din toată inima lor, niciun om peste douăzeci de ani care s‑a suit din Egipt nu va vedea țara pe care am promis‑o prin jurământ lui Avraam, Isaac și Iacov,

12 în afară de Caleb, fiul chenizitului Iefune, și Iosua, fiul lui Nun, căci ei L‑au urmat din toată inima peDomnul.“

13 Atunci mâniaDomnuluis‑a aprins împotriva lui Israel și i‑a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până când a pierit toată generația care făcuse rău în ochiiDomnului.

14 Și iată că acum vă ridicați voi, copii de păcătoși, și luați locul părinților voștri ca să aprindeți și mai tare mâniaDomnuluiîmpotriva lui Israel.

15 Dacă vă întoarceți de la El, El va părăsi iarăși pe poporul Său în pustie, iar cauza distrugerii lor veți fi voi.

16 Atunci ei s‑au apropiat de Moise și i‑au zis:

– Vom zidi aici țarcuri pentru turmele noastre și cetăți pentru copiii noștri.

17 Apoi ne vom înarma în grabă și vom merge înaintea fiilor lui Israel până îi vom duce pe fiecare la locul lui. În acest timp copiii noștri vor locui în cetăți fortificate pentrua fi protejațide locuitorii țării.

18 Nu ne vom întoarce la familiile noastre înainte ca fiecare din fiii lui Israel să‑și fi primit moștenirea.

19 Nu vom mai moșteni nimic împreună cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că moștenirea noastră este la răsărit de Iordan.

20 Moise le‑a zis:

– Dacă veți face așa, dacă vă veți înarma ca să luptați înainteaDomnului,

21 dacă veți trece cu toți cei înarmați dincolo de Iordan, înainteaDomnului, până când El Își va alunga dinainte toți dușmanii Lui,

22 și dacă vă veți întoarce numai după ce țara va fi supusăDomnului, atunci veți fi fără vină înainteaDomnuluiși înaintea lui Israel, iar ținutul acesta va fi proprietatea voastră înainteaDomnului.

23 Dar dacă nu veți face așa, atunci veți păcătui înainteaDomnuluiși puteți fi siguri că păcatul vostru vă va ajunge.

24 Construiți cetăți pentru copiii voștri și țarcuri pentru turmele voastre, dar faceți potrivit cu ce v‑a ieșit din gură.

25 Fiii lui Gad și fiii lui Ruben i‑au vorbit lui Moise, zicând:

– Noi, robii tăi, vom face întocmai după poruncile stăpânului nostru.

26 Copiii și soțiile noastre, turmele și vitele noastre vor rămâne aici în fortificațiile Ghiladului.

27 Dar robii tăi, toți cei înarmați pentru război, vor trece dincolo să lupte înainteaDomnului, cum zice stăpânul nostru.

28 Atunci Moise a dat porunci, cu privire la ei, preotului Elazar, lui Iosua, fiul lui Nun, și conducătorilor familiilor din semințiile fiilor lui Israel.

29 Moise le‑a zis:

– Dacă fiii lui Gad și fiii lui Ruben, toți cei înarmați pentru război, vor trece cu voi Iordanul înainteaDomnuluiși veți supune țara, atunci să le dați Ghiladul în stăpânire.

30 Dar dacă nu vor trece dincolo înarmați împreună cu voi, atunci să li se dea o proprietate în mijlocul vostru în țara Canaan.

31 Fiii lui Gad și fiii lui Ruben au răspuns, zicând:

– Robii tăi vor face așa cum a spusDomnul.

32 Vom trece înarmați în țara Canaan înainteaDomnului, iar proprietatea pe care o moștenim să fie de partea aceasta a Iordanului.

33 Atunci Moise a dat fiilor lui Gad, fiilor lui Ruben și uneia din jumătățile seminției lui Manase, fiul lui Iosif, regatul lui Sihon, regele amoriților, și regatul lui Og, regele Bașanului – țara cu cetățile ei, cu teritoriile cetăților țării de jur împrejur.

34 Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul,

35 Atrot-Șofanul, Iazerul, Iogbeha,

36 Bet‑Nimra și Bet‑Haranul, cetăți fortificate, precum și țarcuri pentru turme.

37 Fiii lui Ruben au rezidit Heșbonul, Eleale, Chiriatayim,

38 precum și Nebo și Baal-Meon (aceste nume au fost schimbate) și Sibma. Ei au pus alte nume cetăților pe care le‑au construit.

39 Urmașii lui Machir, fiul lui Manase, s‑au îndreptat către Ghilad, l‑au cucerit și i‑au alungat pe amoriții care locuiau acolo.

40 Atunci Moise i‑a dat Ghiladul lui Machir, fiul lui Manase, și el a locuit acolo.

41 Iair, urmașul lui Manase, a luat în stăpânire și el câteva așezări și le‑a numit Havot-Iair.

42 Nobah a cucerit Chenatul și satele din împrejurimile lui și l‑a numit Nobah, după numele lui.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/32-46d5da77937625731952fef4a88a97bd.mp3?version_id=126—

Itinerarul lui Israel între Egipt și Iordan

1 Iată popasurile fiilor lui Israel care au ieșit din țara Egiptului potrivit oștirilor lor, sub conducerea lui Moise și Aaron.

2 La poruncaDomnului, Moise a scris popasurile din timpul călătoriilor lor. Iată călătoriile lor potrivit popasurilor lor:

3 Ei au pornit din Ramses în luna întâi, în a cincisprezecea zi a lunii întâi. A doua zi după Paște, fiii lui Israel au ieșit cu îndrăznealăsub privirile tuturor egiptenilor,

4 în timp ce egiptenii își înmormântau toți întâii născuți pe care îi loviseDomnul.Domnuladusese judecata chiar și asupra dumnezeilor lor.

5 Fiii lui Israel au pornit din Ramses și apoi și‑au așezat tabăra la Sucot.

6 Au pornit din Sucot și apoi și‑au așezat tabăra la Etam, care este la marginea pustiei.

7 Au pornit din Etam, s‑au întors la Pi‑Hahirot care este față în față cu Baal-Țefon și apoi și‑au așezat tabăra înaintea Migdolului.

8 Au pornit din Pi‑Hahirot, au trecut prin mijlocul mării spre pustie, au călătorit trei zile în pustia Etam și apoi și‑au așezat tabăra la Mara.

9 Au pornit din Mara, s‑au dus la Elim, unde erau douăsprezece izvoare și șaptezeci de palmieri și apoi și‑au așezat tabăra acolo.

10 Au pornit din Elim și apoi și‑au așezat tabăra lângă Marea Roșie.

11 Au pornit de la Marea Roșie și apoi și‑au așezat tabăra în pustia Sin.

12 Au pornit din pustia Sin și apoi și‑au așezat tabăra la Dofka.

13 Au pornit din Dofka și apoi și‑au așezat tabăra la Aluș.

14 Au pornit din Aluș și apoi și‑au așezat tabăra la Refidim, unde nu s‑a găsit apă de băut pentru popor.

15 Au pornit din Refidim și apoi și‑au așezat tabăra în pustia Sinai.

16 Au pornit din pustia Sinai și apoi și‑au așezat tabăra la Chibrot-Hataava.

17 Au pornit din Chibrot-Hataava și apoi și‑au așezat tabăra la Hațerot.

18 Au pornit din Hațerot și apoi și‑au așezat tabăra la Ritma.

19 Au pornit din Ritma și apoi și‑au așezat tabăra la Rimon-Pereț.

20 Au pornit din Rimon-Pereț apoi și și‑au așezat tabăra la Libna.

21 Au pornit din Libna și apoi și‑au așezat tabăra la Risa.

22 Au pornit din Risa și apoi și‑au așezat tabăra la Chehelata.

23 Au pornit din Chehelata și apoi și‑au așezat tabăra la muntele Șafer.

24 Au pornit de la muntele Șafer și apoi și‑au așezat tabăra la Harada.

25 Au pornit din Harada și apoi și‑au așezat tabăra la Makhelot.

26 Au pornit din Makhelot și apoi și‑au așezat tabăra la Tahat.

27 Au pornit din Tahat și apoi și‑au așezat tabăra la Terah.

28 Au pornit din Terah și apoi și‑au așezat tabăra la Mitka.

29 Au pornit din Mitka și apoi și‑au așezat tabăra la Hașmona.

30 Au pornit din Hașmona și apoi și‑au așezat tabăra la Moserot.

31 Au pornit din Moserot și apoi și‑au așezat tabăra la Bene-Iaakan.

32 Au pornit din Bene-Iaakan și apoi și‑au așezat tabăra la Hor‑Haghidgad.

33 Au pornit din Hor‑Haghidgad și apoi și‑au așezat tabăra la Iotbata.

34 Au pornit din Iotbata și apoi și‑au așezat tabăra la Abrona.

35 Au pornit din Abrona și apoi și‑au așezat tabăra la Ețion-Gheber.

36 Au pornit din Ețion-Gheber și apoi și‑au așezat tabăra la Kadeș, în pustia Țin.

37 Au pornit din Kadeș și apoi și‑au așezat tabăra la muntele Hor, la hotarul Edomului.

38 La poruncaDomnului, preotul Aaron s‑a urcat pe muntele Hor unde a murit în prima zi a lunii a cincea, în al patruzecilea an după ieșirea fiilor lui Israel din țara Egiptului.

39 Aaron era în vârstă de o sută douăzeci și trei de ani când a murit pe muntele Hor.

40 Regele canaanit al Aradului, care locuia în Neghev, în țara Canaan, a auzit de venirea fiilor lui Israel.

41 Au pornit de la muntele Hor și apoi și‑au așezat tabăra la Țalmona.

42 Au pornit din Țalmona și apoi și‑au așezat tabăra la Punon.

43 Au pornit din Punon și apoi și‑au așezat tabăra la Obot.

44 Au pornit din Obot și apoi și‑au așezat tabăra la Iye‑Abarim, la hotarul Moabului.

45 Au pornit din Iyimși apoi și‑au așezat tabăra la Dibon‑Gad.

46 Au plecat din Dibon‑Gad și apoi și‑au așezat tabăra la Almon-Diblataim.

47 Au pornit din Almon-Diblataim și apoi și‑au așezat tabăra în munții Abarimului, înaintea muntelui Nebo.

48 Au pornit de la munții Abarimului și apoi și‑au așezat tabăra în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului.

49 Acolo, în câmpiile Moabului, și‑au așezat tabăra de‑a lungul Iordanului, de la Bet‑Ieșimot la Abel-Șitim.

Porunci privind cucerirea țării

50 Domnuli‑a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului, zicând:

51 „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți trece dincolo de Iordan, în țara Canaan,

52 să‑i alungați pe toți locuitorii țării dinaintea voastră. Să le distrugeți toate chipurilede piatrăși toate chipurile turnate și să le nimiciți toate înălțimile.

53 Luați țara în stăpânire și locuiți în ea, căci Eu v‑am dat țaraaceastaca s‑o stăpâniți.

54 Să împărțiți țara prin sorți, potrivit clanurilor voastre. Celor ce sunt mai mulți să le dai o moștenire mai mare, iar celor ce sunt mai puțini să le dai o moștenire mai mică. Moștenirea fiecăruia să fie în locul care iese prin aruncarea sorților. Să luați în stăpânire țara potrivit semințiilor părinților voștri.

55 Dar dacă nu‑i veți alunga pe locuitorii țării, aceia pe care îi veți lăsa dintre ei vă vor fi spini în ochii și ghimpi în coaste. Ei vă vor dușmăni în țara în care veți locui.

56 Și vă voi face și vouă așa cum am plănuit să le fac lor.»“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/33-e27014768d251fb5427bb564a5d8ba0f.mp3?version_id=126—

Hotarele Canaanului

1 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

2 „Poruncește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara Canaan, aceasta este țara care v‑a căzut ca moștenire, țara Canaan, potrivit hotarelor ei:

3 Partea de sud să se întindă de la pustia Țin până la hotarul Edomului. Astfel, hotarul vostru de sud va începe de la marginea Mării Săratespre răsărit,

4 va trece pe la sud de Înălțimea Scorpionuluiși va continua spre Țin până la sud de Kadeș-Barnea. Apoi va trece prin Hațar-Adar spre Ațmon,

5 unde se va întoarce până la Râul Egiptuluiși se va sfârși la mare.

6 Hotarul de apus va fi Marea cea Mare. Acesta vă va fi hotarul de apus.

7 Pentru hotarul de nord, trageți o linie de la Marea cea Mare la muntele Hor,

8 de la muntele Hor la Lebo-Hamat.Apoi hotarul va ajunge la Țedad,

9 va continua la Zifron și va sfârși la Hațar-Enan. Acesta să vă fie hotarul de nord.

10 Pentru hotarul de răsărit, trageți o linie de la Hațar-Enan la Șefam.

11 Hotarul va coborî de la Șefam la Ribla, la răsărit de Ayin, și va continua pe marginea de răsărit a mării Chineret.

12 Apoi hotarul va coborî de‑a lungul Iordanului și se va sfârși la Marea Sărată. Aceasta va fi țara voastră, cu hotarele ei de jur împrejur.»“

13 Moise le‑a poruncit fiilor lui Israel, zicând: „Aceasta este țara pe care o veți lua în stăpânire prin sorți.Domnula poruncit să fie dată la nouă seminții și jumătate,

14 căci seminția urmașilor lui Ruben, potrivit familiilor lor, seminția urmașilor lui Gad, potrivit familiilor lor și jumătate din seminția lui Manase și‑au primit moștenirea.

15 Aceste două seminții și jumătate și‑au primit moștenirea la răsărit de Iordan, în fața Ierihonului, spre răsărit.“

Numele celor care trebuie să împartă țara

16 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

17 „Iată numele bărbaților care trebuie să vă împartă țara: preotul Elazar și Iosua, fiul lui Nun.

18 Să numești împreună cu ei câte un conducător din fiecare seminție,care să‑i ajutela împărțirea țării.

19 Iată numele acestor bărbați:

Caleb, fiul lui Iefune,

din seminția lui Iuda;

20 Samuel, fiul lui Amihud,

din seminția lui Simeon;

21 Elidad, fiul lui Chislon,

din seminția lui Beniamin;

22 Buchi, fiul lui Iogli,

conducător din seminția fiilor lui Dan;

23 Haniel, fiul lui Efod,

conducător din seminția lui Manase, fiul lui Iosif;

24 Chemuel, fiul lui Șiftan,

conducător din seminția lui Efraim, fiul lui Iosif;

25 Elițafan, fiul lui Parnak,

conducător din seminția lui Zabulon;

26 Paltiel, fiul lui Azan,

conducător din seminția lui Isahar;

27 Ahihud, fiul lui Șelomi,

conducător din seminția lui Așer;

28 Pedahel, fiul lui Amihud,

conducător din seminția lui Neftali.“

29 Aceștia sunt cei căroraDomnulle‑a poruncit să le împartă fiilor lui Israel moștenirea în țara Canaan.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/34-f6f31cc58a6065bdcff72d1465c2b31e.mp3?version_id=126—

Cetățile leviților

1 Domnuli‑a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului, zicând:

2 „Poruncește‑le fiilor lui Israel să dea leviților, din moștenirea pe care o vor avea, niște cetăți în care să poată locui. Să le mai dea și pășuni în jurul acestor cetăți.

3 Cetățile să fie ale lor, ca să locuiască în ele, iar pășunile să fie pentru vitele lor, pentru bunurile lor și pentru toate animalele lor.

4 Pășunile din jurul cetăților pe care le veți da leviților să aibă, începând de la zidul exterior al cetății, o mie de coțide jur‑împrejur.

5 În afara cetății să numărați două mii de coțiîn partea de răsărit, două mii de coți în partea de apus, două mii de coți în partea de nord și două mii de coți în partea de sud, astfel încât cetatea să fie în mijloc. Acestea să fie pășunile lor din jurul cetăților lor.

Cetățile de refugiu

6 Șase din cetățile pe care le veți da leviților să fie cetăți de refugiu, în care să poată fugi ucigașul. Pe lângă acestea să le mai dați patruzeci și două de cetăți.

7 Astfel, toate cetățile pe care trebuie să le dați leviților să fie în număr de patruzeci și opt, împreună cu pășunile din jurul lor.

8 Cetățile pe care le veți oferi din moștenirea fiilor lui Israel să fie date astfel: cei ce au multecetățisă dea mai multe și cei ce au puținecetățisă dea mai puține. Fiecaresemințiesă dea leviților din cetățile ei, potrivit cu moștenirea pe care a primit‑o.“

9 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

10 „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți trece Iordanul în țara Canaan,

11 să alegeți câteva cetăți care să fie locuri de refugiu, unde să poată fugi ucigașul care a omorât fără voie o persoană.

12 Aceste cetăți vor fi locuri de refugiu dinaintea răzbunătorului, astfel încât ucigașul să nu fie omorât înainte de a se înfățișa în fața comunității pentru a fi judecat.

13 Din cetățile pe care le veți da, șase să fie cetăți de refugiu:

14 să le dați trei cetăți de partea aceasta a Iordanului și trei cetăți în țara Canaan. Acestea vor fi cetăți de refugiu.

15 Aceste șase cetăți să fie locuri de refugiu pentru fiii lui Israel, pentru străini și pentru peregrinii din mijlocul vostru, pentru ca oricine a omorât fără voie o persoană să poată fugi acolo.

16 Dacăun omlovește pe cineva cu un obiect de fier și‑l omoară, acel om este un ucigaș; ucigașul să fie pedepsit cu moartea.

17 Dacăcinevaare în mână o piatră a cărei lovitură poate cauza moartea și lovește pe cineva omorându‑l, acel om este un ucigaș; ucigașul să fie pedepsit cu moartea.

18 Dacăcinevaare în mână un obiect de lemn care poate cauza moartea și lovește pe cineva și‑l omoară, acel om este un ucigaș; ucigașul să fie pedepsit cu moartea.

19 Răzbunătorul sângelui să‑l omoare pe ucigaș; atunci când îl va întâlni, să‑l omoare.

20 Dacăcinevaîmpinge cu urăun omsau dacă‑l pândește și aruncă cucevaîn el și‑l omoară

21 sau dacă, din vrăjmășie, îl lovește cu pumnul și‑l omoară, cel ce l‑a lovit să fie pedepsit cu moartea. El este un ucigaș. Răzbunătorul sângelui să‑l omoare pe ucigaș când îl întâlnește.

22 Dar dacăcinevalovește dintr-odatăun om, fără dușmănie, sau dacă aruncă cu un obiect în el, fără să‑l fi pândit dinainte,

23 sau dacă, fără să‑l vadă, aruncă în el cu o piatră care poate cauza moartea și acesta moare, atunci, de vreme ce nu i‑a fost dușman și n‑a intenționat să‑l rănească,

24 comunitatea trebuie să judece între el și răzbunătorul sângelui, conform acestor judecăți.

25 Comunitatea să elibereze ucigașul din mâna răzbunătorului sângelui și să‑l trimită înapoi în cetatea de refugiu în care fugise. El să locuiască acolo până la moartea marelui preot care a fost uns cu untdelemn sfânt.

26 Dar dacă ucigașul va ieși vreodată din hotarele cetății de refugiu în care a fugit

27 și răzbunătorul sângelui îl găsește în afara cetății, atunci răzbunătorul sângelui îl poate omorî pe ucigaș și nu va fi vinovat de omor.

28 Ucigașultrebuie să rămână în cetatea de refugiu până la moartea marelui preot. Numai după moartea marelui preot se poate reîntoarce la proprietatea lui.

29 Acestea vor fi pentru voi hotărâripe baza cărorasă judecați de‑a lungul generațiilor voastre, în toate locurile în care veți locui.

30 Dacă cineva ucide o persoană, ucigașul să fie omorât pe baza mărturiei martorilor. Un singur martor nueste suficientsă mărturisească împotriva unui persoane ca să fie omorâtă.

31 Să nu acceptați răscumpărare pentru viața unui ucigaș vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea.

32 Să nu acceptați răscumpărare pentru cel care a fugit într‑o cetate de refugiu și să nu‑i dați voie să se întoarcă și să locuiască în proprietatea lui înainte de moarteamareluipreot.

33 Să nu pângăriți țara unde veți locui. Sângele pângărește țara și nu se poate face altfel de ispășire pentru pământul peste care a fost vărsat sânge, decât prin sângele celui care l‑a vărsat.

34 Să nu pângăriți deci țara în care voi locuiți și în mijlocul căreia Eu sălășluiesc, căci Eu,Domnul, sălășluiesc în mijlocul fiilor lui Israel.»“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/35-095cea2c97fdf87615453b3097054373.mp3?version_id=126—

Cazul fiicelor lui Țelofhad

1 Căpeteniile familiilor din clanul urmașilor lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, care făceau parte din clanurile urmașilor lui Iosif, au venit și au vorbit înaintea lui Moise și a celorlalți conducători ai familiilor fiilor lui Israel.

2 Ei au zis:

–Domnuli‑a poruncit stăpânului meu să dea fiilor lui Israel țara ca moștenire prin sorți. Și stăpânului meu i‑a fost poruncit de cătreDomnulsă dea moștenirea fratelui nostru Țelofhad, fiicelor lui.

3 Dar dacă ele se mărită cu bărbați din alte seminții ale fiilor lui Israel, atunci moștenirea lor va fi luată din moștenirea seminției noastre și adăugată seminției din care bărbatul face parte. Astfel, o parte din moștenirea noastră ne va fi luată.

4 Și când va veni Anul de veselie pentru fiii lui Israel, moștenirea lor va fi adăugată seminției în care ele s‑au măritat și proprietatea va fi ștearsă astfel din moștenirea seminției părinților noștri.

5 Moise le‑a poruncit fiilor lui Israel după cuvântulDomnuluiși le‑a zis:

– Ce spune seminția urmașilor lui Iosif este adevărat.

6 Acesta este cuvântul pe care‑l porunceșteDomnulfiicelor lui Țelofhad: „Să se mărite cu cine le place, dar să se mărite într‑un clan al seminției tatălui lor.

7 Nicio moștenire a fiilor lui Israel să nu treacă de la o seminție la alta, ci fiecare dintre fiii lui Israel să se țină strâns de moștenirea seminției părinților lui.

8 Orice fată care are o moștenire în oricare din semințiile fiilor lui Israel, să se mărite cu cineva dintr‑un clan al seminției tatălui ei, pentru ca fiecare dintre fiii lui Israel să păstreze moștenirea părinților lui.

9 Nicio moștenire nu va trece de la o seminție la alta, ci fiecare din semințiile fiilor lui Israel să‑și păstreze propria‑și moștenire.“

10 Fiicele lui Țelofhad au făcut după porunca pe careDomnuli‑a dat‑o lui Moise.

11 Fiicele lui Țelofhad – Mahla, Tirța, Hogla, Milca și Noa – s‑au măritat cu verișori din partea tatălui lor.

12 Ele s‑au măritat în interiorul clanurilor urmașilor lui Manase, fiul lui Iosif, iar moștenirea lor a rămas în seminția clanului tatălui lor.

13 Acestea sunt poruncile și judecățile pe careDomnulle‑a dat fiilor lui Israel, prin Moise, în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/36-0e94da4b3ec3fa34bfb6baa7d8609f69.mp3?version_id=126—