Category: Numeri

Distrugerea Aradului

1 Când regele canaanit al Aradului, care locuia în Neghev, a auzit că Israel venea pe drumul spre Atarim, a pornit la luptă împotriva lui Israel și i‑a luat pe unii din ei captivi.

2 Atunci Israel a făcut un jurământDomnuluiși a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile noastre, vom da spre nimicirecetățile lor.“

3 Domnula ascultat glasul lui Israel și i‑a dat pe canaanițiîn mâinile lor.Israeli‑a dat spre nimicire pe ei și cetățile lor. Acelui loc i s‑a pus numele Horma.

Șarpele de bronz

4 De la muntele Hor au pornit pe drumul spre Marea Roșieca să ocolească țara Edomului. Dar poporul și‑a pierdut răbdarea pe drum

5 și a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: „De ce ne‑ați scos din Egipt, ca să murim în pustie? Nu mai avem nici pâine, nici apă și sufletul nostru s‑a scârbit de această mâncare mizerabilă!“

6 AtunciDomnula trimis împotriva poporului niște șerpi veninoși. Ei i‑au mușcat pe cei din popor și mulți oameni din Israel au murit.

7 Poporul a venit la Moise și i‑a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotrivaDomnuluiși împotriva ta. Roagă‑teDomnuluisă alunge de la noi acești șerpi.“ Moise s‑a rugat pentru popor.

8 Domnuli‑a zis lui Moise: „Fă un șarpe și atârnă‑l pe un stâlp. Oricine este mușcat și va privi spre el, va trăi.“

9 Și astfel, Moise a făcut un șarpe din bronz și l‑a pus pe un stâlp. Oricine era mușcat de vreun șarpe și privea spre șarpele din bronz, trăia.

Spre Moab

10 Fiii lui Israel au plecat și și‑au așezat tabăra la Obot.

11 Au pornit din Obot, și apoi și‑au așezat tabăra la Iye‑Abarim, în pustia dinaintea Moabului, înspre răsăritul soarelui.

12 Au plecat de acolo, și apoi și‑au așezat tabăra în valea Zered.

13 Au plecat de acolo, și apoi și‑au așezat tabăra dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieșind din hotarul amoriților. Căci Arnonul este hotarul Moabului,hotaruldintre Moab și amoriți.

14 De aceea se spune în „Cartea RăzboaielorDomnului“:

„…Waheb în Sufa și uedurile;

Arnonul

15 și albiile uedurilor

care se întind înspre așezarea Arului

și se proptesc de hotarul Moabului.“

16 De acolo au plecat spre Beer. La această fântânăDomnuli‑a zis lui Moise: „Adună poporul laolaltă, și Eu îi voi da apă.“

17 Atunci Israel a cântat cântarea aceasta:

„Țâșnește, fântână!

Cântați despre ea,

18 despre fântânape care au săpat‑o prinții,

pe care au săpat‑o nobilii poporului,

nobilicu sceptre și toiege!“

Apoi a plecat din pustie spre Matana,

19 din Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot

20 și de la Bamot în valea din regiunea Moabului,unde, de pe vârful muntelui Pisga, se vede toată pustia.

Înfrângerea lui Sihon și Og

21 Israel a trimis mesageri lui Sihon, regele amoriților, zicând:

22 „Lasă‑mă să trec prin țara ta! Nu ne vom împrăștia prin câmpii sau prin vii și nu vom bea apă din fântâni. Vom merge doar pe Drumul Regelui până vom traversa teritoriul tău.“

23 Dar Sihon nu l‑a lăsat pe Israel să‑i traverseze teritoriul, ci și‑a adunat toți oamenii, a ieșit la luptă împotriva lui Israel în pustie și l‑a atacat la Iahaț.

24 Însă Israel l‑a trecut prin ascuțișul sabiei și i‑a luat în stăpânire țara de la Arnon până la Iabok, până la hotarul fiilor lui Amon, căci hotarul fiilor lui Amon era întărit.

25 Israel a cucerit toate cetățile amoriților și a locuit în ele, inclusiv în Heșbon și în toate satele din împrejurimile lui.

26 Heșbonul era cetatea lui Sihon, regele amoriților, care luptase înainte cu fostul rege al moabiților și îi luase toată țara din mână, până la Arnon.

27 De aceea zic poeții:

„Veniți la Heșbon! Să fie rezidit!

Să fie fortificată cetatea lui Sihon!

28 Un foc a ieșit din Heșbon,

o flacără din cetatea lui Sihon;

ea a mistuit Arul Moabului

și pe conducătorii înălțimilor Arnonului.

29 Vai de tine, Moab!

Ești nimicit, popor al luiChemoș!

A făcut din fiii lui niște fugari

și le‑a dat pe fiicele lui în captivitate,

lui Sihon, regele amoriților.

30 Noi i‑am săgetat,

am distrus Heșbonul până la Dibon,

i‑am devastat până la Nofah,

care se întinde până la Medeba.“

31 Astfel Israel a locuit în țara amoriților.

32 După ce Moise a trimis cercetași la Iazer,israelițiiau cucerit satele din împrejurimi și i‑au alungat pe amoriții care locuiau acolo.

33 Apoi s‑au întors și s‑au suit pe drumul către Bașan. Og, regele Bașanului, le‑a ieșit înainte, împreună cu toți oamenii lui, ca să se lupte cu ei la Edrei.

34 Domnuli‑a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci l‑am dat în mâna ta, cu tot cu poporul și țara sa. Să‑i faci așa cum i‑ai făcut lui Sihon, regele amoriților, care locuia în Heșbon.“

35 Astfel ei l‑au lovit, pe el împreună cu fiii lui și cu tot poporul lui, până ce n‑a mai rămas niciun supraviețuitor. Apoi au luat în stăpânire țara lui.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/21-74bbd51ad166dc9a28f539fd002b65fb.mp3?version_id=126—

Balak trimite după Balaam

1 Fiii lui Israel au plecat și apoi și‑au așezat tabăra în câmpiile Moabului, dincolo de Iordan,în fațaIerihonului.

2 Balak, fiul lui Țipor, a văzut tot ce le făcuse Israel amoriților,

3 iar Moab s‑a îngrozit la vederea unui popor așa de mare; Moab s‑a scârbit de fiii lui Israel.

4 Atunci moabiții le‑au zis bătrânilor Midianului: „Mulțimea aceasta va înghiți tot ce se află în jurul nostru, așa cum mănâncă boul verdeața câmpului.“

Balak, fiul lui Țipor, rege al Moabului în vremea aceea,

5 a trimis mesageri să‑l cheme pe Balaam, fiul lui Beor, care locuia la Petor, lângă râu, în țara fiilor poporului său.Balaka zis: „Iată, un popor a ieșit din Egipt, a acoperit fațapământului și s‑a așezat înaintea mea.

6 Acum, vino, te rog, și blestemă acest popor pentru mine, căci este mai puternic decât mine! Poate că astfel îl voi putea învinge și alunga din țară, căci știu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat, și pe cine blestemi tu este blestemat.“

7 Bătrânii Moabului și bătrânii Midianului au plecat, luând cu ei daruri pentru prezicător. Când au ajuns la Balaam, i‑au spus cuvintele lui Balak.

8 Balaam le‑a spus: „Rămâneți peste noapte aici și vă voi aduce cuvântul pe care mi‑l va spuneDomnul.“ Astfel, conducătorii Moabului au rămas la Balaam.

9 Dumnezeu a venit la Balaam și i‑a zis:

– Cine sunt oamenii aceștia careau venitla tine?

10 Balaam I‑a răspuns lui Dumnezeu:

– Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului, i‑a trimis la minesă‑mi spună:

11 „Iată, un popor a ieșit din Egipt și a acoperit fața pământului. Vino acum și blestemă‑l! Poate că astfel îl voi putea învinge și alunga.“

12 Dumnezeu i‑a zis lui Balaam:

– Să nu mergi cu ei și să nu blestemi acest popor, căci el este binecuvântat.

13 Balaam s‑a sculat dimineața și le‑a zis conducătorilor lui Balak:

– Duceți‑vă în țara voastră căciDomnulnu‑mi dă voie să vin cu voi.

14 Conducătorii Moabului s‑au ridicat, s‑au întors la Balak și i‑au zis: „Balaam a refuzat să vină cu noi.“

15 Atunci Balak a trimis alți conducători, mai numeroși și mai cu vază decât primii.

16 Aceștia au mers la Balaam și i‑au zis:

– Așa îți vorbește Balak, fiul lui Țipor: „Te rog, nu lăsa pe nimeni să te împiedice să vii la mine,

17 căci te voi umple de slavă și voi face tot ce‑mi vei spune. Vino, te rog, și blestemă acest popor pentru mine!“

18 Balaam le‑a răspuns slujitorilor lui Balak, zicând:

– Chiar dacă Balak mi‑ar da palatul lui plin cu argint și aur, tot n‑aș putea să fac niciun lucru, oricât de mic sau mare, peste poruncaDomnului, Dumnezeul meu.

19 Acum, vă rog, rămâneți și voi aici peste noapte ca să aflu ce‑mi va mai spuneDomnul.

20 În noaptea aceea, Dumnezeu a venit la Balaam și i‑a zis: „Dacă oamenii aceștia au venit să te cheme ca să mergi cu ei, ridică‑te și mergi cu ei, dar să faci doar ce‑ți voi porunci Eu.“

Măgărița lui Balaam

21 Dimineața, Balaam s‑a sculat, a pus șaua pe măgărița sa și a plecat împreună cu conducătorii Moabului.

22 Atunci Dumnezeu S‑a aprins de mânie pentru că plecase. ÎngerulDomnuluiS‑a așezat în drum ca să i Se împotrivească. Balaam era călare pe măgărița lui, iar împreună cu el erau cei doi slujitori ai lui.

23 Măgărița L‑a văzut pe ÎngerulDomnuluistând în drum cu sabia în mână și a părăsit drumul, luând‑o pe câmp. Balaam a lovit măgărița ca s‑o aducă din nou pe drum.

24 Atunci ÎngerulDomnuluiS‑a așezat pe un drum îngust, între două vii unde erau ziduri de o parte și de alta.

25 Când măgărița L‑a văzut pe ÎngerulDomnului, s‑a înghesuit lângă perete, strângând piciorul lui Balaam. Atunci el a lovit‑o din nou.

26 ÎngerulDomnuluiS‑a mutat într‑un loc strâmt, unde nu era loc să te întorci nici la dreapta, nici la stânga.

27 Când măgărița L‑a văzut pe ÎngerulDomnului, s‑a culcat la pământ sub Balaam. Balaam s‑a aprins de mânie și a început s‑o lovească cu un băț.

28 AtunciDomnula deschis gura măgăriței și ea i‑a zis lui Balaam:

– Ce ți‑am făcut de m‑ai lovit de trei ori?

29 Balaam i‑a răspuns măgăriței:

– Pentru că ți‑ai bătut joc de mine! Dacă aș avea o sabie în mână, te‑aș ucide chiar acum.

30 Măgărița i‑a răspuns:

– Nu sunt eu măgărița ta, pe care ai călărit din zilele tinereții tale până astăzi? Am eu obiceiul să mă port astfel?

El a răspuns:

– Nu.

31 AtunciDomnuli‑a deschis ochii lui Balaam, și el L‑a văzut pe ÎngerulDomnuluistând în drum cu sabia scoasă. El s‑a închinat cu fațala pământ.

32 ÎngerulDomnuluil‑a întrebat:

– De ce ți‑ai lovit măgărița de trei ori? Iată, am ieșit ca să‑ți stau împotrivă, deoarece calea ta este una nechibzuită înaintea Mea.

33 Măgărița M‑a văzut și s‑a abătut de trei ori dinaintea Mea. Dacă nu s‑ar fi abătut, te‑aș fi ucis cu siguranță, dar pe ea aș fi lăsat‑o să trăiască.

34 Balaam I‑a răspuns ÎngeruluiDomnului:

– Am păcătuit, căci n‑am știut că stăteai împotriva mea în drum. Dacă ceea ce fac este un lucru rău în ochii Tăi, mă voi întoarce.

35 ÎngerulDomnuluii‑a zis lui Balaam:

– Du‑te cu oamenii aceștia, dar să le spui doar cuvântul pe care ți‑l voi zice Eu.

Astfel, Balaam s‑a dus împreună cu conducătorii lui Balak.

36 Când Balak a auzit că vine Balaam, i‑a ieșit în întâmpinare în cetatea moabită de la hotarul Arnonului, la marginea teritoriului său.

37 Balak i‑a zis lui Balaam:

– N‑am trimis eu oare să te cheme la mine? De ce nu ai venit? Oare nu sunt eu în stare să teumplude slavă?

38 Balaam i‑a răspuns lui Balak:

– Iată, am venit la tine. Acum, oare chiar voi putea eu să vorbesc ceva? Trebuie să spun doar cuvântul pe care mi‑l va pune Dumnezeu în gură.

39 Balaam a mers cu Balak și au intrat în cetatea Chiriat-Huțot.

40 Balak a înjunghiat vite și oi, și a trimis din ele atât lui Balaam, cât și conducătorilor care erau cu el.

41 A doua zi, Balak l‑a luat pe Balaam și l‑a urcat pe Bamot-Baal, de unde se putea vedea o parte din popor.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/22-2cbc926ad003bba5e4880aa130bbb670.mp3?version_id=126—

Primul oracol rostit de Balaam

1 Balaam i‑a zis lui Balak: „Zidește‑mi aici șapte altare și pregătește‑mi șapte tauri și șapte berbeci.“

2 Balak a făcut cum spusese Balaam; Balak și Balaam au adus câte un taur și un berbec pe fiecare altar.

3 Apoi Balaam i‑a zis lui Balak: „Stai lângă arderea ta de tot, iar eu mă voi îndepărta. Poate căDomnulva veni să mă întâlnească, și orice cuvânt pe care mi‑l va arăta ți‑l voi spune.“ Și s‑a dus într‑un loc aflat la o mai mare înălțime.

4 Dumnezeu l‑a întâlnit pe Balaam, iarBalaamI‑a zis:

– Am pregătit șapte altare și pe fiecare am pregătit câte un taur și un berbec.

5 Domnula pus un cuvânt în gura lui Balaam și i‑a zis:

– Întoarce‑te la Balak și așa să‑i vorbești.

6 El s‑a întors la Balak și iată că acesta stătea lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului.

7 AtunciBalaamși‑a rostit oracolulși a zis:

„Balak m‑a adus din Aram,

regele Moabuluim‑a adusdin munții de la răsărit.

«Vino și blestemă‑l pe Iacov pentru mine,

vino și acuză‑l pe Israel!»

8 Cum pot eu să‑l blestem

pe cel pe care Dumnezeu nu l‑a blestemat?

Cum pot eu să‑l acuz

pe cel pe care Dumnezeu nu l‑a acuzat?

9 Iată, îl văd de pe vârfurile stâncilor,

îl privesc de pe înălțimea dealurilor.

Este un popor care locuiește singur,

care nu se consideră ca făcând parte dintre neamuri.

10 Cine poate să numere pulberea lui Iacov

și să spună numărul unui sfert din Israel?

Să moară sufletul meu de moartea celor drepți

și sfârșitul meu să fie ca al lor!“

11 Balak i‑a zis lui Balaam:

– Ce mi‑ai făcut? Eu te‑am adus ca să‑mi blestemi dușmanii, dar iată că tu îi binecuvântezi din plin!

12 Balaama răspuns și a zis:

– Nu trebuie oare să fiu atent să vorbesc ce‑mi puneDomnulîn gură?

Al doilea oracol rostit de Balaam

13 Balak i‑a zis:

– Vino, te rog, cu mine în alt loc de unde‑l poți vedea. Vei vedea doar o parte din el; nu‑l vei vedea pe tot. Blestemă‑l de acolo pentru mine!

14 Și l‑a dus în câmpia Țofim, spre vârfulmunteluiPisga. Acolo a zidit șapte altare și a adus pe fiecare câte un taur și un berbec.

15 Balaami‑a zis lui Balak:

– Rămâi aici, lângă arderea ta de tot, iar eu Îl voi întâlni acolo.

16 Domnull‑a întâlnit pe Balaam și a pus un cuvânt în gura lui. Apoi i‑a zis: „Întoarce‑te la Balak și așa să‑i vorbești.“

17 El s‑a întors la Balak și iată că acesta stătea lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului.

Balak l‑a întrebat:

– Ce a spusDomnul?

18 Atunci el și‑a rostit oracolul și a zis:

„Ridică‑te, Balak, și ascultă!

Ia aminte la mine, fiul lui Țipor!

19 Dumnezeu nu este un om ca să mintă

sau un fiu al omului ca să‑I pară rău.

Vorbește El oare fără să înfăptuiască?

Promite El oare fără să împlinească?

20 Iată, am primit poruncă să binecuvântez.

El a binecuvântat și eu nu pot schimbanimic.

21 El nu vede nelegiuire în Iacov

și niciun necaz înIsrael.

Domnul, Dumnezeul lui, este cu el,

iar strigătul Împăratului este în mijlocul lui.

22 Dumnezeu i‑a scos din Egipt,

tăria Lui este ca a unui bivol sălbatic.

23 Nu există nicio vrajă împotriva lui Iacov,

niciun farmec împotriva lui Israel.

Acum se va spune despre Iacov și despre Israel:

«Priviți ce a făcut Dumnezeu!»

24 Iată, poporul se ridică precum o leoaică

și se înalță ca un leu

care nu se odihnește până nu a devorat prada

șipână nua băut sângele celor sfâșiați.“

25 Balak i‑a zis lui Balaam:

– Dacă nu‑i blestemi, nici nu‑i binecuvânta!

26 Balaam a răspuns și i‑a zis lui Balak:

– Nu ți‑am spus eu: „Tot ce va spuneDomnul, aceea voi face“?

Al treilea oracol rostit de Balaam

27 Atunci Balak i‑a zis lui Balaam:

– Vino, te rog, ca să te duc într‑un alt loc. Poate că lui Dumnezeu îi va plăceasă‑i blestemi pentru mine de acolo.

28 Balak l‑a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, de unde se vede pustia.

29 Balaam i‑a zis lui Balak:

– Zidește‑mi aici șapte altare și pregătește‑mi șapte tauri și șapte berbeci.

30 Balak a făcut cum spusese Balaam și a adus pe fiecare altar câte un taur și un berbec.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/23-e34187593ed1dab8094a8b92ae426af1.mp3?version_id=126—

1 Când Balaam a văzut căDomnuluiÎi place să‑l binecuvânteze pe Israel, n‑a mai umblat după farmece ca în celelalte ocazii, ci și‑a întors fața spre pustie.

2 Balaam și‑a ridicat ochii și l‑a văzut pe Israel organizat pe seminții. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste Balaam,

3 iar acesta și‑a rostit oracolul și a zis:

„Rostirealui Balaam, fiul lui Beor,

rostirea celui ai cărui ochi sunt deschiși,

4 rostirea celui care aude spusele lui Dumnezeu,

care areo viziune de la Cel Atotputernic,

care cadecu fața la pământși ai cărui ochi sunt deschiși:

5 «Ce frumoase sunt corturile tale, Iacov,

locuințele tale, Israel!

6 Se întind ca niște palmieri,

ca niște grădini lângă un râu,

ca niște plante de aloe sădite deDomnul,

ca niște cedri lângă ape.

7 Apa va curge din gălețile lui

și sămânța lui va fi udată de ape mari.

Regele lui va fi mai măreț decât Agag

și regatul lui va fi înălțat.

8 Dumnezeu l‑a scos din Egipt;

el este precum coarnele unui bivol sălbatic.

Va devora neamurile vrăjmașe,

le va zdrobi oasele

și le va străpunge cu săgețile lui.

9 El se apleacă, se întinde ca un leu,

ca o leoaică – cine‑l va trezi?

Binecuvântat să fie cel care te binecuvântează

și blestemat să fie cel care te blestemă!»“

10 Atunci Balak s‑a aprins de mânie împotriva lui Balaam. A bătut din palme și i‑a zis lui Balaam:

– Eu te‑am chemat să‑mi blestemi dușmanii, dar iată că tu i‑ai binecuvântat de trei ori.

11 Acum fugi acasă! Am zis că te voi umple de slavă, dar iată căDomnulte‑a împiedicatsă primeștislavă.

12 Balaam i‑a răspuns lui Balak:

– Nu le‑am spus eu oare mesagerilor tăi, pe care i‑ai trimis la mine:

13 „Chiar dacă Balak mi‑ar da palatul lui plin cu argint și aur, eu tot n‑aș putea să fac nimic de la mine însumi, fie bine, fie rău, dincolo de poruncaDomnului, ci voi spune doar ce‑mi va ziceDomnul“?

14 Și acum, iată, eu mă întorc la poporul meu, dar vino să te avertizez cu privire la ce va face poporul acesta poporului tău, în zilele de pe urmă.

Al patrulea oracol rostit de Balaam

15 Atunci el și‑a rostit oracolul și a zis:

„Rostirea lui Balaam, fiul lui Beor,

rostirea celui ai cărui ochi sunt deschiși,

16 rostirea celui care aude spusele lui Dumnezeu,

care are cunoașterea Celui Preaînalt,

care are o viziune de la Cel Atotputernic,

care cadecu fața la pământși ai cărui ochi sunt deschiși:

17 «Îl văd, dar nu acum,

îl privesc, dar nu de aproape!

O stea mărșăluiește din Iacov,

un sceptru se ridică din Israel.

El străpunge colțurile Moabului

și capetele tuturor fiilor lui Șet.

18 Edom este luat în stăpânire

șicei dinSeir, dușmanii lui, sunt luați în stăpânire,

dar Israel luptă vitejește.

19 Să conducă cel din Iacov

și să‑i distrugă pe supraviețuitorii din cetate.»“

Alte oracole rostite de Balaam

20 Când l‑a văzut pe Amalek,Balaamși‑a rostit oracolul și a zis:

„Amalek a fost primul dintre neamuri,

dar sfârșitul lui va fi o pieire.“

21 Când i‑a văzut pe cheniți, și‑a rostit oracolul și a zis:

„Locuința ta este sigură

și cuibul tău se află pe o stâncă.

22 Totuși, Cain va fi pustiit.

Până când te va lua în captivitate Așur?“

23 Apoi și‑a rostit oracolul și a zis:

„Vai! Cine va rămâne în viață când Dumnezeu va împlini acestea?

24 Niște corăbii vor veni de pe țărmul Chitimului;

ele vor smeri Așurul și vor smeri Eberul,

dar și el va pieri pentru totdeauna.“

25 După aceea, Balaam s‑a ridicat și s‑a întors acasă, iar Balak s‑a dus la ale lui.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/24-78e7eb18bc2147b64bf286024935db30.mp3?version_id=126—

Israel se închină lui Baal-Peor

1 În timp ce Israel locuia în Șitim, poporul a început să curvească cu femei moabite.

2 Ele au invitat poporul să ia parte la jertfele oferite dumnezeilor lor și astfel poporul a mâncat și s‑a plecat înaintea dumnezeilor acestora.

3 Când Israel s‑a alipit deBaal-Peor,DomnulS‑a aprins de mânie împotriva lui Israel.

4 AtunciDomnuli‑a zis lui Moise: „Ia toate căpeteniile poporului și spânzură‑iînainteaDomnului, în fața soarelui, pentru ca mânia cea aprigă aDomnuluisă se întoarcă de la Israel.“

5 Moise le‑a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare dintre voi să ucidă pe aceia dintre ai lui care s‑au alipit deBaal-Peor.“

6 Și iată că un bărbat dintre fiii lui Israel a venit și a adus la frațiilui o midianită, înaintea ochilor lui Moise și înaintea ochilor întregii comunități a lui Israel, care plângea la intrarea Cortului Întâlnirii.

7 Când preotul Fineas, fiul lui Elazar, fiul lui Aaron, a văzut acest lucru, s‑a ridicat din mijlocul comunității, a luat o suliță în mână

8 și a intrat după bărbatul israelit în cort. I‑a străpuns pe amândoi, atât pe bărbatul israelit cât și pe femeia aceea, prin pânteculei. Astfel, urgia împotriva fiilor lui Israel a fost oprită.

9 Cei care au murit în această urgie au fost în număr de douăzeci și patru de mii.

10 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

11 „Fineas, fiul lui Elazar, fiul preotului Aaron, a abătut mânia Mea de la fiii lui Israel, căci a fostplin derâvnă ca și Mine, în mijlocul lor, și de aceea, în râvna Mea, nu i‑am mistuit pe fiii lui Israel.

12 Prin urmare, spune: «Iată, îi dau legământul Meu de pace.

13 Acesta va fi pentru el și pentru sămânța lui după el un legământ al unei preoții veșnice, pentru că a fostplin derâvnă pentru Dumnezeul lui și a făcut ispășire pentru fiii lui Israel.»“

14 Numele bărbatului israelit care a fost ucis împreună cu femeia midianită era Zimri, fiul lui Salu, conducătorul unei familii de‑a simeoniților.

15 Numele femeii midianite ucise era Cozbi, fiica lui Țur, un conducător de clan și de familie midianită.

16 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

17 „Pe midianiți să‑i priviți ca dușmani și să‑i omorâți,

18 căci și ei v‑au privit ca pe niște dușmani și v‑au înșelat prin vicleniile lor, folosindu‑se dePeorși de Cozbi, fiica acelui conducător midianit, femeia care a fost ucisă în ziua urgiei cauzate de închinarea înaintea luiPeor.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/25-7d5c5fe071ff8eb8697a8ed77619b100.mp3?version_id=126—

Al doilea recensământ al lui Israel

1 După această urgie,Domnulle‑a vorbit lui Moise și preotului Elazar, fiul lui Aaron, zicând:

2 „Faceți numărătoarea întregii comunități a fiilor lui Israel, potrivit caselor părinților lor, a fiecăruia din Israel, de la douăzeci de ani în sus, care este în stare să iasă la război.“

3 Moise și preotul Elazar au vorbit poporului în câmpiile Moabului, lângă Iordan,în fațaIerihonului, zicând:

4 „Faceți numărătoarea tuturor celor care au peste douăzeci de ani, așa cumDomnulle‑a poruncit lui Moise și fiilor lui Israel care au ieșit din țara Egiptului.“

5 Ruben a fost întâiul născut al lui Israel. Fiii lui Ruben au fost:

prin Hanoh, clanul hanohiților;

prin Palu, clanul paluiților;

6 prin Hețron, clanul hețroniților;

prin Carmi, clanul carmiților.

7 Acestea alcătuiau clanurile rubeniților; au fost numărați patruzeci și trei de mii șapte sute treizecide bărbați.

8 Fiul lui Palu a fost Eliab.

9 Fiii lui Eliab au fost: Nemuel, Datan și Abiram. Acest Datan și acest Abiram au fost cei chemați din comunitate, care s‑au răzvrătit împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron, în comunitatea lui Korah, atunci când s‑au răzvrătit împotrivaDomnului.

10 Pământul și‑a deschis gura și i‑a înghițit împreună cu Korah, când focul a mistuit acea comunitate, în număr de două sute cincizeci de bărbați. Ei au slujit drept pildăpentru popor.

11 Fiii lui Korah n‑au murit atunci.

12 Urmașii lui Simeon, potrivit clanurilor lor, erau:

prin Nemuel, clanul nemueliților;

prin Iamin, clanul iaminiților;

prin Iachin, clanul iachiniților;

13 prin Zerah, clanul zerahiților;

prin Saul, clanul sauliților.

14 Acestea alcătuiau clanurile simeoniților; au fost numărați douăzeci și două de mii două sutede bărbați.

15 Urmașii lui Gad, potrivit clanurilor lor, erau:

prin Țefon, clanul țefoniților;

prin Haghi, clanul haghiților;

prin Șuni, clanul șuniților;

16 prin Ozni, clanul ozniților;

prin Eri, clanul eriților;

17 prin Arodi, clanul arodiților;

prin Areli, clanul areliților.

18 Acestea alcătuiau clanurile urmașilor lui Gad; au fost numărați patruzeci de mii cinci sutede bărbați.

19 Fiii lui Iuda au fost Er și Onan; dar atât Er, cât și Onan au murit în Canaan.

20 Fiii lui Iuda, potrivit clanurilor lor, erau:

prin Șela, clanul șelaniților;

prin Pereț, clanul perețiților;

prin Zerah, clanul zerahiților.

21 Urmașii lui Pereț au fost:

prin Hețron, clanul hețroniților;

prin Hamul, clanul hamuliților.

22 Acestea alcătuiau clanurile urmașilor lui Iuda; au fost numărați șaptezeci și șase de mii cinci sutede bărbați.

23 Urmașii lui Isahar, potrivit clanurilor lor, erau:

prin Tola, clanul tolaiților;

prin Puia, clanul puiților;

24 prin Iașub, clanul iașubiților;

prin Șimron, clanul șimroniților.

25 Acestea alcătuiau clanurile urmașilor lui Isahar; au fost numărați șaizeci și patru de mii trei sutede bărbați.

26 Urmașii lui Zabulon, potrivit clanurilor lor, erau:

prin Sered, clanul serediților;

prin Elon, clanul eloniților;

prin Iahleel, clanul iahleeliților.

27 Acestea alcătuiau clanurile urmașilor lui Zabulon; au fost numărați șaizeci de mii cinci sutede bărbați.

28 Urmașii lui Iosif, potrivit clanurilor lor, erau: Manase și Efraim.

29 Urmașii lui Manase au fost:

prin Machir, clanul machiriților (Machir a fost tatăl lui Ghilad);

prin Ghilad, clanul ghiladiților.

30 Urmașii lui Ghilad au fost:

prin Iezer, clanul iezeriților;

prin Helek, clanul helekiților;

31 prin Asriel, clanul asrieliților;

prin Șehem, clanul șehemiților;

32 prin Șemida, clanul șemidaiților;

prin Hefer, clanul heferiților.

33 (Țelofhad, fiul lui Hefer, nu a avut fii; el a avut doar fiice, ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța.)

34 Acestea alcătuiau clanurile urmașilor lui Manase; au fost numărați cincizeci și două de mii șapte sutede bărbați.

35 Urmașii lui Efraim, potrivit clanurilor lor, au fost:

prin Șutelah, clanul șutelahiților;

prin Becher, clanul becheriților;

prin Tahan, clanul tahaniților.

36 Urmașii lui Șutelah au fost:

prin Eran, clanul eraniților.

37 Acestea alcătuiau clanurile urmașilor lui Efraim; au fost numărați treizeci și două de mii cinci sutede bărbați.

Aceștia au fost urmașii lui Iosif, potrivit clanurilor lor.

38 Urmașii lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, erau:

prin Bela, clanul belaiților;

prin Așbel, clanul așbelaiților;

prin Ahiram, clanul ahiramiților;

39 prin Șufam, clanul șufamiților;

prin Hufam, clanul hufamiților.

40 Urmașii lui Bela, prin Ard și Naaman, au fost:

prin Ard, clanul ardiților;

prin Naaman, clanul naamaniților.

41 Acestea alcătuiau clanurile urmașilor lui Beniamin; au fost numărați patruzeci și cinci de mii șase sutede bărbați.

42 Fiii lui Dan, potrivit clanurilor lor, erau:

prin Șuham, clanul șuhamiților.

Acestea erau clanurile lui Dan, potrivit clanurilor lor.

43 Toți cei din clanurile șuhamiților au fost în număr de șaizeci și patru de mii patru sutede bărbați.

44 Urmașii lui Așer, potrivit clanurilor lor, erau:

prin Imna, clanul imniților;

prin Ișvi, clanul ișviților;

prin Beria, clanul beriților;

45 iar prin urmașii lui Beria:

prin Heber, clanul heberiților;

prin Malchiel, clanul malchieliților.

46 (Numele fiicei lui Așer era Serah.)

47 Acestea alcătuiau clanurile urmașilor lui Așer; au fost numărați cincizeci și trei de mii patru sutede bărbați.

48 Urmașii lui Neftali, potrivit clanurilor lor, erau:

prin Iahțeel, clanul iahțeeliților;

prin Guni, clanul guniților;

49 prin Iețer, clanul iețeriților;

prin Șilem, clanul șilemiților.

50 Acestea alcătuiau clanurile urmașilor lui Neftali; au fost numărați patruzeci și cinci de mii patru sutede bărbați.

51 Numărul fiilor lui Israel era de șase sute unu mii șapte sute treizeci.

52 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

53 „Țara să le fie împărțită acestora ca moștenire, după numărul numelor.

54 Astfel, celor care sunt mai mulți să le dai o moștenire mai mare, iar celor ce sunt mai puțini să le dai o moștenire mai mică. Fiecăruia să i se dea moștenirea, ținându‑se cont de numărul lor.

55 Însă țara să fie împărțită prin sorți. O vor moșteni potrivit numelor semințiilor părinților lor.

56 Moștenirea fiecăruia va fi împărțită între cei mulți și cei puțini, potrivit cu decizia sorților.“

57 Iată leviții care au fost numărați potrivit clanurilor lor:

prin Gherșon, clanul gherșoniților;

prin Chehat, clanul chehatiților;

prin Merari, clanul merariților.

58 Alte clanuri ale lui Levi:

clanul libniților,

clanul hebroniților,

clanul mahliților,

clanul mușiților,

clanul korahiților.

(Chehat a fost tatăl lui Amram.

59 Soția lui Amram se numea Iochebed, o urmașă a lui Levi, născută în Egipt. Ea i‑a născut lui Amram pe Aaron, pe Moise și pe sora lor, Miriam.

60 Lui Aaron i s‑au născut: Nadab și Abihu, Elazar și Itamar.

61 Dar Nadab și Abihu au murit când au adus foc străin înainteaDomnului.)

62 Toți bărbații leviți care au fost numărați de la vârsta de o lună în sus erau în număr de douăzeci și trei de mii. Ei nu au fost incluși în numărătoarea fiilor lui Israel, deoarece lor nu li s‑a dat moștenire printre fiii lui Israel.

63 Aceștia sunt cei care au fost numărați de Moise și de preotul Elazar. Ei i‑au numărat pe fiii lui Israel în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului.

64 Niciunul dintre aceștia nu luaseră parte la numărătoarea fiilor lui Israel, făcută de Moise și de preotul Aaron în pustia Sinai.

65 CăciDomnulle spusese: „Vor muri cu siguranță în pustie.“ Și niciunul dintre ei n‑a mai rămas, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/26-8d303581fd701d9083da66778ead4414.mp3?version_id=126—

Fiicele lui Țelofhad și legea privind moștenirile

1 Fiicele lui Țelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, aparțineau clanurilor lui Manase, fiul lui Iosif. Numele lor erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța.

2 Ele au stat la intrarea Cortului Întâlnirii înaintea lui Moise, a preotului Elazar, a conducătorilor și a întregii comunități, zicând:

3 „Tatăl nostru a murit în pustie. El nu a făcut parte din comunitatea lui Korah, care s‑a răzvrătit împotrivaDomnului, ci a murit pentru păcatul lui și nu a avut niciun fiu.

4 De ce să dispară numele tatălui nostru din mijlocul clanului său pentru că nu a avut fii? Dați‑ne deci și nouă o moștenire în mijlocul fraților tatălui nostru!“

5 Moise a adus cazul lor înainteaDomnului

6 șiDomnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

7 „Ce spun fiicele lui Țelofhad este drept! Să le dai și lor o proprietate drept moștenire în mijlocul fraților tatălui lor și să treci asupra lor moștenirea tatălui lor.

8 Iar fiilor lui Israel să le spui: «Dacă un om moare și nu are vreun fiu, moștenirea lui să treacăîn proprietateafiicei lui.

9 Dacă nu are nicio fiică, moștenirea lui să fie dată fraților lui.

10 Dacă nu are frați, moștenirea să fie dată fraților tatălui său.

11 Dacă nici tatăl său nu are frați, moștenirea lui să fie dată în proprietatea rudeniei celei mai apropiate din clanul lui. Aceasta să fie o hotărâre a legii pentru fiii lui Israel, după poruncaDomnuluidată lui Moise.»“

Iosua drept succesor al lui Moise

12 Domnuli‑a zis lui Moise:

– Urcă‑te pe muntele acesta, pe Abarim, ca să vezi țara pe care am dat‑o fiilor lui Israel.

13 După ce o vei privi, vei fi adăugat la poporul tău, așa cum a fost adăugat Aaron, fratele tău.

14 Căci atunci când comunitatea a început să se certe, voi v‑ați răzvrătit împotriva porunciiMele, la apele din pustia Țin, și nu ați arătat sfințenia Mea înaintea ochilor lor. (Acestea au fost apele de la Meriba Kadeș, în pustia Țin.)

15 Moise I‑a răspunsDomnului, zicând:

16 – Fie caDomnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să numească un om pesteaceastăcomunitate,

17 care să iasă și să intre înaintea lor, care să‑i scoată afară și să‑i conducă înăuntru, astfel încât comunitateaDomnuluisă nu fie ca niște oi fără păstor.

18 Domnuli‑a zis lui Moise:

– Ia‑l pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul, și pune‑ți mâna peste el.

19 Să‑l așezi înaintea preotului Elazar și a întregii comunități și să‑l împuternicești în prezența lor.

20 Dă‑i din autoritatea ta pentru ca toată comunitatea fiilor lui Israel să‑l asculte.

21 Să stea înaintea preotului Elazar, iar acesta să întrebe pentru el, înainteaDomnului, decizia lui Urim. La porunca lui,Iosuași toți fiii lui Israel împreună cu el, toată comunitatea, vor trebui să iasă și, la porunca lui, vor trebui să intre.

22 Moise a făcut după poruncaDomnului. L‑a luat pe Iosua și l‑a pus înaintea preotului Elazar și a întregii comunități.

23 Apoi și‑a pus mâinile peste el și l‑a împuternicit, după cum spuseseDomnulprin Moise.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/27-5af9971e0501a54ebae9af6a36d99560.mp3?version_id=126—

Reglementări privind jertfele – jertfele zilnice

1 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

2 „Poruncește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Aveți grijă să‑Mi aduceți la vremea hotărâtă mâncarea –tot ce este folositla jertfele mistuite de foc pentru Mine, de o aromă plăcută Mie.»

3 Să le mai spui: «Iată jertfa mistuită de foc pe care va trebui să o aducețiDomnului: doi miei de un an, fără meteahnă, ca ardere‑de‑tot continuă, în fiecare zi.

4 Un miel să‑l jertfești dimineața, iar pe al doilea miel să‑l jertfești între cele două seri,

5 împreună cu un dar de mâncare: a zecea parte dintr‑o efăde făină aleasă, amestecată cu un sfert de hinde ulei de măsline presate.

6 Aceasta este o ardere‑de‑tot continuă, instituită la muntele Sinai, de o aromă plăcută, o jertfă mistuită de foc pentruDomnul.

7 Să aducețiși o jertfă de băutură dintr‑un sfert de hin pentru fiecare mieljertfit. Această jertfă de băutură tare să fie adusăDomnuluiîn Locul Sfânt.

8 Al doilea miel să‑l jertfești între cele două seri și să aduci împreună cu el un dar de mâncare și o jertfă de băutură, ca și dimineața. Aceasta este o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcutăDomnului.

Jertfele de Sabat

9 În ziua de Sabat, să aduceți doi miei de un an, fără meteahnă, un dar de mâncare din două zecimi de efăde făină aleasă, amestecată cu untdelemn și o jertfă de băutură.

10 Aceasta este arderea‑de‑tot pentru fiecare zi de Sabat, în afară de arderea‑de‑tot continuă și de jertfa de băutură.

Jertfele pentru fiecare lună nouă

11 În prima zi afiecăreiluni să aduceți ca ardere‑de‑totDomnuluidoi tauri, un berbec și șapte miei de un an, fără meteahnă.

12 Împreună cu fiecare taur,să aducețiun dar de mâncare din trei zecimi de efăde făină aleasă, amestecată cu untdelemn. Alături de berbec,să aducețiun dar de mâncare din două zecimi de efă de făină aleasă, amestecată cu untdelemn;

13 și alături de fiecare miel,să aducețiun dar de mâncare dintr‑o zecime de efă de făină aleasă, amestecată cu untdelemn. Aceasta este o ardere‑de‑tot de o aromă plăcută, o jertfă mistuită de foc pentruDomnul.

14 Să aduceți și jertfele de băutură dintr‑o jumătate de hinde vin pentru fiecare taurjertfit, o treime de hinpentru berbec și un sfert de hin pentru fiecare miel. Aceasta este arderea‑de‑tot lunară și trebuie adusă în fiecare lună din an.

15 În afară de arderea‑de‑tot continuă și jertfa de băutură să mai aducețiDomnuluiun țap ca jertfă pentru păcat.

Paștele și sărbătoarea Azimelor

16 În a paisprezecea zi a lunii întâi va fi PașteleDomnului,

17 iar în a cincisprezecea zi a acestei luni va fi o sărbătoare; timp de șapte zile să mâncați azime.

18 În prima zi să aveți o adunare sfântă. Să nu faceți nicio muncă obișnuită.

19 Să aducețiDomnuluica ardere‑de‑tot o jertfă mistuită de foc: doi tauri, un berbec și șapte miei de un an, fără meteahnă.

20 Darul de mâncare să fie adus din făină aleasă, amestecată cu untdelemn: trei zecimi de efă alături de fiecare taur, două zecimi pentru berbec

21 și o zecime alături de fiecare din cei șapte miei.

22 De asemenea,să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, ca să se facă ispășire pentru voi.

23 Să aduceți acestea în afară de arderea‑de‑tot de dimineață, care este adusă ca ardere‑de‑tot continuă.

24 În acest fel să aduceți zilnic, de‑a lungul celor șapte zile, hrana jertfei mistuite de foc, de o aromă plăcutăDomnului. Să fie adusă în afară de arderea‑de‑tot continuă și jertfa de băutură.

25 În ziua a șaptea să aveți o adunare sfântă; să nu faceți nicio muncă obișnuită.

Sărbătoarea Săptămânilor

26 În ziua primelor roade, când veți aduceDomnuluiun dar de mâncare din noile roade, în timpul Sărbătorii Săptămânilor, să țineți o adunare sfântă și să nu faceți nicio muncă obișnuită.

27 Să aduceți ca ardere‑de‑tot de o aromă plăcutăDomnuluidoi tauri, un berbec și șapte miei de un an.

28 Darul de mâncare să fie adus din făină aleasă, amestecată cu untdelemn: trei zecimi de efă alături de fiecare taur, două zecimi pentru berbec

29 și o zecime alături de fiecare din cei șapte miei.

30 De asemenea,să aducețiși un țap, ca să se facă ispășire pentru voi.

31 În afară de arderea‑de‑tot continuă și de darul ei de mâncare,să aducețiși jertfele lor de băutură; ele să fie fără meteahnă.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/28-2ca8bf1cf7ab614040514ae66d47369f.mp3?version_id=126—

Sărbătoarea Trâmbițelor

1 În prima zi a lunii a șapteasă aveți o adunare sfântă; să nu faceți nicio muncă obișnuită în timpul ei. Este ziua când veți suna dintrâmbiță.

2 Să aduceți o ardere‑de‑tot de o aromă plăcutăDomnului, dintr‑un taur, un berbec și șapte miei de un an, fără meteahnă.

3 Darul de mâncare să fie din făină aleasă, amestecată cu untdelemn: trei zecimi de efăalături de taur, două zecimipentru berbec

4 și câte o zecimealături de fiecare miel din cei șapte.

5 Să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, ca să se facă ispășire pentru voi.

6 Toate acestea să fie aduse în afară de arderea‑de‑tot lunară, cu darul ei de mâncare, arderea‑de‑tot continuă, cu darul ei de mâncare și jertfele lor de băutură care au fost stabilite. Aceasta este o jertfă mistuită de foc pentruDomnul, de o aromă plăcută.

Ziua Ispășirii

7 În a zecea zi a lunii a șaptea să țineți o adunare sfântă. Să vă smeriți sufleteleși să nu faceți nicio lucrare.

8 Să aduceți ca ardere‑de‑tot de o aromă plăcutăDomnului, un taur, un berbec și șapte miei de un an fără meteahnă.

9 Darul de mâncare să fie adus din făină aleasă, amestecată cu untdelemn: trei zecimi de efă alături de taur, două zecimi alături de berbec

10 și câte o zecime pentru fiecare din cei șapte miei.

11 Să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, în afară de jertfa de ispășire pentru păcat, arderea‑de‑tot continuă, darul de mâncare și jertfele de băutură.

Sărbătoarea Corturilor

12 În a cincisprezecea zi a lunii a șaptea să aveți o adunare sfântă și să nu faceți nicio muncă obișnuită în timpul ei. Țineți o sărbătoare în cinsteaDomnuluitimp de șapte zile.

13 Să aduceți ca ardere‑de‑tot o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcutăDomnului, din treisprezece tauri, doi berbeci și paisprezece miei de un an. Aceștia să fie fără meteahnă.

14 Darul de mâncare să fie adus din făină aleasă, amestecată cu untdelemn: trei zecimi de efă alături de fiecare din cei treisprezece tauri, două zecimi alături de fiecare din cei doi berbeci

15 și o zecime alături de fiecare din cei paisprezece miei.

16 Să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea‑de‑tot continuă, darul de mâncare și jertfa de băutură.

17 A doua zisă aducețidoisprezece tauri, doi berbeci și paisprezece miei de un an fără meteahnă.

18 Împreună cu taurii, berbecii și mieii,să aducețiși darul de mâncare și jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite.

19 Să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea‑de‑tot continuă, darul de mâncare și jertfele de băutură.

20 În a treia zisă aducețiunsprezece tauri, doi berbeci și paisprezece miei de un an fără meteahnă.

21 Împreună cu taurii, berbecii și mieii,să aducețiși darul de mâncare și jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite.

22 Să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea‑de‑tot continuă, darul de mâncare și jertfa de băutură.

23 În a patra zisă aducețizece tauri, doi berbeci și paisprezece miei de un an fără meteahnă.

24 Împreună cu taurii, berbecii și mieii,să aducețiși darul de mâncare și jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite.

25 Să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea‑de‑tot continuă, darul de mâncare și jertfa de băutură.

26 În a cincea zisă aduceținouă tauri, doi berbeci și paisprezece miei de un an fără meteahnă.

27 Împreună cu taurii, berbecii și mieii,să aducețiși darul de mâncare și jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite.

28 Să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea‑de‑tot continuă, darul de mâncare și jertfa de băutură.

29 În a șasea zisă aducețiopt tauri, doi berbeci și paisprezece miei de un an fără meteahnă.

30 Împreună cu taurii, berbecii și mieii,să aducețiși darul de mâncare și jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite.

31 Să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea‑de‑tot continuă, darul de mâncare și jertfele de băutură.

32 În a șaptea zisă aducețișapte tauri, doi berbeci și paisprezece miei de un an fără meteahnă.

33 Împreună cu taurii, berbecii și mieii,să aducețiși darul de mâncare și jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite.

34 Să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea‑de‑tot continuă, darul de mâncare și jertfa de băutură.

35 În a opta zi să țineți o adunare și să nu faceți nicio muncă obișnuită.

36 Să aduceți ca ardere‑de‑tot o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcutăDomnului, dintr‑un taur, un berbec și șapte miei de un an fără meteahnă.

37 Împreună cu taurul, berbecul și mieii,să aducețiși darul de mâncare și jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite.

38 Să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea‑de‑tot continuă, darul de mâncare și jertfa de băutură.

39 Acestea suntjertfelepe care trebuie să le aducețiDomnuluila sărbătorile rânduite, în afară de jertfele pentru împlinirea unui jurământ și darurile de bunăvoie: arderi‑de‑tot, daruri de mâncare, jertfe de băutură și jertfe de pace.»“

40 Moise le‑a vorbit fiilor lui Israel potrivit cu tot ceea ceDomnuli‑a poruncit lui Moise.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/29-6783e01f764b3c57f697c175f8b2a07d.mp3?version_id=126—

Reglementări cu privire la ținerea unui jurământ

1 Moise le‑a vorbit căpeteniilor semințiilor fiilor lui Israel, zicând: „Acesta este cuvântul pe care‑l porunceșteDomnul:

2 «Când un om face un jurământDomnuluisau rostește o promisiune, legându‑se printr‑o obligație, să nu‑și încalce cuvântul! Să facă potrivit cu tot ce i‑a ieșit din gură.

3 Când o femeie face un jurământDomnuluiși se leagă printr‑o obligație, în casa tatălui ei, în tinerețile ei,

4 iar tatăl ei aude de jurământul și de obligația prin care ea s‑a legat, dar nu‑i spune nimic, atunci toate jurămintele ei vor rămâne valabile și orice obligație prin care ea s‑a legat va rămâne valabilă.

5 Dar dacă tatăl ei îi interzice în ziua când audedespre ele, atunci toate jurămintele și obligațiile prin care ea s‑a legat nu vor mai fi valabile.Domnulo va ierta, căci tatăl ei i‑a interzis.

6 Dacă ea se va mărita, după ce s‑a legat prin jurăminte sau printr‑un cuvânt pripit al buzelor ei,

7 și soțul ei aude despre ele, dar nu‑i spune nimic în ziua când aude, atunci jurămintele ei vor rămâne valabile, iar obligațiile prin care ea s‑a legat vor rămâne valabile.

8 Dar dacă soțul ei îi interzice în ziua când aude de jurământul ei, prin aceasta el desființează jurământul pe care ea l‑a făcut și cuvântul pripit prin care ea s‑a legat cu buzele ei. ȘiDomnulo va ierta.

9 Orice jurământ al unei femei văduve sau divorțate, prin care ea s‑a legat, va rămâne valabil împotriva ei.

10 Dacă o femeie jură în casa soțului ei sau se leagă printr‑o obligație cu promisiune,

11 iar soțul ei aude de lucrul acesta, dar nu‑i spune nimic și nu‑i interzice, atunci toate jurămintele pe care ea le‑a făcut vor rămâne valabile și orice obligație prin care ea s‑a legat va rămâne valabilă.

12 Dar dacă soțul ei le desființează în ziua când audedespre ele, atunci orice rostire a buzelor ei cu jurământ sau orice obligație prin care s‑a legat nu va rămâne valabilă.

13 Soțul ei poate întări și soțul ei poate desființa orice jurământ și orice promisiune făcută cu obligația de a‑și smeri sufletul.

14 Dar dacă soțul ei nu‑i spune nimic timp de mai multe zile, atunci el confirmă toate jurămintele ei sau toate obligațiile care sunt asupra ei. Le confirmă pentru că nu i‑a zis nimic în ziua când a auzit despre ele.

15 Dacă totuși le va desființa mai târziu, atunci el va purtapedeapsa pentrunelegiuirea ei.»“

16 Acestea sunt hotărârile pe careDomnuli le‑a poruncit lui Moise cu privire la soț și soția lui și cu privire la tată și fiica lui, în tinerețile ei, în casa tatălui ei.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/30-7b28b05daac3e417648365c3a9406117.mp3?version_id=126—