Category: Neemia

Rugăciunea lui Neemia

1 Cuvintele lui Neemia, fiul lui Hacalia.

În luna Chislev, în al douăzecilea an, în timp ce mă aflam în citadela Susei,

2 unul din frații mei, Hanani, a sosit din Iuda împreună cu câțiva bărbați. I‑am întrebat despre iudeii care supraviețuiseră, cei rămași după captivitate, și despre Ierusalim.

3 Ei mi‑au răspuns: „Supraviețuitorii, cei care au rămas după captivitate, sunt acolo, în provincie, în necaz mare și rușine! Zidul Ierusalimului este dărâmat, iar porțile lui sunt arse de foc.“

4 Când am auzit aceste lucruri, m‑am așezat jos, am plâns și am bocit câteva zile. Am postit și m‑am rugat Dumnezeului cerurilor,

5 zicând:

„Oh,Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare și de temut, Cel Care Își ține legământul și îndurareafață de cei ce‑L iubesc și păzesc poruncile Lui,

6 Te rog, să ia aminte urechea Ta și ochii Tăi să fie deschiși, ca să asculți rugăciunea pe care robul Tău o rostește acum înaintea Ta, zi și noapte, cu privire la fiii lui Israel, robii Tăi. Mărturisesc păcatele fiilor lui Israel, pe care noi le‑am săvârșit față de Tine. Atât eu, cât și familia mea am păcătuit.

7 Te‑am jignit și nu am păzit poruncile, hotărârile și judecățile pe care Tu le‑ai poruncit lui Moise, robul Tău.

8 Te rog, adu‑Ți aminte de cuvântul pe care i l‑ai poruncit lui Moise, robul Tău, zicând: «Dacă veți fi necredincioși, vă voi împrăștia printre popoare,

9 dar, dacă vă veți întoarce la Mine, dacă veți păzi poruncile Mele și le veți împlini, chiar dacă veți fi alungați la capătul cerului și de acolo vă voi aduna și vă voi aduce în locul unde am ales să locuiască Numele Meu.»

10 Ei sunt robii Tăi și poporul Tău, pe care l‑ai răscumpărat cu puterea Ta cea mare și cu brațul Tău cel puternic.

11 Oh, Stăpâne, Te rog, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău și la rugăciunea robilor Tăi care‑și găsesc plăcerea în a se teme de Numele Tău. Te rog, fă să reușească robul Tău astăzi! Fă să capăt îndurare înaintea acestui om!“

Pe atunci eram paharnicul împăratului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NEH/1-ec63bbca1a1e6aa5bcf7159dddbb98ab.mp3?version_id=126—

Neemia, trimis de Artaxerxes la Ierusalim

1 În luna Nisan, în al douăzecilea an al împăratului Artaxerxes, pe când vinul fusese pus înaintea lui, am luat vin și l‑am servit pe împărat. Nu mai fusesem tristniciodatăînaintea lui.

2 Împăratul mi‑a zis:

– De ce ai fața așa tristă? Nu ești bolnav; deci nu poate fi decât o întristare a inimii!

Atunci m‑am temut foarte tare

3 și i‑am răspuns împăratului:

– Să trăiască împăratul pe vecie! Cum să nu am fața tristă când cetatea unde se află mormintele părinților mei este în ruine, iar porțile ei au fost mistuite de foc?

4 Împăratul mi‑a zis:

– Ce anume ceri?

M‑am rugat Dumnezeului cerurilor,

5 iar apoi i‑am zis împăratului:

– Dacă împăratul găsește de cuviință și dacă robul tău are trecere înaintea ta, dă‑mi drumul să merg în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele părinților mei, ca s‑o rezidesc.

6 Atunci împăratul, lângă care era așezată și împărăteasa, m‑a întrebat:

– Cât va dura călătoria ta și când te vei întoarce?

Am hotărât o dată, iar împăratul a fost binevoitor și mi‑a dat voie să plec. I‑am mai zis împăratului:

7 – Dacă împăratul găsește de cuviință, să mi se dea scrisori către guvernatorii provinciei de peste Râu, ca să‑mi dea voie să trec până când voi ajunge în Iuda,

8 și o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să‑mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile citadelei din preajma Templului, pentru zidul cetății și pentru casa în care voi locui.

Împăratul mi‑a dat tot ce am cerut, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.

9 Am ajuns la guvernatorii provinciei de peste Râu și le‑am dat scrisorile împăratului. Împăratul trimisese împreună cu mine niște căpetenii de armată și niște călăreți.

10 Când Sanbalat, horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, au auzit aceasta, s‑au tulburat foarte tare pentru faptul că cineva venise să caute binele fiilor lui Israel.

Neemia cercetează zidurile Ierusalimului

11 Când am ajuns la Ierusalim, am rămas acolo timp de trei zile.

12 Apoi m‑am trezit noaptea și am luat cu mine câțiva oameni, fără să spun nimănui ce mi‑a pus Dumnezeu pe inimă să fac la Ierusalim. Nu am luat cu mine niciun alt animal, în afară de cel pe care mergeam călare.

13 Am ieșit noaptea pe Poarta Văii și m‑am îndreptat înspre Izvorul Balauruluiși înspre Poarta Gunoiului, uitându‑mă cu atenție la zidurile Ierusalimului, care fuseseră dărâmate, și la porțile lui care fuseseră mistuite de foc.

14 Când am vrut să trec prin Poarta Izvorului înspre Iazul Regelui, nu a fost destul loc pentru animalul pe care călăream.

15 M‑am suit noaptea prin vale și m‑am uitat cu atenție la zid, după care am intrat prin Poarta Văii și m‑am întors.

16 Dregătorii nu știau nici unde am mers, nici ce am făcut. Până atunci nu le spusesem nimic nici iudeilor, nici preoților, nici nobililor, nici leviților, nici dregătorilor și nici celorlalți slujbași.

17 Atunci le‑am zis:

– Vedeți starea nenorocită în care ne aflăm! Ierusalimul este în ruine, iar porțile lui sunt mistuite de foc. Haideți să reconstruim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de rușine!

18 Și le‑am istorisit cât de bună a fost mâna Dumnezeului meu față de mine și cuvintele pe care mi le‑a spus împăratul.

Ei au zis:

– Să ne ridicăm și să zidim! Și și‑au întărit mâinile pentruaceastă lucrarebună.

19 Când horonitul Sanbalat, Tobia, slujitorul amonit, și arabul Gheșem au aflat aceasta, ne‑au batjocorit și ne‑au disprețuit, zicând:

– Ce faceți voi acolo? Vă răsculați împotriva împăratului?

20 Eu le‑am răspuns și le‑am zis:

– Dumnezeul cerurilor, El ne va ajuta să reușim. Noi, robii Lui, vom începe să rezidim. Cât despre voi, nu aveți nici moștenire, nici drepturi și nici amintire în Ierusalim.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NEH/2-f7664d08e181d459e3166162056e0a0e.mp3?version_id=126—

Organizarea lucrărilor

1 Marele preot Eliașib împreună cu frații săi dintre preoți s‑au ridicat și au rezidit Poarta Oilor. Ei au sfințit‑o și i‑au pus porțile. Au rezidit până la Turnul Celor O Sută, pe care l‑au sfințit, și până la Turnul lui Hananel.

2 Oamenii din Ierihon au rezidit următoarea partea zidului, iar Zacur, fiul lui Imri, pe următoarea.

3 Fiii lui Hasenaa au rezidit Poarta Peștilor; au placat‑o cu scânduri și i‑au pus porțile, încuietorile și zăvoarele.

4 Meremot, fiul lui Uria, fiul lui Hakoț, a restaurat următoarea parte azidului, iar Meșulam, fiul lui Berechia, fiul lui Meșezabel, pe următoarea; Țadok, fiul lui Baana, a restaurat următoarea parte azidului.

5 Apoi următoarea parte a fost restaurată de tekoaniți. Nobilii lor însă nu au pus umărulla lucrarea stăpânilorlor.

6 Ioiada, fiul lui Paseah, și Meșulam, fiul lui Besodia, au restaurat Poarta Veche. Ei au placat‑o cu scânduri și i‑au pus porțile, încuietorile și zăvoarele.

7 Următoarea parte aziduluiau restaurat‑o ghivonitul Melatia și meronotitul Iadon, care erau oameni din Ghivon și din Mițpa, teritorii aflate sub autoritatea guvernatorului provinciei de peste Râu.

8 Uziel, fiul lui Harhaia, unul dintre aurari, a restaurat următoarea parte azidului, iar Hanania, unul dintre producătorii de miresme, pe următoarea. Au refăcut Ierusalimul până la Zidul cel Lat.

9 Refaia, fiul lui Hur, conducător peste jumătate din ținutul Ierusalimului, a restaurat următoarea parte azidului.

10 După aceea, următoarea parte aziduluia restaurat‑o Iedaia, fiul lui Harumaf, chiar în dreptul casei sale, iar Hatuș, fiul lui Hașabnia, pe următoarea.

11 O altă partea ziduluiși Turnul Cuptoarelor au fost restaurate de Malchia, fiul lui Harim și de Hașub, fiul lui Pahat-Moab.

12 Șalum, fiul lui Haloheș, conducător pestecealaltăjumătate din ținutul Ierusalimului, însoțit fiind de fiicele sale, a restaurat următoarea parte.

13 Hanun și locuitorii din Zanoah au restaurat Poarta Văii. Ei au rezidit‑o și i‑au pus porțile, încuietorile și zăvoarele. Tot ei au mai restaurat și o mie de coțide zid, până la Poarta Gunoiului.

14 Malchia, fiul lui Recab, conducătorul ținutului Bet‑Hacherem, a restaurat Poarta Gunoiului. El a rezidit‑o și i‑a pus porțile, încuietorile și zăvoarele.

15 Șalun, fiul lui Col‑Hoze, conducătorul ținutului Mițpei, a restaurat Poarta Izvorului. El a rezidit‑o, i‑a făcut acoperiș și i‑a pus porțile, încuietorile și zăvoarele. A mai restaurat și zidul Iazului Siloamului aflat în apropierea grădinii regelui, până la treptele care coboară din Cetatea lui David.

16 După el, Neemia, fiul lui Azbuk, conducător peste jumătate din ținutul Bet‑Țurului, a restaurat partea care se întinde până în dreptul mormintelorlui David, până la iazul artificial și până la Casa Vitejilor.

17 După el, leviții,conduși deRehum, fiul lui Bani, au restaurat următoarea parte azidului. A urmat apoi, pentru ținutul său, Hașabia, conducător peste jumătate din ținutul Cheilei,

18 iar după aceea frații lor împreună cu Binui, fiul lui Henadad, conducător pestecealaltăjumătate din ținutul Cheilei.

19 Ezer, fiul lui Iosua, conducătorul Mițpei, a restaurat o altă parte azidului, cea din fața drumului care duce la depozitul de arme, la contrafortul din unghiul zidului.

20 A urmat Baruc, fiul lui Zacai, care a restaurat cu multă râvnă o altă partea zidului, adică de la unghi până la poarta casei marelui preot Eliașib.

21 A urmat Meremot, fiul lui Uria, fiul lui Hakoț, care a restaurat o altă partea zidului, adică de la poarta casei lui Eliașib până la capătul casei lui Eliașib.

22 După el, preoții din împrejurimileIerusalimuluiau restaurat următoarea parte.

23 Apoi următoarea parte a fost restaurată de Beniamin și Hașub, chiar în dreptul caselor lor, iar Azaria, fiul lui Maaseia, fiul lui Anania, a restauratzidulde lângă casa lui.

24 După ei, o altă partea ziduluia restaurat‑o Binui, fiul lui Henadad, cea din dreptul casei lui Azaria până la unghi și până la colț.

25 Palal, fiul lui Uzai,a restauraturmătoarea parte în dreptul unghiului și a turnului care iese în afară din palatul de sus al regelui, aproape de curtea temniței. După el, Pedaia, fiul lui Paroș,

26 și slujitorii de la Templu, care locuiau în Ofel, au restauratzidulpână în dreptul Porții Apelor, înspre răsărit și până la turnul care iese în afară.

27 Au urmat tekoaniții care au restaurat o altă parte a zidului, începând din dreptul marelui turn care iese în afară și până la zidul Ofelului.

28 Preoții au restaurat partea de deasupra a Porții Cailor, fiecare în dreptul casei sale.

29 A urmat Țadok, fiul lui Imer, care a restaurat în dreptul casei lui, după care Șemaia, fiul lui Șecania, păzitorul Porții de Răsărit, a restaurat și el.

30 Au urmat Hanania, fiul lui Șelemia, și Hanun, al șaselea fiu al lui Țalaf, care au restaurat o altă parte azidului. După ei a urmat Meșulam, fiul lui Berechia, care a restaurat în dreptul chiliei lui.

31 A urmat Malchia, unul dintre aurari, care a restaurat până în dreptul caselor slujitorilor de la Templu și ale negustorilor, până în dreptul Porții de Control și până la odaia de deasupra colțului,

32 iar de la odaia de deasupra colțului până la Poarta Oilor au restaurat aurarii și negustorii.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NEH/3-d287cbab9d780b5e61e279026fb5eec6.mp3?version_id=126—

Reacții dușmănoase

1 Când Sanbalat a auzit că reconstruim zidul, s‑a mâniat și s‑a supărat foarte tare.

I‑a batjocorit pe iudei

2 și a zis înaintea frațilorsăi și a oștirii Samariei:

– Ce fac amărâții aceștia de iudei? Vor reface eizidul? Vor aduce ei jertfe? Vor termina ei într‑o zi? Vor da ei viață unor pietre acoperite de grămezi de moloz și arsede foc?

3 Amonitul Tobia, care era în preajma lui, a zis:

– Și chiar dacă zidesc, până și o vulpe, dacă se va sui pe el, le va putea dărâma zidul lor de piatră!

4 „Ascultă‑ne, Dumnezeul nostru, căci suntem disprețuiți! Fă să cadă jignirile lor asupra capului lor și dă‑i pradă unei țări în care să fie captivi!

5 Nu le acoperi nelegiuirea și nu le șterge păcatele dinaintea Ta, căci i‑au jignitpe cei ce zidesc!“

6 Am continuat să reconstruim zidul și l‑am ridicat până la jumătatedin înălțimealui, iar poporul lucra cu inimă.

7 Când Sanbalat, Tobia, arabii, amoniții și așdodiții au auzit că restaurarea zidurilor Ierusalimului avansează și că spărturile începeau să fie astupate, s‑au mâniat foarte tare.

8 S‑au aliat cu toții ca să vină să lupte împotriva Ierusalimului și să‑i facă stricăciuni.

9 Ne‑am rugat Dumnezeului nostru și am pus o strajă ca să ne apere de ei zi și noapte.

10 Însă cei din Iuda ziceau: „Puterea cărăușilor slăbește, iar molozul este mult. Nu vom putea să reconstruim zidul!“

11 Totodată vrăjmașii noștri ziceau: „Nu vor ști și nu vor vedea nimic, până când vom ajunge în mijlocul lor! Îi vom ucide și vom face astfel să înceteze lucrarea!“

12 Iudeii care locuiau în preajma lor au venit de zece ori și ne‑au înștiințat despre toate locurile prin care aceștia urmau să vină împotriva noastră.

13 Prin urmare, am așezatoamenide‑a lungul părților mai joase ale locului din spatele zidului, în locurile libere. Am așezat poporul pe clanuri, alături de săbiile, sulițele și arcurile lor.

14 După ce m‑am uitat, m‑am ridicat și le‑am zis nobililor, dregătorilor și celorlalți din popor: „Nu vă temeți de ei! Aduceți‑vă aminte de Stăpânul, Cel Care este mare și de temut, și luptați pentru frații voștri, pentru fiii voștri, pentru fiicele voastre, pentru soțiile voastre și pentru casele voastre.“

15 Când dușmanii noștri au auzit că am fost înștiințați, Dumnezeu le‑a zădărnicit planurile, astfel încât ne‑am putut întoarce cu toții la zid, fiecare la lucrarea lui.

16 Din ziua aceea, jumătate din slujitorii mei lucrau, iar cealaltă jumătate dintre ei erau înarmați cu sulițe, cu scuturi, cu arcuri și cu platoșe. Conducătorii se așezaseră înapoia întregii case a lui Iuda,

17 care reconstruia zidul. Cei ce purtau poverile, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă țineau arma.

18 Fiecare ziditor își avea sabia încinsă la brâu în timp ce zidea. Cel ce suna din trâmbițăstătea lângă mine.

19 Le‑am zis nobililor, dregătorilor și celorlalți din popor: „Lucrarea este mare și întinsă, iar noi suntem împrăștiați pe zid, departe unii de ceilalți.

20 În locul în care veți auzi sunetul trâmbiței, acolo să vă alăturați nouă. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi!“

21 Am continuat să facem lucrarea cu jumătate dintre ei înarmați cu sulițe, de la ivirea zorilor până la apariția stelelor.

22 Tot în perioada aceea am mai zis poporului: „Fiecare om să înnopteze în Ierusalim împreună cu slujitorul lui, ca să ne slujească drept strajă noaptea, iar ziua să poată lucra!“

23 Și nu ne‑am mai dezbrăcat de haine, nici eu, nici frații mei, nici slujitorii mei și nici bărbații care stăteau de strajă înapoia mea. Iarcând mergeaula apă, fiecare avea arma la el.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NEH/4-792d65065913a00601a0001cf0e846a7.mp3?version_id=126—

Criza socială și economică

1 Cei din popor și soțiile lor au avut o mare plângere împotriva fraților lor iudei.

2 Erau unii care ziceau:

– Noi, fiii și fiicele noastre suntem mulți. Să ni se dea grâne, ca să avem ce mânca și să trăim.

3 Alții ziceau:

– Ne punem garanție ogoarele, viile și casele, ca să avem grâne în timpul foametei.

4 Mai erau încă unii care ziceau:

– A trebuit să împrumutăm argint, dându‑ne ogoarele și viile în schimbul birului imperial.

5 Deși suntem carne din carnea fraților noștri, iar fiii noștri sunt ca și fiii lor, iată că suntem pe cale să ne dăm fiii și fiicele în robie. Câteva din fetele noastre au și fost luate în robie. Suntem fără putere, iar ogoarele și viile noastre aparțin altora!

6 M‑am mâniat foarte tare când le‑am auzit plângerea și cuvintele acestea.

7 După ce m‑am gândit, i‑am mustrat pe nobili și pe dregători, zicându‑le:

– Voi împrumutați cu dobândă pe frații voștri?!

Am strâns o mare adunare împotriva lor

8 și le‑am zis:

– Noi, după puterile noastre, am răscumpărat pe frații noștri iudei, care fuseseră vânduți neamurilor. Iar acum voi vă vindeți frații, ca apoi să ne fie dați chiar nouă de vânzare?

Ei tăceau, neavând ce să răspundă.

9 Atunci eu am zis:

– Ce faceți voi nu este bine. N‑ar trebui să umblați în teamă de Dumnezeul nostru, ca să nu fiți de rușinea neamurilor, a dușmanilor noștri?

10 Atât eu, cât și frații și slujitorii mei le‑am împrumutat argint și grâne. Să le iertăm, vă rog, datoria aceasta!

11 Vă rog, dați‑le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii și casele, precum și a suta parte din argintul, din grânele, din mustul și din uleiul pe care le‑ați cerut de la ei ca dobândă.

12 Ei au răspuns:

– Le vom da înapoi și nu vom mai cere nimic de la ei. Vom face întocmai precum ai zis.

Atunci am chemat preoții și i‑am pus să jure înaintea lor că vor face precum au promis.

13 Mi‑am scuturat mantaua și am zis:

– Așa să scuture Dumnezeu din familia lui și din proprietatea lui pe orice om care nu se va ține de cuvânt! Așa să fie scuturat și lăsat fără nimic!

Toată adunarea a răspuns:

– Amin!

Și L‑au lăudat peDomnul. Poporul a făcut întocmai cum a promis.

14 Din ziua în care am fost numit guvernatorul lor în țara lui Iuda, adică din al douăzecilea an al împăratului Artaxerxes și până în al treizeci și doilea an al său, deci timp de doisprezece ani, nici eu, nici frații mei nu am trăit din veniturile de guvernator.

15 Înainte de mine, cei dintâi guvernatori împovărau poporul, luând de la ei pâine și vin, în afară de cei patruzeci de șechelide argint. Chiar și slujitorii lor asupreau poporul. Eu însă nu am făcut așa, din teamă de Dumnezeu.

16 Ba încă, am stăruit în lucrarea de restaurare a acestui zid și nu mi‑am cumpărat ogoare. De altfel, toți slujitorii mei erau adunați acolo pentru lucrare.

17 Mai mult, aveam la masa mea o sută cincizeci de bărbați dintre iudei și dintre dregători, în afară de cei care veneau dintre neamurile dimprejur.

18 În fiecare zi mi se pregătea un bou, șase oi alese și păsări, iar la fiecare zece zile se aducea vin din belșug, de toate felurile. Cu toate acestea, eu nu am căutat să primesc plată ca guvernator, căci lucrarea apăsa greu asupra acestui popor.

19 Adu‑Ți aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine, pentru tot ce am făcut pentru acest popor!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NEH/5-0b6f41d5897f34195f790a65e330d063.mp3?version_id=126—

Planuri de asasinat politic și denigrare morală

1 Sanbalat, Tobia, arabul Gheșem și ceilalți dușmani ai noștri au fost înștiințați că am reconstruit zidul și că nu au mai rămas spărturi în el (pe vremea aceea încă nu pusesem ușile la porți).

2 Atunci Sanbalat și Gheșem mi‑au trimis următorul mesaj: „Vino să ne întâlnim într-unul din sateledin valea Ono!“ Aveau însă de gând să‑mi facă rău.

3 Le‑am trimis mesageri cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut și nu pot să vin. De ce să se oprească lucrul cât timp lipsesc ca să vin la voi?“

4 Au trimis același mesaj de patru ori și le‑am răspuns la fel.

5 A cincea oară, Sanbalat mi‑a trimis mesajul acesta prin slujitorul său, care ținea în mână o scrisoare deschisă.

6 În ea scria:

„Se zvonește printre neamuri – iar Gheșem spune la fel – că tu și iudeii plănuiți să vă răsculați și de aceea reconstruiești zidul. Potrivit aceluiași zvon, tu plănuiești să fii regele lor

7 și chiar ai pus profeți să dea de veste despre tine la Ierusalim și să zică: «Este un rege în Iuda!» Vezi că lucrurile acestea vor ajunge la cunoștința împăratului, așa că vino să ne sfătuim!“

8 Atunci i‑am trimis următorul răspuns: „Nu sunt adevărate cuvintele pe care le spui! Tu le născocești din inima ta!“

9 Ei toți voiau să ne facă să ne temem, zicând: „Vor lăsa lucrarea din mâini și ea nu se va mai face!“ „Acum,Dumnezeule, întărește‑mi brațele!“

10 M‑am dus la Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel, care se închisese în casă, și el mi‑a zis:

– Să ne întâlnim la Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem porțile Templului, căci vor veni să te ucidă! Da, noaptea vor veni să te ucidă!

11 Eu i‑am zis:

– Un om ca mine să fugă?! Un om ca mine să intre în Templu, ca să‑și scape viața?! Nu voi intra!

12 Mi‑am dat seama că nu Dumnezeu îl trimisese, ci rostise profeția împotriva mea, fiind plătit de Tobia și de Sanbalat.

13 El fusese plătit pentru ca, făcându‑mă să mă tem, să fac după spusele lui și să păcătuiesc. Atunci ei mi‑ar fi scos nume rău pentru a mă face de rușine.

14 „Dumnezeul meu, adu‑Ți aminte de Tobia și de Sanbalat, precum și de aceste fapte ale lor! Adu‑Ți aminte și de profetesa Noadia, precum și de ceilalți profeți care au vrut să mă facă să mă tem!“

Finalizarea construcției zidului

15 Zidul a fost încheiat în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile.

16 Toți dușmanii noștri au auzit de lucrul acesta și toate neamurile dimprejurul nostru s‑au temut, s‑au smerit foarte mult și au recunoscut că lucrarea aceasta a fost făcută cu ajutorul Dumnezeului nostru.

17 În acele zile, scrisorile multora dintre nobilii lui Iuda erau trimise lui Tobia, iar scrisorile lui Tobia ajungeau la ei.

18 Căci mulți din Iuda erau legați cu el prin jurământ, deoarece era ginerele lui Șecania, fiul lui Arah, iar fiul său, Iehohanan, era căsătorit cu fiica lui Meșulam, fiul lui Berechia.

19 Aceștia vorbeau despre faptele lui bune în prezența mea, după care îl înștiințau ce spuneam. Iar Tobia îmi trimitea scrisori ca să mă facă să mă tem.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NEH/6-3949b63d4a4013acd4ae934d02b6cb5c.mp3?version_id=126—

1 După ce s‑a reconstruit zidul și am fixat porțile, au fost puși în slujbele lor portarii, cântăreții și leviții.

2 I‑am pus responsabili peste Ierusalim pe fratele meu Hanani și pe Hanania, conducătorul citadelei, un om care întrecea pe mulți în credincioșie și în teamă de Dumnezeu,

3 și le‑am zis: „Să nu se deschidă porțile Ierusalimului înainte de miezul zilei! În timp ceportarii continuă să steade veghe, porțile să fie închise și zăvorâte! Să puneți de strajă pe locuitorii Ierusalimului, pe fiecare la locul lui de strajă, în dreptul casei lui.“

Lista exilaților repatriați

4 Cetatea era largă și încăpătoare, dar poporul din mijlocul ei era puțin, iar casele încă nu fuseseră rezidite.

5 Dumnezeul meu mi‑a pus pe inimă să adun nobilii, dregătorii și poporul, ca să‑i înscriu în genealogii. Am descoperit cartea cu genealogia celor ce se suiseră primii dincaptivitate, unde am găsit scrise următoarele:

6 „Aceștia sunt fiii provinciei care s‑au suit din captivitatea exilului, cei pe care îi dusese în captivitate Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și care s‑au întors la Ierusalim, în Iuda, fiecare în cetatea sa.

7 (Ei i‑au însoțit pe Zerub-Babel, pe Iosua, pe Neemia, pe Azaria, pe Raamia, pe Nahamani, pe Mardoheu, pe Bilșan, pe Misperet, pe Bigvai, pe Nehum și pe Baana.) Așadar, iată care este numărul acestor oameni din poporul Israel:

8 urmașii lui Paroș – în număr de două mii o sută șaptezeci și doi;

9 urmașii lui Șefatia – în număr de trei sute șaptezeci și doi;

10 urmașii lui Arah – în număr de șase sute cincizeci și doi;

11 urmașii lui Pahat-Moab, dintre urmașii lui Iosua și ai lui Ioab, – în număr de două mii opt sute optsprezece;

12 urmașii lui Elam – în număr de o mie două sute cincizeci și patru;

13 urmașii lui Zatu – în număr de opt sute patruzeci și cinci;

14 urmașii lui Zacai – în număr de șapte sute șaizeci;

15 urmașii lui Binui – în număr de șase sute patruzeci și opt;

16 urmașii lui Bebai – în număr de șase sute douăzeci și opt;

17 urmașii lui Azgad – în număr de două mii trei sute douăzeci și doi;

18 urmașii lui Adonikam – în număr de șase sute șaizeci și șapte;

19 urmașii lui Bigvai – în număr de două mii șaizeci și șapte;

20 urmașii lui Adin – în număr de șase sute cincizeci și cinci;

21 urmașii lui Ater, dintre urmașii lui Ezechia, – în număr de nouăzeci și opt;

22 urmașii lui Hașum – în număr de trei sute douăzeci și opt;

23 urmașii lui Bețai – în număr de trei sute douăzeci și patru;

24 urmașii lui Harif – în număr de o sută doisprezece;

25 urmașii lui Ghivon – în număr de nouăzeci și cinci;

26 oamenii din Betleem și Netofa – în număr de o sută optzeci și opt;

27 oamenii din Anatot – în număr de o sută douăzeci și opt;

28 oamenii din Bet‑Azmavet – în număr de patruzeci și doi;

29 oamenii din Chiriat-Iearim, din Chefira și din Beerot – în număr de șapte sute patruzeci și trei;

30 oamenii din Rama și din Gheva – în număr de șase sute douăzeci și unu;

31 oamenii din Micmaș – în număr de o sută douăzeci și doi;

32 oamenii din Betel și din Ai – în număr de o sută douăzeci și trei;

33 oamenii din celălalt Nebo – în număr de cincizeci și doi;

34 urmașii celuilalt Elam – în număr de o mie două sute cincizeci și patru;

35 urmașii lui Harim – în număr de trei sute douăzeci;

36 urmașii lui Ierihon – în număr de trei sute patruzeci și cinci;

37 urmașii lui Lod, ai lui Hadid și ai lui Ono – în număr de șapte sute douăzeci și unu;

38 urmașii lui Senaa – în număr de trei mii nouă sute treizeci;

39 preoții, urmași ai lui Iedaia, din familia lui Iosua, – în număr de nouă sute șaptezeci și trei;

40 urmașii lui Imer – în număr de o mie cincizeci și doi;

41 urmașii lui Pașhur – în număr de o mie două sute patruzeci și șapte;

42 urmașii lui Harim – în număr de o mie șaptesprezece;

43 leviții, urmași ai lui Iosua și ai lui Kadmiel, dintre urmașii lui Hodavia, – în număr de șaptezeci și patru;

44 cântăreții, urmași ai lui Asaf, – în număr de o sută patruzeci și opt;

45 portarii, urmași ai lui Șalum, ai lui Ater, ai lui Talmon, ai lui Akub, ai lui Hatita și ai lui Șobai, – în număr de o sută treizeci și opt;

46 slujitorii de la Templu, urmași ai lui Țiha, ai lui Hasufa, ai lui Tabaot,

47 ai lui Cheros, ai lui Sia, ai lui Padon,

48 ai lui Lebana, ai lui Hagaba, ai lui Șalmai,

49 ai lui Hanan, ai lui Ghidel, ai lui Gahar,

50 ai lui Reaia, ai lui Rețin, ai lui Nekoda,

51 ai lui Gazam, ai lui Uza, ai lui Paseah,

52 ai lui Besai, Meunim, Nefușsim,

53 ai lui Bakbuk, ai lui Hakufa, ai lui Harhur,

54 ai lui Bațlit, ai lui Mehida, ai lui Harșa,

55 ai lui Barkos, ai lui Sisera, ai lui Temah,

56 ai lui Nețiah și ai lui Hatifa;

57 urmașii slujitorilor lui Solomon, urmași ai lui Sotai, ai lui Soferet, ai lui Prida,

58 ai lui Iaala, ai lui Darkon, ai lui Ghidel,

59 ai lui Șefatia, ai lui Hatil, ai lui Pocheret-Hațebaim, ai lui Amon;

60 toți slujitorii de la Templu și slujitorii lui Solomon la un loc – în număr de trei sute nouăzeci și doi.“

61 Aceștia sunt cei care s‑au suit din Tel‑Melah, din Tel‑Harșa, din Cherub, din Adan și din Imer și care n‑au putut să arate dacă familia părinților lor și sămânța lor erau din Israel:

62 urmașii lui Delaia, ai lui Tobia și ai lui Nekoda – în număr de șase sute patruzeci și doi;

63 dintre preoți, urmașii lui Hobaia, ai lui Hakoț și ai lui Barzilai (cel care a luat‑o de soție pe una din fetele ghiladitului Barzilai și care și‑a luat numele acestuia).

64 Ei și‑au căutat înscrierile lor genealogice, dar nu le‑au găsit, astfel că au fost îndepărtați din preoție ca fiind necurați.

65 Guvernatorul le‑a zis să nu mănânce din lucrurile preasfinte, până când preotul nu va hotărî lucrul acesta după Urim și Tumim.

66 În total, în toată adunarea erau patruzeci și două de mii trei sute șaizecide oameni,

67 în afară de slujitorii și slujitoarele lor – în număr de șapte mii trei sute treizeci și șapte – și de cântăreți și cântărețe – în număr de două sute patruzeci și cinci.

68 Aveau șapte sute treizeci și șase de cai, două sute patruzeci și cinci de catâri,

69 patru sute treizeci și cinci de cămile și șase mii șapte sute douăzeci de măgari.

70 Câteva din căpeteniile de familii au dăruit pentru lucrare. Însuși guvernatorul a depus în vistierie, următoarele: o mie de daricide aur, cincizeci de cupe de aur și cinci sute treizeci de tunici preoțești.

71 Câteva din căpeteniile familiilor au depus în vistierie, pentru lucrare: douăzeci de mii de daricide aur și două mii două sute de minede argint.

72 Restul poporului a dăruit: douăzeci de mii de darici de aur, două mii de minede argint și șaizeci și șapte de tunici preoțești.

73 Așadar, preoții, leviții, portarii, cântăreții, uniioamenidin popor, slujitorii de la Templu și tot Israelul s‑au așezat în cetățile lor. La începutul lunii a șaptea, fiii lui Israel erau în cetățile lor.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NEH/7-68bfced793c2d0f865e75bb6be7fc7c8.mp3?version_id=126—

Ezra citește Legea înaintea poporului

1 Tot poporul s‑a strâns ca un singur om în piațeta din fața Porții Apelor. Ei i‑au zis cărturaruluiEzra să aducă el Cartea Legii lui Moise, pe careDomnulo poruncise lui Israel.

2 Preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării alcătuite din bărbați, femei și din toți cei care erau în stare să o înțeleagă. Era ziua întâi a lunii a șaptea.

3 Ezraa citit din Lege în piațeta dinaintea Porții Apelor, de la răsăritul soarelui până la amiază, în prezența bărbaților, a femeilor și a celor ce puteau să o înțeleagă. Tot poporul asculta cu atenție la citirea Cărții Legii.

4 Cărturarul Ezra stătea pe o estradă din lemn construită cu acest prilej. Lângă el, la dreapta lui, stăteau Matitia, Șema, Anaia, Uria, Hilchia și Maaseia, iar la stânga lui – Pedaia, Mișael, Malchia, Hașum, Hașbadana, Zaharia și Meșulam.

5 Ezra a deschis Cartea înaintea ochilor întregului popor, căci era așezat mai sus decât poporul. Când a deschis Cartea, tot poporul s‑a ridicat în picioare.

6 Ezra L‑a binecuvântat peDomnul, Dumnezeul cel Mare, și întreg poporul, ridicând mâinile, a răspuns: „Amin! Amin!“ Apoi s‑au plecat și s‑au închinatDomnuluicu fața la pământ.

7 Iosua, Bani, Șerebia, Iamin, Akub, Șabtai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia și leviții ajutau poporul să înțeleagă Legea, iar poporul stătea în picioare.

8 Ei citeau deslușit din Cartea Legii lui Dumnezeu și‑i arătau înțelesul, astfel încâtpoporulsă înțeleagă cele citite.

9 Guvernatorul Neemia, preotul și cărturarul Ezra, precum și leviții care învățau poporul au zis întregului popor: „Această zi este sfântă pentruDomnul, Dumnezeul vostru. Să nu bociți și să nu plângeți!“ Căci tot poporul începuse să plângă la auzirea cuvintelor Legii.

10 Ei le‑au mai zis: „Duceți‑vă și mâncați mâncăruri alese, beți băuturi dulci și trimiteți câte ceva și celor ce n‑au nimic pregătit, căci este o zi sfântă pentru Stăpânul nostru. Nu vă întristați, căci bucuriaDomnuluieste tăria voastră!“

11 Leviții domoleau poporul, zicând: „Liniște, căci aceasta este o zi sfântă! Nu vă întristați!“

12 Tot poporul s‑a dus apoi să mănânce, să bea și să trimită câte cevași altora. Au făcut aceasta cu mare bucurie, căci înțeleseseră cuvintele care le fuseseră explicate.

Celebrarea Sărbătorii Corturilor

13 A doua zi, căpeteniile familiilor întregului popor, preoții și leviții s‑au adunat împreună la cărturarul Ezra ca să li se explice cuvintele Legii.

14 Au găsit scris în Legea poruncită deDomnulprin Moise că fiii lui Israel trebuie să locuiască în corturi în timpul sărbătorii din luna a șaptea.

15 Totodatăau înțelescă trebuie să proclame și să răspândească în toate cetățile lor și în Ierusalimurmătoarea veste: „Duceți‑vă la munte și aduceți ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de palmier și ramuri de alți copaci stufoși, ca să faceți corturi, după cum este scris.“

16 Poporul a ieșit, a adunat ramuri și și‑a făcut corturi, fiecare pe acoperișulcaseilui, în curtea lui sau în curțile Casei lui Dumnezeu, în piațeta de la Poarta Apelor și în piațeta de la Poarta Efraim.

17 Toată mulțimea întoarsă din captivitate și‑a făcut corturi și a locuit în ele. Din zilele lui Iosua, fiul lui Nun, până în ziua aceasta, fiii lui Israel nu mai făcuseră așa ceva. Și a fost o bucurie nespus de mare.

18 Au citit din Cartea Legii lui Dumnezeu în fiecare zi, din prima zi până în ultima zi. Au ținut sărbătoarea timp de șapte zile, iar în ziua a opta au avut o adunare sfântă, așa cum era rânduit.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NEH/8-5703a23c091e43b1f32824383b18f9a5.mp3?version_id=126—

Israeliții își mărturisesc păcatele

1 În a douăzeci și patra zi a aceleiași luni, fiii lui Israel, încinși cu saci și având țărânăpe cap, s‑au strâns laolaltă pentru ținerea unui post.

2 Cei din sămânța lui Israel s‑au separat de toți străinii și, stând în picioare, și‑au mărturisit păcatele lor și nelegiuirile părinților lor.

3 S‑au așezat la locurile lor și, timp de un sfert din zi, au citit din Cartea LegiiDomnului, Dumnezeul lor. Apoi, într‑un alt sfert din zi, și‑au mărturisitpăcateleși s‑au închinatDomnului, Dumnezeul lor.

4 Iosua, Bani, Kadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s‑au urcat pe estrada leviților și au strigat cu glas tare cătreDomnul, Dumnezeul lor.

5 Leviții Iosua, Kadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis:

„Ridicați‑vă și binecuvântați‑L peDomnul, Dumnezeul vostru, Care este din veșnicie în veșnicie!Binecuvântat să‑Ți fie Numele cel slăvit, care este mai presus de orice binecuvântare și laudă!

6 Tu eștiDomnulși în afară de Tine nu este un altul! Tu ai făcut cerurile și cerurile cerurilor cu toată oștirea lor, pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce este în ele. Tu dai viață tuturor acestora, iar oștirea cerurilor Ți se închină.

7 Tu eștiDomnul, Dumnezeul Care l‑ai ales pe Avram, Care l‑ai scos din Ur, din Caldeea, și i‑ai pus numele Avraam.

8 Tu i‑ai găsit inima credincioasă înaintea Ta și ai încheiat cu el un legământ, potrivit căruia îi vei da semințeilui țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a periziților, a iebusiților și a ghirgașiților. Ți‑ai ținut promisiunile, căci Tu ești drept.

9 Apoi ai văzut asuprirea părinților noștri în Egipt și le‑ai auzit strigătul la Marea Roșie.

10 Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor săi și împotriva întregului popor din țara sa, căci ai știut cât de arogant s‑au purtat cu aceștia și Ți‑ai făcut un Nume, cumse știeastăzi.

11 Ai despărțit marea înaintea lor, și ei au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat; pe urmăritorii lor însă i‑ai aruncat în adâncuri ca pe o piatră în ape mari.

12 Apoi i‑ai condus printr‑un stâlp de nor ziua, și printr‑un stâlp de foc noaptea, ca să le luminezi calea pe care mergeau.

13 Ai coborât pe muntele Sinai și le‑ai vorbit din ceruri. Le‑ai dat reguli drepte, legi adevărate, hotărâri și porunci bune.

14 Le‑ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt și le‑ai dat porunci, hotărâri și o Lege prin mâna lui Moise, robul Tău.

15 Le‑ai dat pâine din cer, atunci când le era foame, le‑ai scos apă din stâncă, atunci când le era sete și le‑ai spus să vină să ia în stăpânire țara pe care juraseși că le‑o vei da.

16 Însă ei, părinții noștri, s‑au îngâmfat, și‑au înțepenit ceafa și n‑au ascultat de poruncile Tale.

17 Au refuzat să asculte și nu și‑au amintit de lucrările Tale minunate, pe care le‑ai înfăptuit printre ei. Și‑au înțepenit ceafa și, în răzvrătirea lor, și‑au numit o căpetenie, ca să se întoarcă la robia lor. Dar Tu ești un Dumnezeu iertător, plin de har și milostiv, încet la mânie și plin de îndurare și nu i‑ai părăsit.

18 Chiar și atunci când și‑au făcut un vițel turnat, zicând: «Acesta este Dumnezeul tău, Care te‑a scos din Egipt!» și s‑au făcut vinovați de multă blasfemie,

19 Tu, în marea Ta îndurare, nu i‑ai părăsit în pustie. Stâlpul de nor n‑a încetat să‑i călăuzească ziua pe drum, iar stâlpul de foc n‑aîncetatsă le lumineze noaptea drumul pe care mergeau.

20 Le‑ai dat chiar și Duhul Tău cel bun ca să‑i instruiască. Nu Ți‑ai retras mana de la gura lor și ai continuat să le dai apă ca să‑șipotoleascăsetea.

21 Timp de patruzeci de ani le‑ai asigurat hrana în pustie și n‑au dus lipsă de nimic; hainele nu li s‑au învechit, iar picioarele nu li s‑au umflat.

22 Le‑ai dat regate și popoare și ai împărțit între ei fiecare ținut.Astfel, ei au luat în stăpânire țara lui Sihon, adică țara regelui din Heșbon, și țara lui Og, regele Bașanului.

23 Le‑ai înmulțit fiii ca stelele cerurilor și i‑ai adus în țara în care le‑ai zis părinților lor să intre ca s‑o ia în stăpânire.

24 Fiii lor au intrat și au luat în stăpânire țara, iar Tu i‑ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, pe canaaniți, și ai dat în mâinile lor pe regii acestora și popoarele țării, ca să le faci pe plac.

25 Au cucerit cetăți fortificate, pământuri roditoare, au luat în stăpânire case pline cu tot felul de bunuri, puțuri deja săpate, vii, măslini și o mulțime de pomi fructiferi. Au mâncat, s‑au săturat, s‑au îngrășat și s‑au desfătat datorită bunătății Tale celei mari.

26 Dar apoi s‑au arătat neascultători, s‑au răzvrătit împotriva Ta, au aruncat înapoia lor Legea Ta, i‑au ucis pe profeții Tăi, care mărturiseau împotriva lor pentru a‑i întoarce la Tine, și s‑au făcut astfel vinovați de multă blasfemie.

27 Atunci i‑ai dat pe mâna vrăjmașilor lor, care i‑au asuprit. Totuși, în vremea necazului lor, ei au strigat către Tine, iar Tu i‑ai auzit din ceruri. În marea Ta îndurare le‑ai dat izbăvitori care i‑au izbăvit din mâna vrăjmașilor lor.

28 Când au avut odihnă însă, au săvârșit iarăși ce este rău înaintea Ta. Atunci i‑ai lăsat pe mâna dușmanilor lor, care au domnit peste ei. Dar ei s‑au întors și au strigat către Tine, iar Tu i‑ai auzit din ceruri și, în îndurarea Ta, i‑ai eliberat în numeroase rânduri.

29 I‑ai avertizat să se întoarcă la Legea Ta, dar ei s‑au îngâmfat, n‑au ascultat de poruncile Tale și au păcătuit împotriva hotărârilor Tale, pe care, dacă omul le face va trăi prin ele. Și‑au întors umărul cu încăpățânare, și‑au înțepenit ceafa și n‑au ascultat.

30 I‑ai îngăduit așa mulți ani, i‑ai avertizat prin Duhul Tău, prin profeții Tăi, dar ei tot nu au luat aminte, astfel că i‑ai dat pe mâna popoarelor străine.

31 Cu toate acestea, în marea Ta îndurare, nu i‑ai nimicit, nici nu i‑ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu plin de har și milostiv.

32 Acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule cel Mare, Puternic și Înfricoșător, Cel Care ții legământul și îndurarea, nu privi ca puțin lucru toate greutățile prin care am trecut, atât noi, cât și regii noștri, conducătorii noștri, preoții noștri, profeții noștri și părinții noștri, tot poporul Tău, din zilele împăraților Asiriei și până în ziua aceasta!

33 Cu privire la tot ce a venit peste noi, Tu ai fost drept, căci ai lucrat cu credincioșie, dar noi am făcut ceea ce este rău!

34 Regii, conducătorii, preoții și părinții noștri nu au împlinit Legea Ta. N‑au dat ascultare poruncilor și înștiințărilor Tale prin care i‑ai avertizat.

35 În regatul lor, în mijlocul multor bunătăți primite de la Tine, în țara cea întinsă și bogată pe care le‑o dăduseși, ei nu Ți‑au slujit și nu s‑au întors de la faptele lor cele rele.

36 Și iată‑ne astăzi robi în țara pe care le‑ai dat‑o părinților noștri, ca să‑i mănânce roadele și bunătățile! Iată‑ne robi chiar în ea!

37 Rodul ei îi îmbogățește pe împărații pe care i‑ai pus stăpâni peste noi din cauza păcatelor noastre. Ei stăpânesc după bunul lor plac asupra trupurilor noastre și asupra vitelor noastre, iar noi ne aflăm într‑un mare necaz.“

Poporul încheie o înțelegere

38 Cu privire la toate acestea, noi am încheiat în scris o înțelegere de neclintit, pedocumentpunându‑și pecetea conducătorii, leviții și preoții.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NEH/9-fdd8b34cb675e990853aa6a308ff9228.mp3?version_id=126—

1 Cei care și‑au pus pecetea au fost:

guvernatorul Neemia, fiul lui Hacalia;

Zedechia,

2 Seraia, Azaria, Ieremia,

3 Pașhur, Amaria, Malchia,

4 Hatuș, Șebania, Maluh,

5 Harim, Meremot, Obadia,

6 Daniel, Ghinton, Baruc,

7 Meșulam, Abia, Miyamin,

8 Maazia, Bilgai și Șemaia – aceștia erau preoți.

9 Apoi leviții Iosua, fiul lui Azania, Binui, dintre fiii lui Henadad, Kadmiel

10 și frații lor:

Șebania, Hodia, Chelita, Pelaia, Hanan,

11 Mica, Rehob, Hașabia,

12 Zacur, Șerebia, Șebania,

13 Hodia, Bani și Beninu.

14 După aceea căpeteniile poporului:

Paroș, Pahat-Moab, Elam, Zatu, Bani,

15 Buni, Azgad, Bebai,

16 Adonia, Bigvai, Adin,

17 Ater, Ezechia, Azur,

18 Hodia, Hașum, Bețai,

19 Harif, Anatot, Nebai,

20 Magpiaș, Meșulam, Hezir,

21 Meșezabel, Țadok, Iadua,

22 Pelatia, Hanan, Anaia,

23 Osea, Hanania, Hașub,

24 Haloheș, Pilha, Șobek,

25 Rehum, Hașabna, Maaseia,

26 Ahia, Hanan, Anan,

27 Maluh, Harim și Baana.

28 Restul poporului, preoții, leviții, portarii, cântăreții, slujitorii de la Templu și toți aceia care se separaseră de popoarele străine de dragul Legii lui Dumnezeu, împreună cu soțiile lor, cu fiii și cu fiicele lor și cu toți aceia care aveau cunoștință și pricepere,

29 s‑au alăturat fraților lor, nobilii, și s‑au legat cu jurământ să umble în Legea lui Dumnezeu, dată prin Moise, robul lui Dumnezeu, să o păzească și să împlinească toate poruncileDomnului, Stăpânului nostru, precum și judecățile și hotărârile Lui.

30 Am jurat atunci: „Nu ne vom da fetele de soții celor din popoarele din țară și nu le vom mai lua pe fetele lor de soții pentru fiii noștri.

31 Când popoarele țării vor veni în ziua de Sabat să vândă produse și felurite alimente, nu vom cumpăranimicde la ele, nici în ziua de Sabat, nici în vreo altă zi sfântă. În fiecare al șaptelea an vom lăsaogorul nelucratșivom anulaorice datorie.

32 Am hotărât să împlinim porunca de a da o treime dintr‑un șechelpe an, pentru slujba de la Casa Dumnezeului nostru,

33 pentru pâinea prezentării, pentru darul de mâncare continuu, pentru arderea‑de‑tot continuă, pentru jertfele aduse în zilele de Sabat, de lună nouă și de sărbători, pentru darurile sfinte, pentru jertfele aduse ca ispășire pentru păcatele lui Israel, și pentru toată lucrarea de la Casa Dumnezeului nostru.

34 Noi, – preoții, leviții și oameni din popor, – potrivit familiilor noastre, am aruncat sorții în legătură cu lemnele ce trebuie aduse ca ofrandăîn fiecare an, la vremuri hotărâte, la Casa Dumnezeului nostru, ca să fie arse pe altarulDomnului, Dumnezeul nostru, așa cum este scris în Lege.

35 Vom aduce la CasaDomnului, în fiecare an, primele roade ale pământului nostru și primele roade din toate roadele fiecărui pom.

36 De asemenea, așa cum este scris în Lege, vom aduce la Casa Dumnezeului nostru, la preoții care slujesc în Casa Dumnezeului nostru, pe întâii născuți dintre fiii noștri și dintre vitele noastre, și pe întâii născuți din cirezile noastre și din turmele noastre.

37 Vom aduce preoților, în cămările Casei Dumnezeului nostru, cele dintâi roade din aluatul nostru, din contribuțiile noastre, din fructe, din must și din ulei și le vom da leviților zeciuiala din roadele pământurilor noastre. Înșiși leviții vor putea să ia zeciuiala în toate cetățile unde lucrăm.

38 Preotul, fiul lui Aaron, să‑i însoțească pe leviți când vor lua zeciuiala, iar leviții să ducă a zecea parte din zeciuială la Casa Dumnezeului nostru, în cămările vistieriei.

39 Căci fiii lui Israel și leviții vor aduce contribuțiile din grâne, din must și din ulei în cămările în care se află obiectele Sfântului Lăcaș, acolo unde slujesc preoții, portarii și cântăreții.

Nu vom mai uita de Casa Dumnezeului nostru!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NEH/10-fcd45ecb65e7e5c3be19d067f7d93107.mp3?version_id=126—