Category: Matei

Isus și Ioan Botezătorul

1 După ce a terminat de dat îndrumăricelor doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo ca să dea învățătură și să predice în cetățile lor.

2 Ioan, auzind în închisoare despre lucrările lui Cristos, a trimisun mesajprin ucenicii săi,

3 zicându‑I:

– Tu ești Cel Care urmează să vină sau să așteptăm pe altul?

4 Isus, răspunzând, le‑a zis:

– Duceți‑vă și anunțați‑l pe Ioan cu privire la lucrurile pe care le auziți și le vedeți:

5 cei orbi văd, cei ologi umblă, cei leproșisunt curățiți, cei surzi aud, cei morți sunt înviați, iar celor săraci li se vestește Evanghelia.

6 Fericit este cel care nu se poticnește în Mine!

7 După ce au plecat ei, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt?

8 Atunci, ce ați ieșit să priviți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor!

9 Atunci, ce ați ieșit să priviți? Un profet? Vă spun că da, și chiar mai mult decât un profet!

10 Acesta este cel despre care a fost scris:

«Iată, îl trimit înaintea feței Tale pe mesagerul Meu,

care‑Ți va pregăti calea înaintea Ta!»

11 Adevărat vă spun că, între cei născuți din femei, nu s‑a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși, cel mai mic în Împărăția Cerurilor este mai mare decât el.

12 Din zilele lui Ioan Botezătorul și până acum, Împărăția Cerurilor se ia cu năvală, iar cei năvalnici pun mâna pe ea.

13 Căci toți profeții și Legea au profețit până la Ioan.

14 Și, dacă vreți să primițice spun, el este Ilie care urmează să vină!

15 Cel ce are urechi, să audă!

16 Cu cine voi asemăna această generație? Sunt asemenea unor copii care stau în piețe, strigându‑le celorlalți:

17 «V‑am cântat din fluier,

dar n‑ați dansat!

V‑am cântat de jale,

dar nu v‑ați tânguit!»

18 Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, iar ei zic: «Are demon!»

19 A venit Fiul Omului mâncând și bând, iar ei zic: «Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor!» Totuși, înțelepciunea a fost îndreptățită prin faptele ei.“

Vai de cetățile nepocăite

20 AtunciIsusa început să mustre cetățile în care fuseseră făcute cele mai multe dintre minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră:

21 „Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tyr și Sidon minunile care au fost făcute în voi, demult s‑ar fi pocăitstândîn sac și cenușă!

22 Dar Eu vă spun că, în Ziua Judecății, va fi mai ușor pentru Tyr și Sidon decât pentru voi!

23 Iar tu, Capernaume,

vei fi înălțat oare până la cer?

Nu, civei coborî până în Locuința Morților!

Căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile făcute în tine, ea ar fi dăinuit până astăzi!

24 De aceea vă spun că, în Ziua Judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei decât pentru tine!“

Odihnă pentru cei trudiți și împovărați

25 În vremea aceea, Isus, răspunzând, a zis: „Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le‑ai descoperit copilașilor.

26 Da, Tată, pentru că așa a fost plăcut înaintea Ta!

27 Toate lucrurile Mi‑au fost încredințate Mie de către Tatăl Meu. Și nimeni nu‑L cunoaște pe Fiul în afară de Tatăl, nici nuexistăcinevacaresă‑L cunoască pe Tatăl în afară de Fiul și de cel căruia dorește Fiul să i‑L descopere.

28 Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă!

29 Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit în inimă, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre!

30 Căci jugul Meuesteușor de dus, iar povara Mea este ușoară.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MAT/11-89bb41438efc6eb16b812c39cc2909fc.mp3?version_id=126—

Isus, Domn al Sabatului

1 În vremea aceea, într‑o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui au flămânzit, așa că au început să smulgă spice și să mănânce.

2 Când au văzut fariseiilucrul acesta, I‑au zis lui Isus:

– Iată, ucenicii Tăi fac ce nu este voie să facă în ziua de Sabat!

3 Dar El le‑a zis:

– N‑ați citit ce a făcut Davidatunci când i s‑a făcut foame, atât lui, cât și celor ceeraucu el?

4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu și a mâncat pâinile prezentării, pe care nu era îngăduit să le mănânce nici el, nici cei ce erau cu el, ci doar preoții?

5 Sau n‑ați citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoții profanează Sabatul în Templu și totuși sunt nevinovați?

6 Dar Eu vă spun că aici este Ceva mai mare decât Templul!

7 Dacă ați fi știut ce înseamnă: „Milă doresc, și nu jertfă!“, n‑ați fi condamnat niște nevinovați!

8 Căci Fiul Omului este Domn al Sabatului.

9 Și plecând de acolo, a venit la sinagoga lor.

10 Și iată căacoloera un om care avea o mână uscată.

Ei, ca să‑L poată acuzape Isus, L‑au întrebat, zicând:

– Este îngăduit a vindeca în ziua de Sabat?

11 Isusle‑a zis:

– Cine este omulaceladintre voi care, dacă are o oaie ce cade într‑o groapă în ziua de Sabat, n‑o va apuca și o va scoate afară?

12 Așadar, cu cât mai prețios este un om decât o oaie!? Prin urmare, este voie a face bine în ziua de Sabat!

13 Apoi i‑a zis acelui om:

– Întinde‑ți mâna!

El a întins‑o și ea a fost făcută sănătoasă, ca și cealaltă.

14 Dar fariseii, ieșind, au ținut sfat împotriva Lui,gândindu‑secum să‑L omoare.

Isus, Robul Domnului

15 Însă Isus, înțelegând, S‑a retras de acolo. După El au mers mulțimi maride oameni. El i‑a vindecat pe toți

16 și i‑a atenționat să nu‑L facă cunoscut,

17 ca să se împlinească astfel ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

18 „Iată, RobulMeu, pe Care L‑am ales,

Preaiubitul Meu, în Care sufletul Meu Își găsește plăcerea!

Voi pune Duhul Meu peste El,

iar El le va vesti neamurilor judecata.

19 Nu se va certa, nici nu va striga

și nimeni nu‑I va auzi glasul pe străzi.

20 Nu va rupe trestia zdrobită

și nu va stinge mucul care încă mai fumegă,

până nu va duce la victorie judecata.

21 Și neamurile vor nădăjdui în Numele Lui!“

Isus și Beelzebul

22 Atunci a fost adus la El un demonizat orb și mut. Isus l‑a vindecat, așa că mutul vorbea și vedea.

23 Toate mulțimile se minunau și ziceau:

– Nu cumva este Acesta Fiul lui David?

24 Însă, când fariseii au auzit acest lucru, au zis:

– Omul Acesta nu alungă demonii decât cuajutorul luiBeelzebul, conducătoruldemonilor.

25 DarIsus, cunoscându‑le gândurile, le‑a zis:

– Orice împărăție dezbinată împotriva ei înseși este pustiită și orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei înseși nu va dăinui.

26 Și dacă Satan îl alungă pe Satan, este dezbinat în el însuși, deci cum va dăinui împărăția lui?!

27 Iar dacă Eu alung demonii cuBeelzebul, fiiivoștri cu cine îi alungă? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri!

28 Dar, dacă Eu alung demonii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi.

29 Sau cum poate cineva să intre în casa celui puternic și să‑i răpească bunurile, dacă nu‑l leagă mai întâi pe cel puternic? Abia atunci îi va jefui casa.

30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine risipește.

31 De aceea vă spun că orice păcat șioriceblasfemie le vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertată.

32 Și, dacă cineva va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta. Însă, oricui va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta, nici în veacul aceasta, nici în cel care vine.

Pomul se cunoaște după roade

33 Ori faceți pomul bun și rodul lui bun, ori faceți pomul stricat și rodul lui stricat. Căci pomul este cunoscut după rodul său.

34 Pui de vipere, cum ați putea voi să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi?! Căci din belșugul inimii vorbește gura!

35 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria lui rea.

36 Vă spun că, în Ziua Judecății, oamenii vor răspunde pentru orice cuvânt nefolositor pe care l‑au rostit.

37 Căci prin cuvintele tale vei fi îndreptățit și prin cuvintele tale vei fi condamnat.

Semnul profetului Iona

38 Atunci unii dintre cărturari și farisei I‑au răspuns, zicând:

– Învățătorule, vrem să vedem un semnde la Tine!

39 ÎnsăIsus, răspunzând, le‑a zis:

– O generație rea și adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul profetului Iona.

40 Căci, după cum a fost Iona în pântecul chitului timp de trei zile și trei nopți, tot așa va fi și Fiul Omului, timp de trei zile și trei nopți, în inima pământului.

41 Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată alături de această generație și o vor condamna, pentru că ei s‑au pocăit lamesajulproclamat de Iona, iar aici iată că este Cevamai mare decât Iona.

42 Regina din sud se va ridica la judecată alături de generația aceasta și o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să asculte înțelepciunea lui Solomon, iar aici iată că este Ceva mai mare decât Solomon.

Întoarcerea duhului necurat

43 Când duhul necurat iese dintr‑un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, dar n‑ogăsește.

44 Atunci își spune: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit!“ Și când vine, o găsește goală, măturată și împodobită.

45 Atunci se duce și mai ia cu el alte șapte duhuri, mai rele decât el, și intrând, locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi. Tot așa se va întâmpla și cu această generație rea.

Mama și frații lui Isus

46 În timp ce vorbea El mulțimilor, iată că mama și frații Lui stăteau afară, căutând să‑I vorbească.

47 Atunci cineva I‑a zis:

– Iată că mama și frații Tăi stau afară, căutând să‑Ți vorbească.

48 DarIsus, răspunzând, i‑a zis celui ce‑I vorbise:

– Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?

49 Și întinzându‑Și mâna spre ucenicii Lui, a zis:

– Iată mama Mea și frații Mei!

50 Căci oricine face voia Tatălui Meu Care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră și mamă.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MAT/12-348159f4f7b0258466861f1157b5f624.mp3?version_id=126—

Pilda semănătorului

1 În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și S‑a așezat lângă mare.

2 În jurul Lui s‑au adunat mari mulțimide oameni, astfel că El S‑a urcat într‑o barcă și S‑a așezatacolo; întreaga mulțime stătea pe țărm.

3 El le‑a vorbit despre multe lucruri în pilde, zicând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene.

4 În timp ce semăna el, unelesemințeau căzut lângă drum, unde au venit păsările și le‑au mâncat.

5 Altele au căzut pe locuri stâncoase, unde nu aveau pământ mult. Au încolțit repede, din cauză că nu aveau pământ adânc,

6 dar, când a răsărit soarele, au fost arse și, fiindcă nu aveau rădăcină, s‑au uscat.

7 Altele au căzut între spini, iar spinii au crescut și le‑au sufocat.

8 Dar altele au căzut pe un pământ bun și au dat rod: una o sută, una șaizeci, una treizeci.

9 Cine are urechi, să audă!“

Isus explică pilda semănătorului

10 Ucenicii s‑au apropiat și I‑au zis:

– De ce le vorbești în pilde?

11 Isus, răspunzând, le‑a zis:

– Pentru că vouă v‑a fost dat să cunoașteți taineleÎmpărăției Cerurilor, dar lor nu le‑a fost dat.

12 Căci celui ce are, i se va da și va avea din belșug, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are.

13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei,

„măcar că văd, nu văd,

și, măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg.“

14 Și pentru ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice:

„Veți auzi cu auzul,dar nicidecum nu veți înțelege,

și veți privi cu privirea,dar nicidecum nu veți pricepe.

15 Căci inima acestui popor s‑a împietrit.

Urechile lor aud greu, iar ochii li s‑au închis,

ca nu cumva să vadă cu ochii,

să audă cu urechile,

să înțeleagă cu inima,

să se întoarcă și să‑i vindec!“

16 Dar fericiți sunt ochii voștri pentru că văd șifericite sunturechile voastre pentru că aud!

17 Adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au tânjit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n‑au văzut, șiau tânjitsă audă ceea ce auziți voi, dar n‑au auzit!

18 Ascultați deciînțelesulpildei semănătorului:

19 când cineva aude Cuvântul Împărăției și nu‑l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat lângă drum.

20 Cel semănat pe locuri stâncoase este acela care aude Cuvântul și‑l primește imediat cu bucurie,

21 dar nu are rădăcină în el însuși, ci este vremelnic. Și când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, el se poticnește imediat.

22 Cel semănat între spini este acela care aude Cuvântul, dar îngrijorarea veacului și înșelăciunea bogățiilor sufocăCuvântul, iar el devine neroditor.

23 Cel semănat în pământ bun este acela care aude Cuvântul și îl înțelege, care aduce într-adevăr rod și face o sută, sau șaizeci, sau treizeci.

Pilda neghinei

24 Isus le‑a pus înainte o altă pildă, zicând: „Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în ogorul lui.

25 Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și apoi a plecat.

26 Când planta a răsărit și a făcut rod, atunci a apărut și neghina.

27 Sclavii stăpânului casei au venit și i‑au zis: «Stăpâne, oare n‑ai semănat tu sămânță bună în ogorul tău? De unde are atunci neghină?»

28 El le‑a răspuns: «Un dușman a făcut lucrul acesta.» Sclavii l‑au întrebat: «Vrei deci să mergem s‑o strângem?»

29 Dar el a spus: «Nu, ca nu cumva, strângând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea.

30 Lăsați‑le pe amândouă să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Strângeți mai întâi neghina și legați‑o în snopi pentru a fi arsă, iar grâul adunați‑l în hambarul meu!’»“

Pilda bobului de muștar

31 Isus le‑a pus înainte o altă pildă și le‑a zis: „Împărăția Cerurilor este ca un bob de muștar, pe care l‑a luat un om și l‑a semănat în ogorul său:

32 el este într-adevăr mai mic decât toate semințele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele și devine un pom, așa că păsările cerului vin și își fac cuibul între ramurile lui.“

Pilda drojdiei

33 El le‑a spus o altă pildă: „Împărăția Cerurilor este ca drojdia pe care a luat‑o o femeie și a pus‑oîn trei măsuride făină, până a dospit totaluatul.“

34 Isus le‑a spus mulțimilor toate aceste lucruri în pilde. Nu le vorbea nimic fărăsă foloseascăpilda,

35 ca să se împlinească astfel ce a fost spus prin profetul care zice:

„Îmi voi deschide gura în pilde,

voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii“.

Isus explică pilda neghinei

36 AtunciIsus, lăsând mulțimile, a intrat în casă.

Ucenicii Lui s‑au apropiat de El, zicând:

– Explică‑ne pilda cu neghina din ogor!

37 Isus, răspunzând, a zis:

– Cel Ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului.

38 Ogorul este lumea. Sămânța bună sunt fiii Împărăției, iar neghina sunt fiii celui rău.

39 Dușmanul care a semănat‑o este diavolul. Secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii.

40 Deci, așa cum este strânsă neghina și arsă în foc, tot așa va fi și la sfârșitul veacului:

41 Fiul Omului Își va trimite îngerii, care vor strânge din Împărăția Lui toate prilejurile de poticnireși pe cei ce fac fărădelegea

42 și îi vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!

43 Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor.Cine are urechi, să audă!

Pilda comorii ascunse și a perlei

44 Împărăția Cerurilor este ca o comoară ascunsă într‑un ogor, pe care un om, găsind‑o, o ascunde și, de bucurie, se duce și vinde tot ce are și apoi cumpără ogorul acela.

45 De asemenea, Împărăția Cerurilor este ca un negustor care caută perle frumoase.

46 Când găsește o perlă foarte prețioasă, se duce și vinde tot ce are, iar apoi o cumpără.

Pilda năvodului

47 Din nou, Împărăția Cerurilor este ca un năvod care a fost aruncat în mare și a adunat tot felulde vietăți.

48 Când s‑a umplut, pescarii îl scot pe țărm, se așază și adună cele bune în vase, iar pe cele stricate le aruncă afară.

49 Tot așa va fi și la sfârșitul veacului: îngerii vor ieși, îi vor separa pe cei răi din mijlocul celor drepți

50 și‑i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!

51 Ați înțeles voi toate acestea?

Ei au zis:

– Da.

52 El le‑a zis:

– De aceea, orice cărturar care a fost făcut ucenic pentru Împărăția Cerurilor este ca stăpânul unei case, care scoate din vistieria luilucrurinoi șilucrurivechi.

Necredința celor din Nazaret

53 După ce a terminatde spusaceste pilde, Isus a plecat de acolo

54 și, venind în patria Lui, a început să le dea învățătură în sinagogă, astfel încât aceștia erau uimiți și se întrebau:

– De unde Îi vin Acestuia înțelepciunea și minunile?

55 Oare nu este Acesta fiul tâmplarului? Nu se numește mama Lui – Maria, iar frații Lui – Iacov, Iosif, Simon și Iuda?

56 Și surorile Lui nu sunt oare toate printre noi? Atunci de unde Îi vin Acestuia toate aceste lucruri?

57 Și astfel ei se poticneau în El.

Isus însă le‑a zis:

– Un profet nu este fără onoaredecât în patria și în casa lui.

58 Și n‑a făcut multe minuni acolo din cauza necredinței lor.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MAT/13-c8467331cecf54a29105a4084103eb87.mp3?version_id=126—

Ioan Botezătorul decapitat

1 În vremea aceea, tetrarhul Iroda auzit despre faima lui Isus

2 și le‑a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!“

3 Căci Irod, după ce a pus mâna pe Ioan, l‑a legat și l‑a pus în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său,

4 deoarece Ioan îi zicea: „Nu‑ți este permis s‑o aide soție!“

5 Irod ar fi vrut să‑l omoare, dar se temea de mulțime, pentru căoameniiîl consideraupe Ioanun profet.

6 Însă, la sărbătorirea zilei de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înainteainvitațilorși i‑a plăcut lui Irod,

7 așa că el i‑a promis cu jurământ că‑i va da orice va cere.

8 Îndemnată de mama ei, ea i‑a zis: „Dă‑mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!“

9 Regele s‑a întristat, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, a poruncit să‑i fie datcapul

10 și a trimisun călăusă‑l decapiteze pe Ioan în închisoare.

11 Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, iar aceasta i l‑a dus mamei sale.

12 Ucenicii lui Ioan au venit, i‑au luat trupul și l‑au înmormântat. Apoi s‑au dus și L‑au anunțat pe Isus.

Isus hrănește peste cinci mii de oameni

13 Când a auzit aceasta, Isus S‑a retras de acolo într‑o barcă, spre un loc pustiu,ca să fiedoar El singur. Dar mulțimile, auzind lucrul acesta, L‑au urmat pe jos din cetățilelor.

14 Când a coborâtdin barcă, Isus a văzut o mare mulțimede oameni; I s‑a făcut milă de ei și i‑a vindecat pe cei bolnavi.

15 Când s‑a făcut seară, ucenicii Lui s‑au apropiat, zicând:

– Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie. Lasă mulțimile să se ducă prin sate ca să‑și cumpere mâncare.

16 Însă Isus le‑a zis:

– Nu au nevoie să plece. Dați‑le voi să mănânce!

17 Ei I‑au răspuns:

– N‑avem aici decât cinci pâini și doi pești.

18 El le‑a zis:

– Aduceți‑le aici, la Mine.

19 După ce a poruncit ca mulțimile să fie așezatepe iarbă,în grupuri, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le‑a dat ucenicilor, iar uceniciile‑au datmulțimilor.

20 Ei au mâncat cu toții și s‑au săturat. Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimiturile rămase.

21 Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbați, în afară de femei și de copii.

Isus umblă pe mare

22 Imediat după aceea, Isus i‑a zorit pe ucenici să se urce în barcă și să treacă înaintea Lui de partea cealaltăa mării, în timp ce El va lăsa mulțimile să plece.

23 După ce a lăsat mulțimile să plece,IsusS‑a urcat pe munte, doar El singur, ca să Se roage. Se înserase, iar El era singur acolo.

24 Barca se îndepărtase deja la mai multe stadiide țărm și era lovită de valuri, pentru că vântul le era împotrivă.

25 În a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare.

26 Când ucenicii L‑au văzut umblând pe mare, s‑au înspăimântat și au zis: „Este o stafie!“ Și au țipat de frică.

27 Dar Isus le‑a vorbit imediat și le‑a zis:

– Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!

28 Petru, răspunzându‑I, a zis:

– Doamne, dacă ești Tu, poruncește‑mi să vin la Tine pe ape.

29 Isusi‑a zis:

– Vino!

Petru a coborât din barcă șia începutsă umble pe ape și să vină la Isus.

30 Dar când a văzutcăvântulesteputernic, i s‑a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat, zicând:

– Doamne, salvează‑mă!

31 Isus a întins imediat mâna, l‑a apucat și i‑a zis:

– Puțin credinciosule! De ce te‑ai îndoit?

32 După ce s‑au urcat în barcă, vântul a încetat.

33 Cei din barcă I s‑au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“

Isus vindecă bolnavii în Ghenezaret

34 După ce au trecutmarea, au ajuns la țărm, în Ghenezaret.

35 Când oamenii din locul acela L‑au recunoscut pe Isus, au trimis vorbă în întreaga vecinătate și i‑au adus astfel la El pe toți cei ce erau bolnavi.

36 Îl rugau să‑i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți care s‑au atins au fost vindecați.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MAT/14-67199e8ee4ec1cebf9e0ac4336f38f2b.mp3?version_id=126—

Isus și tradiția bătrânilor

1 Atunci niște farisei și niște cărturari din Ierusalim s‑au apropiat de Isus, zicând:

2 – De ce ucenicii Tăi încalcă tradiția bătrânilor? Căci ei nu‑și spală mâinile înainte să mănânce pâine.

3 Isus, răspunzând, le‑a zis:

– Dar voi de ce încălcați porunca lui Dumnezeu din cauza tradiției voastre?

4 Căci Dumnezeu a zis: „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta“și „Cel ce își vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea“.

5 Însă voi ziceți: „Dacă cineva îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mineeste deja închinat cadarlui Dumnezeu»,

6 acela nu maieste datorsă‑și cinstească tatăl sau mama.“Și ați desființat astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția voastră.

7 Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, când a zis:

8 „Poporul acesta Mă cinstește cu buzele,

dar inima lui este departe de Mine!

9 Degeaba însă Mi se închină ei,

dândcaînvățăturinișteporunci de‑ale oamenilor!“

Lucrurile care îl întinează pe om

10 Isusa chemat mulțimea și a zis: „Ascultați și înțelegeți!

11 Nu ceea ce intră în gură îl întinează pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl întinează pe om!“

12 Atunci ucenicii s‑au apropiat și I‑au zis:

– Știi că fariseii s‑au poticnit când au auzitacestecuvinte?

13 Isus, răspunzând, a zis:

– Orice plantă pe care nu a sădit‑o Tatăl Meu ceresc va fi smulsă.

14 Lăsați‑i! Sunt niște călăuze oarbe pentru cei orbi. Și dacă un orb călăuzește un alt orb, amândoi vor cădea în groapă.

15 Petru, răspunzând, I‑a zis:

– Explică‑ne pilda aceasta!

16 Isusa zis:

– Și voi sunteți încă fără pricepere?

17 Nu înțelegeți că orice intră în gură ajunge în stomac, iar apoi este dat afară în latrină?

18 Dar ceea ce iese din gură vine din inimă și aceea îl întinează pe om.

19 Căci din inimă ies gândurile rele, crimele, adulterele, curviile, furturile, mărturiile mincinoase și blasfemiile.

20 Acestea sunt lucrurile care îl întinează pe om. Dar a consuma mâncare cu mâinile nespălate nu‑l întinează pe om.

Credința canaanitei

21 Isus S‑a retras de acolo și S‑a dus în părțile Tyrului și ale Sidonului.

22 Și iată că o femeie canaanită, venind din hotarele acelea, striga, zicând:

– Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este posedată cumplit de un demon!

23 Isusnu i‑a răspuns niciun cuvânt.

Ucenicii s‑au apropiat și L‑au rugat, zicând:

–Ajut‑o șilas‑o să plece, căci strigă după noi.

24 El însă, răspunzând, a zis:

– Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale Casei lui Israel.

25 Dar ea a venit și I s‑a închinat, zicând:

– Doamne, ajută‑mă!

26 Isus, răspunzând, a zis:

– Nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței.

27 Însă ea a zis:

– Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.

28 Atunci Isus, răspunzând, i‑a zis:

– O, femeie, mare este credința ta! Să ți se facă după cum dorești.

Și fiica ei a fost vindecată chiar în ceasul acela.

Isus vindecă mulți oameni bolnavi

29 Isus a plecat de acolo și a venit lângă Marea Galileei. Apoi a urcat pe munte și S‑a așezat acolo.

30 Au venit la El mulțimi maride oameni, având cu ei ologi, orbi, schilozi, muți și mulți alțibolnavi. Ei i‑au așezat la picioarele Lui, iar El i‑a vindecat,

31 astfel că mulțimea a rămas uimită văzând că muții vorbesc, cei schilozi se însănătoșesc, cei ologi umblă, iar cei orbi văd. Și L‑au slăvit pe Dumnezeul lui Israel.

Isus hrănește peste patru mii de oameni

32 Isus i‑a chemat pe ucenicii Săi și le‑a zis:

– Mi‑e milă decei dinmulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n‑au ce să mănânce. Nu vreau să‑i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leșine pe drum.

33 Ucenicii I‑au zis:

– De unde să luăm atâtea pâini în pustiaaceasta, ca să săturăm atâta mulțime?!

34 Isus i‑a întrebat:

– Câte pâini aveți?

Ei au zis:

– Șapte…și câțiva pești.

35 Și poruncind mulțimii să se așeze pe pământ,

36 Isusa luat cele șapte pâini și peștii și, după ce a mulțumit, le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor, iar uceniciile‑au împărțitmulțimilor.

37 Au mâncat toți și s‑au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase.

38 Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, în afară de femei și de copii.

39 După ce a lăsat mulțimile să plece,IsusS‑a urcat în barcă și S‑a dus în hotarele Magadanului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MAT/15-69ebdc2db96da9cef719a62d6c4848c3.mp3?version_id=126—

Fariseii și saducheii cer un semn

1 Apropiindu‑sede Elca să‑L pună la încercare, fariseii și saducheii I‑au cerut să le arate un semn din cer.

2 DarIsus, răspunzând, le‑a zis: „Când se înserează, voi spuneți: «Va fi vreme frumoasă, pentru că cerul este roșu învăpăiat.»

3 Iar dimineața,spuneți: «Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roșu întunecat.» Fața cerului știți s‑o pricepeți, dar semnele vremurilor nu le putețipricepe?

4 O generație rea și adulteră caută un semn, dar nu i se va da unaltsemn decât semnul lui Iona“. Apoi i‑a lăsat și a plecat.

Drojdia fariseilor și a saducheilor

5 Când ucenicii au ajuns de cealaltă partea mării,și‑au dat seama căau uitat să ia pâini.

6 Isus le‑a zis: „Aveți grijă și păziți‑vă de drojdia fariseilor și a saducheilor!“

7 Ei vorbeau între ei, zicând: „Ne spune așapentru că n‑am luat pâini.“

8 Cunoscând aceasta, Isus le‑a zis: „Puțin credincioșilor! De ce vorbiți între voică n‑aveți pâini?

9 Tot nu înțelegeți? Nici nu vă mai aduceți aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci miide oameniși câte coșnițe ați strâns?

10 Nici de cele șapte pâini pentru cei patru miide bărbațiși câte coșuri ați strâns?

11 Cum de nu înțelegeți că nu despre pâini v‑am vorbit?! Civ‑am spussă vă păziți de drojdia fariseilor și a saducheilor!“

12 Abia atunci au înțeles ucenicii că El nu le zisese să se păzească de drojdia pentru pâine, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor.

Mărturisirea de credință a lui Petru

13 Isus a venit în părțile Cezareei lui Filipși i‑a întrebat pe ucenicii Săi, zicând:

– Cine zic oamenii că este Fiul Omului?

14 Ei au zis:

– Uniizic că esteIoan Botezătorul, alțiizic că esteIlie, iar alțiispun despre El că esteIeremia sau unul dintre profeți.

15 El le‑a zis:

– Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?

16 Simon Petru, răspunzând, a zis:

– Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului cel Viu!

17 Isus, răspunzând, i‑a zis:

– Fericit ești tu, Simone, fiul lui Iona, pentru că nu carnea și sângele ți‑au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu Care este în ceruri.

18 Iar Eu îți spun că tu ești Petruși pe această stâncă Îmi voi zidi Biserica, iar porțile Locuinței Morțilorn‑o vor birui.

19 Îți voi da cheile Împărăției Cerurilor și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.

20 Atunci le‑a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui că El este Cristosul.

Isus vorbește despre moartea și învierea Sa

21 De atunci încolo, Isus a început să le arate ucenicilor că El trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe din partea bătrânilor, a conducătorilor preoților și a cărturarilor, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.

22 Petru însă L‑a luat deoparte și a început să‑L mustre, zicând:

–Dumnezeusă aibă milă de Tine, Doamne! Să nu cumva să Ți se întâmple așa ceva!

23 DarIsusS‑a întors și i‑a zis lui Petru:

– Pleacă! Înapoia Mea, Satan! Tu ești un prilej de poticnirepentru Mine, căci nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.

Prețul uceniciei

24 Atunci Isus le‑a zis ucenicilor Săi:

– Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să Mă urmeze.

25 Căci oricine vrea să‑și salveze viața o va pierde, dar cel ce‑și pierde viața de dragul Meu, o va găsi.

26 Într-adevăr, la ce i‑ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și‑ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?

27 Căci Fiul Omului urmează să vină în slava Tatălui Său împreună cu îngerii Lui și atunci El va răsplăti fiecăruia după lucrarea lui.

28 Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta nicidecum moartea înainte de a‑L vedea pe Fiul Omului venind în Împărăția Sa.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MAT/16-a5ee5ef7c1eb8a1e8f7d09d1650a4e81.mp3?version_id=126—

Schimbarea la față

1 După șase zile, Isus i‑a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele acestuia, și i‑a dus deoparte, pe un munte înalt.

2 AcoloI s‑a schimbat înfățișarea înaintea lor. Fața Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui au devenit strălucitoare ca lumina.

3 Și iată că li s‑au arătat Moise și Ilie, stând de vorbă cu El.

4 Petru I‑a zislui Isus:

– Doamne, este bine să fim aici! Dacă vrei, voi face aici trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.

5 În timp ce vorbea el, iată că un nor strălucitor i‑a acoperit. Și iată că un glas din nor a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care‑Mi găsesc plăcerea! De El să ascultați!“

6 Când au auzitglasul, ucenicii s‑au aruncat cu fațala pământși s‑au înspăimântat foarte tare.

7 Dar Isus S‑a apropiat și i‑a atins, zicând:

– Ridicați‑vă și nu vă temeți!

8 Când și‑au ridicat privirea, n‑au mai văzut pe nimeni în afară de Isus singur.

9 În timp ce coborau de pe munte, Isus le‑a poruncit, zicând:

– Să nu spuneți nimănui despre această viziune, până când nu va fi înviat Fiul Omului dintre cei morți.

10 Ucenicii L‑au întrebat, zicând:

– Atunci de ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?

11 Isus, răspunzând, a zis:

– Într-adevăr, Ilie vine și va reașeza toate lucrurile.

12 Dar Eu vă spun că Ilie a venit deja, însă ei nu l‑au recunoscut, ci au făcut cu el tot ce‑au vrut. Tot așa urmează să sufere și Fiul Omului din cauza lor.

13 Atunci ucenicii au înțeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

Vindecarea unui băiat demonizat

14 Când au ajuns la mulțime, un om s‑a apropiat de El, a îngenuncheat înaintea Lui

15 și I‑a zis:

– Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epilepticși suferă cumplit! Cade adesea în foc și adesea în apă!

16 L‑am adus la ucenicii Tăi, dar n‑au putut să‑l vindece.

17 Isus, răspunzând, a zis:

– O, generație necredincioasă și pervertită! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai îngădui? Aduceți‑l aici la Mine!

18 Isus a mustrat demonul, iar acesta a ieșit din el. Și băiatul a fost vindecat chiar în ceasul acela.

19 Atunci ucenicii s‑au dus deoparte la Isus și au zis:

– Noi de ce n‑am putut să‑l alungăm?

20 El le‑a răspuns:

– Din cauza puținei voastre credințe. Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință ca un bob de muștar, ați zice acestui munte: „Mută‑te de aici, acolo!“, iar el s‑ar muta. Nimic nu v‑ar fi imposibil!

21 Dar acest felde demoninu ies afară decât prin rugăciune și post.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

22 În timp ce erau adunați în Galileea, Isus le‑a zis: „Fiul Omului urmează să fie predatîn mâinile oamenilor.

23 Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va fi înviat.“ Ei s‑au întristat foarte tare.

Taxa pentru Templu

24 Când au ajuns în Capernaum, au venit la Petru cei ce încasau cele două drahmepentru Templuși l‑au întrebat:

– Învățătorul vostru nu plătește cele două drahmepentru Templu?

25 El le‑a răspuns:

– Ba da.

Când Petru a intrat în casă, Isus i‑a luat‑o înainte, zicând:

– Ce crezi, Simone? De la cine strâng regii pământului tributuri sau taxe? De la fiii lor sau de la străini?

26 Petru I‑a răspuns:

– De la străini.

Isus i‑a zis:

– Așadar, fiii sunt liberi.

27 Totuși, ca să nu‑i facem să se poticnească, du‑te la mare, aruncă undița și trage afară primul pește care va veni. Când îi vei deschide gura, vei găsi un stater. Ia‑l și dă‑li‑l lor pentru Mine și pentru tine.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MAT/17-a87a95cb8e875d9beb511d67b33aefe6.mp3?version_id=126—

Cel mai mare în Împărăția Cerurilor

1 În ceasul acela, ucenicii s‑au apropiat de Isus, zicând:

– Cine este, așadar, cel mai mare în Împărăția Cerurilor?

2 Isusa chemat un copilaș, l‑a pus să stea în mijlocul lor

3 și le‑a zis:

– Adevărat vă spun, dacă nu vă întoarceți și nu deveniți ca și copilașii, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor!

4 Prin urmare, oricine se smerește ca acest copilaș, acela este cel mai mare în Împărăția Cerurilor.

5 Și oricine primește în Numele Meu pe un astfel de copilaș, pe Mine Mă primește.

6 Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării.

Prilejuri de poticnire

7 Vai de lumeaaceasta, din cauza prilejurilor de poticnire! Căci este nevoie să vină prilejurile de poticnire, dar vai de omulacelaprin care vine prilejul de poticnire!

8 Dacă mâna sau piciorul tău te fac să păcătuiești, taie‑le și aruncă‑le! Este mai bine pentru tine să intri în viață schilod sau olog, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic!

9 Și dacă ochiul tău te face să păcătuiești, scoate‑l și aruncă‑l! Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în focul Gheenei!

Pilda despre oaia rătăcită

10 Vedeți să nu cumva să‑l disprețuiți pe vreunul dintre acești micuți, căci vă spun că îngerii lor din ceruri văd întotdeauna fața Tatălui Meu Care este în ceruri.

11 Fiindcă Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.

12 Ce credeți? Dacă unui om care are o sută de oi i se rătăcește una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci și nouă pe munți și se duce s‑o caute pe cea rătăcită?

13 Și dacă i se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de celelalte nouăzeci și nouă, care nu s‑au rătăcit!

14 Tot astfel, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară vreunul dintre acești micuți.

Când semenul tău păcătuiește împotriva ta

15 Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, du‑te și mustră‑ldoar între tine și el. Dacă te ascultă, l‑ai câștigat pe fratele tău.

16 Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine una sau douăpersoane, pentru ca „orice vorbă să fie întemeiată pe cuvântul a doi sau trei martori“.

17 Dacă nici de ei nu va ține seamă, spune acest lucru bisericii. Dar dacă nici de biserică nu va ține seamă, atunci să fie pentru tine ca un păgânși ca un vameș.

18 Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.

19 Din nou, adevărat vă spun că, dacă doi dintre voi se înțeleg pe pământ în privința oricărui lucru pe caredorescsă‑l ceară, le va fi dat de Tatăl Meu Care este în ceruri.

20 Căci unde sunt adunați doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt și Eu!

Pilda despre sclavul nemilostiv

21 Atunci Petru s‑a apropiat și L‑a întrebat:

– Doamne, de câte ori să‑l iert pe fratele meu când va păcătui față de mine? Până la șapte ori?

22 Isus i‑a zis:

– Eu nu‑ți zicsă‑l ierțipână la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.

23 De aceea, Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să‑și încheie socotelile cu sclavii săi.

24 Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care‑i datora zece mii de talanți.

25 Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soția lui, copiii lui și tot ce avea, pentru a fi plătitădatoria.

26 Atunci sclavul, aruncându‑se la pământ, i s‑a închinat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și‑ți voi plăti tot!“

27 Stăpânului acelui sclav i s‑a făcut milă de el, așa că l‑a lăsat și i‑a iertat datoria.

28 După ce a ieșit, sclavul acela l‑a găsit pe unul dintre confrații lui care‑i datora o sută de denari. El l‑a înșfăcat și, în timp ce‑l strângea de gât, i‑a zis: „Plătește ce‑mi datorezi!“

29 Atunci confratele său, aruncându‑se la pământ, l‑a rugat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și‑ți voi plăti.“

30 Dar el n‑a vrut, ci s‑a dus și l‑a aruncat în închisoare până când avea să plătească datoria.

31 Când confrații lui au văzut cele întâmplate, s‑au întristat foarte tare. Ei s‑au dus și i‑au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase.

32 Atunci stăpânul lui l‑a chemat la el și i‑a zis: „Sclav rău, eu ți‑am iertat ție toată datoria aceea, pentru că m‑ai rugat!

33 Nu trebuia oare să ai milă și tu de confratele tău, așa cum am avut eu milă de tine?“

34 Stăpânul s‑a mâniat și l‑a dat pe mâna călăilor, până când avea să plătească toată datoria.

35 Tot așa vă va face și Tatăl Meu ceresc, dacă fiecare dintre voi nu‑l iartă din inimă pe fratele său.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MAT/18-df36c43ac11b323ff3a3adbef2abe939.mp3?version_id=126—

Despre divorț

1 După ce a terminatde spusaceste cuvinte, Isus a plecat din Galileea și a venit în hotarele Iudeei, dincolo de Iordan.

2 L‑au urmat mulțimi maride oameniși acolo El i‑a vindecatpe cei bolnavi.

3 Niște farisei au venit la El ca să‑L pună la încercare și au zis:

– Îi este îngăduit unui bărbat să divorțeze de soția lui din orice motiv?

4 Isus, răspunzând, a zis:

– Oare n‑ați citit că, de la început, Creatorul „i‑a făcut bărbat și femeie“?

5 Și apoi a zis: „De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, iar cei doi vor fi un singur trup.“

6 Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ceea ce Dumnezeu a unitomul să nu despartă!

7 Ei I‑au zis:

– Atunci de ce a poruncit Moise casoțulsă‑i deasoțieio scrisoare de despărțire și să divorțeze de ea?

8 Isusa zis:

– Din cauza inimilor voastre împietrite v‑a dat voie Moise să divorțați de soțiile voastre, însă la început nu a fost așa.

9 Dar Eu vă spun că oricine divorțează de soția lui, în afarăde cazde curvie, și se căsătorește cu alta, comite adulter.

10 Ucenicii I‑au zis:

– Dacă acesta este motivulbărbatului față de soție, nu este de folos să te căsătorești!

11 Dar El le‑a zis:

– Nu toți primesc cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le‑a fost dat.

12 Căci există eunuci care s‑au născut așa din pântecul mamei lor, există eunuci care au fost făcuți eunuci de către oameni și există eunuci care s‑au făcut ei înșiși eunucide dragul Împărăției Cerurilor. Cel ce poate să primeascăcuvântul acesta, să‑l primească!

Isus și copilașii

13 Atunci au fost aduși la El niște copilași, ca să‑Și pună mâinile peste ei și să Se roage pentru ei, dar ucenicii i‑au mustrat.

14 Isus însă le‑a zis: „Lăsați copilașii și nu‑i opriți să vină la Mine, pentru că Împărăția Cerurilor este a celor ca ei!“

15 Apoi Și‑a pus mâinile peste ei și a plecat de acolo.

Isus și tânărul bogat

16 Și iată că unom, apropiindu‑se deIsus, a zis:

– Învățătorule, ce lucru bun să fac, ca să am viață veșnică?

17 Isusi‑a zis:

– De ce Mă întrebi despre „ce lucru bun“? Unul e Cel Ce este bun. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile!

18 El i‑a zis:

– Care?

Isus a zis:

– „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“,

19 „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta“și „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“.

20 Tânărul I‑a spus:

– Pe toate acestea le‑am păzit. Ce‑mi mai lipsește?

21 Isus i‑a spus:

– Dacă vrei să fii desăvârșit, du‑te, vinde‑ți averile și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în ceruri. Apoi vino, urmează‑Mă!

22 Când a auzit cuvintele acestea, tânărul a plecat întristat, pentru că avea multe averi.

23 Isus le‑a zis ucenicilor Săi:

– Adevărat vă spun, cu greu va intra cel bogat în Împărăția Cerurilor!

24 Din nou vă spun, este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!

25 Când au auzit lucrul acesta, ucenicii au rămas foarte uimiți și au zis:

– Atunci cine poate fi mântuit?

26 Uitându‑Sela ei, Isus le‑a zis:

– Lucrul acesta este imposibil pentru oameni, dar pentru Dumnezeu toate lucrurilesuntposibile.

27 Atunci Petru, răspunzând, I‑a zis:

– Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat. Noi ce vom avea?

28 Isus le‑a zis:

– Adevărat vă spun că la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul slavei Sale, voi, cei care M‑ați urmat, veți sta, de asemenea, pe douăsprezece tronuri și le veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

29 Și oricine își lasă case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau soție sau copii sau ogoare de dragul Numelui Meu, va primi de o sută de ori mai mult și va moșteni viața veșnică.

30 Dar mulțidintrecei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MAT/19-682241dfc3251473522653c1c7f9bcc8.mp3?version_id=126—

Pilda lucrătorilor viei

1 – Căci Împărăția Cerurilor se aseamănă cu stăpânul unei case, care a ieșit dis‑de‑dimineață să‑și angajeze lucrători la vie.

2 Și după ce s‑a înțeles cu lucrătorii pentru un denarpe zi, i‑a trimis în via lui.

3 Pe la ceasul al treileaa ieșit și i‑a văzut pe alții stând în piață fără lucru.

4 El le‑a zis acestora: „Duceți‑vă și voi în via mea și vă voi da ceea ce este drept!“

5 Și ei s‑au dus. A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouăleași a făcut la fel.

6 Când a ieșit pe laceasulal unsprezecelea, i‑a găsit pe alții stândîn piațăși i‑a întrebat: „De ce stați aici toată ziua fără lucru?“

7 Ei i‑au răspuns: „Pentru că nu ne‑a angajat nimeni!“ Atunci el le‑a zis: „Duceți‑vă și voi în via mea și veți primi ceea ce este drept.“

8 Când s‑a făcut seară, stăpânul viei i‑a zis administratorului său: „Cheamă lucrătorii și dă‑le plata, începând de la cei din urmă și până la cei dintâi.“

9 Au venit cei de la ceasul al unsprezecelea și au primit fiecare câte un denar.

10 Când au venit cei dintâi, s‑au gândit că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un denar fiecare.

11 După ce i‑au primit, murmurau împotriva stăpânului casei,

12 spunând: „Aceștia din urmă au muncit doar o oră și i‑ai făcut egali cu noi, care am îndurat greul și arșița zilei!“

13 Stăpânul, răspunzându‑i unuia dintre ei, a zis: „Prietene, eu nu te nedreptățesc! Nu te‑ai înțeles tu cu mine pentru un denar?

14 Ia ce‑ți aparține și pleacă! Eu vreau să‑i dau și acestuia din urmă ca și ție!

15 Sau nu am voie să fac ce vreau cu ceea ce‑mi aparține? Sau ochiul tău este răufiindcă eu sunt bun?“

16 Tot așa, cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

17 În timp ce Se suia spre Ierusalim, Isus i‑a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici și le‑a zis pe drum:

18 „Iată că ne suim spre Ierusalim și Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoților și a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte

19 și‑L vor da pe mâna neamurilor, ca să fie batjocorit, biciuit și răstignit. Dar a treia zi va fi înviat.“

Cererea unei mame

20 Atunci a venit la El mama fiilor lui Zebedei împreună cu fiii ei. I s‑a închinat și a cerut ceva de la El.

21 Isus a întrebat‑o:

– Ce dorești?

Ea I‑a zis:

– Poruncește ca acești doi fii ai mei să stea unul la dreapta și altul la stânga Ta, în Împărăția Ta.

22 Isus, răspunzând, a zis:

– Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care urmează să‑l beau Euși să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu?

Ei I‑au zis:

– Putem!

23 Isusle‑a zis:

– Veți bea într-adevăr paharul Meu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu, darprivilegiul dea ședea la dreapta și la stânga Mea nu ține de Mine să‑l dau, ci este pentru aceia cărora le‑a fost pregătit de Tatăl Meu.

24 Ceilalți zece, când au auzit, au fost indignați din cauza celor doi frați.

25 Atunci Isus i‑a chemat la El și a zis: „Știți că domnitorii neamurilor stăpânesc peste ele, iar mai marii lor își exercită autoritatea asupra lor.

26 Dar între voi nu va fi așa! Dimpotrivă, oricine vrea să fie mai mare între voi, va fi slujitorul vostru,

27 iar cel ce vrea să fie primul între voi, va fi sclavul vostru,

28 tot așa cum și Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să‑Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.“

Isus vindecă doi orbi la Ierihon

29 Când au ieșit din Ierihon, o mulțime marede oameniL‑a urmatpe Isus.

30 Și iată că doi orbi care ședeau lângă drum, când au auzit că trece Isus, au început să strige, zicând:

– Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!

31 Mulțimea îi mustra ca să tacă, dar ei strigau și mai tare:

– Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!

32 Isus S‑a oprit, i‑a chemat și i‑a întrebat:

– Ce doriți să fac pentru voi?

33 Ei au răspuns:

– Doamne, să ne fie deschiși ochii!

34 Lui Isus I s‑a făcut milă de ei și le‑a atins ochii. Imediat ei și‑au recăpătat vederea și L‑au urmat.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MAT/20-808678a07819050c5aa89ecc6f56d325.mp3?version_id=126—