Category: Marcu

Intrarea triumfală în Ierusalim

1 Când s‑au apropiat de Ierusalimși au ajunsla Betfaghe și Betania, înspre Muntele Măslinilor,Isusi‑a trimis pe doi dintre ucenicii Săi,

2 zicându‑le: „Duceți‑vă în satul dinaintea voastră. De îndată ce intrați în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n‑a încălecat încă niciun om. Dezlegați‑l și aduceți‑l!

3 Dacă vă va spune cineva: «De ce faceți aceasta?», să‑iziceți: «Domnul are nevoie de el.» Și imediat îl va trimite înapoi aici.“

4 Ei s‑au dus, au găsit măgărușul legat lângă ușă, afară în stradă, și l‑au dezlegat.

5 Unii dintre cei care stăteau acolo i‑au întrebat: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul?“

6 Ei le‑au zis așa cum le spusese Isus și aceștia i‑au lăsat să plece.

7 Au adus măgărușul la Isus, și‑au pus hainele peste el, iarIsusa șezut pe el.

8 Mulți își așterneau hainele pe drum,iar alțiiîmprăștiauramuri pe care le tăiaseră de pe câmpuri.

9 Cei care mergeau înainte și cei care‑L urmau strigau:

„Osana!

Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!

10 Binecuvântată este Împărăția care vine, Împărăția strămoșuluinostru David!

Osana în locurile preaînalte!“

Blestemarea smochinului neroditor

11 A intrat în Ierusalim, în Templu, S‑a uitat de jur‑împrejur la toate lucrurile și, pentru că era deja seara târziu, S‑a dus la Betania împreună cu cei doisprezece.

12 În ziua următoare, după ce au ieșit din Betania, luiIsusI s‑a făcut foame.

13 A văzut de departe un smochin care avea frunze și S‑a dussă vadădacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns la el, n‑a găsit nimic în el, în afară de frunze, pentru că nu era vremea smochinelor.

14 Atunci i‑a zis: „În veci să nu mai mănânce nimeni rod din tine!“ Ucenicii Lui au auzitaceste cuvinte.

Isus alungă comercianții din Templu

15 Au ajuns în Ierusalim. El a intrat în Templu și a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei

16 și nu lăsa pe nimeni să ducă vreun vasprin Templu.

17 El îi învăța și le zicea: „Oare nu este scris:

«Casa Mea va fi numită

o casă de rugăciune pentru toate neamurile.»?

Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!“

18 Conducătorii preoților și cărturarii au auzit lucrul acesta și căutau cum să‑L omoare, pentru că se temeau de El, deoarece întreaga mulțime era uimită de învățătura Lui.

19 Și ori de câte ori se făcea târziu,Isus și ucenicii Luiieșeau afară din cetate.

Puterea credinței

20 Dimineața, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini.

21 Petru și‑a amintitce se întâmplaseși i‑a zis:

–Rabbi, iată că smochinul pe care l‑ai blestemat s‑a uscat!

22 Isus, răspunzând, le‑a zis:

– Aveți credință în Dumnezeu!

23 Adevărat vă spun că, dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică‑te și aruncă‑te în mare!“ și nu s‑ar îndoi în inima lui, ci ar crede că se va întâmpla ceea ce spune, i se va daîntocmai.

24 De aceea vă spun ca toate lucrurile pe care le cereți atunci când vă rugați, să credeți că le‑ați și primit, și ele vi se vor da.

25 Și când stați în picioare rugându‑vă, să iertați dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru Care este în ceruri să vă ierte vouă nelegiuirile.

26 Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru Care este în ceruri nu vă va ierta nelegiuirile.

Autoritatea lui Isus

27 Au intrat apoi din nou în Ierusalim.

În timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoților, cărturarii și bătrânii

28 și L‑au întrebat:

– Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Și cine Ți‑a dat această autoritate ca să le faci?

29 Isus le‑a zis:

– Vă voi întreba un singur lucru. Răspundeți‑Mi și vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri.

30 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți‑Mi!

31 Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», va întreba: «Atunci de ce nu l‑ați crezut?»

32 Sau să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulțime, fiindcă toți considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet.

33 Așa că, răspunzându‑I lui Isus, au zis:

– Nu știm!

Atunci Isus le‑a zis:

– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MRK/11-9c8267102006feea16777ba5fbfb5377.mp3?version_id=126—

Pilda viticultorilor

1 Apoi a început să le vorbească în pilde:

– Un om a plantat o vie. A împrejmuit‑o cu un gard, a săpat un teasc și a construit un turn de pază.Apoi a arendat‑o unor viticultori și a plecat într‑o călătorie.

2 La vremea potrivită a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei din roadele viei.

3 Viticultorii însă l‑au apucat, l‑au bătut și l‑au trimis înapoicu mâinilegoale.

4 Stăpânula trimis apoi la ei un alt sclav, dar și pe acela l‑au lovit peste cap și l‑au umilit.

5 A trimis apoi un altul, dar pe acela l‑au omorât, și apoi încă mulți alții, dintre care pe unii i‑au bătut, iar pe alții i‑au omorât.

6 Singurul pe care‑l mai avea era un fiu preaiubit. În cele din urmă, l‑a trimis la ei, zicând: „Pe fiul meu îl vor respecta!“

7 Dar viticultorii aceia și‑au zis între ei: „Acesta este moștenitorul! Haideți să‑l omorâm și moștenirea va fi a noastră!“

8 Și l‑au apucat, l‑au omorât și l‑au scos afară din vie.

9 Așadar, ce va face stăpânul viei? El va veni și‑i va nimici pe viticultori, iar via o va da altora.

10 N‑ați cititcuvântulacestaînScriptură:

„Piatra pe care au respins‑o zidarii

a devenit Piatra din capul unghiului.

11 Domnul a făcut acest lucru

și este minunat în ochii noștri!“?

12 Ei căutau să pună mâna pe El, dar le‑a fost frică de mulțime; căci știau că împotriva lor spuseseIsuspilda. Așa că L‑au lăsat și au plecat.

Tributul datorat Cezarului

13 I‑au trimis la El pe câțiva dintre farisei și dintre irodienica să‑L prindă în cursă cu vorba.

14 Ei au venit și I‑au zis:

– Învățătorule, știm că ești adevăratși că nu‑Ți pasă de nimeni, căci nu Te uiți la fața oamenilor,ci‑iînveți calea lui Dumnezeu potrivit cu adevărul. Se cuvine să plătim tribut Cezaruluisau nu? Să plătim sau să nu plătim?

15 El însă, înțelegând ipocrizia lor, le‑a zis:

– De ce Mă puneți la încercare? Aduceți‑Mi un denar, să‑l văd!

16 Ei I‑au adus.

Isus le‑a zis:

– Chipul acesta și inscripția, ale cui sunt?

Ei I‑au zis:

– Ale Cezarului.

17 Isus le‑a zis:

– Dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!

Ei erau foarte uimiți de El.

Despre înviere

18 Apoi au venit la El saducheii, care zic că nu există înviere, și L‑au întrebat:

19 – Învățătorule, Moise ne‑a scris: „Dacă fratele cuiva moare și lasă în urmă o soție, dar fără să lase vreun copil, fratele lui s‑o ia de soție pe văduvă și să‑i ridice un urmașfratelui său.“

20 Eraudecișapte frați. Primul și‑a luat o soție, dar, când a murit, n‑a lăsat niciun urmaș.

21 Al doilea a luat‑o de soție pe văduvă, dar și el a murit fără să lase vreun urmaș. Așa s‑a întâmplat și cu al treilea.

22 Șiniciunul dintrecei șapte n‑a lăsat un urmaș. La urmă,după eitoți, a murit și femeia.

23 La înviere, când vor învia, soția căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut‑o de soție!

24 Isus le‑a zis:

– Oare nu vă rătăciți voi tocmai pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?

25 Căci atunci când învie dintre cei morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri.

26 Iar cu privire la faptul că cei morți sunt înviați, n‑ați citit în Cartea lui Moise,acolo unde scriedespre rug, cum i‑a vorbit Dumnezeu, zicând: „EusuntDumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.“?

27 El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii! Sunteți foarte rătăciți!

Cea mai mare poruncă

28 Unul dintre cărturari venise și‑i auzise discutând.

Când a văzut că Isus le‑a răspuns bine, L‑a întrebat:

– Care este cea dintâi poruncă dintre toate?

29 Isus a răspuns:

– Cea dintâi poruncă este: „Ascultă, Israel! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.

30 Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta.“Aceasta este cea dintâi poruncă.

31 A douaeste: „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți.“Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.

32 Cărturarul I‑a zis:

– Bine, Învățătorule! Este adevărat ceea ce ai spus, și anume că El este Unul singur, că nu este altul în afară de El

33 și că a‑L iubi pe El cu toată inima, cu toată priceperea și cu toată puterea și a‑l iubi pe semenul tău ca pe tine însuți înseamnă mult mai mult decât toate arderile‑de‑tot și decâttoatejertfele.

34 Când a văzut Isus că răspunsese cu înțelepciune, i‑a zis:

– Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.

Și nimeni nu mai îndrăznea să‑L întrebenimic.

Al cui fiu este Cristos?

35 În timp ce dădea învățătură în Templu, Isus a întrebat: „Cum de zic cărturarii despre Cristos că este fiul lui David?

36 David însuși, prinDuhul Sfânt, a spus:

«Domnul I‑a zis Domnului meu:

‘Șezi la dreapta Mea,

până‑i voi pune pe dușmanii Tăi sub picioarele Tale!’»

37 David însuși Îl numește «Domn». Deci cum este El fiul lui?“

Mulțimea cea mare Îl asculta cu plăcere.

Modul de viață ipocrit al cărturarilor

38 În învățătura Lui spunea: „Feriți‑vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi,le placsaluturile în piețe,

39 scaunele de onoare în sinagogi și locurile de onoare la mese.

40 Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare.“

Văduva săracă și dărnicia ei

41 S‑a așezat în fața vistierieiTempluluiși Se uita cum punea mulțimea bani în vistierie. Mulți dintre cei bogați puneau mult.

42 A venit și o văduvă săracă și a pus doi leptoni, care fac împreună un codrant.

43 Isusi‑a chemat pe ucenicii Lui și le‑a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți cei care au pus în vistierie,

44 pentru că toți au pus din belșugul lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, întreaga ei sursă de trai.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MRK/12-c2e0fe03bd704cb8eaec549cd7664cbb.mp3?version_id=126—

Semne ale sfârșitului

1 În timp ceIsusieșea din Templu, unul dintre ucenicii Lui I‑a zis:

– Învățătorule, iată ce pietreși ce clădiri!

2 Isus i‑a zis:

– Vezi tu clădirile acestea mari? Nu va fi lăsată aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.

3 Apoi S‑a așezat pe Muntele Măslinilor, de cealaltă parte a Templului, și Petru, Iacov, Ioan și Andrei L‑au întrebat deoparte:

4 – Spune‑ne când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul când urmează să fie împlinite toate acestea?

5 Isus a început să le vorbească astfel:

– Vedeți să nu vă ducă în rătăcire cineva!

6 Vor veni mulți în Numele Meu, zicând: „Eu suntAcela!“, și‑i vor duce în rătăcire pe mulți.

7 Când veți auzi de războaie și vești de războaie, să nu vă neliniștiți! Acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nuva fisfârșitul.

8 Un neam se va ridica împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății. Vor fi cutremure, în diverse locuri, și vor fi foamete și tulburări. Acestea vor fi începutul durerilor nașterii.

9 Luați seama la voi înșivă! Vă vor da pe mâna sinedriilorși veți fi bătuți în sinagogi. Veți fi puși să stați înaintea guvernatorilor și înaintea regilor din cauza Mea, ca mărturie pentru ei.

10 Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie proclamată la toate neamurile.

11 Când vă vor duce să vă dea pe mâna lor, să nu vă îngrijorați dinainte ce veți vorbi, ci spuneți ce vi se va da chiar în ceasul acela! Căci nu voi sunteți cei care veți vorbi, ci Duhul Sfânt.

12 Frate pe frate va da la moarte și tată pe copil. Copiii se vor ridica împotriva părinților și‑i vor omorî.

13 Veți fi urâți de toți din cauza Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela va fi mântuit.

14 Când veți vedea „urâciunea pustiirii“stând acolo unde n‑ar trebui, – cel ce citește, să înțeleagă! –, atunci cei din Iudeea să fugă în munți.

15 Cel ceva fipe acoperișul casei, să nu coboare, nici să nu intre în casă ca să‑și ia ceva din ea,

16 iar cel ce va fi la câmp, să nu se întoarcă să‑și ia haina.

17 Vai de cele ce vor fi însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea!

18 Rugați‑vă să nu se întâmple iarna.

19 Căci în zilele acelea va fi un necaz așa de mare, cum n‑a mai fost de la începutul creației, pe care a creat‑o Dumnezeu, și până acum, și nici nu va mai fi!

20 Iar dacă Domnul n‑ar fi scurtatnumărulzilelor, niciun om n‑ar scăpa. Dar, de dragul celor aleși, pe care El i‑a ales,Domnula scurtatnumărulzilelor.

Isus vorbește despre revenirea Sa

21 Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Iată, acolo este!“, să nu‑lcredeți!

22 Căci se vor ridica cristoși falși și profeți falși și vor face semne și minuni, pentru a‑i duce în rătăcire, dacă este posibil, pe cei aleși.

23 Voi însă păziți‑vă! V‑am spus mai dinainte toate lucrurile!

24 Dar în zilele acelea, după necazul acela,

„soarele se va întuneca,

luna nu‑și va mai da lumina,

25 stelele vor cădea din cer

și puterile din ceruri vor fi clătinate.“

26 Și atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu mare putere și slavă.

27 Atunci El va trimite îngerii, iar ei îi vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.

28 Învățați de la smochin pildalui: când mlădița lui devine deja fragedă și dă frunze, știți că vara este aproape.

29 Tot așa și voi, când vedeți că se întâmplă aceste lucruri, să știți că Eleste aproape, este chiar la uși.

30 Adevărat vă spun că nu va trece această generație până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri.

31 Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nicidecum nu vor trece!

Îndemn la veghere

32 Dar despre ziua sau ora aceea nu știe nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.

33 Luați seama! Fiți treji și rugați‑vă! Căci nu știți când va sosi vremea.

34 Esteca atunci când un om, plecat într‑o călătorie, își lasă casa, le dă sclavilor săi autoritate, fiecăruia slujba lui, și îi poruncește portarului să vegheze.

35 Vegheați deci, pentru că nu știți când vine stăpânul casei – sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșului, sau dimineața–

36 și nu cumva ca, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind!

37 Ceea ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheați!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MRK/13-3c8a156263270700a4e9983c565e6f61.mp3?version_id=126—

Uneltire împotriva lui Isus

1 Peste două zile era Paștele șiSărbătoareaAzimelor. Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să pună mâna pe Isus prin viclenie și să‑L omoare.

2 Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.“

Ungerea lui Isus la Betania

3 În timp ce El Se afla în Betania, șezând la masă în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum de nard pur, foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru și a turnatparfumulpe capul Lui.

4 Dar unii, indignați, își ziceau între ei: „Pentru ce s‑a făcut risipa aceasta de parfum?

5 Căci parfumul acesta s‑ar fi putut vinde cu peste trei sute de denari, iarbaniisă fi fost dați săracilor.“ Și o mustraupe femeie.

6 Însă Isus a zis: „Lăsați‑o! De ce o necăjiți? Ea a făcut o faptă bună față de Mine!

7 Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi și puteți să le faceți bine oricând vreți, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.

8 Ea a făcut ce a putut: Mi‑a uns trupul mai dinainte, în vederea pregătirii Mele pentru înmormântare.

9 Adevărat vă spun că oriunde va fi proclamată Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce a făcut aceastăfemeie, în amintirea ei.“

Trădarea lui Iuda

10 Atunci Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s‑a dus la conducătorii preoților ca să‑L dea pe mâna lor.

11 Când au auzit ei lucrul acesta, s‑au bucurat și i‑au promis că‑i vor da argint. Și el căuta cum să‑L dea pe mâna lor la momentul potrivit.

Masa pascală

12 În prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfeștemielul dePaște,ucenicii Lui L‑au întrebat:

– Unde vrei să ne ducem să‑Ți pregătim să mănâncijertfa dePaște?

13 El i‑a trimis pe doi dintre ucenicii Lui în cetate și le‑a zis:

– Duceți‑vă în cetate șiacolovă va întâlni un om care duce un vas cu apă. Urmați‑l,

14 și acolo unde va intra el, spuneți stăpânului casei astfel: „Învățătorul întreabă: «Unde este camera Mea de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»“

15 El vă va arăta sus o cameră mare și gata aranjată. Acolo să faceți pregătirile pentru noi!

16 Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsittotulașa cum le spuseseIsus. Și au pregătit Paștele.

Descoperirea trădătorului

17 Când s‑a înserat,Isusa venit împreună cu cei doisprezece.

18 În timp ce ședeau la masă și mâncau, Isus a zis:

– Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda.

19 Ei s‑au întristat foarte tare și unul câte unul au început să‑L întrebe:

– Nu cumva sunt eu?

20 Dar El le‑a zis:

– Este unul dintre cei doisprezece, cel care pune mâna în vas împreună cu Mine.

21 Căci Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s‑ar fi născut!

Cina Domnului

22 În timp ce mâncau,Isusa luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑oucenicilor, zicând: „Luați! Acesta este trupul Meu.“

23 Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit, l‑a datucenicilorși toți au băut din el.

24 Isusle‑a zis: „Acesta este sângele Meu,sângelenoului legământ, care este vărsat pentru mulți.

25 Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea, când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.“

26 După ce au cântat un imn, au ieșitîndreptându‑sespre Muntele Măslinilor.

Isus prezice lepădarea lui Petru

27 Isus le‑a zis:

– Toți vă veți poticni, pentru că este scris:

„Voi lovi păstorul,

și oile vor fi risipite!“

28 Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.

29 Petru I‑a răspuns:

– Chiar dacă toți se vor poticni, eu numă voi poticni!

30 Isus i‑a zis:

– Adevărat îți spun că astăzi, în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.

31 DarPetrua răspuns și mai convins:

– Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda nicidecum de Tine!

Și toți au spus la fel.

Ghetsimani

32 Apoi s‑au dus într‑un loc numit Ghetsimani, șiIsusle‑a zis ucenicilor Săi:

– Stați jos aici, până Eu Mă rog!

33 I‑a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se tulbure.

34 El le‑a zis:

– Nespus de mâhnit este sufletul Meu, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați!

35 Și, mergând puțin mai înainte, a căzutcu fațala pământ și Se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la El ceasulacela.

36 El zicea: „Abba, Tată, la Tine toate lucrurile sunt posibile! Îndepărtează de la Mine paharulacesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“

37 Apoi a venitla ucenici, dar i‑a găsit dormind.

El i‑a zis lui Petru:

– Simone, dormi?! N‑ai putut veghea nici măcar o oră?

38 Vegheați și rugați‑vă, ca să nu cădețiîn ispită! Duhul într-adevăr este dornic, dar carnea este neputincioasă.

39 S‑a îndepărtat și S‑a rugat din nou, zicând aceleași cuvinte.

40 A venit iarășila uceniciși i‑a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochiide somn. Ei nu știau ce să‑I răspundă.

41 Când a venit a treia oară, le‑a zis:

– Încă mai dormiți și vă odihniți?Destul! A sosit ceasul! Iată că Fiul Omului este predat în mâinile păcătoșilor.

42 Sculați‑vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează!

Arestarea lui Isus

43 Și imediat, în timp ce El încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime cu săbii și ciomege,trimișide conducătorii preoților, de către cărturari și de către bătrâni.

44 Trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe Care‑L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El și să‑L duceți sub pază!“

45 Când a venit, s‑a apropiat imediat deIsusși a zis: „Rabbi!“ Și L‑a sărutat.

46 Atunci ei au pus mâna peIsusși L‑au prins.

47 Unul dintre cei ce stăteau acolo a scos sabia și l‑a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu‑i urechea.

48 Însă Isus, răspunzând, le‑a zis: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat?

49 În fiecare zi eram cu voi în Templu și dădeam învățătură, dar n‑ați pus mâna pe Mine! Însă trebuie să se împlinească Scripturile.“

50 Atunci toți L‑au părăsit și au fugit.

51 Un anumit tânăr, care purta peste trupul gol doar o pânză de in, Îl urma pe Isus. Au pus mâna pe el,

52 dar el și‑a lăsat pânza de in și a fugit gol.

Isus înaintea Sinedriului

53 Pe Isus L‑au dus la marele preot, iaracolos‑au adunat toți conducătorii preoților, bătrânii și cărturarii.

54 Petru Îl urmase de departe până în curtea marelui preot, iar apoi se așezase împreună cu gărzile și se încălzea la foc.

55 Conducătorii preoților și întregul Sinedriucăutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să‑L condamne la moarte, dar n‑au găsit,

56 pentru că, deși mulți dădeau mărturii false împotriva Lui, mărturiile lor nu se potriveau.

57 Unii s‑au ridicat și au depus împotriva Lui o mărturie falsă, zicând:

58 – Noi L‑am auzit zicând: „Eu voi dărâma acest Templu, făcut de mâna omului, și în trei zile voi construi altul, care nu va fi făcut de mâna omului.“

59 Dar nici așa nu se potrivea mărturia lor.

60 Marele preot s‑a ridicat în mijlocullorși L‑a întrebat pe Isus, zicând:

– Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?

61 Dar El tăcea și nu răspundea nimic.

Marele preot L‑a întrebat din nou:

– Ești Tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?

62 Isus a răspuns:

– Eu sunt. Și Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind cu norii cerului!

63 Atunci marele preot, sfâșiindu‑și hainele, a zis:

– Ce nevoie mai avem de martori?!

64 Ați auzit blasfemia! Ce părere aveți?

Toți L‑au condamnatconsiderândcă este vrednic de moarte.

65 Unii au început să‑L scuipe, să‑I acopere fața, să‑L lovească și să‑I zică:

– Profețește!

Iar gărzile L‑au luat la palme.

Lepădarea lui Petru

66 În timp ce Petru se afla jos, în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot

67 și când l‑a văzut pe Petru încălzindu‑se la foc, s‑a uitat la el și a zis:

– Și tu erai cu nazarineanul Acela, Isus!

68 Dar el a negat, zicând:

– Nu știu, nici nu înțeleg despre ce vorbești!

A ieșit afară, în fața porții, șiatuncia cântat cocoșul.

69 Slujnica l‑a văzut și a început din nou să le spună celor ce stăteau acolo:

– Acesta esteunuldintre ei!

70 Dar el a negat din nou.

După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo i‑au zis din nou lui Petru:

– Cu siguranță și tu eștiunuldintre ei, căci ești galileean!

71 Dar el a început să blesteme și să jure,zicând:

– Nu‑L cunosc pe Omul Acesta despre care vorbiți!

72 Și imediat a cântat cocoșul a doua oară. Atunci Petru și‑a adus aminte cuvântul pe care i‑l spusese Isus: „Înaintea celui de‑al doilea cântat al cocoșului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Și gândindu‑se la aceasta a început să plângă.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MRK/14-2e91e1019f65f3002b09c27c0d042179.mp3?version_id=126—

Isus înaintea lui Pilat

1 Dis‑de‑dimineață, conducătorii preoților au ținut imediat sfat împreună cu bătrânii, cărturarii și întreg Sinedriul. Apoi, după ce L‑au legat pe Isus, L‑au dus și L‑au dat pe mâna lui Pilat.

2 Pilat L‑a întrebat:

– Ești Tu Împăratul iudeilor?

Isus, răspunzându‑i, a zis:

– Tuospui!

3 Conducătorii preoților Îl acuzau de multe lucruri.

4 Pilat L‑a întrebat din nou:

– Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te acuză ei!

5 Dar Isus n‑a mai răspuns nimic, astfel că Pilat era uimit.

Condamnarea lui Isus

6 Pilatle elibera la fiecare sărbătoare un prizonier pe care‑l cereau ei.

7 Era unul numit Barabba, închis împreună cu răsculații care săvârșiseră o crimă în timpul răscoalei.

8 Mulțimea a venit și a început să‑i ceară lui Pilat să facă ceea ce făcea de obicei.

9 Pilat le‑a răspuns, zicând:

– Vreți să vi‑L eliberez pe Împăratul iudeilor?

10 Căci știa că din invidie Îl dăduseră conducătorii preoților pe mâna lui.

11 Însă conducătorii preoților au incitat mulțimea să ceară să le elibereze mai bine pe Barabba.

12 Pilat, răspunzând iarăși, le‑a zis:

– Și atunci ce doriți să fac cu Cel pe Care‑L numiți Împăratul iudeilor?

13 Ei au strigat din nou:

– Răstignește‑L!

14 Pilat i‑a întrebat:

– Dar ce rău a făcut?

Însă ei strigau și mai tare:

– Răstignește‑L!

15 Și astfel, Pilat, dorind să facă pe placul mulțimii, le‑a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să‑L biciuiască,L‑a dat să fie răstignit.

Isus, batjocorit de soldați

16 Soldații L‑au dus în palat, adică în pretoriu, și au chemat toată cohorta.

17 L‑au îmbrăcat cu omantiede purpură, au împletit o coroană de spini și I‑au așezat‑o pe cap.

18 Și au început să‑L salute,zicând: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!“

19 Ei Îl loveau peste cap cu o trestie, Îl scuipau și se puneau în genunchi, închinându‑I‑se.

20 După ce și‑au bătut joc de El astfel, L‑au dezbrăcat demantiade purpură, L‑au îmbrăcat cu hainele Lui și L‑au dus afară să‑L răstignească.

Răstignirea

21 Au obligat un trecător,un omcare venea de la câmp, și anume pe Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru și al lui Rufus, să ducă crucea luiIsus.

22 L‑au adus la loculnumitGolgota, care tradus înseamnă „Locul Craniului“.

23 I‑au dat să bea vin amestecat cu smirnă,dar El nu l‑a luat.

24 După ce L‑au răstignit, și‑au împărțit hainele Lui între ei, aruncând sorții pentru ele,ca să știe ce să ia fiecare.

25 Era ceasul al treileacând L‑au răstignit.

26 Deasupra Luiera o inscripție pe care era scrisă acuzația: „Împăratul iudeilor.“

27 Au răstignit împreună cu El doi răsculați, unul la dreapta și unul la stânga Lui.

28 Astfel a fost împlinită Scriptura, care zice: „A fost numărat alături de cei nelegiuiți.“

29 Cei ce treceau pe acolo blasfemiau împotriva Lui, dădeau din cap și ziceau: „Ha! Tu, Cel Care dărâmi Templul și‑l reconstruiești în trei zile,

30 salvează‑Te pe Tine Însuțișidă‑Te jos de pe cruce!“

31 Tot astfel și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii, Îl batjocoreau între ei, zicând: „Pe alții i‑a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva!

32 «Cristosul»! «Împăratul lui Israel»! Să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem!“ Cei care erau răstigniți împreună cu El Îl insultau și ei.

Moartea lui Isus

33 Când a venit ceasul al șaselea, s‑a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea.

34 La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lema sabactani?“, care tradusînseamnă„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M‑ai părăsit?“

35 Unii dintre cei ce stăteau acolo L‑au auzit și au zis: „Iată că‑l strigă pe Ilie!“

36 Cineva a alergat și a umplut un burete cu oțet de vin, l‑a pus într‑o trestie și I l‑a dat să‑l bea, zicând: „Lăsați să vedem dacă vine Ilie să‑L dea jos!“

37 Dar Isus, strigând cu glas tare, Și‑a dat suflarea.

38 AtuncidraperiaTemplului s‑a rupt în două, de sus până jos.

39 Când centurionulcare stătea în fața lui Isus a văzut căȘi‑a dat suflarea astfel, a zis: „Într-adevăr, Omul Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“

40 Acolo erau și niște femei care priveau de departe. Printre ele erau și Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel tânăr și a lui Iose, și Salome,

41 care Îl urmaserăpe Isusși‑I slujiseră atunci când Se afla în Galileea. Și mai erau încă multe altele care veniseră cu El la Ierusalim.

Înmormântarea lui Isus

42 Când s‑a făcut deja seară, pentru că era Ziua Pregătirii, adică ziua de dinaintea Sabatului,

43 Iosif din Arimateea, un sfetnic distins din Sinedriu, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu, a îndrăznit să se ducă la Pilat și să‑i ceară trupul lui Isus.

44 Pilat a rămas uimit că murise deja și l‑a chemat pe centurion ca să‑l întrebe dacă murise demult.

45 Aflând aceasta de la centurion, i‑a dăruit lui Iosif trupul.

46 După ce a cumpărat o pânză de in,Iosifa dat jostrupul, L‑a înfășurat în pânza de in, L‑a pus într‑un mormânt săpat în stâncă și a rostogolit o piatră la intrarea mormântului.

47 Maria Magdalena și Maria,mamalui Iose, se uitau unde era pus.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MRK/15-62c28df69490e0775019390ab627db6d.mp3?version_id=126—

Învierea lui Isus

1 După ce a trecut ziua de Sabat, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme, ca să se ducă să‑L ungă.

2 Și, în prima zi a săptămânii, foarte de dimineață, în timp ce răsărea soarele, au venit la mormânt.

3 Ele își ziceau una către alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea mormântului?“

4 Însă când s‑au uitat, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese rostogolită.

5 Intrând în mormânt, au văzut un tânăr îmbrăcat într‑o robă albă, șezând în partea dreaptă, și s‑au înspăimântat.

6 Însă el le‑a zis: „Nu vă înspăimântați! Voi Îl căutați pe Isus din Nazaret, Cel Care a fost răstignit. A fost înviat; nu este aici! Iată locul unde‑L puseseră!

7 Dar duceți‑vă și spuneți‑le ucenicilor Lui și lui Petru că El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veți vedea, așa cum v‑a spus.“

8 Ele au ieșit și au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de tremur și de uimire. Și n‑au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau.

Isus li Se arată Mariei Magdalena și ucenicilor

9 După ce a înviat, în dimineața primei zile a săptămânii,Isusi S‑a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care alungase șapte demoni.

10 Ea s‑a dus și i‑a anunțat pe cei ce fuseseră împreună cu El, care se tânguiau și plângeau.

11 Dar când au auzit ei că trăiește și că fusese văzut de ea, n‑au crezut.

12 După aceea, în timp ce doi dintre ei se duceau pe jos la câmp, li S‑a arătat sub o altă înfățișare.

13 Ei s‑au dus și i‑au anunțat pe ceilalți, dar nici pe ei nu i‑au crezut.

14 Mai târziu, li S‑a arătat celor unsprezece, în timp ce stăteau la masă. El i‑a mustrat pentru necredința și pentru împietrirea inimii lor, fiindcă nu i‑au crezut pe cei care L‑au văzut înviat.

Marea Trimitere și înălțarea lui Isus la cer

15 Apoi le‑a zis: „Duceți‑vă în toată lumea și proclamați Evanghelia la orice făptură!

16 Cel care va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cel care nu va crede va fi condamnat.

17 Semnele care‑i vor însoți pe cei care cred sunt următoarele: în Numele Meu vor alunga demoni, vor vorbi în limbi noi,

18 vor lua în mâini șerpi, iar dacă vor bea cevaaducătorde moarte nu le va face rău deloc; își vor pune mâinile peste cei bolnavi, și aceștia se vor face bine.“

19 După ce le‑a vorbit, Domnul Isus a fost luat în cer și S‑a așezat la dreapta lui Dumnezeu.

20 Ei s‑au dus și au predicat pretutindeni, iar Domnul lucra împreună cu ei și confirma Cuvântul prin semnele care‑l însoțeau.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MRK/16-0b3af3ff85e8d5625c8884c9345e239d.mp3?version_id=126—