Category: Luca

Învățătura lui Isus despre rugăciune

1 Într‑o zi, Isus Se afla într‑un loc oarecare și Se ruga.

După ce a terminat, unul din ucenicii Lui I‑a zis:

– Doamne, învață‑ne să ne rugăm, așa cum i‑a învățat și Ioan pe ucenicii lui!

2 El le‑a zis:

– Când vă rugați, să zicețiastfel:

„Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească‑se Numele Tău!

Vie Împărăția Ta, facă‑se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ!

3 Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă‑ne‑o nouă în fiecare zi!

4 Și iartă‑ne păcatele noastre,

pentru că și noi iertăm oricui ne este dator!

Și nu ne duce în ispită,

ci scapă‑ne de cel rău!“

5 Apoi le‑a zis:

– Are cineva dintre voi vreun prieten la care să se ducă în miez de noapte și să‑i spună: „Prietene, împrumută‑mi trei pâini,

6 pentru că a venit la mine, de pe drum, un prieten de‑al meu și n‑am nimic ce să‑i pun înainte!“,

7 iar acesta să‑i răspundă dinăuntru: „Nu mă deranja. Ușa este deja încuiată, iar copiii mei sunt cu mine în pat. Nu mă pot ridica să‑ți dau.“?

8 Vă spun că, deși nu s‑ar ridica să‑i dea pentru că‑i este prieten, totuși, ca să nu se facă de rușine, până la urmă tot se va ridica și‑i va da orice are nevoie.

9 Prin urmare, vă spun: cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide!

10 Căci oricine cere primește; cel ce caută găsește, iar celui ce bate i se va deschide.

11 Cine este tatăl acela dintre voi, care, atunci când fiul său îi cere o pâine, să‑i dea în schimb o piatră, sau când îi cere un pește, să‑i dea un șarpe în loc de pește,

12 sau când îi cere un ou, să‑i dea un scorpion?

13 Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl Care este în ceruri le va da Duhul Sfânt celor ce I‑L cer!?

Isus și Beelzebul

14 Isus alunga un demon care era mut. După ce demonul a ieșit, mutul a vorbit, iar mulțimile au rămas uimite.

15 Unii dintre ei însă ziceau:

– El alungă demonii cuajutorul luiBeelzebul, conducătorul demonilor.

16 Iar alții, ca să‑L pună la încercare, căutau un semn din cerde la El.

17 DarIsus, cunoscându‑le gândurile, le‑a zis:

– Orice împărăție dezbinată împotriva ei înseși este pustiită. Iar o casădezbinatăîmpotriva ei înseși se prăbușește.

18 Și dacă Satan este dezbinat în el însuși, cum va dăinui împărăția lui?!Vă întreb aceastafiindcă ziceți că Eu alung demonii cuBeelzebul!

19 Iar dacă Eu alung demonii cuBeelzebul, fiiivoștri cu cine îi alungă? De aceea ei vor fi judecătorii voștri!

20 Dar dacă Eu alung demonii cu degetul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi.

21 Când cel puternic, pe deplin înarmat, își păzește propria locuință, bunurile lui sunt în siguranță.

22 Dar când vine unul și mai puternic și‑l învinge, îi ia toate armele în care s‑a încrezut și apoi împarte prăzile.

23 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine risipește.

24 Când duhul necurat iese dintr‑un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, dar n‑ogăsește. Atunci își spune: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit!“

25 Și când vine, o găsește măturată și împodobită.

26 Atunci se duce și mai ia alte șapte duhuri, mai rele decât el, și intrând, locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi.

Adevărata fericire

27 În timp ce Isus spunea aceste lucruri, o femeie din mulțime și‑a înălțat glasul și a zis:

– Fericit este pântecul care Te‑a purtat șifericiți suntsânii care Te‑au alăptat!

28 Dar El a zis:

– Fericiți sunt mai degrabă cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu și‑l păzesc!

Semnul profetului Iona

29 În timp ce numărul mulțimilor creștea, El a început să spună:

– Această generație este o generație rea. Ea caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona.

30 Căci, așa cum a fost Iona un semn pentru niniviteni, tot așa va fi și Fiul Omului pentru generația aceasta.

31 Regina din sud se va ridica la judecată alături de oamenii din generația aceasta și‑i va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon, iar aici iată că este Cevamai mare decât Solomon.

32 Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată alături de această generație și o vor condamna, pentru că ei s‑au pocăit lamesajulproclamat de Iona, iar aici iată că este Ceva mai mare decât Iona.

Candela trupului

33 Nimeni nu aprinde o candelă ca s‑o pună într‑o ascunzătoaresau sub un obroc, cio așazăpe un sfeșnicar, astfel încât cei ce intră, să vadă lumina.

34 Ochiul este candela trupului tău.Când ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină, dar când este rău, atunci trupul tăuesteplin de întuneric.

35 Ia seama deci ca lumina careesteîn tine să nu fie întuneric!

36 Prin urmare, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi întru totul plin de lumină, ca atunci când te‑ar lumina o candelă cu lumina ei strălucitoare.

Isus îi acuză pe liderii religioși

37 În timp ce Isus vorbea, un fariseu L‑a rugat să mănânce la el. Isus a intrat și S‑a așezat la masă.

38 Fariseul a rămas uimit când a văzut căIsusnu Se spălase înainte de masă.

39 Domnul i‑a zis:

– Voi, fariseii, curățați pe din afară paharul și farfuria, dar pe dinăuntru sunteți plini de jaf și de răutate.

40 Nesăbuiților, oare Cel Ce a făcut partea din afară n‑a făcut și partea dinăuntru?

41 Dați deci milostenie din lucrurile dinăuntru, și atunci toate vor fi curate pentru voi.

42 Dar vai de voi, fariseilor! Căci voi dați zeciuială din mentă, din tămâița de câmpși din orice legumă, dar neglijați judecata și dragostea lui Dumnezeu. Pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le neglijați.

43 Vai de voi, fariseilor! Căci voi iubiți scaunul de onoare în sinagogi și saluturile în piețe!

44 Vai de voi! Căci voi sunteți ca mormintele care nu se văd și peste care oamenii umblă fără să știe!

45 Unul dintre învățătorii Legii, răspunzând, I‑a zis:

– Învățătorule, spunând aceste lucruri, ne jignești și pe noi!

46 Dar El a zis:

– Vai și de voi, învățători ai Legii! Căci îi încărcați pe oameni cu poveri dificil de purtat, iar voi înșivă nu atingeți poverile nici măcar cu unul din degetele voastre!

47 Vai de voi! Căci voi zidiți mormintele profeților pe care i‑au ucis strămoșiivoștri!

48 Prin urmare, voi sunteți martori și încuviințați faptele strămoșilor voștri, căci ei i‑au ucis, iar voilezidițimormintele!

49 De aceea înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: „Le voi trimite profeți și apostoli, însă pe unii dintre ei îi vor ucide, iar pe alții îi vor persecuta“,

50 ca să se ceară de la această generație sângele tuturor profeților, care a fost vărsat de la întemeierea lumii

51 – de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia,care a pierit între altar și Templu. Da, vă spun că va fi cerut de la generația aceasta.

52 Vai de voi, învățători ai Legii! Căci ați luatcu voicheia cunoașterii. Nici voi n‑ați intrat și i‑ați împiedicat astfel și pe cei ce intrau!

53 Când Isus a ieșitde acolo, cărturarii și fariseii au început să‑L critice cu înverșunare și să‑I pună întrebări ostile despre multe lucruri,

54 pândindu‑L, ca să vâneze vreun cuvânt ieșit din gura Lui.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/11-5b030308734867ded338c5daffc53784.mp3?version_id=126—

Ipocrizia fariseilor

1 Între timp, mulțimea s‑a adunat cu zecile de mii, astfel că se călcau în picioare unii pe alții.Isusa început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi:

– Păziți‑vă pe voi înșivă de drojdia fariseilor, care este ipocrizia!

2 Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit și nimic ascuns care nu va fi făcut cunoscut.

3 De aceea, orice ați spus în întuneric, va fi auzit la lumină, și orice ați șoptit la ureche, în odăițe, va fi proclamat de pe acoperișuri.

Teamă de Dumnezeu, nu de oameni

4 Vă spun vouă, prietenilor Mei, să nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care, după aceea, nu mai pot face nimic.

5 Vă voi arăta însă de Cine să vă temeți: temeți‑vă de Cel Care, după ucidereatrupului, are autoritatea de a arunca în Gheenă. Da, vă spun, de Acela să vă temeți!

6 Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi assarioni? Și totuși, nici măcar una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu!

7 Chiar și firele de păr din capul vostru, toate vă sunt numărate! Nu vă temeți! Voi sunteți mai prețioși decât multe vrăbii.

8 Vă spun că pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi și Fiul Omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

9 Însă cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, va fi lepădat și el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

10 Și oricine va spunevreuncuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cel care va blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.

11 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a conducătorilor și a autorităților, să nu vă îngrijorați cum sau ce veți vorbi în apărarea voastră sau ce veți spune,

12 pentru că Duhul Sfânt vă va învăța chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneți.

Pilda bogatului nesăbuit

13 Cineva din mulțime I‑a zis:

– Învățătorule, spune‑i fratelui meu să împartă moștenirea cu mine!

14 Dar Isus i‑a răspuns:

– Omule, cine M‑a pus pe Mine judecător sau împărțitor între voi?!

15 Apoi le‑a zis:

– Fiți atenți și păziți‑vă de orice fel de lăcomie, căci viața cuiva nu stă în belșugul avuțiilor lui!

16 Și le‑a spus o pildă:

– Ogorul unui om bogat rodise din belșug.

17 El se gândea în sine însuși și zicea: „Ce să fac, pentru că nu mai am unde să‑mi depozitez roadele?!“

18 Atunci a zis: „Iată ce voi face: îmi voi dărâma hambarele, voi construi altele mai mari și voi depozita acolo tot grâul șitoatebunurile mele.

19 Apoi voi zice sufletului meu: «Suflete, ai multe bunuri, adunate pentru mulți ani. Odihnește‑te, mănâncă, bea și înveselește‑te!»“

20 Dar Dumnezeu i‑a zis: „Nesăbuitule! Chiar în noaptea aceasta ți se cere sufletul; și lucrurile pe care le‑ai pregătit, ale cui vor fi?!“

21 Așa este cel care adună pentru sine, dar care nu este bogat față de Dumnezeu!

Despre îngrijorări

22 Apoi le‑a zis ucenicilor Săi:

– De aceea vă spun: nu vă îngrijorați pentru viațavoastră,gândindu‑văce veți mânca, nici de trupul vostru,gândindu‑văcu ce vă veți îmbrăca!

23 Căci viața este mai mult decât mâncarea, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea.

24 Uitați‑vă cu atenție la corbi: ei nici nu seamănă, nici nu seceră și nu au nici cămară, nici hambar. ȘitotușiDumnezeu îi hrănește. Cu cât mai prețioși sunteți voi decât păsările!?

25 Și apoi, cine dintre voi, îngrijorându‑se, poate să adauge un cot la lungimea vieții lui?!

26 Prin urmare, dacă nu puteți face nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijorați de celelalte?!

27 Uitați‑vă cu atenție cum cresc crinii: ei nici nu se ostenesc, nici nu torc. Și totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s‑a îmbrăcat ca unul dintre ei!

28 Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puțin credincioșilor!?

29 Și voideci, nu căutați ce să mâncați și ce să beți, și nu fiți îngrijorați,

30 căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută. Tatăl vostru știe că aveți nevoie de acestea.

31 Căutați în schimb Împărăția lui Dumnezeuși vi se vor da și acestea.

32 Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatălui vostru Îi face plăcere să vă dea Împărăția!

33 Vindeți‑vă bunurile și dați milostenie. Faceți‑vă rost de săculețicare nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde hoțul nu se apropie, nici molia n‑o distruge.

34 Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.

Îndemn la veghere

35 Coapsele să vă fie încinse, iar candelele aprinse.

36 Să fițiși voi asemenea oamenilor care își așteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să‑i deschidă imediat atunci când va veni și va bate la ușă.

37 Fericiți sunt robii aceia pe care stăpânul, la venirea lui, îi va găsi veghind! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să se așeze la masă și se va apropia să le slujească!

38 Fie că vine la a doua strajădin noapte, fie că vine la a treia strajă, fericiți sunt aceia pe care‑i va găsi astfel!

39 Să știți lucrul acesta: dacă stăpânul casei ar ști la ce oră vine hoțul, ar veghea și n‑ar lăsa să i se spargă casa.

40 Și voi deci, fiți pregătiți, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.

Robul credincios și înțelept

41 Petru L‑a întrebat:

– Doamne, pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toți?

42 Domnul a răspuns:

– Cine este deci administratorul credincios și înțelept pe care stăpânul îl va pune responsabil peste ceilalți slujitori ai săi, ca să le dea partea de hrană la timp?

43 Fericit este robul acela, pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând așa!

44 Adevărat vă spun că îl va pune responsabil peste toate bunurile sale!

45 Dar, dacă robul acela zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie să vină!“ și începe să‑i bată pe slujitori și pe slujnice, să mănânce, să bea și să se îmbete,

46 stăpânul acelui rob va veni într‑o zi în care el nu se așteaptă și la o oră pe care n‑o știe. El îl va tăia în douăși‑i va hotărî partea la un loc cu necredincioșii.

47 Robul acela, care știe voia stăpânului său și nu se pregătește sau nu face potrivit cu voia acestuia, va fi bătut cu multe lovituri.

48 Iar cel ce nu știe, însă face lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu mai puține lovituri. Cui i s‑a dat mult, i se va cere mult, iar cui i s‑a încredințat mult, i se va cere și mai mult.

Nu pacea, ci dezbinarea

49 Eu am venit să arunc foc pe pământ și cât aș vreaca foculsă fi fost deja aprins!

50 Am un botez cu care trebuie să fiu botezat și cât de apăsat sunt până când acesta este îndeplinit!

51 Credeți că am venit să aduc pace pe pământ? Vă spun că nu, ci mai degrabă dezbinare.

52 Căci, de acum înainte, din cinci care vor fi într‑o casă, trei vor fi dezbinați împotriva a doi și doi împotriva a trei.

53 Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului,

iar fiul împotriva tatălui,

mama împotriva fiicei,

iar fiica împotriva mamei,

soacra împotriva nurorii ei,

iar nora împotriva soacrei.

Înțelegând vremurile

54 Apoi le‑a mai zis mulțimilor:

– Când vedeți un nor ridicându‑se la apus, ziceți imediat: „Vine ploaia.“ Și așa se întâmplă.

55 Iar când vântul suflă din sud, ziceți: „Va fi arșiță.“ Șiașase întâmplă.

56 Ipocriților! Fața cerului și a pământului știți s‑o deosebiți, dar vremea aceasta cum de nu știți s‑o deosebiți?

57 Și de ce nu judecați voi înșivă ce este drept?

58 În timp ce te duci cu acuzatorul tău la conducător, dă‑ți silința pe drum să te împaci cu el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna ofițerului, iar ofițerul să te arunce în închisoare!

59 Îți spun că nu vei ieși de acolo până când nu vei fi plătit și ultimul lepton!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/12-f2c656f331e8388edd00c450b192c2c6.mp3?version_id=126—

Chemare la pocăință

1 În acea vreme au sosit unii și I‑au istorisit lui Isus despre galileenii al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.

2 Isus, răspunzând, le‑a zis: „Credeți că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni, pentru că au suferit aceste lucruri?

3 Vă spun că nu! Dar dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri într‑un fel asemănător!

4 Sau credeți că acei optsprezece peste care a căzut turnul Siloamului și i‑a omorât au fost mai vinovați decât toți ceilalți oameni care locuiesc în Ierusalim?

5 Vă spun că nu! Ci dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri într‑un fel asemănător!“

6 Apoi le‑a spus această pildă: „Un om avea un smochin plantat în via sa. A venit să caute roade în el, dar n‑a găsit.

7 Atunci i‑a zis agricultorului: «Iată că sunt deja trei ani de când vin și caut roade în acest smochin, dar nu găsesc! Taie‑l deci! De ce să mai secătuiască pământul degeaba?!»

8 Însă acesta, răspunzând, i‑a zis: «Stăpâne, mai lasă‑l și anul acesta, iar eu voi săpa în jurul lui și îi voi pune gunoi.

9 Poate că, de acum înainte, va face roade. Dacă nu, îl vei tăia!»“

Vindecarea unei femei într‑o zi de Sabat

10 Într‑o zi de Sabat, Isus dădea învățătură într‑una din sinagogi.

11 Și iată că acolo era o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputință. Ea era încovoiată și nu se putea îndrepta pe deplin.

12 Când a văzut‑o, Isus a chemat‑o și i‑a zis: „Femeie, ești eliberată de neputința ta!“

13 El Și‑a întins mâinile peste ea și deodată ea s‑a îndreptat; și‑L slăvea pe Dumnezeu.

14 Însă conducătorul sinagogii, indignat că Isus a vindecat în ziua de Sabat, a zis mulțimii:

– Sunt șase zile în care trebuie să se lucreze. Veniți deci în acele zile să fiți vindecați, nu în ziua de Sabat!

15 Dar Domnul i‑a răspuns și a zis:

– Ipocriților! Oare în ziua de Sabat nu‑și dezleagă fiecare dintre voi boul sau măgarul de la iesle și‑l duce să‑l adape?!

16 Această femeie, care este o fiică a lui Avraam și pe care, iată, Satan a ținut‑o legată timp de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua de Sabat?

17 Toți împotrivitorii Lui au rămas de rușine când a zis aceste lucruri. Și întreaga mulțime se bucura de toate lucrurile minunate care se înfăptuiau prin El.

Pilda bobului de muștar și a drojdiei

18 Prin urmare, El a zis:

– Cu ce seamănă Împărăția lui Dumnezeu și cu ce o voi asemăna?

19 Ea este ca un bob de muștar pe care l‑a luat un om și l‑a aruncat în grădina lui. El a crescut și a devenit un pom, iar păsările cerului și‑au făcut cuiburi între ramurile lui.

20 El a zis iarăși:

– Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu?

21 Este ca drojdia pe care a luat‑o o femeieșia pus‑oîn trei măsuride făină, până a dospit totaluatul.

Intrarea în Împărăție

22 Isustrecea prin cetăți și prin sate, dând învățătură și continuându‑Și călătoria spre Ierusalim.

23 Cineva L‑a întrebat:

– Doamne, numai câțiva vor fi mântuiți?

El le‑a zis:

24 – Străduiți‑vă să intrați pe ușa cea îngustă! Căci vă spun că mulți vor încerca să intre, dar nu vor putea.

25 Odată ce Stăpânul casei se va ridica și va încuia ușa, voi, stând afară, veți începe să bateți la ușă și să ziceți: „Doamne, deschide‑ne!“ Dar El, răspunzând, vă va zice: „Nu știu de unde sunteți.“

26 Atunci veți începe să ziceți: „Noi am mâncat și am băut înaintea Ta, și pe străzile noastre ai dat Tu învățătură!“

27 Dar El, răspunzând, vă va zice: „Vă spun că nu știu de unde sunteți. Îndepărtați‑vă de la Mine, voi, toți lucrătorii nedreptății!“

28 Va fi plânsul și scrâșnirea dinților când îi veți vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov și pe toți profeții în Împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi alungați!

29 Vor veni de la Răsărit și de la Apus, de la Nord și de la Sud și se vor așeza la masă în Împărăția lui Dumnezeu.

30 Și iată că sunt unii dintre cei din urmă care vor fi cei dintâi și sunt unii dintre cei dintâi care vor fi cei din urmă.

Plângere asupra Ierusalimului

31 Chiar în ceasul acela au venit câțiva farisei și I‑au zis:

– Pleacă și du‑Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare!

32 El le‑a răspuns:

– Duceți‑vă și spuneți‑i acelei vulpi: iată, alung demoni și înfăptuiesc vindecări azi și mâine, iar a treia zi voi termina.

33 Trebuie însă ca azi, mâine și poimâine să‑Mi continui drumul, pentru că nu se poate ca un profet să piară afară din Ierusalim.

34 Ierusalime, Ierusalime, care omori profeții și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să‑ți adun copiii așa cum îșiadunăcloșca puii sub aripi, dar n‑ați vrut!

35 Iată, casa vă este lăsată pustie! Vă spun că nicidecum nu Mă veți mai vedea până când nu va venivremeacând veți zice: „Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/13-6244425faf9f7e30e465371be699ee34.mp3?version_id=126—

Isus vindecă un bolnav de hidropizie

1 Într‑o zi de Sabat, Isus a intrat să mănânce în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ei Îl urmăreau îndeaproape.

2 Și iată că înaintea Lui era un om bolnav de dropică.

3 Isus i‑a întrebat pe învățătorii Legii și pe farisei:

– Este voie să vindeci în ziua de Sabat sau nu?

4 Ei însă tăceau.Isusl‑a luatde mână, l‑a vindecat și l‑a lăsat să plece.

5 Apoi le‑a zis:

– Cine dintre voi, când îi cade fiul sau boul într‑un puț, nu‑l va scoate imediat afară în ziua de Sabat?

6 Și n‑au putut să‑I răspundă nimic la acestecuvinte.

Smerenie și ospitalitate

7 Când i‑a văzut pe cei invitați cum își aleg scaunele de onoare, le‑a spus următoarea pildă:

8 – Când ești invitat de cineva la o nuntă, să nu te așezi să mănânci în locul de onoare, ca nu cumva să fi fost invitat, de către gazdă, cineva mai de seamă decât tine,

9 iar cel ce te‑a invitat și pe tine, și pe el, să vină să‑ți spună: „Dă locul tău acestui om!“ Atunci, cu rușine, va trebui să ocupi cel din urmă loc.

10 Ci tu, când ești invitat, du‑te și așază‑te să mănânci în cel din urmă loc, pentru ca atunci când vine cel ce te‑a invitat, să‑ți spună: „Prietene, mută‑te mai în față!“ Atunci vei avea cinste înaintea tuturor celor ce șed la masă împreună cu tine.

11 Căci oricine se înalță pe sine, va fi smerit, și oricine se smerește, va fi înălțat.

12 Apoi i‑a zis și celui ce‑L invitase:

– Când dai un prânz sau o cină, nu‑ți invita nici prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te invite și ei pe tine și să fii astfel răsplătit.

13 Ci tu, când dai un ospăț, invită‑i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei ologi, pe cei orbi,

14 și vei fi fericit, pentru că ei n‑au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți.

Pilda celor invitați la cină

15 Când a auzit acestea, unul dintre cei ce ședeau la masă I‑a zis:

– Fericit este oricine va mâncaîn Împărăția lui Dumnezeu!

16 Dar Isus i‑a răspuns:

– Un om a dat o cină mare și i‑a invitat pe mulți.

17 La ora cinei, și‑a trimis sclavul să le spună celor invitați: „Veniți, căci acum toate sunt gata!“

18 Dar toți, unul după altul, au început să se scuze.Primul i‑a zis: „Am cumpărat un ogor și am nevoie să mă duc să‑l văd. Te rog să mă scuzi!“

19 Altul i‑a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să‑i pun la probă. Te rog să mă scuzi!“

20 Altul i‑a zis: „Tocmai m‑am însurat și de aceea nu pot să vin!“

21 Când sclavul s‑a întors, i‑a istorisit stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s‑a mâniat și i‑a zis sclavului său: „Ieși repede pe străzile și pe aleile cetății și adu‑i aici pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei orbi și pe cei ologi!“

22 La urmă, sclavul a zis: „Stăpâne, s‑a făcut ce ai poruncit și tot mai este loc!“

23 Stăpânul i‑a zis atunci sclavului: „Ieși pe drumuri și pe la garduri și silește‑ipe oamenisă vină, ca să mi se umple casa!

24 Căci vă spun că niciunul dintre acei oameni care fuseseră invitați nu va gusta din cina mea!“

Costul uceniciei

25 Împreună cu El mergeau mulțimi maride oameni. El S‑a întors și le‑a zis:

26 „Dacă vine cineva la Mine și nu‑și urăștetatăl, mama, soția, copiii, frații, surorile, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.

27 Oricine nu‑și duce crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.

28 Căci cine dintre voi, dacă vrea să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze costul, ca să vadă dacă are cu ce să‑l termine?

29 Pentru ca nu cumva, după ce‑i pune temelia, să nu‑l poată termina și toți cei care vădaceastasă înceapă să‑și bată joc de el

30 șisă zică: «Omul acesta a început să construiască și n‑a putut să termine!»

31 Sau care rege, când pornește la război împotriva altui rege, nu se așază mai întâi să hotărască dacă este în stare să i se opună cu zece miide oamenicelui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?!

32 Dacă nupoate, atunci, în timp ce acesta este încă departe, îi va trimite o solie ca să ceară pace.

33 Tot așa, oricine dintre voi, care nu renunță la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu.

34 Sarea este bună. Dar dacă sarea și‑a pierdut puterea de a săra, prin ce va fi făcută din nou sărată?!

35 Nu mai este de folos nici pentru pământ și nici pentru grămada de gunoi,ci oameniio aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/14-64d152dd1c5bedc9b08c426efb55cf68.mp3?version_id=126—

Pilda cu oaia pierdută

1 Toți vameșiiși păcătoșiise apropiau de El ca să‑L asculte.

2 Dar fariseii și cărturarii murmurau și ziceau:

– AcestOmîi primește pe păcătoși și mănâncă împreună cu ei!

3 El însă le‑a spus următoarea pildă:

4 – Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde una din ele, nu le lasă pe câmp pe celelalte nouăzeci și nouă și nu se duce după cea pierdută, până când o găsește?!

5 Iar când o găsește, o pune bucuros pe umeri,

6 vine acasă și‑și cheamă prietenii și vecinii, zicându‑le: „Bucurați‑vă împreună cu mine, fiindcă mi‑am găsit oaia pierdută!“

7 Tot așa, vă spun că va fi mai mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă deoamenidrepți care n‑au nevoie de pocăință!

Pilda cu moneda pierdută

8 Sau care femeie, dacă are zece drahmeși pierde una din ele, nu aprinde o candelă, nu mătură casa și nu caută cu atenție până când o găsește?!

9 Iar când o găsește, își cheamă prietenele și vecinele și le spune: „Bucurați‑vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem!“

10 Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește!

Pilda fiului risipitor

11 El a mai zis:

– Un om avea doi fii.

12 Cel mai tânăr dintre ei i‑a zis tatălui: „Tată, dă‑mi partea de avere care mi se cuvine!“ Și tatăl a împărțit între ei avuția.

13 Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul și a plecat într‑o țară îndepărtată, iar acolo și‑a risipit averea, trăind într‑un mod destrăbălat.

14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, iar el a început să ducă lipsă.

15 S‑a dus și s‑a alipit de unul dintre cetățenii acelei țări, iar acesta l‑a trimis pe câmpurile lui ca să‑i pască porcii.

16 El tânjea să se sature din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu iledădea nimeni.

17 Atunci și‑a venit în fire și a zis: „Câți angajați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici!

18 Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu și‑i voi spune: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta

19 și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă‑mă ca pe unul dintre angajații tăi!»“

20 Și s‑a ridicat și s‑a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l‑a văzut și i s‑a făcut milă de el. A alergatla el, l‑a îmbrățișat și l‑a sărutat mult.

21 Fiul i‑a zis: „Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău!“

22 Dar tatăl le‑a zis sclavilor săi: „Aduceți repede cea mai bună robă și îmbrăcați‑lcu ea! Puneți‑i un inel în deget și sandale în picioare!

23 Aduceți apoi vițelul cel îngrășat și tăiați‑l!Să mâncăm și să ne înveselim,

24 pentru că acest fiu al meu era mort, și trăiește iarăși, era pierdut, și a fost găsit!“ Și au început să se înveselească.

25 Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când a venit și s‑a apropiat de casă, a auzit muzică și dansuri

26 și l‑a chemat pe unul dintre slujitori ca să‑l întrebe ce se întâmplă.

27 Acesta i‑a răspuns: „A venit fratele tău, iar tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l‑a primit înapoi sănătos.“

28 Atunci el s‑a mâniat și n‑a vrut să intre. Tatăl lui a ieșit afară și l‑a rugatsă intre,

29 însă el, răspunzând, i‑a zis tatălui său: „Iată, eu îți slujesc de atâția ani și niciodată nu ți‑am încălcat porunca! Și mie nu mi‑ai dat niciodată nici măcar un ied ca să mă înveselesc cu prietenii mei!

30 Dar când a venit acest fiu al tău, care ți‑a mâncat averea cu prostituatele, lui i‑ai tăiat vițelul cel îngrășat!“

31 Tatăli‑a zis: „Copile, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce este al meu este și al tău.

32 Dar trebuia să ne înveselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, șiacumtrăiește, era pierdut, și a fost găsit!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/15-5182adf1ee9dad13630d565d84395ab5.mp3?version_id=126—

Pilda administratorului nedrept

1 Apoi le‑a zis ucenicilor:

– Un om bogat avea un administrator care a fost acuzat că‑i risipește averea.

2 El l‑a chemat și i‑a zis: „Ce înseamnă lucrul acesta pe care‑l aud despre tine? Dă socoteală de administrația ta, pentru că nu mai poți fi administrator!“

3 Administratorul și‑a zis: „Ce să fac, pentru că stăpânul meu va lua administrația de la mine? Să sap – nu sunt în stare, iar să cerșesc – mi‑e rușine.

4 Știu ce‑o să fac, pentru ca, atunci când voi fi îndepărtat din administrație, ei să mă primească în casele lor!“

5 I‑a chemat unul câte unul pe datornicii stăpânului său și i‑a zis primului: „Cât îi datorezi stăpânului meu?“

6 Acela i‑a răspuns: „O sută de bațide ulei de măsline.“ El i‑a zis: „Ia‑ți zapisul, așază‑te repede și scrie cincizeci!“

7 A zis apoi altuia: „Dar tu, cât îi datorezi?“ Acela i‑a răspuns: „O sută de coride grâu.“ El i‑a zis: „Ia‑ți zapisul și scrie optzeci!“

8 Stăpânul l‑a lăudat pe administratorul nedrept, deoarece lucrase cu perspicacitate.Căci fiii veacului acestuia sunt mai isteți față de propria lor generație, decât fiii luminii.

9 Și Eu vă spun: faceți‑vă prieteni cu ajutorul bogățieinedreptății, pentru ca, atunci când ea va înceta să mai fie, aceștia să vă primească în corturile veșnice!

10 Cine este credincios în lucrul cel mai mic, este credincios și în cel mare, și cine este nedrept în lucrul cel mai mic, este nedrept și în cel mare.

11 Așadar, dacă n‑ați fost credincioși în ce privește bogăția nedreptății, cine v‑o va încredința pe cea adevărată?!

12 Și dacă n‑ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?!

13 Niciun servitor nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul și‑l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia și‑l va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și bogăției.

14 Fariseii, care erau iubitori de bani, au auzit toate acestea și își băteau joc de El.

15 Dar El le‑a zis:

– Voi sunteți cei ce vă îndreptățiți pe voi înșivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile! Căci ce este înălțat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Alte învățături

16 Legea și Profețiiau ținutpână la Ioan. De atunci încoace se vestește Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și fiecare dă năvală în ea.

17 Este mai ușor să treacă cerul și pământul, decât să cadă o parte a vreunei literea Legii!

18 Oricine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta, comite adulter, iar cel care se căsătorește cu o femeie divorțată de soțul ei comite adulter.

Bogatul și Lazăr

19 Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură și in subțire și se bucura de lux în fiecare zi.

20 La poarta lui zăcea cineva sărac, pe nume Lazăr, care era plin de bube

21 și care tânjea să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Până și câinii veneau și‑i lingeau bubele.

22 Săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit apoi și bogatul și a fost înmormântat.

23 În Locuința Morților, unde se afla în chinuri, și‑a ridicat ochii și l‑a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul acestuia.

24 Atunci el, strigând, a zis: „Tată Avraam, ai milă de mine și trimite‑l pe Lazăr să‑și umezească vârful degetului în apă și să‑mi răcorească limba, căci suntatât dechinuit în flacăra aceasta!“

25 Însă Avraam a zis: „Copile, amintește‑ți că, în viața ta, tu ai primit lucrurile bune, iar Lazăr le‑a primit pe cele rele, așa că acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit.

26 Pe lângă toate acestea, între noi și voi a fost așezată o prăpastie mare, astfel încât cei ce vor să treacă de aici la voi, să nu poată, și niciceide acolo să nupoatătrece la noi.“

27 El a zis: „Atunci, te rog, tatăAvraam, să‑l trimiți în casa tatălui meu, –

28 căci am cinci frați –, ca să‑i avertizeze, așa încât să nu vină și ei în locul acesta de chin!“

29 Însă Avraam a zis: „Îi au pe Moise și pe Profeți. Să asculte de ei!“

30 Dar el a zis: „Nu, tată Avraam, ci dacă se duce la ei cineva dintre cei morți,atuncise vor pocăi!“

31 Însă Avraam i‑a zis: „Dacă nu ascultă de Moise și de Profeți, nu vor fi convinși nici dacă învie cineva dintre cei morți!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/16-352920102deae6c8d10a63e901a5ee65.mp3?version_id=126—

Despre păcat, credință și datorie

1 Le‑a zis apoi ucenicilor Săi:

– Este imposibil să nu vină prilejuri de poticnire, dar vai de acela prin care vin!

2 Ar fi mai bine pentru el dacă i s‑ar atârna de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare, decât să‑l facă să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți!

3 Fiți atenți la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră‑l, iar dacă se pocăiește, iartă‑l!

4 Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori se întoarce la tine și zice: „Mă pocăiesc!“, tu să‑l ierți!

5 Apostolii I‑au zis Domnului:

– Mărește‑ne credința!

6 Domnul le‑a răspuns:

– Dacă ați avea credință ca un bob de muștar, ați zice acestui dud: „Dezrădăcinează‑te și sădește‑te în mare!“, iar el v‑ar asculta.

7 Cine dintre voi,dacăare un sclav care ară sau paște oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino imediat și așază‑te să mănânci!“?!

8 Nu‑i va zice mai degrabă: „Pregătește‑mi să mănânc și încinge‑te să‑mi slujești câtă vreme mănânc și beau eu, iar după aceea vei mânca și vei bea și tu!“?!

9 Va avea el cumva recunoștință față de sclav pentru că acesta a făcut ce i s‑a poruncit? Nu cred.

10 Tot așa și voi: când faceți tot ceea ce vi s‑a poruncit, să ziceți: „Suntem niște sclavi netrebnici. Am făcut ceea ce eram datori să facem.“

Isus curățește zece leproși

11 În drum spre Ierusalim, El a trecut printre Samaria și Galileea.

12 În timp ce intra într‑un sat, L‑au întâlnit zece bărbați leproși.

Ei au stat la distanță

13 și și‑au ridicat glasul, zicând:

– Stăpâne Isuse, ai milă de noi!

14 Când i‑a văzut, Isus le‑a zis:

– Duceți‑vă și arătați‑vă preoților!

Și, în timp ce se duceau, au fost curățiți.

15 Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s‑a întors slăvindu‑L pe Dumnezeu cu glas tare.

16 El s‑a aruncat cu fața la picioarele lui Isus și I‑a mulțumit. Era samaritean.

17 Isus, răspunzând, a zis:

– Oare n‑au fost zece curățiți?! Unde sunt ceilalți nouă?

18 Nu s‑a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?

19 Apoi i‑a zis:

– Ridică‑te și du‑te! Credința ta te‑a vindecat.

Venirea Împărăției lui Dumnezeu și a Fiului Omului

20 Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, Isus le‑a răspuns și a zis:

– Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel încât să fie observată,

21 șinici nu se va zice: „Iat‑o aici!“ sau „Uite‑oacolo!“ Căci iată, Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru!

22 El le‑a zis apoi ucenicilor:

– Vor veni zile când veți tânji să vedeți una din zilele Fiului Omului, dar n‑o veți vedea!

23 Vă vor zice: „Iată‑L aici!“ sau „Iată‑L acolo!“ Să nu vă duceți și să nu‑iurmați!

24 Căci, așa cum fulgerul, când scânteiază, luminează cerul dintr‑o parte în cealaltă, tot așa va fișiFiul Omului în ziua Sa!

25 Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație.

26 Așa cum s‑a întâmplat în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului.

27 Oameniimâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care Noe a intrat în arcă și a venit potopul și i‑a distrus pe toți.

28 De asemenea,va fiașa cum s‑a întâmplat în zilele lui Lot:oameniimâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau,

29 dar, în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și sulf din cer și i‑a distrus pe toți.

30 Tot așa va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului.

31 În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperișulcaseiși va avea lucrurile în casă, să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la cele lăsate în urmă.

32 Aduceți‑vă aminte de soția lui Lot!

33 Oricine caută să‑și scape viața, o va pierde, dar cel care și‑o va pierde, o va păstra.

34 Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într‑un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.

35 Două femei vor măcina împreună – una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată.

36 Doi bărbați vor fi la câmp – unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.

37 Ei L‑au întrebat:

– Unde, Doamne?

Isusle‑a zis:

– Oriunde va fi trupul, acolo se vor aduna și vulturii.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/17-6fb4e4e131f2dac19d04e7d28a7f5146.mp3?version_id=126—

Pilda văduvei stăruitoare

1 Le‑a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna și să nu se descurajeze.

2 El a zis:

– Într‑o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu‑i era rușine.

3 În cetatea aceea era și o văduvă care tot venea la el și‑i zicea: „Fă‑mi dreptateîn disputa cuacuzatorul meu!“

4 Pentru o vreme n‑a vrutsă‑i facă dreptate, dar după aceea și‑a zis: „Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeușinici de oameni nu mi‑e rușine,

5 totuși, pentru că această văduvă mă tot deranjează, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină la nesfârșit și să mă bată la cap!“

6 Apoi Domnul a zis:

– Să auziți ce zice judecătorul cel nedrept!

7 Și oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleșilor Săi, care strigă zi și noapte către El, cu toate că întârzie față de ei?!

8 Vă spun că le va face dreptate în curând! Dar când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credințăpe pământ?

Pilda fariseului și a colectorului de taxe

9 A mai spus și următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt drepți și îi disprețuiau pe ceilalți:

10 – Doi oameni s‑au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era vameș.

11 Fariseul stătea în picioare și se ruga însine însuși astfel: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că eu nu sunt precum ceilalți oameni – tâlhari, nedrepți, adulterini – sau ca și vameșul acesta!

12 Eu postesc de două ori pe săptămânăși dau zeciuială din tot ceea ce câștig!“

13 Vameșul însă stătea la distanță și nu îndrăznea nici măcar să‑și ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: „Dumnezeule, îndură‑Te de mine, păcătosul!“

14 Eu vă spun că mai degrabă acesta s‑a coborât acasă îndreptățit, decât celălalt. Căci oricine se înalță pe sine, va fi smerit, iar cel ce se smerește, va fi înălțat!

Isus și copilașii

15 I‑au adus și niște copilași ca să Se atingă de ei, dar ucenicii, când au văzut aceasta, i‑au mustrat.

16 Isus însă i‑a chemat la Sine și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu‑i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei!

17 Adevărat vă spun că oricine nu primește ca un copilaș Împărăția lui Dumnezeu, nicidecum nu va intra în ea!“

Isus și conducătorul bogat

18 Un anumit conducător L‑a întrebat, zicând:

– Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?

19 Isus i‑a zis:

– De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu.

20 Cunoști poruncile: „Să nu comiți adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta.“

21 El a spus:

– Pe toate acestea le‑am păzit încă din tinerețea mea.

22 Auzind aceasta, Isus i‑a zis:

– Îți mai lipsește un singur lucru: vinde tot ce ai și împarte săracilor, și vei avea astfel o comoară în ceruri. Apoi vino, urmează‑Mă!

23 Când a auzit elaceste lucruri, s‑a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.

24 Isus a văzut că se întristase foarte tare și a zis:

– Cât de greu este pentru cei ce au bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu!

25 Căci este mai ușor să treacă o cămilă prin deschizătura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!

26 Cei ce au auzitaceastaau zis:

– Atunci cine poate fi mântuit?

27 El a zis:

– Ceea ce este imposibil pentru oameni este posibil pentru Dumnezeu.

28 Atunci Petru I‑a zis:

– Iată, noi le‑am lăsat pe ale noastre și Te‑am urmat.

29 El le‑a răspuns:

– Adevărat vă spun că nu este nimeni care să‑și fi lăsat casa sau soția sau frații sau părinții sau copiii de dragul Împărăției lui Dumnezeu

30 și care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine, viață veșnică.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

31 Apoi i‑a luatdeopartepe cei doisprezece și le‑a zis: „Iată că ne suim spre Ierusalim și toate cele scrise prin profeți despre Fiul Omului se vor împlini.

32 Căci El va fi dat pe mâna neamurilor, va fi batjocorit, chinuit, scuipat

33 și, după ce‑L vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“

34 Ei n‑au înțeles nimic din aceste lucruri. Vorbirea aceasta era ascunsă de ei și nu pricepeau ce li se spunea.

Isus vindecă un orb lângă Ierihon

35 În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un orb ședea lângă drum, cerșind.

36 Când a auzit mulțimea trecând,orbula întrebat ce se întâmplă.

37 L‑au înștiințat că trece Isus nazarineanul.

38 Atunci el a început să strige, zicând:

– Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!

39 Cei ce mergeau înainte, îl mustrau ca să tacă, dar el striga și mai tare:

– Fiul lui David, ai milă de mine!

40 Isus S‑a oprit și a poruncit să fie adus la El.

Cândorbuls‑a apropiat,Isusl‑a întrebat:

41 – Ce dorești să fac pentru tine?

El I‑a răspuns:

– Doamne, să‑mi recapăt vederea!

42 Isus a zis:

– Recapătă‑ți vederea! Credința ta te‑a vindecat.

43 Deodată el și‑a recăpătat vederea și L‑a urmat pe Isus, slăvindu‑L pe Dumnezeu. Tot poporul care văzuse acest lucru a dat laudă lui Dumnezeu.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/18-d32e386f3257066ac6827dcf01813b31.mp3?version_id=126—

Isus și Zacheu

1 Isusa intrat în Ierihon și treceaprin cetate.

2 Și iată că un om, pe nume Zacheu, care era șeful colectorilor de taxe și care era bogat,

3 căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, căci era mic de statură.

4 Atunci el a alergat înainte și s‑a urcat într‑un sicomorca să‑L vadă, căci pe drumul acela urma să treacă.

5 Când a ajuns Isus în locul acela, S‑a uitat în sus și i‑a zis:

– Zacheu, dă‑te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta.

6 El s‑a dat repede jos și, bucuros, L‑a primit ca oaspete.

7 Când au văzut acest lucru, toți murmurau și ziceau:

– A intrat să poposească la un om păcătos!

8 Dar Zacheu a statînainteaDomnului și I‑a zis:

– Iată, Doamne, jumătate din posesiunile mele le dau celor săraci, iar dacă am înșelat pe cineva cu ceva, îi dau înapoi de patru ori mai mult!

9 Isus i‑a zis:

– Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, deoarece și el este un fiu al lui Avraam!

10 Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

Pilda celor zece mine

11 În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat și le‑a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu urma să se arate deodată.

12 Așadar, le‑a zis:

– Un nobil a plecat într‑o țară îndepărtată ca să preia un regat și apoi să se întoarcă.

13 I‑a chemat pe zece dintre sclavii lui, le‑a dat zece mineși le‑a zis: „Folosiți‑le în negoț până când mă întorc eu!“

14 Dar cetățenii lui îl urau și au trimis în urma lui o solie, zicând: „Nu vrem ca acesta să domnească peste noi!“

15 La întoarcerea sa, după ce a preluat regatul, a spus să fie chemați sclavii aceia, cărora le dăduse argintul, ca să afle cât au câștigat.

16 Primul a venit, zicând: „Stăpâne, mina ta a mai adus încă zece mine.“

17 Stăpânul i‑a zis: „Bine, sclav bun! Pentru că ai fost credincios într‑un lucru foarte mic, primește autoritate peste zece cetăți!“

18 Apoi a venit al doilea, zicând: „Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci!“

19 Stăpânul i‑a zis și acestuia: „Primește și tuautoritatepeste cinci cetăți!“

20 Un altul a venit, zicând: „Stăpâne, iată‑ți mina! Am ținut‑o învelită într‑un ștergar,

21 căci m‑am temut de tine, fiindcă ești un om aspru,careiei ceea ce n‑ai pus și seceri ceea ce n‑ai semănat!“

22 Stăpânuli‑a zis: „Sclav rău, te voi judeca după cuvintele tale! Știai că sunt un om aspru, care iau ceea ce n‑am pus și secer ceea ce n‑am semănat?

23 Atunci de ce n‑ai pus argintul la bancă, pentru ca, la întoarcere, să strâng cu dobândă?“

24 Și le‑a zis celor care stăteau acolo: „Luați‑i mina și dați‑i‑o celui ce are zece mine.“

25 Ei au zis: „Stăpâne, el are zece mine!“

26 Vă spun că celui ce are, i se va da, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are.

27 Cât despre acei dușmani ai mei, care n‑au vrut să domnesc eu peste ei, aduceți‑i aici și omorâți‑i înaintea mea!

Intrarea triumfală în Ierusalim

28 După ce a spus aceste lucruri,Isusa pornit în frunte, suindu‑Se spre Ierusalim.

29 Când S‑a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit „al Măslinilor“, i‑a trimis pe doi dintre ucenici,

30 zicând: „Duceți‑vă în satul dinaintea voastră. Când intrați în el veți găsi un măgăruș legat, pe care n‑a încălecat nimeni niciodată. Dezlegați‑l și aduceți‑l!

31 Dacă vă va întreba cineva: «De ce‑ldezlegați?», să‑i ziceți: «Domnul are nevoie de el.»“

32 Cei ce fuseseră trimiși s‑au dus și au găsittotulașa cum le spuseseIsus.

33 În timp ce dezlegau măgărușul, stăpânii acestuia i‑au întrebat:

– De ce dezlegați măgărușul?

34 Ei au răspuns:

– Domnul are nevoie de el!

35 Și l‑au adus la Isus. Apoi și‑au aruncat hainele peste măgăruș și L‑au așezat pe Isus călare.

36 În timp ce El înainta,oameniiîși așterneau hainele pe drum.

37 Când S‑a apropiat deja de povârnișul dinspre Muntele Măslinilor, toți cei din mulțimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să‑L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.

38 Ei ziceau:

– Binecuvântat este Împăratul

Care vine în Numele Domnului!

Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!

39 Unii farisei din mulțime I‑au zis:

– Învățătorule, mustră‑Ți ucenicii!

40 Isus, răspunzând, a zis:

– Vă spun că, dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga!

Isus plânge pentru Ierusalim

41 Când S‑a apropiat de cetate și a văzut‑o,Isusa plâns pentru ea.

42 El a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, în această zi, lucrurilecare‑ți puteau aducepacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi!

43 Vor veni zile peste tine când dușmanii tăi vor ridica baricade împotriva ta, te vor înconjura și te vor asedia din toate părțile!

44 Te vor strivi de pământ, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n‑ai cunoscut vremea cercetării tale!“

Isus alungă comercianții din Templu

45 Isusa intrat în Templu și a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeauacolo,

46 zicându‑le: „Este scris:

«Casa Mea va fi o casă de rugăciune»,

dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!“

47 Isusdădea în fiecare zi învățătură în Templu. Conducătorii preoților, cărturarii și fruntașii poporului căutau să‑L omoare,

48 dar nu știau ce să facă, pentru că tot poporul se ținea strâns de El, ascultându‑L.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/19-6e0b20a035fdd9579a0e75cee5ec8e29.mp3?version_id=126—

Autoritatea lui Isus

1 Într‑una din zile, în timp ceIsusdădea învățătură poporului în Templu și vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoților și cărturarii, împreună cu bătrânii,

2 și L‑au întrebat, zicând:

– Spune‑ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri și cine Ți‑a dat această autoritate?

3 Isus, răspunzând, le‑a zis:

– Vă voi întreba și Eu un lucru. Spuneți‑Mi:

4 botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?

5 Ei însă discutau între ei, zicând:

– Dacă vom răspunde: „Din cer!“, va întreba: „Atuncide ce nu l‑ați crezut?“,

6 iar dacă vom răspunde: „De la oameni!“, tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet.

7 Așa că I‑au răspuns că ei nu știu de undeera.

8 Atunci Isus le‑a zis:

– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

Pilda viticultorilor

9 Apoi a început să spună poporului următoarea pildă:

– Un om a plantat o vie, a arendat‑o unor viticultori și a plecat într‑o călătorie pentru un timp îndelungat.

10 La vremea potrivită a trimis un sclav la viticultori, ca să‑i dea din rodul viei.

Viticultorii însă l‑au bătut și l‑au trimis înapoi cu mâinile goale.

11 Stăpânula trimis un alt sclav, dar și pe acela l‑au bătut și, după ce l‑au umilit, l‑au trimis înapoicu mâinilegoale.

12 A mai trimis un al treilea, dar și pe acesta l‑au rănit și l‑au alungat.

13 Atunci stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit. Poate că pe acesta îl vor respecta!“

14 Dar viticultorii, când l‑au văzut, și‑au zis unii altora: „Acesta este moștenitorul! Să‑l omorâm pentru ca moștenirea să fie a noastră!“

15 Și l‑au scos afară din vie și l‑au omorât.

Așadar, ce le va face stăpânul viei?

16 El va veni și‑i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora.

Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis:

– Să nu se întâmple așa!

17 Dar El, uitându‑Se la ei, a zis:

– Atunci ce înseamnăcuvântulacesta care a fost scris:

„Piatra pe care au respins‑o zidarii

a devenit Piatra din capul unghiului.“?

18 Oricine cade peste piatra aceea va fi zdrobit, iar pe acela peste care cade ea, îl va spulbera.

19 Chiar în ceasul acela cărturarii și conducătorii preoților au căutat să pună mâna pe El, dar le‑a fost frică de popor. Căci știau că împotriva lor spusese această pildă.

Tributul datorat Cezarului

20 Atunci L‑au urmărit îndeaproape și au trimis nișteoameniperfizi, care se prefăceau că sunt drepți, ca să‑L prindă cu vorba și să‑L poată da astfel pe mâna conducerii și autorității guvernatorului.

21 Aceștia L‑au întrebat:

– Învățătorule, știm că vorbești și‑i învețipe oamenice este drept, că nu ai în vedere fața oamenilor,ci‑i înveți calea lui Dumnezeu potrivit cu adevărul.

22 Se cuvine să plătim tribut Cezaruluisau nu?

23 El însă, observând viclenia lor, le‑a zis:

24 – Arătați‑Mi un denar! Chipul și inscripția de pe el, ale cui sunt?

Ei au zis:

– Ale Cezarului.

25 El le‑a zis:

– Prin urmare, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!

26 Astfel, ei n‑au putut să‑L prindă cu vorba înaintea poporului și, uimiți de răspunsul Lui, au tăcut.

Despre înviere

27 Apoi s‑au apropiat niște saduchei, care zic că nu există înviere, și L‑au întrebat:

28 – Învățătorule, Moise ne‑a scris: „Dacă fratele cuiva moare, având o soție, dar fără să aibă copii, fratele lui s‑o ia de soție pe văduvă și să‑i ridice un urmașfratelui său.“

29 Erau deci șapte frați. Primul, după ce și‑a luat o soție, a murit fără să aibă copii.

30 Al doilea a luat‑o de soție pe văduvă, dar și acesta a murit fără să aibă copii.

31 Al treilea a luat‑o și el de soție, și tot așa toți cei șapte. Ei n‑au lăsat în urmă copii și au murit.

32 La urmă, a murit și femeia.

33 Deci, la înviere, soția căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut‑o de soție!

34 Isus le‑a zis:

– Oameniiveacului acestuia se însoară și se mărită,

35 dar cei care au fost considerați vrednici să aibă parte de veacul acela și de învierea dintre cei morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită,

36 căci ei nici nu mai pot muri, pentru că sunt ca îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

37 Iarcu privire la faptulcă cei morți sunt înviați, însuși Moise a făcut cunoscutacest lucru, acolo unde scriedespre rug, când vorbeștedespreDomnulca fiindDumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.

38 El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.

39 Atunci unii dintre cărturari, răspunzând, au zis:

– Învățătorule, bine ai zis!

40 Căci nu mai îndrăzneau să‑L întrebe nimic.

Al cui fiu este Cristos?

41 Însă El i‑a întrebat:

– Cum de zic ei despre Cristos că este fiul lui David?

42 Căci David însuși, în cartea Psalmilor, spune:

„Domnul I‑a zis Domnului meu:

«Șezi la dreapta Mea,

43 până‑i voi pune pe dușmanii Tăi

scăunașpentru picioarele Tale!»“

44 Așadar, David Îl numește „Domn“. Deci cum este El fiul lui?

Modul de viață ipocrit al cărturarilor

45 Apoi le‑a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor:

46 „Păziți‑vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi și care iubesc saluturile în piețe, scaunele de onoare în sinagogi și locurile de onoare la mese.

47 Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/20-e9f433a88dc97ad3d68630170c3e73cd.mp3?version_id=126—