Category: Luca

Introducere

1 Fiindcă mulți au încercat să alcătuiască o istorisire detaliată despre lucrurile care s‑au împlinit printre noi,

2 așa cum ni le‑au încredințat cei ce au fost de la început martori oculari și care au ajuns slujitori ai Cuvântului,

3 am decis și eu, după ce am cercetat cu atenție toate lucrurile de la început, să ți le scriu în ordine, preaalesule Teofil,

4 ca să cunoști bine certitudinealucrurilordespre care ai fost învățat prin viu grai.

Anunțarea nașterii lui Ioan Botezătorul

5 În zilele lui Irod, regele Iudeei,era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia.Soția lui era dintre fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta.

6 Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, urmând fără vină toate poruncile și hotărârile drepte ale Domnului.

7 Dar nu aveau niciun copil, fiindcă Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în vârstă.

8 În timp ce Zaharia era de slujbă, pentru căveniserândul cetei luisă slujeascăînaintea lui Dumnezeu,

9 a fost ales prin sorți, după obiceiul preoției, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze.

10 La ora tămâierii, toată mulțimea poporului se ruga afară.

11 Atunci i s‑a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii.

12 Când l‑a văzut, Zaharia s‑a tulburat și l‑a cuprins frica.

13 Dar îngerul i‑a zis:

– Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan.

14 El va fi bucuria și veselia ta și mulți se vor bucura de nașterea lui,

15 căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare și va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecul mamei lui.

16 El îi va întoarce pe mulți dintre fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.

17 Va merge înainteaDomnului, în duhul și în puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taților spre copii, iar pe cei neascultătorisă‑i întoarcăla înțelepciunea celor drepți, ca să pregătească Domnului un popor gata pentru El.

18 Zaharia l‑a întrebat pe înger:

– După ce voi cunoaște lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă.

19 Îngerul, răspunzând, i‑a zis:

– Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, și am fost trimis să vorbesc cu tine și să‑ți aduc aceste vești bune.

20 Iată că vei fi mut și nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.

21 Oamenii îl așteptau pe Zaharia și se mirau de întârzierea lui în Templu.

22 Când a ieșit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înțeles că avusese o viziune în Templu. El le făcea semne întruna și a continuat să rămână mut.

23 Când i s‑au terminat zilele de slujbă, s‑a dus acasă.

24 După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată. Ea s‑a ținut ascunsă timp de cinci luni, zicând:

25 „Iată ce mi‑a făcut Domnul atunci când a privitspre mine, înlăturându‑mi disprețulpe care l‑am înduratîntre oameni!“

Anunțarea nașterii lui Isus

26 În luna a șasea,îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într‑o cetate din Galileea, numită Nazaret,

27 la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din Casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

28 Intrând la ea, îngerul a zis:

– Salutare, ție căreia ți s‑a dat har! Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei!

29 Ea a fost foarte tulburată de aceste cuvinte și se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.

30 Îngerul i‑a zis:

– Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har înaintea lui Dumnezeu!

31 Iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus.

32 El va fi mare și va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoșuluiSău, David.

33 Va împărăți peste Casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.

34 Maria l‑a întrebat pe înger:

– Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu știu de bărbat?

35 Îngerul, răspunzând, i‑a zis:

– Duhul Sfânt Se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul Care Se va naște va fi numit „Fiul lui Dumnezeu“.

36 Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput și ea un fiu, la bătrânețe. Și ea, care era numită stearpă, esteacumîn luna a șasea.

37 Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este fără putere.

38 Maria a zis:

– Iată‑mă,suntroaba Domnului! Facă‑mi‑se după cuvântul tău!

Și îngerul a plecat de la ea.

Maria în vizită la Elisabeta

39 În zilele acelea, Maria s‑a ridicat și s‑a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într‑o cetate a lui Iuda.

40 Ea a intrat în casa lui Zaharia și a salutat‑o pe Elisabeta.

41 Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilașul a săltat în pântecul ei, și Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt.

42 Ea a strigat cu glas tare și a zis:

– Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău!

43 Cum de mi‑a fost dat să vină la mine mama Domnului meu?!

44 Căci iată, de îndată ce am auzit sunetul salutului tău, mi‑a săltat copilașul în pântec de bucurie!

45 Fericită este cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i‑au fost spuse de Domnul!

Cântarea Mariei

46 Maria a zis:

– Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul

47 și mi se bucură nespus duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,

48 pentru că a privit cu îndurare la starea smerită a roabei Sale.

Căci iată, de acum încolo, toate generațiile mă vor considera fericită

49 pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine.

Numele Lui este sfânt.

50 Mila Lui ține din generație în generație

față de cei ce se tem de El.

51 El a făcut o minune cubrațul Său;

i‑a împrăștiat pe ceice suntmândri în cugetul inimii lor.

52 I‑a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor

și i‑a înălțat pe cei smeriți.

53 Pe cei flămânzi i‑a săturat cu bunătăți,

iar pe cei bogați i‑a dat afarăcu mâinilegoale.

54 El l‑a ajutat pe Israel, slujitorulSău,

amintindu‑Și de milaSa,

55 așa cum le spusese strămoșilornoștri,

lui Avraam și semințeilui, în veci!

56 Maria a rămas împreună cuElisabetaaproape trei luni, iar apoi s‑a întors acasă.

Nașterea lui Ioan Botezătorul

57 Când i s‑a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat.

58 Vecinii și rudele au auzit că Domnul Și‑a arătat nespus de mult mila față de ea și se bucurau împreună cu ea.

59 În ziua a opta, au venit să circumcidă copilașul.

Voiau să‑i pună numele Zaharia, după numele tatălui său,

60 dar mama lui, răspunzând, a zis:

– Nu, ci se va numi Ioan.

61 Ei i‑au zis:

– Nu este nimeni între rudele tale care poartă acest nume.

62 Și îi făceau semne tatăluicopilului, ca să știe ce nume dorește să‑i dea.

63 El a cerut o tăbliță și a scris: „Numele lui este Ioan.“ Și toți au rămas uimiți.

64 Deodată i‑a fost deschisă gura și limba, și el vorbea, binecuvântându‑L pe Dumnezeu.

65 Pe toți vecinii lor i‑a cuprins frica și în întreaga regiune muntoasă a Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri.

66 Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, zicând: „Oare ce va deveni acest copil?“ Căci mâna Domnului era cu el.

Cântarea lui Zaharia

67 Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Duhul Sfânt și a profețit, zicând:

68 – Binecuvântatsă fieDomnul, Dumnezeul lui Israel,

pentru că a venit în ajutorși a adus răscumpărare poporului Său.

69 El ne‑a ridicat un corn al mântuirii

în Casaslujitorului Său David,

70 așa cum a spus prin gura sfinților Săi profeți din vechime,

71 aducându‑neeliberare de dușmanii noștri

și din mâna tuturor celor ce ne urăsc.

72 El Îșiaratăastfelmila față de strămoșii noștri

și Își amintește de legământul Lui cel sfânt,

73 de jurământul pe care i l‑a făcut lui Avraam, tatăl nostru,

potrivit căruia ne va da voie,

74 eliberați fiind din mâna dușmanilor noștri,

să‑I slujim fără teamă,

75 în sfințenie și dreptate înaintea Lui, în toate zilele noastre.

76 Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt;

căci vei merge înaintea Domnului ca să pregătești căile Lui,

77 să dai poporului Său cunoștința mântuirii,

prin iertarea păcatelor lui,

78 datorită milei duioase a Dumnezeului nostru,

în urma căreia va veni în ajutorul nostru Răsărituldin înălțime,

79 ca să strălucească peste cei aflați în întuneric

și în umbra morții,

ca să ne călăuzească picioarele pe calea păcii.

80 Și copilul creștea și se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua prezentării lui înaintea lui Israel.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/1-f3aa39816b55229c36544311bdda44ce.mp3?version_id=126—

Nașterea lui Isus

1 În zilele acelea, a ieșit un decret de la CezarAugustussă se înscrietoată lumea.

2 Acest recensământ s‑a făcut pentru prima oară în timp ceîn Siriaera guvernator Quirinius.

3 Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

4 Iosif s‑a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, înspre Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem,pentru că era din Casa și spița lui David,

5 ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

6 În timp ce se aflau acolo, s‑a împlinit vremea ca ea să nască.

7 Și L‑a născut pe Fiul ei cel întâi născut. Ea L‑a înfășat și L‑a așezat într‑o iesle, pentru că în camera de găzduire nu era loc pentru ei.

Vestea bună adusă păstorilor

8 În ținutul acela erau niște păstori care locuiau pe câmp și stăteau de pază noaptea lângă turma lor.

9 Un înger al Domnului a apărut înaintea lor și slava Domnului a strălucit de jur împrejurullor. Ei s‑au speriat foarte tare.

10 Îngerul le‑a zis: „Nu vă temeți, pentru că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul:

11 astăzi, în cetatea lui David, vi S‑a născut un Mântuitor, Care este Cristos, Domnul!

12 Iată care va fi semnul pentru voi: veți găsi un Copilaș, înfășat și culcat într‑o iesle.“

13 Și deodată, împreună cu îngerul s‑a unit o mulțime din oștirea cerească, lăudându‑L pe Dumnezeu și zicând:

14 „Slavă lui Dumnezeu în înălțimi

și pace pe pământ,

între oameniipeste care se odihneștebunăvoințaLui!“

15 După ce îngerii au plecat de la ei în ceruri, păstorii și‑au zis unii altora: „Să mergem acum la Betleem și să vedem lucrul acesta care s‑a întâmplat și pe care Domnul ni l‑a făcut cunoscut!“

16 S‑au dus repede și i‑au găsit pe Maria, pe Iosif și pe Copilaș culcat în iesle.

17 Când i‑au văzut, le‑au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre Copilul Acesta.

18 Toți cei care i‑au auzit, au rămas uimiți de ceea ce le‑au spus păstorii.

19 Maria însă păstra toate aceste cuvinte, cugetând la ele în inima ei.

20 Apoi păstorii s‑au întors, slăvindu‑L și lăudându‑L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le‑au auzit și le‑au văzut și care erau întocmai cum li se spusese.

21 Când a venit ziua a opta, în careCopilultrebuia circumcis,I‑au pus numele Isus, nume rostit de înger înainte ca El să fi fost conceput în pântec.

Isus este prezentat la Templu

22 Și când s‑au împlinit zilele pentru curățirea lor,poruncită înLegea lui Moise,s‑au dus cu El la Ierusalim ca să‑L înfățișeze înaintea Domnului –

23 așa cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut, care este băiat,să fie numit sfânt pentru Domnul“ –

24 și ca să aducă o jertfă, așa cum este spus în Legea Domnului: „O pereche de turturele sau doi pui de porumbel.“

25 Și iată că în Ierusalim era un om care se numea Simeon. Acest om era drept și evlavios. El aștepta mângâierealui Israel și Duhul Sfânt era peste el.

26 Duhul Sfânt îl înștiințase că nu va vedea moartea înainte de a‑L vedea pe Cristosul Domnului.

27 Călăuzitde Duhul, el a venit în Templu. Când părinții L‑au adus înăuntru pe Copilul Isus, ca să împlinească cu privire la El obiceiul Legii,

28 SimeonL‑a luat în brațe, L‑a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis:

29 „Acum, Stăpâne, eliberează‑lpe robul Tău în pace,

după cuvântul Tău,

30 căci ochii mei au văzut mântuirea Ta,

31 pe care ai pregătit‑o în prezența tuturor popoarelor,

32 o lumină ca revelație pentru neamuri

și o slavă pentru poporul Tău Israel!“

33 Tatăl și mama luiIsuserau uimiți de ceea ce se spunea despre El.

34 Simeon i‑a binecuvântat și i‑a zis Mariei, mama luiIsus: „Iată, Acesta este rânduit pentru căderea și ridicarea multora în Israel și pentru a fi un semn care va stârni împotrivire,

35 ca astfel să fie descoperite gândurile din multe inimi. Și o sabie va străpunge chiar sufletul tău!“

36 Mai eraacoloși o profetesă,pe numeAna, fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer. Aceasta era foarte înaintată în vârstă. Ea trăise împreună cu soțul ei timp de șapte ani după fecioria ei,

37 iar apoi, ca văduvă, ajunsese la optzeci și patru de ani.Ea nu se îndepărta de la Templu, slujind zi și noapte prin posturi și rugăciuni.

38 A venitacolochiar în ceasul acela și a început să‑I mulțumească lui Dumnezeu și să le vorbească despre El tuturor celor ce așteptau răscumpărarea Ierusalimului.

39 După ce au împlinit toate lucrurileporunciteîn Legea Domnului, s‑au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.

40 Și Copilul creștea, se întăreași era umplut cu înțelepciune, iar harul lui Dumnezeu era peste El.

Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani

41 În fiecare an, părinții Lui se duceau la Ierusalim la Sărbătoarea Paștelui.

42 Când a ajuns El la vârsta de doisprezece ani,s‑au suit la sărbătoare, potrivit obiceiului.

43 După ce au trecut zilelesărbătorii, la întoarcere, Copilul Isus a rămas în urmă, în Ierusalim. Părinții Lui n‑au știut lucrul acesta.

44 Ei au crezut că Se află în caravană și au mersașacale de o zi. Dar când L‑au căutat printre rude și cunoștințe

45 și nu L‑au găsit, s‑au întors la Ierusalim să‑L caute.

46 După trei zile, L‑au găsit în Templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându‑i și punându‑le întrebări.

47 Toți cei care‑L auzeau se minunau de priceperea și de răspunsurile Lui.

48 Când L‑au văzut, părinții Lui au rămas înmărmuriți.

Mama Lui I‑a zis:

– Copile, de ce ne‑ai făcut aceasta? Iată că tatăl Tău și cu mine Te‑am căutat cu îngrijorare!

49 El le‑a răspuns:

– De ce M‑ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu la cele ale Tatălui Meu?

50 Ei însă n‑au înțeles cuvintele pe care li le‑a spus.

51 Apoi S‑a coborât împreună cu ei, a venit în Nazaret și le era supus. Mama Lui păstra toate aceste lucruri în inima ei.

52 Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era plăcut înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/2-dd00f9da45c14757f5731043a577ef5f.mp3?version_id=126—

Lucrarea lui Ioan Botezătorul

1 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar,pe când Ponțiu Pilat era guvernatoral Iudeei, Irod era tetrarhal Galileei, Filip, fratele acestuia, era tetrarhal ținutului Ituriei și Trahonitei, iar Lisaniasera tetrarh al Abilenei,

2 în timpul marilor preoți Anași Caiafa, Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.

3 Ioan s‑a dus în întreaga vecinătate a Iordanului, proclamând botezul pocăinței spre iertarea păcatelor,

4 așa cum este scris în cartea cuvintelor profetului Isaia:

„Un glas al celui ce strigă în pustie:

«Pregătiți calea Domnului,

neteziți‑I cărările!

5 Orice vale va fi umplută

și orice munte și deal va fi smerit;

căile strâmbe vor fi îndreptate,

iar locurile denivelate vor fi netezite.

6 Și orice om va vedea mântuirea lui Dumnezeu!»“

7 Atunci Ioan a spus mulțimilor care veneau să fie botezate de el:

– Pui de vipere, cine v‑a avertizat să fugiți de mânia care vine?!

8 Faceți deci roade vrednice de pocăință! Și să nu începeți să spuneți în voi înșivă: „Îl avem ca tată pe Avraam!“, căci vă spun că Dumnezeu poate să‑i ridice copii lui Avraam chiar din pietrele acestea!

9 Securea este pusă deja la rădăcina pomilor! Prin urmare, orice pom care nu face rod bun este tăiat și aruncat în foc.

10 Mulțimile îl întrebau, zicând:

– Dar atunci ce să facem?

11 El, răspunzând, le zicea:

– Cel ce are două cămășisă le împartă cu cel ce n‑are niciuna, iar cel ce are mâncare să facă la fel!

12 Au venit și niște vameșisă fie botezați și l‑au întrebat:

– Învățătorule, noi ce să facem?

13 El le‑a răspuns:

– Să nu colectați mai mult decât vi s‑au dat îndrumări!

14 Niște soldați l‑au întrebat și ei:

– Dar noi ce să facem?

El le‑a răspuns:

– Să nu stoarceți nimic de la nimeni cu forța, nici să nu aduceți acuzații false împotriva nimănui;fiți mulțumiți cu salariile voastre!

15 Pentru că poporul era în așteptare și toți se întrebau în inimile lor, cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul,

16 Ioan le‑a răspuns tuturor, zicând:

– Eu, într-adevăr, vă botez cuapă, dar vine Cel Care este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să‑I dezleg cureaua sandalelor! El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.

17 El Își are în mână furca de treierat ca să‑Și curețe aria și să‑Și adune grâul în hambar. Pleava însă o va arde într‑un foc care nu se stinge.

18 Și, prin multe alte îndemnuri, el vestea poporului Evanghelia.

19 Însă tetrarhul Irod, care era mustratde Ioan din cauza Irodiadei, soția fratelui său, și din cauza tuturor lucrurilor rele pe care le săvârșise,

20 a mai adăugat la ele și pe acela că l‑a închis pe Ioan în închisoare.

Botezul și genealogia lui Isus

21 După ce a fost botezat întregul popor, a fost botezat și Isus. Și, pe când Se ruga, cerul a fost deschis

22 și Duhul Sfânt S‑a coborât peste Elîn formă trupească, asemenea unui porumbel. Și din cer s‑a auzit un glas: „Tu ești Fiul Meu preaiubit;în Tine Îmi găsesc plăcerea!“

23 Isus avea în jur de treizeci de anicând Și‑a începutlucrareași era, după cum se credea, fiul lui Iosif,

fiullui Eli,

24 fiullui Mattat,

fiullui Levi,

fiullui Melchi,

fiullui Ianai,

fiullui Iosif,

25 fiullui Matatia,

fiullui Amos,

fiullui Naum,

fiullui Esli,

fiullui Nagai,

26 fiullui Maat,

fiullui Matatia,

fiullui Semein,

fiullui Ioseh,

fiullui Ioda,

27 fiullui Iohanan,

fiullui Resa,

fiullui Zerub-Babel,

fiullui Șealtiel,

fiullui Neri,

28 fiullui Melchi,

fiullui Addi,

fiullui Cosam,

fiullui Elmadam,

fiullui Er,

29 fiullui Iosua,

fiullui Eliezer,

fiullui Iorim,

fiullui Mattat,

fiullui Levi,

30 fiullui Simeon,

fiullui Iuda,

fiullui Iosif,

fiullui Ionam,

fiullui Eliachim,

31 fiullui Melea,

fiullui Menna,

fiullui Mattata,

fiullui Natan,

fiullui David,

32 fiullui Ișai,

fiullui Obed,

fiullui Boaz,

fiullui Salmon,

fiullui Nahșon,

33 fiullui Aminadab,

fiullui Ram,

fiullui Hețron,

fiullui Pereț,

fiullui Iuda,

34 fiullui Iacov,

fiullui Isaac,

fiullui Avraam,

fiullui Terah,

fiullui Nahor,

35 fiullui Serug,

fiullui Reu,

fiullui Peleg,

fiullui Eber,

fiullui Șelah,

36 fiullui Cainan,

fiullui Arpahșad,

fiullui Sem,

fiullui Noe,

fiullui Lameh,

37 fiullui Metușelah,

fiullui Enoh,

fiullui Iared,

fiullui Mahalalel,

fiullui Chenan,

38 fiullui Enoș,

fiullui Set,

fiullui Adam,

fiullui Dumnezeu.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/3-56b16c9b5c71d39dcc2ef720d686cf4b.mp3?version_id=126—

Ispitirile lui Isus

1 Plin de Duhul Sfânt, Isus S‑a întors de la Iordan și a fost dus deDuhul în pustie,

2 fiind ispititde diavolulpatruzeci de zile. N‑a mâncat nimic în zilele acelea, iar la sfârșitul lor a flămânzit.

3 Atunci diavolul I‑a zis:

– Dacăești Fiul lui Dumnezeu, poruncește acestei pietre să devină pâine!

4 Însă Isus i‑a răspuns:

– Este scris:

„Omul nu trăiește doar cu pâine,

ci cu orice cuvânt de la Dumnezeu!“

5 Atunci diavolul L‑a dus sus,pe un loc înalt, și I‑a arătat într‑o clipă toate regatele lumii.

6 Diavolul I‑a zis:

– Ție Îți voi da toată această autoritate și slava lor, căci mie mi‑a fost încredințată, iar eu o dau cui vreau.

7 Deci, dacă Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta!

8 Isus, răspunzând, i‑a zis:

– Este scris:

„Domnului, Dumnezeul tău, să te închini

și numai Lui să‑I slujești!“

9 Apoi L‑a dus la Ierusalim, L‑a pus să stea pe streașina Templului și I‑a zis:

– Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă‑Te jos de aici,

10 căci este scris:

„El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine,

ca să Te păzească“

11 și

„Ei Te vor purta pe brațe,

ca nu cumva să‑Ți lovești piciorul de vreo piatră.“

12 Isus, răspunzând, i‑a spus:

– S‑a zis:

„Să nu‑L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“

13 După ce a sfârșit orice ispită, diavolul s‑a îndepărtat de la El până la oanumităvreme.

Începutul lucrării lui Isus în Galileea

14 Isus S‑a întors în Galileea, în puterea Duhului, și vestea cu privire la El s‑a răspândit prin toată vecinătatea.

15 El dădea învățătură în sinagogilelor și era slăvit de toți.

Necredința celor din Nazaret

16 A venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de Sabat și S‑a ridicat să citească.

17 I s‑a dat sulul profetului Isaia. Când a desfășurat sulul, a găsit locul unde era scris:

18 „Duhul Domnului este peste Mine,

căci El M‑a uns

ca să aduc celor sărmani vestea bună.

El M‑a trimis să proclam celor captivi eliberarea

și orbilor – căpătarea vederii,

să‑i eliberez pe cei asupriți,

19 să proclam anul de îndurare al Domnului.“

20 Apoi a înfășurat sulul la loc, i l‑a dat înapoi slujitorului și S‑a așezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui.

21 El a început să le vorbească astfel:

– Astăzi a fost împlinit acesttext dinScriptură în auzul urechilor voastre.

22 Toți Îl vorbeau de bine, erau uimiți de cuvinteleplinede har care ieșeau din gura Lui și se întrebau:

– Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?

23 El le‑a zis:

– Cu siguranță că Îmi veți spune proverbul acesta: „Doctore, vindecă‑te pe tine însuți!Fă și aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s‑a întâmplat în Capernaum!“

Apoi a zis:

24 – Adevărat vă spun că niciun profet nu este acceptatîn patria lui.

25 Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani și șase luni, când a fost o mare foamete în toată țara, erau multe văduve în Israel.

26 Totuși, Ilie n‑a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o văduvă din Sarepta Sidonului.

27 Și pe vremea profetului Elisei erau mulți leproșiîn Israel, dar niciunul dintre ei n‑a fost curățit, ci doar sirianul Naaman.

28 Auzind acestea, toți cei din sinagogă s‑au umplut de furie.

29 Ei s‑au ridicat, L‑au scos în afara cetății și L‑au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să‑L arunce jos.

30 Însă El a trecut prin mijlocul lor și a plecat.

Isus vindecă în Capernaum un om demonizat

31 Apoi a coborât în Capernaum, o cetate din Galileea, și, în ziua de Sabat, a început să dea învățătură.

32 Ei erau uimiți de învățătura Lui, întrucât cuvântul Lui avea autoritate.

33 În sinagogă era un om care aveaîn elun duh necurat, un demon.

El a strigat cu glas tare:

34 – Ha! Ce avem noi de‑a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu Cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!

35 Isus l‑a mustrat, zicând:

– Taci și ieși afară din el!

Atunci demonul l‑a aruncat la pământ în mijlocul lor și a ieșit din el fără să‑i facă niciun rău.

36 Toți au fost cuprinși de uimire și se întrebau unii pe alții, zicând:

– Cefel deînvățăturăesteaceasta? El poruncește cu autoritate și cu putere duhurilor necurate, iar ele ies afară!

37 Și I s‑a dus vestea în orice loc din vecinătate.

Isus vindecă mai mulți bolnavi

38 S‑a ridicat și, după cea ieșitdin sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare, și ei L‑au rugat pentru ea.

39 El S‑a aplecat asupra ei, a mustrat febra, șifebraa lăsat‑o. Și ea s‑a ridicat deodată și a început să le slujească.

40 După apusul soarelui, toți cei care aveau bolnavi de diferite boli i‑au adus la Isus, iar El Și‑a pus mâinile peste fiecare dintre ei și i‑a vindecat.

41 De asemenea, din mulți ieșeau demoni, care strigau și ziceau: „Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!“Dar El îi mustra și nu le dădea voie să vorbească, pentru că știau că El este Cristosul.

Isus predică în Iudeea

42 Când se crăpa de ziuă, Isus a ieșit și S‑a dus într‑un loc pustiu. Mulțimile au început să‑L caute și au ajuns până la El. Ei încercau să‑L oprească, pentru ca să nu plece de la ei,

43 însă El le‑a zis: „Trebuie să vestesc și în alte cetăți Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, căci pentru aceasta am fost trimis.“

44 Și a continuat să predice în sinagogile din Iudeea.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/4-7edb57c14c36f3be827541883f64bebb.mp3?version_id=126—

Chemarea primilor apostoli

1 În timp ce Se afla lângă lacul Ghenezaretși mulțimea se înghesuia în jurul Lui ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu,

2 Isusa văzut două bărci trase la marginea lacului. Pescarii coborâseră din ele și‑și spălau năvoadele.

3 S‑a urcat într‑una din bărci, care era a lui Simon, și l‑a rugat s‑o depărteze puțin de la țărm. Apoi S‑a așezat și, din barcă, a început să dea învățătură mulțimilor.

4 Când a terminat de vorbit, i‑a zis lui Simon:

– Depărtează barca la apă adâncă și aruncați‑vă năvoadele pentru pescuit!

5 Simon, răspunzând, a zis:

– Stăpâne, toată noaptea ne‑am ostenit, dar n‑am prins nimic. Totuși, la cuvântul Tău, voi arunca năvoadele.

6 Au făcut așa și au prins atât de mulți pești, încât începuse să li se rupă năvoadele.

7 Le‑au făcut semn confraților lor din cealaltă barcă, să vină să‑i ajute. Aceștia au venit și au umplut amândouă bărcilecu atât de mult pește, încât erau să se scufunde.

8 Când Simon Petru a văzutce s‑a întâmplat, a căzut la genunchii lui Isus și I‑a zis:

– Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos!

9 Căci atât el, cât și cei ce erau împreună cu el fuseseră cuprinși de uimire datorită capturii de pește pe care o reușiseră.

10 La fel erau și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, confrații lui Simon.

Isus i‑a răspuns lui Simon:

– Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni!

11 După ce au adus bărcile la țărm, au lăsat totul și L‑au urmat.

Curățirea unui bolnav de lepră

12 În timp ce El era într‑una dintre cetăți, iată că un om plin de lepră, când L‑a văzut pe Isus, s‑a aruncat cu fațala pământși L‑a rugat fierbinte, zicând:

– Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!

13 Isusa întins mâna, l‑a atins și a zis:

–Da, vreau. Fii curățit!

Și imediat lepra s‑a depărtat de la el.

14 Isusi‑a poruncit:

– Să nu spui nimănui, ci du‑te, arată‑te preotului și aduun darpentru curățirea ta, așa cum a poruncit Moise,ca mărturie pentru ei.

15 Dar vestea cu privire la El se răspândea tot mai mult, astfel că mulțimi maride oamenise adunau să‑L asculte și să fie vindecați de neputințele lor.

16 El însă Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga.

Vindecarea unui paralitic

17 Într‑una din zile, în timp ce El dădea învățătură, erau acolo și niște fariseiși învățători ai Legii, care veniseră de prin toate satele Galileei și ale Iudeei și din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece.

18 Și iată că niște oameni aduceau pe patun om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să‑l pună înaintea luiIsus.

19 Dar fiindcă n‑au găsit cum să‑l aducă înăuntru din cauza mulțimii, s‑au urcat pe acoperișulcaseiși l‑au coborât cu patul printre cărămizi, în mijloculmulțimii, înaintea lui Isus.

20 VăzândIsuscredința lor, a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!“

21 Cărturariiși fariseii au început să‑și zică: „Cine este Acesta Care rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele, în afară de singurul Dumnezeu?!“

22 Însă Isus, cunoscând gândurile lor, a răspuns, zicându‑le: „De ce gândițiastfelîn inimile voastre?

23 Ce este mai ușor, a spune: «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică‑te și umblă!»?

24 Dar, ca să știți că Fiul Omuluiare pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i‑a zis El celui ce era paralizat – ridică‑te, ia‑ți patul și du‑te acasă!“

25 Și deodată el s‑a ridicat înaintea lor, și‑a luat patul pe care zăcuse și s‑a dus acasă, slăvindu‑L pe Dumnezeu.

26 Pe toți i‑a cuprins uimirea și Îl slăveau pe Dumnezeu. S‑au umplut de teamă și au zis: „Astăzi am văzut lucruri nemaiîntâlnite!“

Chemarea lui Levi

27 Dupătoateacestea,Isusa ieșit afară și a văzut un vameș, pe nume Levi, șezând la vamă. El i‑a zis: „Urmează‑Mă!“

28 El a lăsat totul, s‑a ridicat și L‑a urmat.

29 Apoi Levi a dat un mare ospăț la el acasă pentruIsus. Și o mare mulțime de vameși și de alțioaspețiluau masa împreună cu ei.

30 Fariseii și cărturarii murmurau împotriva ucenicilor Lui, zicând:

– De ce mâncați și beți împreună cu vameșii și cu păcătoșii?

31 Însă Isus, răspunzând, le‑a zis:

– Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii.

32 Eu n‑am venit să‑i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.

Despre post

33 Ei I‑au zis:

– Uceniciilui Ioan, ca și cei ai fariseilor, postesc desși fac rugăciuni, dar ai Tăi mănâncă și beau!

34 Isus le‑a răspuns:

– Puteți să‑i faceți pe nuntași să postească în timp ce mirele este cu ei?

35 Însă vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci, în zilele acelea, vor posti.

36 Le‑a spus apoi și o pildă:

– Nimeni nu rupe un petic dintr‑o haină nouă ca să‑l aplice la o haină veche. Altfel, o va rupe și pe cea nouă, iar peticul de la cea nouă nu se va potrivi la cea veche.

37 Și nimeni nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, vinul cel nou va crăpa burdufurile, iar el se va vărsa și burdufurile vor fi distruse.

38 Ci vinul nou trebuie turnat în burdufuri noi.

39 Și nimeni nu vreasă bea vinnou după ce a băutvinvechi, pentru că zice: „Cel vechi este mai bun!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/5-aa11855f918716ca4e807f0731fd96c5.mp3?version_id=126—

Isus, Domn al Sabatului

1 Într‑o zi de Sabat,Isustrecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile și mâncauboabele.

2 Unii dintre farisei le‑au zis:

– De ce faceți ce nu este voie în ziua de Sabat?

3 Isus, răspunzându‑le, a zis:

– N‑ați citit ce a făcut David atunci când i s‑a făcut foame, atât lui, cât și celor ceeraucu el?

4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu și a luat și a mâncat pâinile prezentării,pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoții, și cum a dat și celor ce erau cu el?

5 Apoi le‑a zis:

– Fiul Omului este Domn al Sabatului.

Isus vindecă, în ziua Sabatului, un om cu mâna uscată

6 Într‑o altă zi de Sabat, a intrat în sinagogă și dădea învățătură. Acolo se afla un om a cărui mână dreaptă era uscată.

7 Cărturarii și fariseii Îl urmăreaupe Isus, ca să vadă dacă vindecă în ziua de Sabat și să găsească astfel o acuzație împotriva Lui.

8 Însă El le știa gândurile, așa că i‑a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică‑te și stai în mijloc!“ El s‑a ridicat și a statacolo.

9 Apoi Isus le‑a zis: „Vă întreb: este voie în ziua de Sabat să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viață sau s‑o distrugi?“

10 Și rotindu‑Și privirea peste toți, i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!“ El a făcut întocmai și mâna lui a fost făcută sănătoasă.

11 Atunci ei s‑au umplut de mânieși au început să discute unii cu alții despre ce I‑ar putea face lui Isus.

Alegerea celor doisprezece apostoli

12 Într‑una din zilele acelea,IsusS‑a dus pe munte să Se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

13 Când s‑a făcut ziuă, i‑a chemat pe ucenicii Săi și a ales doisprezece dintre ei, pe care i‑a numit apostoli.

14 Aceștia sunt:Simon, pe care l‑a numit Petru, și Andrei, fratele lui; Iacov; Ioan; Filip; Bartolomeu;

15 Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Simon, numit Zelotul;

16 Iuda, fiul lui Iacov; și Iuda Iscarioteanul, cel care a ajuns trădător.

Fericiri și vaiuri

17 A coborât împreună cu ei și S‑a oprit pe un loc neted, alături de o mare mulțime de ucenici de‑ai Săi și de o mare mulțime de oameni din toată Iudeea, din Ierusalim și din regiunea de coastă a Tyrului și a Sidonului,

18 care veniseră să‑L asculte și să fie vindecați de bolile lor. Cei chinuiți de duhuri necurate erau vindecați și ei.

19 Toată mulțimea încerca să‑L atingă, pentru că din El ieșea o putere care‑i vindeca pe toți.

20 IsusȘi‑a ridicat ochii spre ucenicii Lui și le‑a zis:

„Fericițisunteți voicei săraci,

căci a voastră este Împărăția lui Dumnezeu!

21 Fericițisunteți voicei flămânzi acum,

căci voi veți fi săturați!

Fericițisunteți voi, care acum plângeți,

căci voi veți râde!

22 Fericiți sunteți voi când oamenii vă urăsc,

când vă resping, vă insultă

și alungă numele vostru ca pe ceva rău,

din cauza Fiului Omului.

23 Bucurați‑vă, în ziua aceea, și săltați de veselie, pentru că iată, răsplata voastră este mare în cer! Căci tot așa făceau și strămoșiivoștri cu profeții.

24 Dar vai de voi, cei bogați,

căci voi v‑ați primit mângâierea!

25 Vai de voi, cei care acum sunteți sătui,

căci voi veți flămânzi!

Vai de voi, cei care râdeți acum,

căci voi veți jeli și veți plânge!

26 Vai de voi, când toți oamenii vă vor vorbi de bine,

căci tot așa au făcut și strămoșii voștri cu falșii profeți!

Iubirea dușmanilor

27 Eu însă vă spun vouă, celor ce ascultați: iubiți‑vă dușmanii, faceți‑le bine celor ce vă urăsc,

28 binecuvântați‑i pe cei ce vă blestemă și rugați‑vă pentru cei ce se poartă urât cu voi!

29 Celui ce te lovește peste un obraz, întoarce‑i‑l și pe celălalt! Pe cel ce‑ți ia haina, nu‑l împiedica să‑ți ia și cămașa!

30 Oricui îți cere, dă‑i, iar de la cel ce‑ți ia bunurile, să nu mai ceri înapoi!

31 Așa cum doriți să vă facă vouă oamenii, faceți‑le și voi la fel!

32 Dacă‑i iubiți pe cei ce vă iubesc, ce fel de recompensă vi se cuvine? Căci și păcătoșiiîi iubesc pe cei care‑i iubesc pe ei.

33 Și dacă le faceți bine celor ce vă fac bine, ce fel de recompensă vi se cuvine? Și păcătoșii fac la fel.

34 Iar dacă‑i împrumutați pe cei de la care sperați să primiți înapoi, ce fel de recompensă vi se cuvine? Și păcătoșii îi împrumută pe păcătoși, ca să primească înapoi la fel.

35 Voi însă iubiți‑vă dușmanii, faceți bine și împrumutați, fără să mai așteptați nimic în schimb! Astfel, răsplata voastră va fi mare și veți fi fii ai Celui Preaînalt, fiindcă El este bun și cu cei nerecunoscători și răi.

36 Fiți milostivi, tot așa cum și Tatăl vostru este milostiv.

Paiul și bârna

37 Nu judecați și nu veți fi judecați! Nu condamnați și nu veți fi condamnați! Iertați și veți fi iertați!

38 Dați și vi se va da! O măsură plină, îndesată, clătinată și care se revarsă, va fi pusă în poala voastră. Căci cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.“

39 Le‑a spus apoi și o pildă:

„Poate oare un orb să călăuzească un alt orb? Nu vor cădea ei amândoi în groapă?

40 Ucenicul nu este mai presus de învățătorul său, dar orice ucenic pe deplin pregătit va fi ca învățătorul lui.

41 De ce vezi tu așchiadin ochiul fratelui tău, dar nu observi bârna din propriul tău ochi?!

42 Cum îi poți spune fratelui tău: «Frate, lasă‑mă să‑ți scot așchia din ochi!», când tu însuți nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea clar să scoți așchia din ochiul fratelui tău.

Identificarea profeților falși după fapte

43 Căci nu este niciun pom bun care să facă rod stricat și, iarăși, niciun pom stricat care să facă rod bun.

44 Căci fiecare pom este cunoscut după propriul său rod. Fiindcăoameniinu culeg smochine din spini, și nici nu strâng struguri din mărăcini!

45 Omul bun scoate ce este bun din vistieria bună a inimii lui, dar cel rău scoate ce este rău dinvistieria luicea rea. Căci din belșugul inimii îi vorbește gura.

Casa zidită pe stâncă

46 De ce‑Mi ziceți: «Doamne, Doamne!» și nu faceți ce spun Eu?

47 Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le face:

48 este asemenea unui om care, atunci când a construit o casă, a săpat adânc și i‑a pus temelia pe stâncă. Când a venit șuvoiul de apă, râul a izbit în casa aceea și n‑a putut s‑o clatine, pentru că fusese construită bine.

49 Însă cel ce aude și nu face, este asemenea unui om care a construit o casă pe pământ, fără temelie. Când râul a izbit în ea,casas‑a prăbușit imediat și distrugerea acelei case a fost mare.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/6-b886639d97ca9df5c54859d66a0bfc10.mp3?version_id=126—

Credința centurionului

1 După ceIsusa terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Capernaum.

2 Un sclav al unui centurion,sclavpe care acesta îl aprecia, era bolnav, aproape de moarte.

3 Cândcenturionula auzit despre Isus, i‑a trimis la El pe niște bătrâniai iudeilor, ca să‑L roage să vină și să‑i vindece sclavul.

4 Ei au venit la Isus și L‑au rugat stăruitor, zicând: „Este vrednic să‑i îndeplinești aceastăcerere,

5 căci iubește neamul nostru și el ne‑a construit sinagoga.“

6 Isus a plecat împreună cu ei, dar n‑ajunsese prea departe de casă când centurionul i‑a trimis pe prietenii lui ca să‑I spună: „Doamne, nu Te mai deranja, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu!

7 De aceea nici nu m‑am considerat vrednic să vin eu însumi la Tine! Prin urmare, spune un cuvânt și fă astfel ca slujitorul meu să fie vindecat!

8 Căci și eu sunt un om pus sub autoritate și am soldați în subordinea mea. Îi spun unuia: «Du‑te!», și el se duce; și altuia: «Vino!», și el vine; și sclavului meu: «Fă asta!», și el face.“

9 Isus a rămas uimit de el când a auzit aceste lucruri și S‑a întors spre mulțimea care‑L urma, zicând: „Vă spun că nici chiar în Israel n‑am găsit atâta credință!“

10 Când cei trimiși s‑au întors acasă, l‑au găsit pe sclav însănătoșit.

Învierea fiului văduvei din Nain

11 Curând după aceea, Isus S‑a dus într‑o cetate numită Nain, iar ucenicii Lui și o mare mulțimede oameniau mers cu El.

12 Când S‑a apropiat de poarta cetății, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulțime destul de mare din cetate era împreună cu ea.

13 Când a văzut‑o Domnul, I s‑a făcut milă de ea și i‑a zis: „Nu plânge!“

14 Apoi S‑a apropiat și a atins sicriul, iar cei care‑l duceau s‑au oprit. Isus a zis: „Tinere, ție îți vorbesc: ridică‑te!“

15 Cel mort s‑a ridicat și a început să vorbească, iarIsusl‑a dat mamei sale.

16 Pe toți i‑a cuprins frica și Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet S‑a ridicat între noi!“ și „Dumnezeu a venit în ajutorulpoporului Său!“

17 Vestea aceasta despre El s‑a răspândit în toată Iudeeași în întreaga vecinătate.

Isus și Ioan Botezătorul

18 Ucenicii lui Ioan l‑au anunțat pe acesta cu privire la toate aceste lucruri.

Ioan i‑a chemat pe doi dintre ucenicii săi

19 șii‑a trimis la Domnulcu un mesaj, zicând:

– Tu ești Cel Care urmează să vină sau să așteptăm pe altul?

20 Ei au venit deci la Isus și I‑au zis:

– Ioan Botezătorul ne‑a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu ești Cel Care urma să vină sau să așteptăm pe altul?“

21 Chiar în ceasul acelaIsusi‑a vindecat pe mulți de boli, de chinuri și de duhuri rele, și multor orbi le‑a dăruit vederea.

22 Isus, răspunzând, le‑a zis:

– Duceți‑vă și anunțați‑l pe Ioan cu privire la lucrurile pe care le‑ați văzut și le‑ați auzit: cei orbi văd, cei ologi umblă, cei leproșisunt curățiți, cei surzi aud, cei morți sunt înviați, iar celor săraci li se vestește Evanghelia.

23 Fericit este cel care nu se poticnește în Mine!

24 După ce au plecat mesagerii lui Ioan,Isusa început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt?

25 Atunci, ce ați ieșit să priviți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine deosebite și trăiesc în lux sunt în palate!

26 Atunci, ce ați ieșit să priviți? Un profet? Vă spun că da, și chiar mai mult decât un profet!

27 Acesta este cel despre care a fost scris:

«Iată, îl trimit înaintea feței Tale pe mesagerul Meu,

care‑Ți va pregăti calea înaintea Ta!»

28 Vă spun că, între cei născuți din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan. Totuși, cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el.“

29 Tot poporul care L‑a auzit, chiar și vameșii, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu,fiindcăfuseseră botezați cu botezul lui Ioan.

30 Însă fariseii și învățătorii Legii au respins scopullui Dumnezeu pentru ei înșiși, nelăsându‑se botezați de el.

31 „Așadar, cu cine îi voi asemăna pe oamenii acestei generații și asemenea cui sunt ei?

32 Sunt asemenea unor copii care stau în piață și strigă unii la alții, zicând:

«V‑am cântat din fluier,

dar n‑ați dansat!

V‑am cântat de jale,

dar n‑ați bocit!»

33 Căci a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, iar voi ziceți: «Are demon!»

34 A venit Fiul Omului mâncând și bând, iar voi ziceți: «Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor!»

35 Totuși, înțelepciunea a fost îndreptățită prin toți copiii ei.“

Femeia păcătoasă și pilda cu cei doi datornici

36 Unul dintre farisei L‑a rugat peIsussă mănânce cu el. El a intrat în casa fariseului și S‑a așezat să mănânce.

37 Și iată că o femeie păcătoasă din cetate, aflând că El era la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu parfum.

38 Stând în spate, lângă picioarele luiIsus, și plângând, ea a început să‑I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul ei; și‑I săruta picioarele și I le ungea cu parfum.

39 Când a văzut acest lucru, fariseul care‑L chemase la masă și‑a zis:

– Dacă Acesta ar fi profet, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care‑L atinge,ar ștică este o păcătoasă!

40 Isus, răspunzând, i‑a zis:

– Simone, am ceva să‑ți spun!

El a zis:

– Spune, Învățătorule!

41 – Un anume cămătar avea doi datornici. Unul îi datora cinci sute de denari, iar celălalt, cincizeci.

42 Fiindcă n‑aveau cu ce să plătească, i‑a iertat pe amândoi. Prin urmare, care dintre ei îl va iubi mai mult?

43 Simon, răspunzând, a zis:

– Presupun că acela căruia i‑a iertat mai mult!

Isus i‑a zis:

– Ai judecat corect.

44 Apoi, întorcându‑Se către femeie, i‑a zis lui Simon:

– Vezi femeia aceasta? Eu am intrat în casa ta și tu nu Mi‑ai dat apă pentruspălatpicioarele, dar ea Mi‑a stropit picioarele cu lacrimile ei și Mi le‑a șters cu părul ei.

45 Tu nu Mi‑ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, nu încetează să‑Mi sărute picioarele.

46 Tu nu Mi‑ai uns capul cu ulei, dar ea Mi‑a uns picioarele cu parfum.

47 De aceea îți spun că păcatele ei cele multe sunt iertate. Astfel, ea a iubit mult. Dar cel căruia i se iartă puțin, iubește puțin.

48 Apoi i‑a zis femeii:

– Păcatele îți sunt iertate!

49 Cei ce ședeau la masăau început să‑și zică între ei: „Cine este Acesta Care iartă și păcatele?!“

50 Dar El i‑a zis femeii:

– Credința ta te‑a mântuit. Du‑te în pace!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/7-c87dda9461ac39ac9ef77e19a42cd50a.mp3?version_id=126—

Femeile care L‑au urmat și slujit pe Isus

1 După aceea, Isus a călătorit prin fiecare cetate și sat, predicând și vestind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Împreună cu El erau cei doisprezece,

2 precum și niște femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de neputințe: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni,

3 Ioana – soția lui Cuza, administratorul lui Irod–, Suzana și încă multe altele care Îislujeau cu ceea ce aveau.

Pilda semănătorului

4 Când s‑a adunat o mare mulțimede oameniși au venit la El de prin fiecare cetate,Isus le‑a vorbit printr‑o pildă:

5 „Semănătorul a ieșit să‑și semene sămânța. În timp ce semăna el, oparte din sămânțăa căzut lângă drum, unde a fost călcată în picioare și au mâncat‑o păsările cerului.

6 Alta a căzut pe stâncă și cum a încolțit, s‑a uscat, pentru că nu avea umezeală.

7 Alta a căzut în mijlocul spinilor, iar spinii au crescut împreună cu ea și au sufocat‑o.

8 Alta însă a căzut într‑un pământ bun, a încolțit și a făcut rod însutit.“

Șizicând acestea, El striga: „Cine are urechi de auzit, să audă!“

Isus explică pilda semănătorului

9 Ucenicii Lui L‑au întrebat ce înseamnă această pildă.

10 Isusa zis: „Vouă v‑a fost dat să cunoașteți taineleÎmpărăției lui Dumnezeu, dar celorlalțitoate suntîn pilde, pentru ca,

«Privind, să nu vadă

și auzind, să nu înțeleagă!»

11 Acesta esteînțelesulpildei: sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu.

12 Cei de lângă drum sunt cei care aud. Atunci vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca să nu creadă pentru a fi mântuiți.

13 Cei de pe stâncă sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină. Ei cred doar pentru o vreme, iar în vreme de încercare, se depărtează.

14 Cât despresămânțacăzută între spini, aceștia sunt cei care aud, dar, în timp ce merg, sunt sufocați de îngrijorările, bogățiile și plăcerile vieții și nu aduc rod copt.

15 Iar cât despresămânțadin pământul bun, aceștia sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl țin strâns într‑o inimă frumoasă și bună și aduc rod cu răbdare.

Candela așezată pe un sfeșnicar

16 Nimeni nu aprinde o candelă ca s‑o acopere cu un vas sau s‑o pună sub pat, ci o pune pe un sfeșnicar, astfel încât cei ce intră, să vadă lumina.

17 Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit și nimic tăinuit care să nu fie făcut cunoscut și care să nu iasă la iveală.

18 Luați seama deci la felul cum ascultați. Căci celui ce are, i se va da, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ceea ce i se pare că are.“

Mama și frații lui Isus

19 Atunci mama și frații Lui au venit la El,dar nu puteau ajunge la El din cauza mulțimii.

20 Isusa fost anunțat:

– Mama Ta și frații Tăi stau afară, dorind să Te vadă.

21 DarIsus, răspunzând, le‑a zis:

– Mama Mea și frații Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și‑l împlinesc.

Isus liniștește furtuna

22 Într‑una din zile,IsusS‑a urcat în barcă împreună cu ucenicii Lui și le‑a zis:

– Să traversăm în partea cealaltă a lacului!

Și au plecat.

23 În timp ce vâsleau ei,Isusa adormit. Atunci a coborât pe lac un vârtej de vânt, iar ei au fost acoperiți de ape și erau în pericol.

24 Ei s‑au apropiat și L‑au trezit, zicând:

– Stăpâne, Stăpâne, pierim!

Atunci El, ridicându‑Se, a mustrat vântul și apa învolburată, iar ele au încetat și s‑a făcut liniște.

25 Apoi i‑a întrebat:

– Unde vă este credința?!

Ei s‑au temut, au rămas uimiți și și‑au zis unii altora:

– Cine deci este Acesta, de poruncește până și vânturilor, și apei, iar ele Îl ascultă?!

Vindecarea unui om demonizat

26 Au vâslit mai departe, înspre ținutul gherasenilor, care se află în dreptul Galileei.

27 Când a coborât pe țărm, L‑a întâmpinat un anumit om din cetate, care aveaîn eldemoni. De multă vreme acesta nupurta haine și nu locuia într‑o casă, ci în morminte.

28 Când L‑a văzut pe Isus, a strigat, I s‑a închinat și a zis cu glas tare:

– Ce am eu de‑a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Te rog fierbinte să nu mă chinui!

29 CăciIsusîi poruncise duhului necurat să iasă din om. Căci de multe oriduhulîl înșfăca și, deșiomulera legat cu lanțuri și cătușe și ținut sub pază, el totuși rupea legăturile și era dus de către demon înlocuripustii.

30 Isus l‑a întrebat:

– Care‑ți este numele?

El a zis:

– „Legiune“.

Căci în el intraseră mulți demoni.

31 Aceștia îl rugau să nu le poruncească să se ducă în Adânc.

32 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau.DemoniiL‑au rugat să le dea voie să intre înporciiaceia, iar El le‑a dat voie.

33 Demonii au ieșit din om și au intrat în porci. Atunci turma s‑a repezit de pe râpă în jos, în lac, și s‑a înecat.

34 Păzitoriiturmei, văzând ce s‑a întâmplat, au fugit și i‑au anunțatpe oameniîn cetate și în cătune.

35 Aceștiaau ieșit să vadă ce s‑a întâmplat și au venit la Isus. Când l‑au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, stând jos la picioarele lui Isus, îmbrăcat și întreg la minte, s‑au înspăimântat.

36 Cei ce văzuseră cum a fost salvat cel ce fusese demonizat, le‑au istorisittotul.

37 Atunci toată mulțimea din vecinătatea gherasenilor L‑a rugatpe Isussă plece de la ei, pentru că îi cuprinsese o mare frică. El S‑a urcat în barcă și S‑a întorsîn cetatea Sa.

38 Omul din care ieșiseră demonii Îl rugase fierbinte să‑l lase să vină cu El, darIsusl‑a trimis înapoi, zicând:

39 „Întoarce‑te acasă și istorisește cât de mult a făcut Dumnezeu pentru tine!“

El a plecat și a proclamat prin toată cetatea cât de mult a făcut Isus pentru el.

Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe

40 La întoarcere, mulțimea I‑a uratlui Isusbun venit, pentru că toți Îl așteptau.

41 Și iată că un om, numit Iair, care era conducătorul sinagogii, a venit, a căzut la picioarele lui Isus și L‑a rugat să vină până la el acasă,

42 pentru că singura lui fiică, în vârstă de vreo doisprezece ani, era pe moarte. În timp ce mergea, mulțimile se adunau grămadă în jurul Lui.

43 Eraacoloo femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge și care cheltuise pe la doctori tot ce avusese fără să fi putut fi vindecată de cineva.

44 Apropiindu‑se prin spate, s‑a atins de marginea hainei Lui și deodată scurgerea ei de sânge s‑a oprit.

45 Isus a întrebat:

– Cine M‑a atins?

Pentru că toți negau, Petru I‑a zis:

– Stăpâne, mulțimile se îngrămădesc în jurul Tău și se înghesuie, iar Tu întrebi: „Cine M‑a atins?!“

46 Dar Isus a zis:

– M‑a atins cineva, pentru că știu că a ieșit o putere din Mine!

47 Când femeia a văzut că n‑a scăpat neobservată, a venit tremurând și a căzut înaintea Lui. Apoi a istorisit înaintea întregii mulțimi din ce cauză s‑a atins de El și cum fusese vindecată deodată.

48 El i‑a zis: „Fiică, credința ta te‑a vindecat! Du‑te în pace!“

49 În timp ce El încă vorbea, a venit cineva dincasaconducătorului sinagogii și a zis:

– Fiica ta a murit. Nu‑L mai deranja pe Învățător!

50 Dar Isus, auzind, i‑a zislui Iair:

– Nu te teme! Crede doar, și ea va fi vindecată!

51 Când a ajuns la casa luiIair, n‑a lăsat pe nimeni să intre împreună cu El, în afară de Petru, de Ioan, de Iacov și de tatăl și mama copilului.

52 Toți plângeau și o jeleau, însăIsusle‑a zis: „Nu mai plângeți, pentru că ea n‑a murit, ci doarme!“

53 Ei însă râdeau de El, pentru că știau căfetițamurise.

54 Isus, după ce i‑a scos afară pe toți, a apucat‑o de mână și a strigat, zicând: „Copilă, scoală‑te!“

55 Duhul ei s‑a întors, și ea s‑a ridicat deodată. Isus a dat îndrumări să i se deafetițeisă mănânce.

56 Părinții ei au rămas înmărmuriți.Isusle‑a poruncit să nu spună nimănui ce s‑a întâmplat.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/8-462e308ea29541ab8da9b24c2bd819ed.mp3?version_id=126—

Trimiterea celor doisprezece

1 Isusi‑a chemat pe cei doisprezece, le‑a dat putere și autoritate peste toți demonii șipesteboli, ca să le vindece,

2 și i‑a trimis să proclame Împărăția lui Dumnezeu și să‑i vindece pe cei neputincioși.

3 El le‑a zis: „Să nu luați nimiccu voipe drum – nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici argint și să nu aveți două cămăși.

4 În orice casă intrați, rămâneți acolo și din locul acela să plecați.

5 Și oriunde nu vă vor primi, scuturați‑vă praful de pe picioare când ieșiți din cetatea aceea, drept mărturie împotriva lor!“

6 Ei au plecat și au călătorit prin sate, vestind Evanghelia și vindecând pretutindeni.

Confuzia lui Irod despre Isus

7 Tetrarhul Iroda auzit despre toate câte se întâmplaseră și era nedumerit, pentru că unii ziceau că Ioan fusese înviat dintre cei morți.

8 Alțiiziceaucă s‑a arătat Ilie, iar alții că a înviat vreun profet dintre cei din vechime.

9 Dar Irod a zis: „Pe Ioan l‑am decapitat. Deci Cine este Acesta despre Care aud asemenea lucruri?“ Și căuta să‑L vadă.

Isus hrănește peste cinci mii de oameni

10 Când s‑au întors, apostolii I‑au povestit luiIsustot ce au făcut. El i‑a luat deoparte și s‑au retras, doar ei singuri, spre o cetate numită Betsaida.

11 Dar mulțimile au aflatlucrul acesta șiL‑au urmat. El le‑a primit bine, le‑a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu și i‑a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare.

12 Când ziua a început să se sfârșească, cei doisprezece s‑au apropiat și I‑au zis:

– Lasă mulțimea să se ducă prin satele și cătunele dimprejur, ca să găsească găzduire și provizii, fiindcă aici suntem într‑un loc pustiu.

13 Însă El le‑a zis:

– Dați‑le voi să mănânce!

Ei I‑au răspuns:

– N‑avem cu noi mai mult de cinci pâini și doi pești.Le putem danumai dacă ne ducem noi să cumpărăm mâncare pentru tot poporul acesta!

14 Căci erau aproape cinci mii de bărbați.

Isusle‑a zis ucenicilor Săi:

– Puneți‑i să se așeze în grupuri de aproximativ cincizeci!

15 Ei au făcut întocmai – i‑au pus pe toți să se așeze.

16 Isusa luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, le‑a binecuvântat și le‑a frânt. Apoi le‑a dat ucenicilor ca să le așeze înaintea mulțimii.

17 Ei au mâncat cu toții și s‑au săturat. Și s‑au ridicat douăsprezece coșnițeplinecu firimiturile rămase.

Mărturisirea de credință a lui Petru

18 Într‑o zi, în timp ce Se ruga singur, cu El fiind doar ucenicii,Isusi‑a întrebat, zicând:

– Cine zic mulțimile că sunt Eu?

19 Ei, răspunzând, au zis:

–Unii zic că eștiIoan Botezătorul, alțiizic că eștiIlie, iar alțiispuncă a înviat un profet dintre cei din vechime.

20 El le‑a zis:

– Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?

Petru, răspunzând, a zis:

–Tu eștiCristosul lui Dumnezeu!

Isus vorbește despre moartea și învierea Sa

21 ÎnsăIsusle‑a atras atențiașile‑a poruncit să nu spună nimănui aceasta,

22 zicând:

– Fiul Omului trebuie să sufere multe și să fie respins de către bătrâni, de către conducătorii preoților și de către cărturari, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.

Prețul uceniciei

23 Apoi le‑a spus tuturor: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.

24 Căci oricine vrea să‑și salveze viața, o va pierde, dar cel ce‑și pierde viața de dragul Meu, acela o va salva.

25 Într-adevăr, la ce i‑ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă s‑ar distruge sau s‑ar pierde pe sine însuși?

26 Căci de cel ce îi va fi rușine de Mine și de cuvintele Mele, de acela Îi va fi rușine și Fiului Omului când va veni în slava Sa, a Tatălui și a sfinților îngeri.

27 Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta nicidecum moartea înainte de a vedea Împărăția lui Dumnezeu.“

Schimbarea la față

28 Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus i‑a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a urcat pe munte ca să Se roage.

29 În timp ce Se ruga, I s‑a schimbat înfățișarea feței, iar hainele Lui au devenit strălucitor de albe.

30 Și iată că doi bărbați stăteau de vorbă cu El – erau Moise și Ilie,

31 care se arătaseră în slavă. Ei vorbeau despre plecareaLui, pe care urma s‑o ducă la îndeplinire în Ierusalim.

32 Petru și cei ce erau cu el erau îngreunați de somn, dar când s‑au trezit bine au văzut slava Lui și pe cei doi bărbați care stăteau împreună cu El.

33 Tocmai când aceștia se despărțeau de El, Petru I‑a zis lui Isus: „Stăpâne, este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.“ Nu știa ce zice.

34 În timp ce spunea el aceste lucruri, a venit un nor și i‑a acoperit. Când au intrat în nor, s‑au înspăimântat.

35 Și din nor s‑a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu, pe Care L‑am ales! De El să ascultați!“

36 Când s‑a auzit glasul, Isus Se aflaacolosingur. Ei au păstrat tăcerea și, în zilele acelea, n‑au istorisit nimănui nimic despre lucrurile pe care le văzuseră.

Vindecarea unui băiat demonizat

37 În ziua următoare, când au coborât de pe munte, o mare mulțime L‑a întâmpinatpe Isus.

38 Și iată că un bărbat din mulțime a strigat:

– Învățătorule, Te rog fierbinte să priveșticu îndurarela fiul meu, căci este singurul meu fiu!

39 Iată, un duh îl apucă și deodată elîncepesă strige.Duhulîl face să aibă convulsii și spume la gură și cu greu pleacă de la el, lăsându‑l zdrobit!

40 I‑am rugat fierbinte pe ucenicii Tăi să‑l alunge, dar n‑au putut.

41 Isus, răspunzând, a zis:

– O, generație necredincioasă și pervertită! Până când voi mai fi cu voi și vă voi mai îngădui? Adu‑l aici pe fiul tău!

42 Chiar în timp cebăiatulse apropia, demonul l‑a trântit la pământ și l‑a aruncat în convulsii. Dar Isus a mustrat duhul necurat, l‑a vindecat pe băiat și l‑a dat înapoi tatălui său.

43 Toți au rămas uimiți de măreția lui Dumnezeu.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

Dar în timp ce toți se mirau de toate lucrurile pe care le făcea El,Isusle‑a zis ucenicilor Săi:

44 „Plecați bine urechea la cuvintele acestea: Fiul Omului urmează să fie predatîn mâinile oamenilor.“

45 Ei însă nu pricepeau cuvintele acestea; fuseseră ascunse de ei, ca să nu le înțeleagă. Și se temeau să‑L întrebe cu privire la aceste cuvinte.

Cine este cel mai mare?

46 Apoi a început o dispută între ei cu privire la cine ar fi cel mai mare dintre ei.

47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copilaș, l‑a pus să stea lângă El

48 și le‑a zis:

– Oricine îl primește în Numele Meu pe acest copilaș, pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine. Căci cine este cel mai mic dintre voi toți, acela este cel mai mare.

De partea lui Isus

49 Atunci Ioan, răspunzând, a zis:

– Stăpâne, noi am văzut pe cineva care alunga demoni în Numele Tău și l‑am oprit, pentru că nu ne urmează.

50 Dar Isus i‑a zis:

– Nu‑l opriți, pentru că cel care nu este împotriva voastră este de partea voastră.

Opoziție din partea samaritenilor

51 Când s‑a apropiat vremea în care avea să fie luat la cer, Și‑a îndreptat hotărât fața să meargă la Ierusalim.

52 A trimis înaintea Lui niște mesageri, care s‑au dus și au intrat într‑un sat al samaritenilor, ca să facă pregătirile pentru El.

53 Dar aceștia nu L‑au primit, pentru că fața Sa se îndrepta spre Ierusalim.

54 Când au văzut acest lucru, Iacov și Ioan, ucenicii Lui, au zis:

– Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer și să‑i mistuie, cum a făcut Ilie?

55 Însă Isus, întorcându‑Se, i‑a mustrat și a zis:

– Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți!

56 Căci Fiul Omului nu a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască!

Apoi au plecat într‑un alt sat.

Costurile uceniciei

57 În timp ce mergeau pe drum, cineva I‑a zis:

– Doamne, Te voi urma oriunde vei merge!

58 Însă Isus i‑a spus:

– Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să‑Și plece capul.

59 Altuia i‑a zis:

– Urmează‑Mă!

Dar acela I‑a răspuns:

– Doamne, dă‑mi voie mai întâi să mă duc să‑l înmormântez pe tatăl meu!

60 DarIsusi‑a zis:

– Lasă morții să‑și înmormânteze morții,iar tu du‑te și vestește Împărăția lui Dumnezeu!

61 Un altul a zis:

– Te voi urma, Doamne, însă dă‑mi voie mai întâi să‑mi iau rămas bun de la cei din casa mea!

62 Dar Isus i‑a răspuns:

– Niciunomcare pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/9-327496a20a77ff9609d8a8567d362241.mp3?version_id=126—

Trimiterea celor șaptezeci și doi de ucenici

1 Dupătoateacestea, Domnul a numit alți șaptezeci și doide uceniciși i‑a trimis, doi câte doi, să se ducă înaintea Lui în orice cetate și în orice loc pe unde urma să meargă El.

2 El le‑a zis:

– Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. Deci, rugați‑L fierbinte pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său!

3 Duceți‑vă! Iată, Eu vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor.

4 Să nu luați cu voi nici săculeț cu bani, nici traistă, nici sandale și să nu faceți urărinimănui pe drum.

5 În orice casă intrați, să spuneți mai întâi: „Paceasă fiepeste această casă!“

6 Dacă se află acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, dar dacă nu, se va întoarce la voi.

7 Rămâneți în casa aceea și mâncați și beți ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata lui! Să nu vă mutați dintr‑o casă într-alta.

8 În orice cetate în care intrați și vă primesc, să mâncați ce vi se va pune înainte.

9 Vindecați‑i pe cei bolnavi de acolo și spuneți‑le: „S‑a apropiat de voi Împărăția lui Dumnezeu!“

10 Dacă însă în cetatea în care intrați,oameniinu vă primesc, să ieșiți pe străzile ei și să ziceți:

11 „Până și praful din cetatea voastră, care ni s‑a lipit de picioare, îl ștergem împotriva voastră! Totuși, să știți aceasta: s‑a apropiat Împărăția lui Dumnezeu!“

12 Vă spun că, în ziua aceea, va fi mai ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea!

13 Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tyr și Sidon minunile care au fost făcute în voi, demult s‑ar fi pocăit stând în sac și cenușă!

14 Dar la judecată va fi mai ușor pentru Tyr și Sidon decât pentru voi!

15 Iar tu, Capernaume,

vei fi înălțat oare până la cer?

Nu, civei coborî până în Locuința Morților!

16 Cel ce vă ascultă pe voi, Mă ascultă pe Mine și cel ce vă respinge pe voi, Mă respinge pe Mine, iar cel ce Mă respinge pe Mine Îl respinge pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine.

Întoarcerea celor șaptezeci și doi de ucenici

17 Cei șaptezeci și doi s‑au întors plini de bucurie și I‑au zis:

– Doamne, chiar și demonii ne sunt supuși în Numele Tău!

18 Însă El le‑a zis:

– L‑am văzut pe Satancăzând din cer ca un fulger.

19 Iată, v‑am dat autoritate să călcați peste șerpi, peste scorpioni și peste toată puterea dușmanului și nimic nu vă va răni!

20 Totuși, nu vă bucurați că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați‑vă că numele voastre sunt scrise în ceruri!

21 În ceasul acela,IsusS‑a bucurat nespus în Duhul Sfânt și a zis: „Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le‑ai descoperit copilașilor. Da, Tată, pentru că așa a fost plăcut înaintea Ta!

22 Toate lucrurile Mi‑au fost încredințate Mie de către Tatăl Meu. Și nimeni nu știe cine este Fiul, în afară de Tatăl, sau cine este Tatăl, în afară de Fiul și de cel căruia dorește Fiul să i‑L descopere.“

23 Apoi S‑a întors spre ucenici și le‑a zis doar lor:

– Fericiți sunt ochii care văd lucrurile pe care le vedeți voi!

24 Vă spun că mulți profeți și regi au dorit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n‑au văzut, șiau doritsă audă ceea ce auziți voi, dar n‑au auzit!

Pilda samariteanului milostiv

25 Dar iată că un învățător al Legii s‑a ridicat să‑L pună la încercare peIsus, zicând:

– Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?

26 Isus i‑a zis:

– Ce este scris în Lege? Ce citești acolo?

27 El, răspunzând, a zis:

– „Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu toată mintea ta, și pe semenul tău ca pe tine însuți.“

28 Isusi‑a zis:

– Ai răspuns corect. Fă așa și vei trăi!

29 Dar el, care voia să se îndreptățească, L‑a întrebat pe Isus:

– Și cine este semenul meu?

30 Isus, răspunzând, a zis:

– Un om cobora de la Ierusalim spre Ierihonși a căzut în mâinile tâlharilor, care, după ce l‑au dezbrăcat și i‑au datmultelovituri, au plecat, lăsându‑l pe jumătate mort.

31 Din întâmplare, pe acel drum cobora un preot. Dar când l‑a văzut,preotula trecut înainte, ocolindu‑l.

32 Tot așa și un levit, când a ajuns în locul acela și l‑a văzut, a trecut înainte, ocolindu‑l.

33 Însă un samaritean, care călătoreași el pe acolo, când a ajuns în dreptul lui și l‑a văzut, i s‑a făcut milă de el.

34 S‑a apropiat, i‑a bandajat rănile și a turnat peste ele ulei de măsline și vin. Apoi l‑a pus pe propriul lui animal de povară, l‑a dus la un han și a continuat să‑l îngrijească.

35 În ziua următoare, a scos doi denari, i‑a dat hangiului și a zis: „Ai grijă de el, iar când mă voi întoarce, îți voi plăti eu orice vei mai cheltui.“

36 Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost semenul celui căzut în mâinile tâlharilor?

37 El a răspuns:

– Cel ce și‑a făcut milă de el.

Isus i‑a zis:

– Du‑te și fă și tu la fel!

Acasă la Marta și Maria

38 În timp ce‑și continuau călătoria, Isus a intrat într‑un sat oarecare.Acolo, o femeie pe nume Marta L‑a primit ca oaspete în casa ei.

39 Ea avea o soră, numită Maria. Aceasta s‑a așezat la picioarele Domnului și asculta cuvintele Lui.

40 Marta însă era copleșită de atât de multă slujire.

Ea a venit și a zis:

– Doamne, nu‑Ți pasă că sora mea m‑a lăsat să slujesc singură? Spune‑i deci să mă ajute!

41 Domnul însă, răspunzând, i‑a zis:

– Marto, Marto, tu te îngrijorezi și te necăjești cu privire la multe lucruri,

42 însă de unul singur este nevoie!Căci Maria și‑a ales partea cea bună, care nu i se va lua!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/10-e2a9271cf156f24a66b9c34cbd431bdb.mp3?version_id=126—