Category: Judecători

Iefta

1 Iefta, ghiladitul, era un războinic viteaz. El era fiul unei prostituate. Iefta i se născuse lui Ghilad.

2 Soția lui Ghilad îi născuseși eafii. Când fiii soțieiluiau crescut mari, l‑au alungat pe Iefta și i‑au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru pentru că ești fiul unei alte femei!“

3 Iefta a fugit dinaintea fraților săi și a locuit în țara Tob. Acolo, niște bărbați de nimics‑au adunat pe lângă Iefta și l‑au însoțit.

4 După câteva zile, fiii lui Amon au luptat împotriva lui Israel.

5 În timp ce fiii lui Amon se luptau cu Israel, bătrâniiGhiladului s‑au dus să‑l aducă pe Iefta din regatul Tob.

6 Ei i‑au zis lui Iefta:

– Vino să ne fii conducător, ca să ne luptăm cu fiii lui Amon.

7 Dar Iefta le‑a zis bătrânilor Ghiladului:

– Oare nu voi sunteți aceia care m‑ați urât și m‑ați alungat din familia tatălui meu? De ce ați venit la mine acum când sunteți în pericol?

8 Bătrânii Ghiladului i‑au răspuns lui Iefta:

– Ne întoarcem la tine pentru că am dori să vii cu noi și să lupți împotriva fiilor lui Amon. După aceea, tu vei fi căpetenia noastră, a tuturor locuitorilor Ghiladului!

9 Iefta le‑a zis bătrânilor Ghiladului:

– Dacă mă aduceți înapoi ca să lupt împotriva fiilor lui Amon, șiDomnulîi dă în mâna mea, voi deveni eu căpetenia voastră?

10 Bătrânii Ghiladului i‑au răspuns lui Iefta:

–Domnulsă fie martor între noi, dacă nu vom face întocmai cum ai zis!

11 Iefta a plecat cu bătrânii Ghiladului, iar poporul l‑a pus în fruntea lui drept căpetenie și conducător. Apoi Iefta a rostit din nou aceste cuvinte, înainteaDomnului, la Mițpa.

Iefta îi învinge pe amoniți

12 După aceea, Iefta a trimis niște mesageri la regele fiilor lui Amon ca să‑i spună:

– Ce ai cu mine, de ai venit să lupți împotriva țării mele?

13 Regele fiilor lui Amon le‑a răspuns mesagerilor lui Iefta:

– Pentru că atunci când s‑a suit din Egipt, Israel mi‑a luat țara, de la Arnon până la Iabok și până la Iordan. Acum, înapoiază‑mi‑o pe cale pașnică!

14 Iefta a trimis din nou mesageri regelui fiilor lui Amon

15 ca să‑i spună:

– Așa vorbește Iefta: „Nu Israel a luat țara Moabului și țara fiilor lui Amon

16 pentru că, atunci când s‑a suit din Egipt, Israel a mers prin pustie până la Marea Roșieși apoi și‑a continuat drumul până la Kadeș.

17 Israel a trimis atunci mesageri regelui Edomului, zicând: «Lasă‑mă, te rog, să trec prin țara ta!» Dar regele Edomului nu i‑a îngăduit. A mai trimis mesageri și regelui Moabului, dar nici acesta nu a acceptat. Astfel, Israel a rămas la Kadeș.

18 Apoi au călătorit prin pustie, au înconjurat țara Edomului și țara Moabului, au ajuns în partea de răsărit și și‑au așezat tabăra dincoace de Arnon. Deci n‑au intrat în teritoriul Moabului, întrucât Arnon era hotarul Moabului.

19 Atunci Israel a trimis mesageri lui Sihon, regele amoriților, rege al Heșbonului. Israel i‑a zis: «Lasă‑ne, te rugăm, să trecem prin țara ta ca să ajungem la locul nostru!»

20 Dar Sihon n‑a avut încredere în Israel ca să‑l lase să îi traverseze teritoriul, ci și‑a adunat poporul, și‑a așezat tabăra la Iahaț și s‑a luptat cu Israel.

21 ÎnsăDomnul, Dumnezeul lui Israel, l‑a dat pe Sihon și pe toți oamenii săi în mâna lui Israel. Ei i‑au învins și astfel Israel a luat în stăpânire tot teritoriul amoriților care locuiau în această țară.

22 Ei au moștenit tot teritoriul amoriților de la Arnon până la Iabok și din pustie până la Iordan.

23 Acum, după ceDomnul, Dumnezeul lui Israel, i‑a alungat pe amoriți dinaintea poporului Său Israel, tu să‑i iei în stăpânireteritoriul?

24 Oare nu vei moșteni tu ceea ce îți dă în stăpânire zeul tăuChemoș? Deci și noi vom lua în stăpânire pe toți cei alungați deDomnul, Dumnezeul nostru, dinaintea noastră!

25 Crezi că ești mai puternic decât Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului? S‑a certat el oare vreodată cu Israel sau s‑a luptat el împotriva lui?

26 Israel locuiește de trei sute de ani în Heșbon și în sateledimprejurullui, în Aroer și în sateledimprejurullui și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului. De ce nu le‑ați luat înapoi în tot acest timp?

27 Eu nu ți‑am greșit cu nimic, iar tu îmi faci rău luptându‑te cu mine.Domnulsă judece astăzi! El să fie Judecător între fiii lui Israel și fiii lui Amon!“

28 Regele fiilor lui Amon n‑a luat în seamă mesajul pe care i l‑a trimis Iefta.

29 Atunci DuhulDomnuluia venit peste Iefta. El a străbătut Ghiladul și Manase, a trecut prin Mițpa Ghiladului și din Mițpa Ghiladului a înaintat împotriva fiilor lui Amon.

30 Iefta a făcut un jurământDomnului, zicând: „Dacă îi vei da în mâna mea pe fiii lui Amon,

31 atunci ceea ce va ieși pe porțile casei mele, când mă voi întoarce în pace de la fiii lui Amon, va fi alDomnuluiși îl voi aduce ca ardere‑de‑tot!“

32 Iefta a traversat spre fiii lui Amon ca să lupte împotriva lor șiDomnuli‑a dat în mâna lui.

33 El i‑a lovit de la Aroer până la intrarea în Minit, douăzeci de cetăți, provocând o mare înfrângere până la Abel-Cheramim. Astfel, fiii lui Amon au fost supuși înaintea fiilor lui Israel.

34 Iefta s‑a întors acasă, la Mițpa. Și iată că fiica sa i‑a ieșit în întâmpinare cu tamburine și dansuri. Ea era singurul lui copil. Nu mai avea niciun alt fiu sau fiică.

35 Când a văzut‑o, și‑a sfâșiat hainele și a zis:

– Vai, fiica mea! Mă îndurerezi atât de tare! Ai ajuns asemenea celor ce mă tulbură. Mi‑am deschis gura înainteaDomnuluiși nu pot să‑mi retragjurământul!

36 Ea i‑a răspuns:

– Tată, dacă ți‑ai deschis gura înainteaDomnului, fă‑mi potrivit cu ceea ce ți‑a ieșit din gură, mai ales acum cândDomnulte‑a răzbunat pe fiii lui Amon, dușmanii tăi.

37 Apoi i‑a zis tatălui său:

– Fă‑mi însă favoarea aceasta! Lasă‑mă singură două luni, ca să mă duc, să cobor înspre munți și să‑mi plâng fecioria împreună cu prietenele mele!

38 El a răspuns:

– Du‑te!

Și a lăsat‑o singură două luni. Ea s‑a dus cu prietenele ei și și‑a plâns fecioria în munți.

39 La sfârșitul celor două luni, s‑a întors la tatăl ei, și el i‑a făcut potrivit cu jurământul pe care l‑a rostit. Ea fusese fecioară. De atunci s‑a statornicit în Israel obiceiul

40 ca în fiecare an, fiicele lui Israel s‑o jelească pe fiica ghiladitului Iefta timp de patru zile.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/11-1b630a3b633faed20f27dfeb788b48fe.mp3?version_id=126—

Iefta în conflict cu efraimiții

1 Efraimiții s‑au strâns laolaltă, au trecut în Țafon și i‑au zis lui Iefta:

– De ce te‑ai dus să lupți împotriva fiilor lui Amon și nu ne‑ai chemat și pe noi ca să mergem cu tine? Pentru asta vom da foc casei tale și te vom arde și pe tine!

2 Iefta le‑a răspuns:

– Eu și poporul meu am avut o mare ceartă cu fiii lui Amon și când v‑am chemat nu m‑ați izbăvit din mâna lor.

3 Când am văzut că nu mă ajutați, mi‑am pus viața în joc și am pornit împotriva fiilor lui Amon, iarDomnuli‑a dat în mâna mea. De ce vă suiți astăzi ca să luptați cu mine?

4 Iefta i‑a strâns pe toți bărbații Ghiladului și s‑a luptat cu cei din Efraim. Bărbații Ghiladului i‑au învins pe cei din Efraim pentru că aceștia ziceau: „Voi, ghiladiții, sunteți niște fugari ai lui Efraim; Ghiladul aparține lui Efraim și lui Manase!“

5 Ghiladiții au cucerit și vadurile Iordanului dinspre Efraim, astfel că, atunci când vreunul din fugarii efraimiți zicea: „Lasă‑mă să trec!“ ghiladiții îl întrebau: „Ești efraimit?“ Dacă răspundea: „Nu!“

6 îl puneau să zică „Șibolet“. El însă nu putea rosti decât „Sibolet“. Atunci ei îl înșfăcau și îl omorau la vadurile Iordanului. Așa au pierit în vremea aceea patruzeci și două de mii de efraimiți.

7 Iefta a judecatIsraelul timp de șase ani. Apoi ghiladitul Iefta a murit și a fost îngropat într‑una din cetățile Ghiladului.

Ibțan, Elon și Abdon

8 Cel ce a judecat Israelul după el a fost Ibțan din Betleem.

9 El a avut treizeci de fii și treizeci de fiice. Și‑a măritat fiicele în afaraclanului, iar pentru fiii lui a adus, de asemenea, treizeci de fete tot din afaraclanului. El a judecat pe Israel timp de șapte ani.

10 Ibțan a murit și a fost îngropat la Betleem.

11 După el, cel ce a judecat Israelul a fost zabulonitul Elon. El a judecat Israelul timp de zece ani.

12 Zabulonitul Elon a murit și a fost îngropat în Aialon, pe teritoriul lui Zabulon.

13 După el, cel ce a judecat Israelul a fost Abdon, fiul piratonitului Hilel.

14 Acesta avea patruzeci de fii și treizeci de nepoți care călăreau pe șaptezeci de măgari. El a judecat Israelul timp de opt ani.

15 Apoi Abdon, fiul piratonitului Hilel, a murit și a fost îngropat la Piraton, pe teritoriul lui Efraim, pe muntele amalekiților.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/12-5dc1b70bf4b47ab7c796f9e003a6ddb1.mp3?version_id=126—

Nașterea lui Samson

1 Fiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochiiDomnuluiși de aceeaDomnuli‑a dat pe mâna filistenilor timp de patruzeci de ani.

2 Era un om din Țora, din clanul daniților, al cărui nume era Manoah. Soția lui nu putea să nască pentru că era stearpă.

3 ÎngerulDomnuluiS‑a arătat femeii și i‑a zis: „Iată că,deșiacum nu poți să naști fiindcă ești stearpă,totușivei rămâne însărcinată și vei naște un fiu.

4 Acum, ia seama, te rog, să nu bei nici vin, nici tărie și să nu mănânci nimic necurat,

5 căci iată, vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu! Briciul nu va trece peste capul lui, fiindcă băiatul va fi un nazireual lui Dumnezeu încă din pântec și el va începe să izbăvească Israelul din mâna filistenilor.“

6 Femeia s‑a dus și i‑a istorisit soțului ei, zicând: „A venit la mine un Om al lui Dumnezeu. Înfățișarea Lui era foarte de temut, ca înfățișarea Îngerului lui Dumnezeu. Nu L‑am întrebat de unde venea și nu mi‑a dezvăluit care‑I este numele.

7 El mi‑a zis: «Iată, vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu! De aceea să nu bei nici vin, nici tărie și să nu mănânci nimic necurat, fiindcă băiatul va fi un nazireu al lui Dumnezeu încă din pântec și până în ziua morții lui.»“

8 Atunci Manoah s‑a rugatDomnuluiși I‑a zis: „Ah, Stăpâne, Te rog, fă să revină la noi Omul lui Dumnezeu, pe Care L‑ai trimis, ca să ne învețe ce să facem cu băiatul care se va naște!“

9 Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Manoah și ÎngerulDomnuluia venit din nou la femeie. Ea rămăsese la câmp, iar Manoah, soțul ei, nu era cu ea.

10 Femeia s‑a grăbit și a alergat să‑l anunțe pe soțul ei. Ea i‑a zis: „Iată că Omul Care a venit în acea zi la mine, mi S‑a arătat din nou!“

11 Manoah s‑a ridicat și s‑a dus după soția sa, iar când a ajuns la Omul Acela I‑a zis:

– Tu ești Omul Care i‑a vorbit soției mele?

El i‑a răspuns:

– Eu sunt!

12 Manoah I‑a zis:

– Când se vor împlini cuvintele Tale, ce rânduială să ținem cu băiatul în vederea lucrării lui?

13 ÎngerulDomnuluii‑a răspuns lui Manoah:

– Femeia să se ferească de tot ce i‑am spus!

14 Să nu mănânce nimic care iese din viță, să nu bea nici vin, nici tărie și să nu mănânce nimic necurat. Să păzească tot ce i‑am poruncit.

15 Manoah I‑a zis ÎngeruluiDomnului:

– Te rog, dă‑ne voie să Te reținem ca să‑Ți pregătim un ied.

16 ÎngerulDomnuluii‑a răspuns lui Manoah:

– Chiar dacă M‑ai opri, n‑aș mânca din mâncarea ta, dar dacă vrei să aduci o ardere‑de‑tot, atunci să o aduciDomnului!

Manoah nu știa că este ÎngerulDomnului.

17 Atunci Manoah I‑a zis ÎngeruluiDomnului:

– Care‑Ți este Numele, ca să Te onorăm când se vor împlini cuvintele Tale?

18 ÎngerulDomnuluii‑a răspuns:

– De ce Îmi ceri Numele? El este minunat.

19 Manoah a luat iedul și darul de mâncare și le‑a oferitDomnuluipe stâncă. În timp ce Manoah și soția sa priveau, a avut loc o minune.

20 Pe când flacăra se înălța de pe altar spre cer, ÎngerulDomnuluiS‑a înălțat în flacăra altarului. Văzând lucrul acesta, Manoah și soția lui s‑au aruncat cu fața la pământ.

21 ÎngerulDomnuluinu S‑a mai arătat din nou lui Manoah și soției lui. Atunci Manoah a înțeles că fusese ÎngerulDomnului.

22 Manoah i‑a zis soției sale:

– Sigur vom muri fiindcă am văzut pe Dumnezeu!

23 Dar soția lui i‑a răspuns:

– Dacă ar fi vrutDomnulsă ne omoare, nu ar fi primit din mâinile noastre arderea‑de‑tot și darul de mâncare, nu ne‑ar fi descoperit toate acestea și nu ne‑ar fi îngăduit să auzim acum lucruri ca acestea!

24 Femeia a născut un fiu și i‑a pus numele Samson. Băiatul a crescut, șiDomnull‑a binecuvântat.

25 DuhulDomnuluia început să‑l pună în mișcare la Mahane‑Dan, între Țora și Eștaol.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/13-70a3ab9c7885068a06da54856981cdfe.mp3?version_id=126—

Căsătoria lui Samson

1 Samson a coborât la Timna și a văzut acolo o femeie dintre fiicele filistenilor.

2 Când s‑a suitînapoi, și‑a anunțat tatăl și mama, zicând:

– Am văzut la Timna o femeie dintre fiicele filistenilor. Luați‑mi‑o acum de soție!

3 Tatăl său, alături de mama sa, i‑a zis:

– Oare nu este nicio femeie între fiicele fraților tăi sau în tot poporul meu, de umbli să‑ți iei soție de la filistenii cei necircumciși?

Dar Samson i‑a răspuns tatălui său:

– Ia‑mi‑o, căci ea este potrivită în ochii mei!

4 Tatăl său și mama sa nu știau că lucrul acesta era de laDomnul, căci El căuta un prilej împotriva filistenilor. În vremea aceea filistenii stăpâneau peste Israel.

5 Samson a coborât la Timna împreună cu tatăl său și cu mama sa. Când au ajuns la viile din Timna, iată că i‑a ieșit înainte un leu tânăr răcnind.

6 DuhulDomnuluia venit peste Samson și el a sfâșiat leul cum se sfâșie un ied, fără să aibă nimic în mâini. N‑a spus tatălui său și mamei sale ceea ce făcuse.

7 Apoi a coborât să vorbească cu femeia și ea i s‑a părut potrivită lui Samson.

8 După o vreme s‑a întors s‑o iade soțieși s‑a abătut ca să vadă cadavrul leului. Și iată că în cadavrul leului era un roi de albine și miere.

9 A luatun fagureîn mână și a plecat mai departe, mâncând. La întoarcere, când a ajuns la tatăl său și la mama sa, le‑a dat să mănânce și lor din miere. Dar nu le‑a spus că luase mierea din cadavrul leului.

10 Apoi tatăl lui a coborât la femeia aceea. Acolo Samson dădea un ospăț căci așa obișnuiau să facă tinerii.

11 Cândcei de acolol‑au văzut, au invitat treizeci de prieteni ca să fie cu el.

12 Samson le‑a zis:

– Am să vă spun o ghicitoare. Dacă mi‑o veți putea explica și dezlega în cele șapte zile ale ospățului, vă voi da treizeci de mantale și treizeci de schimburi de haine.

13 Dar dacă nu veți fi în stare să mi‑o dezlegați, atunci îmi veți da voi treizeci de mantale și treizeci de schimburi de haine.

Ei i‑au răspuns:

– Spune‑ne ghicitoarea ca s‑o auzim.

14 El le‑a zis:

– Din cel ce mănâncă a ieșit ce se mănâncă

și din cel puternic a ieșit dulceață!

Timp de trei zile n‑au fost în stare să dezlege ghicitoarea.

15 În a patra zi, i‑au zis soției lui Samson: „Amăgește‑l pe soțul tău să ne dezlege ghicitoarea, altfel îți vom da foc atât ție, cât și familiei tale. Ne‑ați chemat aici ca să ne jefuiți, nu‑i așa?“

16 Soția lui Samson plângea lângă el și zicea:

– Cu siguranță tu mă urăști și nu mă iubești. Ai spus o ghicitoare fiilor poporului meu și mie nici nu mi‑ai dezlegat‑o.

El i‑a răspuns:

– Iată că n‑am dezlegat‑o nici tatălui meu, nici mamei mele și să ți‑o dezleg ție?

17 Însă ea a plâns lângă el în toate cele șapte zile cât a ținut ospățul. Când au ajuns în ziua a șaptea, el i‑a dezlegat‑o pentru că îl necăjea necontenit. Apoi ea le‑a dezlegat ghicitoarea fiilor poporului ei.

18 În ziua a șaptea, înainte de apusul soarelui, oamenii din cetate i‑au zis:

– Ce este mai dulce decât mierea

și ce este mai puternic decât leul?

El le‑a zis:

– Dacă n‑ați fi arat cu juncana mea,

nu mi‑ați fi dezlegat ghicitoarea.

19 DuhulDomnuluia venit peste el și el s‑a coborât la Așchelon. A ucis treizeci din oamenii lor și le‑a luat îmbrăcămintea. Apoi a dat schimburile de haine celor ce dezlegaseră ghicitoarea și, aprins de mânie, s‑a suitînapoiîn casa tatălui său.

20 Soția lui Samson a fost dată unuia din prietenii lui, chiar celui mai bun dintre ei.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/14-4c82691711598d8164ddeb79f09e7f88.mp3?version_id=126—

Samson îi învinge pe filisteni

1 După un timp, pe vremea seceratului grâului, Samson și‑a vizitat soția, având la el un ied.

El a zis:

– Vreau să intru în odaia soției mele.

Dar tatăl ei nu l‑a lăsat să intre,

2 ci i‑a zis:

– M‑am gândit atunci și mi‑am zis că o urăști foarte mult, așa că am dat‑o prietenului tău. Dar sora ei mai tânără este mai frumoasă decât ea. Te rog, ia‑o în locul ei!

3 Samson le‑a zis:

– De data aceasta voi fi nevinovat față de filisteni când le voi face rău!

4 Apoi Samson s‑a dus și a prins trei sute de vulpi. A luat niște torțe, a legat vulpile coadă de coadă și a pus câte o torță la mijloc, între două cozi.

5 A aprins torțele și a dat drumul vulpilor în holdele filistenilor. În acest fel au ars atât căpițele, cât și holdele și livezile de măslini.

6 Atunci filistenii au întrebat:

– Cine a făcut fapta aceasta?

Li s‑a răspuns:

– Samson, ginerele timnitului, pentru că acesta i‑a luat soția și i‑a dat‑o prietenului său.

Filistenii s‑au suit și au ars‑o pe ea și pe tatăl ei.

7 Samson le‑a zis: „Pentru că ați făcut aceasta, nu mă voi opri până nu mă voi răzbuna pe voi!“

8 Și i‑a lovit la picioare și la coapse; a fost un mare măcel. Apoi el s‑a coborât și a locuit în grota din Stânca lui Etam.

9 După aceea, filistenii s‑au suit și și‑au așezat tabăra în Iuda. Ei s‑au răspândit până la Lehi.

10 Bărbații lui Iuda i‑au întrebat:

– De ce v‑ați suit împotriva noastră?

Ei le‑au răspuns:

– Ne‑am suit ca să‑l legăm pe Samson și să‑i facem așa cum ne‑a făcut și el nouă.

11 Atunci trei mii de bărbați ai lui Iuda au coborât la grota din Stânca lui Etam și l‑au întrebat pe Samson:

– N‑ai știut că filistenii stăpânesc peste noi? De ce ne‑ai făcut una ca asta?

El le‑a răspuns:

– După cum mi‑au făcut ei mie, așa le‑am făcut și eu.

12 Ei i‑au zis:

– Am coborât să te legăm și să te dăm în mâinile filistenilor.

Samson le‑a zis:

– Jurați‑mi că nu‑mi veți lua viața.

13 Ei i‑au răspuns, zicând:

– Doar te vom lega și te vom da în mâinile lor, dar cu siguranță, nu te vom omorî.

L‑au legat cu două funii noi și l‑au scos din stâncă.

14 Când a ajuns la Lehi, filistenii i‑au ieșit înainte strigând. Atunci DuhulDomnuluia venit peste el și funiile pe care le avea la brațe s‑au făcut ca pânza arsă în foc, iar legăturile i‑au căzut de la mâini.

15 A găsit o falcă de măgar, care nu era uscată încă, a luat‑o în mână și a ucis cu ea o mie de oameni.

16 Apoi Samson a zis:

„Cu o falcă de măgar,

o grămadă, două grămezi;

cu o falcă de măgar

am ucis o mie de oameni!“

17 După ce a terminat de vorbit, a aruncat falca din mână. Locul acela a fost numit Ramat-Lehi.

18 Fiindu‑i foarte sete, L‑a chemat peDomnulși I‑a zis: „Tu ai dat prin mâna robului tău această mare victorie, iar acum să mor de sete și să cad în mâinile celor necircumciși?“

19 Dumnezeu a despicat groapadin Lehi și din ea a ieșit apă. El a băut și duhul lui și‑a revenit și s‑a înviorat. De aceea au pusacelui izvornumele En‑Hakkore; el se află în Lehi și astăzi.

20 Samsona judecatIsraelul timp de douăzeci de ani, în zilele filistenilor.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/15-e7edb4030ea761ca20aaad1beb138b89.mp3?version_id=126—

Samson în Gaza

1 Samson a plecat la Gaza. Acolo a văzut o prostituată și a intrat la ea.

2 Celor din Gaza li s‑a spus: „Samson a intrat aici“. Atunci ei au înconjurat locul unde era și l‑au pândit toată noaptea la poarta cetății. Toată noaptea au stat liniștiți, zicând: „Când se va lumina de ziuă îl vom ucide“.

3 Samson a rămas culcat până la miezul nopții. Pe la miezul nopții s‑a trezit, a apucat porțile de la intrarea în cetate, cu amândoi stâlpii, le‑a smuls cu tot cu zăvor, le‑a pus pe umeri și le‑a dus pe vârful muntelui din fața Hebronului.

Samson și Dalila

4 După aceea, el a iubit o femeie din valea Sorek, care se numea Dalila.

5 Domnitorii filistenilor s‑au suit la ea și i‑au zis: „Amăgește‑l și află de unde vine puterea lui cea mare și cum l‑am putea învinge, ca să‑l putem lega și să‑l umilim! Apoi îți vom da fiecare câte o mie o sută de șechelide argint!“

6 Dalila i‑a zis lui Samson:

– Spune‑mi, te rog, de unde‑ți vine puterea ta cea mare și cum ar trebui să fii legat pentru a fi învins?

7 Samson i‑a răspuns:

– Dacă m‑ar lega cu șapte coarde de arc noi, care să nu fi fost încă uscate, atunci m‑ar lăsa puterile și aș deveni ca oricare alt om.

8 Domnitorii filistenilor i‑au adus șapte coarde de arc noi, care încă nu fuseseră uscate și ea l‑a legat cu ele.

9 Cei ce pândeau stăteau la ea în odaie. Ea i‑a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ Dar el a rupt coardele de arc așa cum se rupe un fir de fuior când este atins de foc. Astfel că ei nu au aflat de unde‑i vine puterea.

10 Dalila i‑a zis lui Samson:

– M‑ai înșelat și mi‑ai spus minciuni. Acum, arată‑mi, te rog, cu ce poți fi legat!

11 El i‑a răspuns:

– Dacă m‑ar lega cu funii noi, cu care să nu se fi făcut nicio lucrare, atunci m‑ar lăsa puterile și aș deveni ca oricare alt om.

12 Dalila a luat niște funii noi și l‑a legat cu ele. Apoi i‑a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ Cei ce pândeau stăteau în odaie. El însă a rupt funiile de la brațe ca pe o ață.

13 Dalila i‑a zis lui Samson:

– Până acum m‑ai înșelat și mi‑ai spus minciuni. Arată‑mi cu ce poți fi legat!

El i‑a răspuns:

– Dacă vei împleti într‑o țesătură cele șapte șuvițe de pe capul meu și le vei țintui cu ajutorul unui țăruș, atunci m‑ar lăsa puterile și aș deveni ca oricare alt om.

În timp ce Samson dormea, Dalila a luat cele șapte șuvițe de pe capul lui și le‑a împletit în țesătură.

14 Le‑a țintuit cu ajutorul unui țăruș și apoi i‑a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ El însă s‑a trezit din somn și a smuls țărușul gherghefului cu tot cu țesătura.

15 Atunci ea i‑a zis: „Cum poți să spui că mă iubești când inima ta nu este cu mine? M‑ai înșelat de trei ori și nu mi‑ai dezvăluit de unde‑ți vine puterea ta cea mare.“

16 Fiindcă ea îl necăjea în fiecare zi prin cuvintele ei și îl cicălea, sufletul lui s‑a plictisit de moarte.

17 I‑a istorisit tot ce era în inima lui și i‑a zis: „Briciul n‑a trecut peste capul meu, fiindcă sunt un nazireu alDomnuluiîncă din pântecul mamei mele. Dacă aș fi ras, atunci puterea mea s‑ar depărta de la mine, aș slăbi și aș deveni ca oricare alt om!“

18 Când a văzut Dalila că i‑a dezvăluit tot ce avea în inimă, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor, zicând: „Suiți‑vă, pentru că de data aceasta mi‑a dezvăluit tot ce avea în inimă!“ Domnitorii filistenilor s‑au suit la ea și i‑au adus argint.

19 Ea l‑a adormit pe genunchii ei. Apoi a chemat un om care i‑a ras cele șapte șuvițe de pe capul lui și a început astfel să‑l umilească. Și puterea lui l‑a părăsit.

20 Ea i‑a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ El s‑a trezit din somn și și‑a zis: „Mă voi ridica la fel ca în celelalte ocazii și mă voi scutura.“ Nu știa căDomnulSe depărtase de el.

21 Filistenii l‑au înșfăcat și i‑au scos ochii. Apoi l‑au coborât la Gaza și l‑au legat cu lanțuri de aramă. Acolo, în temniță, învârtea la moară.

22 După ce a fost ras, părul capului său a început din nou să crească.

Moartea lui Samson

23 Domnitorii filistenilor s‑au adunat ca să aducă o mare jertfă zeului lor,Dagon, și să se veselească. Ei ziceau: „Zeul nostru l‑a dat în mâinile noastre pe Samson, dușmanul nostru.“

24 Când l‑a văzut poporul, a început să‑și laude zeul, căci își zicea:

„Zeul nostru l‑a dat în mâinile noastre

pe dușmanul nostru,

pe cel care ne pustia țara

și ne înmulțea morții.“

25 În bucuria inimii lor au zis: „Chemați‑l pe Samson ca să ne distreze!“ L‑au luat pe Samson din temniță, și el a jucat înaintea lor.

L‑au așezat între stâlpi.

26 Samson i‑a zis slujitorului care‑l ținea de mână: „Dă‑mi voie să ating și să mă sprijin de stâlpii care susțin templul, ca să mă reazem de ei!“

27 Templul era plin de bărbați și de femei. Toți domnitorii filistenilor erau acolo, iar pe acoperiș erau aproape trei mii de bărbați și de femei care‑l priveau pe Samson jucând.

28 Atunci Samson a strigat cătreDomnulși a zis: „StăpâneDoamne, Te rog, adu‑Ți aminte de mine și mai dă‑mi putere doar de data aceasta, Dumnezeule, ca să mă răzbun pe filisteni, să mă răzbun pentru cei doi ochi ai mei!“

29 Samson a cuprins cei doi stâlpi care susțineau templul și s‑a aplecat spre ei. Unul era la dreapta lui, și celălalt la stânga.

30 Samson a zis: „Să mor împreună cu filistenii!“ Apoi s‑a întins cu putere, iar templul a căzut peste domnitori și peste tot poporul care era în el. Astfel, cei pe care i‑a omorât la moartea lui au fost mai mulți decât cei pe care‑i omorâse în timpul vieții.

31 Frații lui și rudele sale au coborât și l‑au luat. Apoi l‑au dus și l‑au îngropat între Țora și Eștaol, în mormântul tatălui său, Manoah. El judecasepe Israel timp de douăzeci de ani.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/16-cbad3c0c66029818651cd7edaa6f2040.mp3?version_id=126—

Mica și idolii lui

1 Era un om din muntele lui Efraim care se numea Mica.

2 El i‑a zis mamei sale:

– Cei o mie o sută de șechelide argint care ți‑au fost luați și pentru care ai blestemat chiar de față cu mine, argintul acela este la mine. Eu îl luasem.

Mama lui i‑a răspuns:

– Binecuvântat să fie fiul meu deDomnul!

3 El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută de șecheli de argint și ea i‑a zis:

– Pun deoparteacest argint, închinându‑lDomnuluicu mâna mea, pentru ca fiul meu să‑și facă din el un chip cioplit și un idol turnat. În acest fel ți‑l voi restitui.

4 El i‑a dat înapoi mamei sale argintul. Mama lui a luat două sute de șechelide argint și i‑a dat argintarului. Acesta a făcut din el un chip cioplit și un idol turnat. Și a fost pus în casa lui Mica.

5 Acest om, Mica, avea o așa‑numită casă a lui Dumnezeu. El și‑a făcut un efodși nișteterafimiși l‑a învestit ca preot pe unul din fiii săi.

6 În zilele acelea nu era rege în Israel, și fiecare făcea ce era drept în ochii săi.

7 Era un tânăr levit ce locuia în Betleemul lui Iuda, printre cei din clanul lui Iuda.

8 Omul acesta a plecat din Betleemul lui Iuda ca să locuiască acolo unde va găsi un loc potrivit. În drumul său, a ajuns la muntele lui Efraim, la casa lui Mica.

9 Mica i‑a zis:

– De unde vii?

El i‑a răspuns:

– Sunt un levit din Betleemul lui Iuda și călătoresc ca să‑mi găsesc un loc unde să locuiesc.

10 Mica i‑a zis:

– Rămâi la mine. Îmi vei fi părinte și preot, iar eu îți voi da zece șechelide argint pe an, un rând de haine și mijloace de trai.

Levitul a rămas.

11 Astfel, levitul a încuviințat să locuiască la acel om. Și tânărul a fostpentru elca unul din fiii lui.

12 Mica l‑a învestit pe levit și tânărul a slujit ca preot în casa lui.

13 Mica a zis: „Acum știu căDomnulîmi va face bine, fiindcă am ca preot un levit!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/17-c1ce364946c25f680c6bb369c31df4cf.mp3?version_id=126—

Conflictul dintre Mica și daniți

1 În zilele acelea nu era rege în Israel. Seminția daniților își căuta un teritoriu în care să locuiască, pentru că nici până în ziua aceea nu‑și însușiseră moștenirea primită în mijlocul semințiilor lui Israel.

2 Fiii lui Dan au trimis dintre ei toți, din clanurile lor, cinci bărbați viteji din Țora și din Eștaol, ca să umble prin țară și s‑o cerceteze. Ei le‑au zis: „Duceți‑vă și cercetați țara!“

Aceștia au ajuns la muntele lui Efraim, aproape de casa lui Mica și au înnoptat acolo.

3 Când erau aproape de casa lui Mica, au recunoscut glasultânărului levit și s‑au dus într-acolo.

Ei i‑au zis:

– Cine te‑a adus aici? Ce faci în acest loc? De ce ești aici?

4 El le‑a răspuns:

– Mica face cutare și cutare lucru pentru mine, el mă plătește și eu îi sunt preot!

5 Ei i‑au zis:

– Te rugăm, întreabă‑L pe Dumnezeu în legătură cu noi, ca să știm dacă vom reuși în călătoria pe care o avem de făcut.

6 Preotul le‑a răspuns:

– Mergeți în pace deoarece călătoria pe care o faceți este sub privireaDomnului.

7 Cei cinci bărbați au plecat și au ajuns în Laiș. Acolo au văzut un popor care trăia în siguranță, după obiceiurile sidonienilor, fiind liniștit și încrezător. Ei locuiau nestânjeniți în țară și nu erau vasalii nimănui.Erau departe de sidonieni și nu țineau legătura cu alți oameni.

8 Când s‑au întors la frații lor din Țora și Eștaol, aceștia i‑au întrebat:

– Ce veste ne aduceți?

9 Ei le‑au răspuns:

– Haideți să ne suim împotriva lor, fiindcă le‑am văzut țara și este foarte bună. Nu fiți așa de nepăsători și de leneși, ci duceți‑vă și luați în stăpânire țara!

10 Când veți ajunge acolo, veți găsi un popor încrezător. Ținutul este întins și încăpător, și Dumnezeu l‑a dat în mâinile noastre. Este un loc în care nu lipsește nimic din tot ce este pe pământ!

11 Șase sute de bărbați din clanul daniților, încinși cu arme de luptă, au pornit din Țora și din Eștaol.

12 Ei s‑au suit și și‑au așezat tabăra la Chiriat-Iearim, în Iuda. De aceea au numit locul acela Mahane‑Danpână în ziua aceasta. Iată că el se află dincolo deChiriat-Iearim.

13 De acolo au trecut în muntele lui Efraim și au ajuns aproape de casa lui Mica.

14 Cei cinci bărbați care cercetaseră ținutul Laiș, au luat cuvântul și le‑au zis fraților lor: „Știți că într‑una din aceste case există un efod,terafimi, un chip cioplit și un idol turnat? Cred că știți acum ce aveți de făcut!“

15 S‑au dus într-acolo, au ajuns la casa unde slujea tânărul levit, adică la casa lui Mica, și l‑au întrebat de sănătate.

16 Cei șase sute de bărbați dintre fiii lui Dan, încinși cu armele lor de luptă, stăteau la intrarea porții.

17 Atunci cei cinci bărbați care se duseseră să cerceteze țara s‑au suit și au intrat acolo ca să ia chipul cioplit, efodul,terafimiiși idolul turnat. Preotul stătea la intrarea porții cu cei șase sute de bărbați încinși cu arme de luptă.

18 În timp ce aceștia intrau în casa lui Mica să ia chipul cioplit, efodul,terafimiiși idolul turnat, preotul le‑a zis:

– Ce faceți?

19 Ei i‑au răspuns:

– Taci, pune‑ți mâna la gură și vino cu noi, pentru că dorim să ne fii părinte și preot! E mai bine să fii preot în casa unui singur om sau să fii preotul unei seminții și al unui clan din Israel?

20 Preotul s‑a bucurat în inima lui. El a luat efodul,terafimiiși chipul cioplit și s‑a alăturatpoporului.

21 Apoi au plecat mai departe, punând în fața lor copiii, vitele și bunurile.

22 După ce s‑au depărtat de casa lui Mica, oamenii care își aveau casele lângă casa lui Mica au fost chemați și i‑au urmărit pe fiii lui Dan.

23 Când au strigat după fiii lui Dan, aceștia s‑au întors și i‑au zis lui Mica:

– Ce ai deți‑ai chematoamenii?

24 El le‑a răspuns:

– Mi‑ați luat dumnezeii pe care mi‑i făcusem, mi‑ați luat și preotul și ați plecat! Eu cu ce mai rămân? Deci cum puteți să‑mi spuneți ce am?

25 Fiii lui Dan i‑au zis:

– Să nu te mai auzim, căci altfel niște oameni înverșunați se vor năpusti asupra ta și îți vei pierde viața atât tu, cât și familia ta!

26 Apoi fiii lui Dan au mers în drumul lor. Mica a văzut că erau mai puternici decât el și s‑a întors acasă.

Daniții cuceresc cetatea Laiș

27 Astfel, după ce au luat preotul și ceea ce făcuse Mica, aceștia și‑au continuat drumul până când au ajuns în Laiș, la un popor liniștit și încrezător. I‑au trecut pe locuitori prin ascuțișul sabiei și au dat foc cetății.

28 Nimeni nu i‑a eliberat, pentru că erau departe de Sidon și nu țineau legătura cu alți oameni. Cetatea era în valea care duce la Bet‑Rehob.

Danițiiau rezidit‑o și au locuit în ea.

29 Au pus cetății numele Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care i se născuse lui Israel; dar la început numele cetății era Laiș.

30 Fiii lui Dan și‑au înălțat pentru ei chipul cioplit. Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii lui au fost preoții seminției daniților până în ziua când țara a ajuns în captivitate.

31 Ei au folosit chipul cioplit,care aparținuselui Mica, în toate zilele cât a fost Casa lui Dumnezeu la Șilo.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/18-c4fc1f688d14e042a3974ec495155a1e.mp3?version_id=126—

Un levit și țiitoarea lui

1 În zilele acela, când nu era rege în Israel, un levit care locuia la marginea muntelui lui Efraim își luase o țiitoare din Betleemul lui Iuda.

2 Dar țiitoarea s‑a mâniat pe el și s‑a întors la familia ei, în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni.

3 Soțul ei s‑a ridicat și s‑a dus la ea ca să‑i vorbească peplaculinimii ei și s‑o aducă înapoi. Era însoțit de slujitorul său și de o pereche de măgari. Ea l‑a adus în locuința tatălui ei, iar tatăl fetei l‑a primit cu bucurie când l‑a văzut.

4 Socrul său, tatăl fetei, l‑a reținut și astfel ei au rămas la el trei zile. Au mâncat, au băut și au înnoptat acolo.

5 În a patra zi, s‑au sculat dis‑de‑dimineață și s‑au pregătit să plece. Dar tatăl fetei i‑a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine ca să prinzi putere, apoi veți pleca!“

6 Astfel, ei au rămas, au mâncat și au băut din nou împreună. Tatăl fetei i‑a zis ginerelui său: „Te rog, binevoiește să înnoptezi aici și înveselește‑ți inima!“

7 Bărbatul se sculase să plece, dar socrul său l‑a convins să rămână. Astfel, el s‑a întors și a înnoptat din nou acolo.

8 În a cincea zi, s‑a sculat dis‑de‑dimineață ca să plece, dar tatăl fetei a zis: „Te rog, întărește‑ți inima și mai rămâneți la mine până la miezul zilei!“ Și au mâncat amândoi.

9 După aceea bărbatul s‑a ridicat ca să plece împreună cu slujitorul și cu țiitoarea sa, dar socrul lui, tatăl fetei, i‑a zis: „Iată, ziua aproape a trecut; se apropie seara! Te rog, înnoptează aici! Iată, ziua este pe sfârșite! Înnoptează aici, te rog, și înveselește‑ți inima! Mâine te vei scula dis‑de‑dimineață ca să pornești la drum și te vei duce acasă.“

10 Dar bărbatul n‑a vrut să mai înnoptezeacolo, cis‑a ridicat și a plecat. El a ajuns până în dreptul Iebusului, adică Ierusalim, cu cei doi măgari înșeuați și cu țiitoarea sa.

11 Când erau aproape de Iebus, nu mai era mult din ziuă.

Slujitorul i‑a zis stăpânului său:

– Vino, te rog, să ne abatem spre cetatea acestor iebusiți ca să înnoptăm acolo.

12 Dar stăpânul lui i‑a răspuns:

– Nu ne vom abate spre o cetate străină, ai cărei locuitori nu sunt dintre fiii lui Israel, ci vom merge până la Ghiva.

Apoi i‑a zis slujitorului său:

13 – Vino să ne apropiem de unul din aceste locuri și să înnoptăm în Ghiva sau în Rama.

14 Și au plecat mai departe. Când erau aproape de Ghiva, care aparține de Beniamin, soarele apunea.

15 Ei s‑au îndreptat într-acolo, ca să intre și să înnopteze în Ghiva. Au intrat și s‑au oprit în piața cetății, dar nimeni nu i‑a invitat acasă ca să rămână peste noapte.

16 Iată totuși că un bătrân se întorcea seara de la lucrul câmpului. Bărbatul era din muntele lui Efraim, dar locuia ca străin în Ghiva. Oamenii din acel loc erau beniamiți.

17 Când și‑a ridicat ochii și l‑a văzut pe călător în piața cetății, bătrânul i‑a zis:

– Încotro mergi și de unde vii?

18 El i‑a răspuns:

– Călătoresc din Betleemul lui Iuda spre marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem până în Betleemul lui Iuda, iar acum mă duc la CasaDomnului. Nu este nimeni care să mă primească în casa lui,

19 deși avem paie și nutreț pentru măgarii noștri, avem pâine și vin pentru mine însumi, pentru slujitoarea ta și pentru tânărul care este cu robii tăi, așa că nu ne lipsește nimic.

20 Bătrânul i‑a zis:

– Fii liniștit! Mă voi îngriji eu de toate nevoile tale, numai să nu rămâi peste noapte în piață.

21 I‑a dus în casa lui și a dat nutreț măgarilor. Apoi și‑au spălat picioarele, au mâncat și au băut.

22 În timp ce‑și înveseleau ei inimile, iată că niște oameni din cetate, niște bărbați, fii ai lui Belial, au înconjurat casa și au bătut la ușă.

Ei l‑au strigat pe bătrân, stăpânul casei, zicând:

– Scoate‑l afară pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să‑l cunoaștem!

23 Bătrânul, stăpânul casei, a ieșit la ei și le‑a răspuns:

– Fraților, vă rog, nu fiți răi. Omul acesta a venit în casa mea. Nu săvârșiți spurcăciunea aceasta!

24 Iată, am o fiică fecioară, iar el are o țiitoare. Vi le voi aduce afară pe ele. Înjosiți‑le și faceți‑le ce credeți că este bine, dar nu săvârșiți un lucru atât de spurcat cu acest om!

25 Oamenii însă n‑au vrut să‑l asculte. Atunci călătorul și‑a înșfăcat țiitoarea și le‑a scos‑o afară. Ei au necinstit‑oși au abuzat de ea toată noaptea, până dimineața. Apoi, când s‑au ivit zorii, au lăsat‑o să plece.

26 La ivirea zorilor, femeia a venit și a căzut la ușa casei bătrânului, unde se afla și stăpânul ei, rămânând acolo până când s‑a luminat bine de ziuă.

27 Dimineața, stăpânul ei s‑a trezit, a deschis ușile casei și a ieșit să‑și continue drumul. Și iată că femeia, țiitoarea sa, era întinsă lângă ușa casei, având mâinile pe prag.

28 El i‑a zis: „Ridică‑te și hai să mergem!“ Dar ea nu a răspuns nimic. Atunci bărbatul a pus‑o pe măgar și a plecat către casă.

29 Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, și‑a apucat țiitoarea și a tăiat‑o mădular cu mădular în douăsprezece bucăți pe care le‑a trimis în tot teritoriul lui Israel.

30 Toți cei ce au văzut lucrul acesta, au zis: „Niciodată nu s‑a întâmplat și nu s‑a văzut așa ceva, de când s‑au suit fiii lui Israel din țara Egiptului și până în ziua aceasta. Luați aminte asupra acestei fapte, sfătuiți‑vă și spuneți ce‑i de făcut!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/19-67c917cd46d39287cd73a64f403f28c7.mp3?version_id=126—

Lupta dintre israeliți și beniamiți

1 Toți fiii lui Israel au ieșit de la Dan până la Beer-Șebași până la ținutul Ghiladului. Comunitatea s‑a strâns astfel ca un singur om înainteaDomnului, la Mițpa.

2 Conducătorii întregului popor, ai tuturor semințiilor lui Israel, s‑au înfățișat în adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de pedestrași în stare să scoată sabia.

3 Fiii lui Beniamin au auzit că fiii lui Israel s‑au suit la Mițpa. Fiii lui Israel au zis:

– Spuneți, cum s‑a întâmplat răul acesta?

4 Atunci, levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a luat cuvântul și le‑a zis:

– Eu și țiitoarea mea intrasem în Ghiva, care aparține de Beniamin, ca să înnoptăm acolo.

5 Dar locuitorii Ghivei s‑au ridicat împotriva mea, au înconjurat pe timp de noapte casa în care eram și au vrut să mă ucidă. Mi‑au necinstit țiitoarea până când a murit.

6 Atunci mi‑am apucat țiitoarea, am tăiat‑o în bucăți și le‑am trimis prin toată țara moștenită de Israel, căci au săvârșit o desfrânare și o spurcăciune în Israel.

7 Iată‑vă pe toți, fii ai lui Israel: vorbiți între voi și sfătuiți‑vă aici!

8 Tot poporul s‑a ridicat ca un singur om, zicând:

– Niciunul din noi nu va pleca la cortul lui. Nimeni nu se va întoarce acasă.

9 Iată acum ce‑i vom face Ghivei: o vom lua cu asaltdupă cum vom ieșila sorți!

10 Din toate semințiile lui Israel vom lua zece bărbați dintr‑o sută, o sută dintr‑o mie și o mie din zece mii. Aceștia vor aduce provizii pentru popor. Apoi, când ei se vor întoarce, vom pedepsi Ghiva lui Beniamin potrivit cu toată spurcăciunea pe care a săvârșit‑o în Israel.

11 Toți bărbații lui Israel s‑au strâns împotriva cetății, uniți ca un singur om.

12 Semințiile lui Israel au trimis niște bărbați prin toată seminția lui Beniamin ca să spună: „Ce înseamnă răul acesta care a avut loc printre voi?

13 Acum, predați‑i pe oamenii aceia, pe acei fii ai lui Belialcare sunt în Ghiva, ca să‑i omorâm și să nimicim astfel răul din Israel!“ Dar fiii lui Beniamin n‑au vrut să asculte de glasul fraților lor, fiii lui Israel.

14 Fiii lui Beniamin s‑au strâns din cetățile lor la Ghiva ca să iasă la luptă împotriva fiilor lui Israel.

15 În ziua aceea, s‑au mobilizat din cetăți douăzeci și șase de mii de fii ai lui Beniamin în stare să scoată sabia, în afară de locuitorii Ghivei, care s‑au strâns în număr de șapte sute de bărbați aleși.

16 Din tot poporul aceasta, șapte sute de bărbați aleși erau stângaci. Toți aceștia, trăgând cu praștia, puteau ținti chiar și un fir de păr și nu greșeau.

17 În afară de Beniamin, oamenii lui Israel care se adunaseră erau patru sute de mii de bărbați în stare să scoată sabia. Toți aceștia erau războinici.

18 Ei s‑au ridicat, s‑au suit la Betel și L‑au întrebat pe Dumnezeu.

Fiii lui Israel au zis:

– Care dintre noi să se suie primul la război împotriva fiilor lui Beniamin?

Domnulle‑a răspuns:

– Iudasă se suieprimul!

19 Fiii lui Israel s‑au sculat dimineața și și‑au așezat tabăra lângă Ghiva.

20 Apoi au ieșit la luptă împotriva celor din Beniamin și s‑au așezat în linie de bătaie, înaintea Ghivei.

21 Fiii lui Beniamin au ieșit din Ghiva și au doborât la pământ în ziua aceea douăzeci și două de mii de bărbați din Israel.

22 Poporul, bărbații lui Israel, s‑a îmbărbătat și s‑a așezat din nou în linie de bătaie în locul în care se așezase în prima zi.

23 Între timp, fiii lui Israel s‑au suit și au plâns înainteaDomnuluipână seara.

Ei L‑au întrebat peDomnul, zicând:

– Să pornim din nou la luptă împotriva fiilor lui Beniamin, frații noștri?

Domnulle‑a răspuns:

– Suiți‑vă împotriva lor!

24 Astfel, fiii lui Israel au înaintat a doua zi împotriva fiilor lui Beniamin.

25 Dar și a doua zi cei din Beniamin au ieșit din Ghiva ca să‑i înfrunte și iarăși au doborât la pământ optsprezece mii de bărbați din fiii lui Israel, toți în stare să scoată sabia.

26 Atunci, toți fiii lui Israel, deci tot poporul, s‑au suit la Betel și au plâns. În ziua aceea, au rămas acolo, în prezențaDomnului, au postit până seara și au adus înainteaDomnuluiarderi‑de‑tot și jertfe de pace.

27 Fiii lui Israel L‑au întrebat peDomnul– în zilele acelea, Chivotul Legământului cu Dumnezeu era acolo,

28 iar Fineas, fiul lui Elazar, fiul lui Aaron, slujea înaintea lui în zilele acelea – șiI‑au zis:

– Să ies din nou la luptă împotriva fiilor lui Beniamin, fratele meu, sau să încetez?

Domnula răspuns:

– Suiți‑vă, căci mâine îi voi da în mâna ta!

29 Atunci, Israel a pus la pândă niște oameni împrejurul cetății Ghiva.

30 A treia zi, fiii lui Israel s‑au suit împotriva fiilor lui Beniamin și s‑au așezat înaintea Ghivei ca și în celelalte ocazii.

31 Fiii lui Beniamin au ieșit să întâlnească poporul, fiind astfel îndepărtați de lângă cetate. Au început să lovească în popor și să ucidă ca în celelalte ocazii, pe drumurile cele mari – unul care duce la Betel și altul la Ghiva – și în câmpie. Au ucis aproape treizeci de bărbați din Israel.

32 Fiii lui Beniamin ziceau: „Iată‑i învinși înaintea noastră ca și mai înainte!“ Dar fiii lui Israel ziceau: „Să fugim și să‑i îndepărtăm de cetate spre drumurile cele mari!“

33 Toți bărbații lui Israel s‑au ridicat din locurile lor și s‑au regrupat la Baal-Tamar, iar Israelul care stătea la pândă s‑a năpustit din locul în care era, la apusde Ghiva.

34 Zece mii de oameni aleși din tot Israelul au înaintat împotriva Ghivei. Bătălia a fost aprigă, iarbeniamițiinici nu‑și imaginau că va veni asupra lor un asemenea dezastru.

35 Domnuli‑a învins pe cei din Beniamin înaintea lui Israel și astfel fiii lui Israel au doborât în acea zi, în Beniamin, douăzeci și cinci de mii o sută de bărbați, toți aceștia în stare să scoată sabia.

36 Fiii lui Beniamin au văzut că au fost învinși.

Atunci când bărbații lui Israel s‑au lăsat urmăriți de cei din Beniamin, ei s‑au bazat pe oamenii care fuseseră puși la pândă în apropierea Ghivei.

37 Cei ce stăteau la pândă au înaintat repede împotriva Ghivei, s‑au năpustit asupra ei și au trecut cetatea prin ascuțișul sabiei.

38 Semnalul pe care bărbații lui Israel îl hotărâseră cu cei ce stăteau la pândă era acela că eitrebuiau săînalțe în cetate un nor mare de fum.

39 Doar atunci bărbații lui Israel ar fi trebuit să se întoarcă în luptă.

Dar cei din Beniamin începuseră să lovească, iar pentru că numărul celor uciși din Israel era aproape de treizeci de oameni, ei își ziceau: „Cu siguranță sunt pe deplin învinși înaintea noastră ca în prima luptă!“

40 Când coloana de fum a început să se înalțe din cetate, cei din Beniamin au privit înapoi și au observat‑o cum se înălța din întreaga cetate înspre cer.

41 Atunci bărbații lui Israel s‑au întors. Când au văzut dezastrul care‑i aștepta, bărbații lui Beniamin s‑au îngrozit.

42 Au fugit dinaintea bărbaților lui Israel spre drumul pustiei, dar n‑au putut scăpa de luptă, iar cei din cetăți i‑au doborât în mijlocul lor.

43 Ei i‑au înconjurat pe cei din Beniamin, i‑au urmărit fără încetareși i‑au nimicit până în fața Ghivei, spre răsărit.

44 Optsprezece mii de bărbați din Beniamin au căzut, toți aceștia fiind bărbați viteji.

45 Unii au fugit și au scăpat în pustie, la Stânca lui Rimon.Israelițiiau ucis la drumurile cele mari cinci mii dintre ei. Pe alții i‑au urmărit până la Ghidomși au ucis dintre aceștia două mii de bărbați.

46 Astfel, toți cei din Beniamin care au căzut în ziua aceea au fost douăzeci și cinci de mii de bărbați în stare să scoată sabia, toți bărbați viteji.

47 Dintre cei care au fugit și au scăpat în pustie, la Stânca lui Rimon, au mai rămas șase sute de bărbați. Ei au locuit la Stânca lui Rimon timp de patru luni.

48 Bărbații lui Israel s‑au întors la fiii lui Beniamin și au trecut prin ascuțișul sabiei toate cetățile cu tot ce au găsit în ele: oameni și animale. Ei au dat foc tuturor acestor cetăți pe care le‑au găsit în cale.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/20-7c5df41e1c19186ed61be9e012fbac71.mp3?version_id=126—