Category: Judecători

Neascultarea semințiilor lui Israel

1 După moartea lui Iosua, fiii lui Israel L‑au întrebat peDomnul, zicând:

– Care dintre noi să se suie primul împotriva canaaniților ca să se lupte cu ei?

2 Domnula răspuns:

– Iuda să se suie. Iată că am dat țara în mâna lui!

3 Iuda i‑a zis lui Simeon, fratele său:

– Suie‑te cu mine în teritoriul care mi‑a căzut la sorț, ca să ne luptăm împotriva canaaniților, după care voi merge și eu cu tine în teritoriul care ți‑a căzut la sorț!

Și Simeon s‑a dus cu el.

4 Astfel, cei din Iuda s‑au suit șiDomnuli‑a dat pe canaaniți și pe periziți în mâinile lor. Ei au ucis la Bezek zece mii de bărbați.

5 Acolo l‑au găsit pe Adoni-Bezek, au luptat împotriva lui și i‑au învins pe canaaniți și pe periziți.

6 Adoni-Bezek a reușit să scape, dar ei l‑au urmărit, l‑au prins și i‑au tăiat degetele mari de la mâini și de la picioare.

7 Atunci Adoni-Bezek a zis: „Șaptezeci de regi, cu degetele cele mari de la mâini și de la picioare tăiate, au fost folosiți să adune firimituri de sub masa mea! După cum am făcut eu, tot așa mi‑a răsplătit și mie Dumnezeu!“ L‑au dus la Ierusalim și a murit acolo.

8 Fiii lui Iuda au luptat împotriva Ierusalimului și l‑au cucerit. Ei l‑au trecut prin ascuțișul sabiei și au dat foc cetății.

9 După aceea fiii lui Iuda au coborât ca să se lupte cu canaaniții care locuiau la munte, în Neghevși în zona deluroasă.

10 Mai întâi au mărșăluit împotriva canaaniților care locuiau la Hebron (numele Hebronului era atunci Chiriat-Arba). Acolo i‑au învins pe Șeșai, pe Ahiman și pe Talmai.

11 De acolo au mărșăluit împotriva locuitorilor Debirului (înainte Debirul purta numele de Chiriat-Sefer).

12 Caleb a zis: „Aceluia care va ataca și va cuceri Chiriat-Seferul îi voi da de soție pe fiica mea Acsa!“

13 Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb, a cucerit cetatea, iar Caleb i‑a dat‑o de soție pe fiica lui, Acsa.

14 Odată, venind la Otniel, Acsa l‑a îndemnat să‑i ceară tatălui ei un teren. Când ea s‑a dat jos de pe măgar, Caleb a întrebat‑o:

– Ce dorești?

15 Ea i‑a răspuns:

– Dă‑mi o binecuvântare, căci mi‑ai dat un teritoriu în Neghev. Dăruiește‑mi și izvoare de ape!

Și astfel Caleb i‑a dat izvoarele de sus și izvoarele de jos.

16 Fiii chenitului, socrul lui Moise, s‑au suit din Cetatea Palmierilor, împreună cu fiii lui Iuda, în pustia lui Iuda, care se află la sud de Arad. Ei au călătorit și au locuit împreună cu poporul.

17 Apoi Iuda a mărșăluit împreună cu fratele său Simeon și i‑au atacat pe canaaniții care locuiau la Țefat. Au dat spre nimicirecetatea și i‑au pus numele Horma.

18 De asemenea, Iuda a cucerit Gaza cu teritoriul ei, Așchelon cu teritoriul lui și Ekron cu teritoriul lui.

19 Domnula fost cu Iuda și acesta a luat în stăpânire muntele, dar nu i‑a putut alunga pe locuitorii din câmpie pentru că aveau care de fier.

20 Au dat lui Caleb cetatea Hebron, așa cum spusese Moise, și el i‑a alungat de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.

21 Fiii lui Beniamin nu i‑au alungat pe iebusiții care locuiau în Ierusalim și astfel iebusiții au locuit în Ierusalim până în ziua aceasta.

22 Casa lui Iosif s‑a suit și ea împotriva Betelului, șiDomnula fost cu ei.

23 Când Casa lui Iosif a cercetat Betelul (numele cetății era cândva Luz),

24 cercetașii au văzut un om ieșind din cetate și i‑au zis: „Arată‑ne, te rugăm, intrarea în cetate și îți vom arăta îndurare!“

25 După ce le‑a arătat intrarea în cetate, ei au trecut‑o prin ascuțișul sabiei, însă pe omul acela împreună cu tot clanul lui l‑au lăsat să plece.

26 Omul acela a ajuns în țara hitiților și a zidit o cetate căreia i‑a pus numele Luz, nume care i‑a rămas până în ziua aceasta.

27 Dar cei din Manase nu i‑au alungat pe locuitorii din Bet‑Șan și pe cei din satele dimprejurul ei, nici pe locuitorii din Taanah și pe cei din satele dimprejurul ei, nici pe locuitorii din Dor, Ibleam și Meghido și nici pe cei din satele dimprejurul lor, astfel încât canaaniții au continuat să locuiască în aceste ținuturi.

28 Când Israel a ajuns puternic, el i‑a folosit pe canaaniți la corvoadă, dar nu i‑a alungat.

29 Cei din Efraim nu i‑au alungat nici ei pe canaaniții care locuiau în Ghezer și astfel, canaaniții au locuit printre ei.

30 Cei din Zabulon nu i‑au alungat pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol și, prin urmare, canaaniții au locuit printre ei, fiind puși la corvoadă.

31 Cei din Așer nu i‑au alungat nici pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afek și din Rehob.

32 Astfel, așeriții au locuit printre canaaniți, locuitorii acelor ținuturi, pentru că nu i‑au alungat.

33 Cei din Neftali nu i‑au alungat nici pe locuitorii din Bet‑Șemeș, nici pe locuitorii din Bet‑Anat, ci au locuit printre canaaniți, locuitorii acelor ținuturi. Totuși, locuitorii din Bet‑Șemeș și din Bet‑Anat au fost puși la corvoadă.

34 Amoriții i‑au împins pe fiii lui Dan înspre munte și nu le‑au dat voie să coboare la câmpie.

35 Amoriții au continuat să locuiască la muntele Heres, la Aialon și la Șaalbim, dar cei care i‑au asuprit au fost cei din Casa lui Iosif, aceștia punându‑i la corvoadă.

36 Teritoriul amoriților se întindea de la Înălțimea Scorpionuluipână la Sela și în sus.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/1-599a1dc857a564b832b68e4d5a881a65.mp3?version_id=126—

Sentința dată de Îngerul Domnului

1 ÎngerulDomnuluiS‑a suit de la Ghilgal la Bochim și a zis: „Eu v‑am scos din Egipt și v‑am adus în țara pe care le‑am promis‑o părinților voștri. Am zis: «Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi.

2 Iar voi să nu încheiați legământ cu locuitorii acestei țări, ci să le dărâmați altarele.» Voi însă nu ați ascultat de glasul Meu. Ce‑ați făcut?

3 Acum vă spun din nou: «Nu‑i voi alunga dinaintea voastră, ci vă vor fi ca niște spini în coaste, iar dumnezeii lor vă vor fi o cursă.»“

4 După ce Îngerul Domnului le‑a zis aceste cuvinte tuturor fiilor lui Israel, poporul și‑a ridicat glasul și a plâns.

5 Au pus acelui loc numele Bochimși au adus acolo jertfeDomnului.

Starea poporului în timpul vieții lui Iosua și după moartea acestuia

6 După ce Iosua a dat drumul poporului, fiii lui Israel au plecat fiecare la moștenirea lui, ca să ia în stăpânire țara.

7 Poporul a slujitDomnuluicât timp a trăit Iosua și bătrânii de după Iosua, care văzuseră toată lucrarea cea măreață pe care o făcuseDomnulpentru Israel.

8 Iosua, fiul lui Nun, robulDomnului, a murit la vârsta de o sută zece ani.

9 L‑au înmormântat în teritoriul moștenirii sale, la Timnat-Heres, în muntele lui Efraim, la nord de muntele Gaaș.

10 Apoi toată generația aceea a fost adăugată la părinții săi, iar după ea s‑a ridicat o altă generație care nu‑L cunoștea peDomnul, și nici lucrarea făcută de El pentru Israel.

11 Atunci fiii lui Israel au făcut ce este rău în ochiiDomnuluiși au slujitbaalilor.

12 L‑au părăsit peDomnul, Dumnezeul părinților lor, Care‑i scosese din țara Egiptului, și s‑au dus după alți dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care‑i înconjurau. S‑au închinat înaintea lor și L‑au mâniat peDomnul.

13 Astfel, L‑au părăsit peDomnulși au slujit luiBaalșiaștoretelor.

14 DomnulS‑a aprins de mânie împotriva lui Israel și i‑a datpe israelițipe mâna unor jefuitori care i‑au prădat. El i‑a vândut în mâinile dușmanilor din vecinătate, cărora n‑au mai fost în stare să li se împotrivească.

15 Oriunde mergeau, mânaDomnuluiera împotriva lor ca să le facă rău, așa cum le spusese și le jurase El mai demult. Au ajuns astfel într‑un mare necaz.

16 Domnulle‑a ridicat judecătorica să‑i izbăvească din mâna jefuitorilor lor.

17 Dar nici de judecătorii lor n‑au ascultat, ci s‑au prostituat,ducându‑sedupă alți dumnezei și închinându‑se lor. S‑au abătut repede de la calea pe care umblaseră părinții lor, cei care ascultaseră de poruncileDomnului, și nu au făcut ca ei.

18 CândDomnulle ridica judecători,Domnulera cu fiecare judecător și El Însuși îi izbăvea din mâna dușmanilor lor în toate zilele judecătorului. CăciDomnuluiÎi părea rău când le vedea suspinul înaintea celor ce‑i prigoneau și‑i asupreau.

19 Dar după ce murea judecătorul, ei se întorceau iarăși la căile lor și se perverteau mai mult decât înaintașii lor, ducându‑se după alți dumnezei, slujindu‑le și închinându‑se înaintea lor. Și nu renunțau la faptele și la căile lor rele.

20 AtunciDomnulS‑a aprins de mânie împotriva lui Israel și a zis: „Fiindcă neamul acesta a încălcat legământul Meu pe care‑l poruncisem părinților lor și n‑au ascultat de glasul Meu,

21 nu voi mai continua să alung dinaintea lor pe niciunul din neamurile lăsate de Iosua când a murit,

22 pentru ca, prin ele, să‑l pun la încercare pe Israel și să văd dacă vor păzi sau nu CaleaDomnului, umblând pe ea așa cum au făcut părinții lor.“

23 Prin urmare,Domnula lăsat în pace acele neamuri. El nu S‑a grăbit să le alunge și nu le‑a dat în mâna lui Iosua.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/2-692a68c91357928cc90873990ad17a28.mp3?version_id=126—

Neamurile rămase în Canaan

1 Iată care sunt neamurile pe care le‑a lăsatDomnulpentru ca, prin ele, să‑l pună la încercare pe Israel, pe toți aceia care nu luaseră parte la toate războaiele din Canaan.

2 El a lăsat acele neamuri, doar pentru ca generațiile fiilor lui Israel să cunoască și să învețe războiul, mai ales cei care nu‑l cunoscuseră dinainte.

3 Așadar, neamurile acestea erau: filistenii cu cei cinci domnitori ai lor, toți canaaniții, sidonienii, hiviții care locuiau pe muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon până la Lebo-Hamat.

4 Ele au fost folosite pentru a‑l pune la încercare pe Israel, astfel încât El să știe dacă vor asculta de poruncileDomnului, pe care El le‑a încredințat părinților lor prin Moise.

5 Și astfel fiii lui Israel au locuit printre canaaniți, hitiți, amoriți, periziți, hiviți și iebusiți.

6 Le‑au luat pe fetele acestora de soții, le‑au dat pe fetele lor fiilor acestora și au slujit dumnezeilor lor.

Otniel

7 Fiii lui Israel au făcut ce este rău în ochiiDomnului. L‑au uitat peDomnul, Dumnezeul lor, și au slujitbaalilorșiașerelor.

8 DomnulS‑a aprins de mânie împotriva lui Israel și i‑a vândut în mâna lui Cușan-Rișatayim, regele din Aram-Naharaim. Fiii lui Israel i‑au slujit lui Cușan-Rișatayim timp de opt ani.

9 Atunci fiii lui Israel au strigat cătreDomnul, iarDomnulle‑a ridicat un izbăvitor, care i‑a izbăvit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb.

10 DuhulDomnuluia fost peste el și el a judecatIsraelul. A ieșit la război șiDomnull‑a dat în mâna lui pe Cușan-Rișatayim, regele Aramului. Mâna lui a fost puternică împotriva lui Cușan-Rișatayim.

11 Astfel, țara a avut liniște timp de patruzeci de ani. Apoi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.

Ehud

12 Fiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochiiDomnului, astfel căDomnula întărit stăpânirea lui Eglon, regele Moabului, asupra lor, pentru că au făcut ce este rău în ochiiDomnului.

13 El i‑a chemat pe fiii lui Amon și pe amalekiți să i se alăture și împreună au pornit la război. L‑a învins pe Israel și a luat în stăpânire Cetatea Palmierilor.

14 Astfel, fiii lui Israel i‑au slujit lui Eglon, regele Moabului, timp de optsprezece ani.

15 Fiii lui Israel au strigat din nou cătreDomnul, șiDomnulle‑a ridicat un alt izbăvitor: pe Ehud, fiul beniamitului Ghera, care era stângaci. Fiii lui Israel au trimis, prin el, tributul pentru Eglon, regele Moabului.

16 Ehud și‑a făcut o sabie cu două tăișuri, având o lungime de un cot, și a fixat‑o sub haină, pe coapsa dreaptă.

17 Apoi a dat tributul la Eglon, regele Moabului, care era un bărbat foarte gras.

18 După ce a terminat de înmânat tributul, i‑a trimis înapoi pe oamenii care aduseseră tributul împreună cu el.

19 După aceea, el însuși a făcut cale întoarsă de la idolii de piatrăcare erau aproape de Ghilgal și i‑a zis lui Eglon:

– Maiestate, am un mesaj numai pentru tine!

Regelea zis:

– Tăcere!

Și toți cei ce stăteau în jurul lui au ieșit afară.

20 Ehud s‑a apropiat de el. Acesta stătea singur în odaia lui de sus cea răcoroasă. Ehud i‑a zis: „Am un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru tine!“ Regele s‑a ridicat de pe tron.

21 Ehud și‑a întins mâna stângă, a luat sabia de pe coapsa dreaptă și i‑a înfipt‑o în pântec.

22 Chiar și mânerul a intrat după lamă. Grăsimea s‑a strâns în jurul lamei, căciEhudnu i‑a mai scos sabia din pântec, iar murdăriai‑a ieșit afară.

23 Ehud a ieșit prin verandă, a închis după el ușile odăii de sus și a tras zăvorul.

24 După ce a ieșit el, au venit slujitorii regelui, s‑au uitat și iată că ușile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei și‑au zis: „Cu siguranță că el își acoperă picioareleîn camera răcoroasă!“

25 Și s‑au tot învârtit prin preajmă până când și‑au pierdut răbdarea. Când au văzut că nu deschide ușile odăii de sus, au luat cheia, au deschis și iată că stăpânul lor zăcea mort pe pământ.

26 În timp ce ei așteptau, Ehud a fugit, a trecut de idolii de piatră și a scăpat în Seira.

27 De îndată ce a ajuns acolo, a sunat din trâmbițăpe muntele lui Efraim. Fiii lui Israel au coborât împreună cu el de pe munte, acesta fiind în fruntea lor.

28 El le‑a zis: „Urmați‑mă, căciDomnuli‑a dat în mâinile voastre pe moabiți, dușmanii voștri!“ Ei au coborât după el, au ocupat vadurile Iordanului, care duc spre Moab și n‑au lăsat pe nimeni să treacă.

29 Au ucis atunci în jur de zece mii de moabiți, toți bărbați robuști și bine antrenați. Niciun om nu a scăpat.

30 În ziua aceea, Moabul a fost supus de către Israel, și astfel țara a avut liniște timp de optzeci de ani.

Șamgar

31 După el a urmat Șamgar, fiul lui Anat. El a ucis șase sute de filisteni cu o țepușă de mânat vite și l‑a izbăvit astfel pe Israel.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/3-e8b674bd3619b262d822b2e042633d88.mp3?version_id=126—

Debora

1 După ce a murit Ehud, fiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochiiDomnului

2 și de aceeaDomnuli‑a vândut în mâinile lui Iabin, regele Canaanului, care domnea în Hațor. Sisera, conducătorul oștirii sale, locuia în Haroșet-Goyim.

3 Fiii lui Israel au strigat cătreDomnul, căci Sisera avea nouă sute de care de fierși, de douăzeci de ani, îi asuprea puternic.

4 În perioada aceea, în Israel judecao profetesă pe nume Debora, soția lui Lapidot.

5 Ea locuia sub Palmierul Deborei; acesta se afla între Rama și Betel, în muntele lui Efraim. Fiii lui Israel se suiau la ea pentru judecată.

6 Ea a trimis la Barak, fiul lui Abinoam, să fie chemat din Kedeș în Neftali, și i‑a zis:

– N‑a poruncitDomnul, Dumnezeul lui Israel,astfel: „Du‑te, îndreaptă‑te spre muntele Tabor și ia cu tine zece mii de bărbați dintre fiii lui Neftali și dintre fiii lui Zabulon?

7 Îl voi atrage pe Sisera, conducătorul oștirii lui Iabin, spre tine, la râul Chișon, cu toate carele și oștirile lui și‑l voi da în mâinile tale.“

8 Barak i‑a răspuns:

– Dacă vei merge și tu cu mine, atunci voi merge și eu, dar dacă nu vei merge cu mine, nu voi merge nici eu!

9 Ea i‑a zis:

– Voi merge sigur cu tine, dar, în felul acesta, gloria nu va fi a ta, căciDomnulîl va da pe Sisera în mâinile unei femei!

Apoi Debora s‑a ridicat și a plecat cu Barak la Kedeș.

10 Barak i‑a chemat la Kedeș pe cei din Zabulon și din Neftali. Zece mii de bărbați s‑au suit în urma lui, iar Debora s‑a suit cu el.

11 Chenitul Heber se separase de cheniți, urmașii lui Hobab, socrullui Moise, și își așezase cortul lângă stejarul din Țaananim, în apropiere de Kedeș.

12 L‑au înștiințat pe Sisera că Barak, fiul lui Abinoam, a urcat spre muntele Tabor.

13 Atunci Sisera și‑a pus în mișcare toate cele nouă sute de care de fier și tot poporul care era cu el, de la Haroșet-Goyim până la râul Chișon.

14 Debora i‑a zis lui Barak: „Ridică‑te, căci aceasta este ziua în care a datDomnulpe Sisera în mâinile tale! Oare n‑a ieșitDomnulînaintea ta?“ Barak a coborât de pe muntele Tabor cu cei zece mii de bărbați după el.

15 Prin ascuțișul sabiei,Domnull‑a nimicit pe Sisera dinaintea lui Barak, cu toate carele și cu toată tabăra lui. Sisera s‑a dat jos din car și a fugit pe jos.

16 Barak a urmărit carele și tabăra până la Haroșet-Goyim și toată tabăra lui Sisera a căzut sub ascuțișul sabiei. N‑a mai rămas nici măcar unul.

17 Sisera însă a reușit să fugă până la cortul Iaelei, soția chenitului Heber, căci între Iabin, regele Hațorului, și familia chenitului Heber era pace.

18 Iael a ieșit să‑l întâmpine pe Sisera și i‑a zis:

– Intră, stăpâne, intră la mine! Nu te teme!

Astfel, el a intrat la ea în cort, iar ea l‑a ascuns sub o carpetă.

19 El i‑a zis:

– Te rog, dă‑mi să beau puțină apă căci sunt însetat!

Ea a deschis un burduf cu lapte, i‑a dat să bea și apoi l‑a ascunsdin nou.

20 El i‑a zis:

– Stai la intrarea cortului, iar dacă vine vreun om și te întreabă: „Este vreun bărbat aici?“, tu să‑i răspunzi: „Nu“.

21 După aceea, Iael, soția lui Heber, a luat un țăruș de‑al cortului, a pus mâna pe un ciocan, a intrat pe ascuns în cort și i‑a înfipt lui Sisera țărușul în tâmplă, pironindu‑l astfel în pământ. Acesta adormise adânc pentru că era epuizat. Și astfel, el a murit.

22 În timp ce Barak îl urmărea pe Sisera, Iael a ieșit să‑l întâmpine și i‑a zis: „Vino ca să ți‑l arăt pe omul pe care îl cauți!“ A intrat la ea, și iată că Sisera zăcea mort, cu țărușul înfipt în tâmplă.

23 În ziua aceea, Dumnezeu l‑a supus înaintea fiilor lui Israel pe Iabin, regele din Canaan.

24 Și mâna fiilor lui Israel a fost din ce în ce mai puternică împotriva lui Iabin, regele Canaanului, până când l‑au nimicit pe Iabin, regele Canaanului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/4-01e2c050b841a9169923c96bea5bcdae.mp3?version_id=126—

Cântarea Deborei

1 În ziua aceea, Debora și Barak, fiul lui Abinoam, au cântat, zicând:

2 „Când căpeteniile s‑au așezat în fruntea lui Israel,

poporul a mers de bunăvoie!

Binecuvântați‑L peDomnul!

3 Ascultați, regi! Luați aminte, domnitori!

Eu,daeu, voi cântaDomnului,

voi cânta spre laudaDomnului,

Dumnezeul lui Israel:

4 Doamne, când ai ieșit din Seir,

când ai mărșăluit din ținutul Edomului,

pământul s‑a cutremurat, cerurile au picurat

și norii au turnat ape!

5 Munții s‑au scurs dinainteaDomnului, Cel al Sinaiului,

dinainteaDomnului, Dumnezeul lui Israel!

6 În zilele lui Șamgar, fiul lui Anat,

în zilele Iaelei,

drumurile erau părăsite,

și drumeții călătoreau pe căi ocolite.

7 Încetase viața din satele lui Israel, se sfârșise,

până când m‑am ridicat eu, Debora,

m‑am ridicat ca o mamă în Israel.

8 Când el și‑a ales dumnezei noi,

războiulera laporți,

dar nu se vedea nici scut și nici suliță

printre patruzeci de mii în Israel!

9 Inima mea este alături de legiuitorii lui Israel,

de cei din popor care s‑au oferit de bunăvoie.

Binecuvântați‑L peDomnul!

10 Voi, cei ce încălecați pe măgărițe albe,

cei ce stați pe covoare,

cei ce umblați pe drum,

luați aminte

11 la vocea arcașilor de lângă adăpătoare.

Acolo ei istorisescfapteledrepte aleDomnului,

fapteledrepte ale sătenilor Lui în Israel!

Atunci poporulDomnuluia coborât la porți.

12 Trezește‑te, trezește‑te, Debora!

Trezește‑te, trezește‑te și cântă o cântare!

Ridică‑te, Barak, fiu al lui Abinoam,

și ia‑ți captivii!

13 Atunci un supraviețuitor a coborât la cei măreți;

poporulDomnuluia coborât la mine cu cei viteji.

14 Au venitdin Efraim;

rădăcina lor este în Amalek.

După tinea venitBeniamin, cu poporul tău.

Din Machir au coborât legiuitorii

și din Zabulon, cei care îndrumă cu toiagul scribului.

15 Conducătorii mei din Isahar au fost cu Debora

și, precum Isahar, așa și Barak,

fiind trimis în urma lui în vale.

În ținuturile lui Ruben însă

s‑a ținut mare sfat!

16 De ce ai rămas printre staule

ca să asculți behăitul turmelor?

În ținuturile lui Ruben

mare a fost sfatul!

17 Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului.

Iar Dan, de ce a rămaslacorăbii?

Așer a rămas pe coasta mării

și s‑a așezat pe limanurile lui.

18 Zabulon este un popor

care și‑a riscat viața până la moarte;

Neftali la fel, pe dealurile țării.

19 Regii au venit și s‑au luptat.

Regii Canaanului s‑au luptat atunci

la Taanah, lângă apele Meghido.

N‑au luat niciun câștig,

nicimăcarun pic de argint.

20 Stelele din ceruri s‑au luptat,

s‑au luptat din înaltul căilor lor cu Sisera.

21 Râul Chișon i‑a luat,

vechiul râu, râul Chișon.

Mărșăluiește, suflete al meu, cu tărie!

22 Atunci copitele cailor au izbitpământul;

armăsarii au alergat în galop, în galopul lorrăsunător.

23 «Blestemați pe Meroza!», a zis ÎngerulDomnului.

«Să blestemați amarnic pe locuitorii ei,

căci nu au venit în ajutorulDomnului,

în ajutorulDomnului

împotriva celor viteji.»

24 Cea mai binecuvântată femeie este Iael,

soția chenitului Heber,

cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.

25 El i‑a cerut apă,darea i‑a dat lapte;

într‑o cupă măreață i‑a adus iaurt.

26 Apoi mâna și‑a întins‑o spre țăruș,

și dreapta ei spre ciocanul lucrătorului;

l‑a lovit pe Sisera, i‑a sfărâmat capul,

l‑a zdrobit și i‑a străpuns tâmpla.

27 El a căzut și s‑a ghemuit,

la picioarele ei s‑a plecat adânc,

a căzut și s‑a ghemuit;

în locul în care s‑a ghemuit, acolo a căzut ucis!

28 Pe fereastră, printre zăbrele,

mama lui Sisera se uita și bocea:

«De ce întârzie carele lui să vină?

De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»

29 Prințesele ei înțelepte îi răspund

și ea își răspunde singură:

30 «Oare nu își caută și își împart ei prada?

O femeie, două femei de fiecare bărbat;

pradă de stofă colorată pentru Sisera,

pradă de stofă colorată, brodată;

câte două stofe colorate,

brodate, pentru grumazul prădătorului.»

31 Așa să piară toți dușmanii Tăi,Doamne!

Dar cei ce‑L iubesc să fie ca soarele care răsare în puterea lui!“

Apoi țara a avut liniște timp de patruzeci de ani.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/5-b6eb35c6a80a5be76193698221220785.mp3?version_id=126—

Oprimarea midianită

1 Fiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochiiDomnuluiși de aceeaDomnuli‑a dat pe mâna lui Midian timp de șapte ani.

2 Mâna lui Midian a fost puternică împotriva lui Israel. Din cauza lui Midian, fiii lui Israel și‑au făcut grote în munți, peșteri și fortărețe.

3 Ori de câte ori semăna Israel, midianiții împreună cu amalekiții și fiii Răsăritului porneau împotriva lui.

4 Ei îi invadau țara și distrugeau roadele pământului până aproape de Gaza. Nu lăsau în Israel nici hrană, nici oi, nici boi și nici măgari,

5 căci ei se suiau cu vitele și corturile lor, sosind ca o mulțime de lăcuste. Ei și cămilele lor erau fără număr și intrau în țară ca s‑o distrugă.

6 Israel decăzuse foarte mult din cauza midianiților. Atunci fiii lui Israel au strigat cătreDomnul.

7 Când au strigat fiii lui Israel cătreDomnuldin cauza lui Midian,

8 Domnulle‑a trimis un profet care le‑a zis: „Așa vorbeșteDomnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu v‑am scos din Egipt, v‑am smuls din casa robilor

9 și v‑am eliberat din mâna egiptenilor și din mâna tuturor celor ce vă asupreau. I‑am alungat dinaintea voastră și v‑am dat vouă țara lor.

10 V‑am spus atunci: ‘Eu suntDomnul, Dumnezeul vostru. Să nu vă temeți de dumnezeii amoriților în a căror țară locuiți.’ Dar voi n‑ați ascultat de glasul Meu.»“

Chemarea lui Ghedeon

11 După aceea a venit ÎngerulDomnuluiși S‑a așezat sub terebintul din Ofra, care era al abiezrituluiIoaș. Ghedeon, fiul său, treiera grâul în teasc, ca să‑l ascundă de midianiți.

12 ÎngerulDomnuluii S‑a arătat și i‑a zis:

–Domnuleste cu tine, viteazule!

13 Ghedeon I‑a răspuns:

– Ah, Stăpâne, dacăDomnuleste cu noi atunci de ce ni s‑au întâmplat toate acestea? Și unde sunt toate minunile pe care ni le‑au istorisit părinții noștri când ziceau: „Nu ne‑a scosDomnuldin Egipt?“ Dar acumDomnulne‑a părăsit și ne‑a dat în mâna midianiților.

14 DomnulS‑a întors spre el și i‑a zis:

– Du‑te cu puterea aceasta pe care o ai și izbăvește Israelul din mâna midianiților. Oare nu te trimit Eu?

15 El I‑a răspuns:

– Ah, Stăpâne, dar cum să‑l izbăvesc eu pe Israel? Iată că familia mea este cea mai mică în Manase, iar eu sunt cel mai tânăr în familia tatălui meu.

16 AtunciDomnuli‑a zis:

– Vei învinge pe Midian ca pe un singur om, pentru că Eu voi fi cu tine.

17 El I‑a răspuns:

– Te rog, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta, atunci înfăptuiește un semn pentru mine ca să știu că într-adevăr Tu ești Cel Ce vorbești cu mine.

18 Te mai rog, nu Te depărta de aici până ce nu mă voi întoarce la Tine ca să‑Ți aduc darul meu de mâncare și să Ți‑l ofer.

El i‑a zis:

– Voi rămâne până te vei întoarce.

19 Ghedeon a intrat, a gătit un ied, iar dintr‑o efăde făină a făcut azime. Carnea a pus‑o într‑un coș, iar zeama într‑un vas. Apoi s‑a dus înspre El, sub terebint, și I le‑a oferit.

20 Îngerul lui Dumnezeu i‑a zis:

– Ia carnea și azimele și pune‑le pe stânca aceasta, iar zeama vars‑o.

El a făcut așa.

21 ÎngerulDomnuluia întins vârful toiagului care era în mâna Lui și a atins carnea și azimele. Atunci s‑a ridicat foc din stâncă și a mistuit carnea și azimele. Și ÎngerulDomnuluia plecat dinaintea ochilor lui.

22 Atunci Ghedeon și‑a dat seama că fusese ÎngerulDomnuluiși a zis:

– Ah, StăpâneDoamne! Am văzut pe ÎngerulDomnuluifață în față!

23 DarDomnuli‑a răspuns:

– Pace ție! Nu te teme! Nu vei muri!

24 Ghedeon a zidit acolo un altarDomnuluiși l‑a numit „Domnuleste pace“.Altarulmai este încă și astăzi în Ofra, care aparține abiezriților.

Ghedeon distruge altarul lui Baal

25 În aceeași noapteDomnuli‑a zis:

– Ia cel de‑al doilea taur tânăr al tatălui tău și taurul care are șapte ani! Dărâmă altarul închinat de tatăl tău luiBaalși taie stâlpulAșereicare este lângă el.

26 Să zidești apoi un altar potrivitpentruDomnul, Dumnezeul tău, pe vârful acestei înălțimi, să iei taurul al doilea și să aduci o ardere‑de‑tot, folosind stâlpulAșereipe care‑l vei tăia.

27 Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui și a făcut așa cum îi porunciseDomnul, dar fiindcă se temea de familia lui și de oamenii din cetate, a făcut acest lucru noaptea, nu ziua.

28 Când oamenii din cetate s‑au sculat dis‑de‑dimineață, iată că altarul luiBaalera dărâmat, stâlpulAșerei, care fusese lângă el, era tăiat, iar al doilea taur fusese adus ca ardere‑de‑tot pe altarul care fusese zidit.

29 Atunci fiecare i‑a zis semenului său:

– Cine a făcut o asemenea faptă?

După ce au întrebat și au cercetat li s‑a răspuns:

– Ghedeon, fiul lui Ioaș, a făcut fapta aceasta.

30 Oamenii din cetate i‑au zis lui Ioaș:

– Scoate‑l afară pe fiul tău ca să moară, pentru că a dărâmat altarul luiBaalși a tăiat stâlpulAșereide lângă el.

31 Ioaș le‑a răspuns tuturor acelora care i‑au stat împotrivă:

– Oare voi trebuie să‑i țineți partea? Voi trebuie să‑l apărați? Cine îl va răzbuna peBaalsă fie omorât până dimineață! Dacă este dumnezeu, atunci să se apere singur din cauză că i‑a fost dărâmat altarul.

32 În ziua aceea i‑au pus lui Ghedeon numele Ierub-Baal, zicând:

– Să se certeBaalcu el din cauză că i‑a dărâmat altarul.

Semnul cu lâna

33 Toți midianiții, amalekiții și fiii Răsăritului s‑au aliat, au traversat Iordanul și apoi și‑au așezat tabăra în valea Izreel.

34 Ghedeon a fost îmbrăcat cu DuhulDomnuluiși a sunat din trâmbiță. Abiezer a fost chemat să meargă după el.

35 A trimis mesageri prin tot Manase, chemându‑l și pe acesta după el. A trimis mesageri în Așer, în Zabulon și în Neftali, și aceștia s‑au suit să‑l întâlnească.

36 Ghedeon I‑a zis lui Dumnezeu: „Dacă într-adevăr vrei să‑l izbăvești pe Israel, folosindu‑Te de mine precum ai spus,

37 iată, voi pune o învelitoare de lână în arie. Dacă roua va apărea doar pe lână și tot pământul va rămâne uscat, atunci voi înțelege că vrei să izbăvești Israelul prin mine, precum ai spus.“

38 Și așa s‑a și întâmplat. Când s‑a sculat a doua zi dis‑de‑dimineață, a stors învelitoarea, și din ea a curs rouă; a umplut cu apă un vas întreg.

39 Ghedeon I‑a zis lui Dumnezeu: „Să nu Te aprinzi de mânie împotriva mea, dar voi mai vorbi încă o dată. Te rog, îngăduie‑mi să mai încerc o datăsemnulcu învelitoarea. Fă astfel ca numai învelitoarea să rămână uscată, iar tot pământul să se acopere cu rouă.“

40 Și Dumnezeu a făcut așa în noaptea aceea: învelitoarea a rămas uscată, iar tot pământul s‑a acoperit cu rouă.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/6-10a24fbb19a8b677f15ce9633c4fd541.mp3?version_id=126—

Ghedeon îi învinge pe midianiți

1 Ierub-Baal, adică Ghedeon, împreună cu tot poporul care era cu el, s‑au sculat dis‑de‑dimineață, au plecat și apoi și‑au așezat tabăra lângă izvorul Harod. Tabăra lui Midian era la nord de ei, lângă dealul Moreh, în vale.

2 Domnuli‑a zis lui Ghedeon: „Poporul care este cu tine este prea numeros pentru ca Eu să‑l dau pe Midian în mâinile lor. S‑ar putea ca Israel să se mândrească împotriva Mea și să zică: «Mâna mea m‑a izbăvit.»

3 De aceea vestește acum în auzul oamenilor și zi‑le: «Cine este fricos și se teme să se întoarcă și să se depărteze de muntele Ghiladului!»“ Douăzeci și două de mii de oameni s‑au întors și au mai rămas zece mii.

4 Domnuli‑a zis din nou lui Ghedeon: „Oamenii sunt încă prea mulți. Coboară‑i la ape și ți‑i voi alege acolo. Acela despre care îți voi spune să meargă cu tine, va merge cu tine și toți aceia despre care îți voi spune să nu meargă cu tine, nu vor merge cu tine.“

5 Ghedeona coborât poporul la apă șiDomnuli‑a zis: „Pe cei care vor lipăi apa cu limbaașa cum lipăie câinele, să‑i separi de toți aceia care se vor pleca pe genunchi să bea apă!“

6 Numărul celor care au lipăit apa cu limba a fost de trei sute de bărbați. Restul poporului s‑a plecat pe genunchi să bea apă.

7 Domnuli‑a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de bărbați care au lipăit din apă cum lipăie câinele, vă voi izbăvi și‑i voi da pe midianiți în mâna ta. Toți ceilalți din popor să plece fiecare la locul lui.“

8 După ce poporul și‑a luat proviziile și trâmbițeleîn mâini, Ghedeon i‑a trimis pe toți bărbații lui Israelacasă, pe fiecare la corturile lui, și i‑a ținut doar pe cei trei sute de bărbați. Tabăra lui Midian era în vale, mai jos de tabăra lui Ghedeon.

9 Chiar în noaptea aceea,Domnuli‑a zis lui Ghedeon: „Ridică‑te! Coboară în tabără, căci am dat‑o în mâinile tale.

10 Dacă ți‑e teamă să te cobori, coboară‑te cu Pura, slujitorul tău.

11 Vei auzi ce vorbesc ei, apoi ți se vor întări mâinile și vei coborî în tabără.“ Atunci el și cu Pura, slujitorul lui, au înaintat până la avanpostul străjerilor care erau în tabără.

12 Midianiții, amalekiții și fiii Răsăritului erau răspândiți în vale, ca o mulțime de lăcuste. Cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe țărmul mării.

13 Ghedeon a sosit, și iată că un om îi povestea semenului său un vis.

El zicea:

– Am avut un vis: se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra midianiților. A ajuns până la cort, l‑a izbit și acesta a căzut răsturnându‑se cu susul în jos. Și astfel, cortul a fost distrus.

14 Semenul lui a răspuns și a zis:

– Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioaș, un bărbat al lui Israel. Dumnezeu i‑a dat în mâna lui pe Midian și toată tabăra.

15 După ce a auzit Ghedeon povestirea visului și interpretarea lui, s‑a închinat și s‑a întors în tabăra lui Israel. El le‑a zis: „Ridicați‑vă, căciDomnula dat în mâinile voastre tabăra lui Midian.“

16 A împărțit cei trei sute de bărbați în trei cete, a dat fiecăruia câte o trâmbiță și niște urcioare goale cu torțe în ele,

17 și le‑a zis: „Să vă uitați la mine și să faceți la fel! Când o să ajung la capătul taberei, să faceți așa cum voi face eu!

18 Când eu și cei care vor fi cu mine vom suna din trâmbițe, atunci să sunați și voi din trâmbițele voastre de jur împrejurul întregii tabere și să ziceți: «PentruDomnulși pentru Ghedeon!»“

19 Ghedeon și cei o sută de bărbați care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la miezul nopții, chiar când se schimbau străjerii. Atunci au sunat din trâmbițe și au spart urcioarele pe care le aveau în mâini.

20 Cele trei cete au sunat din trâmbițe și au spart urcioarele. Au apucat torțele cu mâna stângă, în timp ce în mâna dreaptă țineau trâmbițele ca să sune. Apoi au strigat: „SabiaDomnuluiși sabia lui Ghedeon!“

21 Fiecare rămăsese la locul lui în jurul taberei. Și toată tabăra a alergat, a strigat și a fugit.

22 Când ei au sunat din cele trei sute de trâmbițe,Domnula făcut ca oamenii care erau în tabără să întoarcă sabia unii împotriva altora. Tabăra a fugit către Bet‑Șita, înspre Țerera, lângă hotarul de la Abel-Mehola, în apropiere de Tabat.

23 Bărbații lui Israel din Neftali, din Așer și din întregul Manase au fost chemați să‑i urmărească pe midianiți.

24 Ghedeon a trimis mesageri prin tot muntele lui Efraim, zicând: „Coborâți, urmăriți‑i pe midianiți și capturați‑i la apele de lângă Bet‑Bara și la Iordan.“ Și toți bărbații lui Efraim s‑au strâns și au pus stăpânire pe apele de lângă Bet‑Bara și pe Iordan.

25 Le‑au prins pe cele două căpetenii ale midianiților, pe Oreb și pe Zeeb. Pe Oreb l‑au ucis la Țur‑Oreb, iar pe Zeeb l‑au ucis la Iecheb-Zeeb.După ce i‑au urmărit pe midianiți, i‑au adus lui Ghedeon, dincolo de Iordan, capetele lui Oreb și Zeeb.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/7-2de9251e8bcfc3b3a49e935b27b669c1.mp3?version_id=126—

Cearta cu efraimiții

1 Efraimiții i‑au zis lui Ghedeon:

– Cum ai putut să te porți astfel cu noi? De ce nu ne‑ai chemat și pe noi când te‑ai dus să lupți împotriva midianiților?

Și au început o ceartă aprigă cu el.

2 El le‑a răspuns:

– Ce‑am făcut eu mai mult în comparație cu voi? Nu este mai bun culesul ciorchinilor rămași în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer?

3 În mâinile voastre i‑a dat Dumnezeu pe Oreb și Zeeb, căpeteniile midianiților. Am putut eu oare să fac mai mult decât voi?

După ce le‑a spus aceste cuvinte, li s‑a potolit mânia.

Ghedeon îi omoară pe regii midianiți

4 Apoi Ghedeon a ajuns la Iordan și l‑a traversat împreună cu cei trei sute de bărbați care erau cu el, obosiți, dar încă în urmărirea dușmanului.

5 El le‑a zis oamenilor din Sucot:

– Dați‑le, vă rog, câteva bucăți de pâine oamenilor care sunt cu mine, căci sunt obosiți și suntem încă în urmărirea lui Zebah și Țalmuna, regii Midianului.

6 Căpeteniile din Sucot i‑au răspuns:

– Sunt deja Zebah și Țalmuna în mâna ta, ca să dăm pâine oștirii tale?

7 Ghedeon le‑a zis:

– Ei bine, după ceDomnulîi va da pe Zebah și pe Țalmuna în mâinile mele, vă voi treiera carnea cu spinii pustiei și cu mărăcini.

8 De acolo s‑au suit la Peniel și a cerut același lucru. Oamenii din Peniel i‑au răspuns așa cum îi răspunseseră oamenii din Sucot.

9 Atunci el le‑a vorbit oamenilor din Peniel, zicând: „Când mă voi întoarce în pace vă voi dărâma turnul acesta!“

10 Zebah și Țalmuna erau în Karkor, împreună cu ei fiind și tabăra lor, în jur de cincisprezece mii de bărbați, toți cei ce mai rămăseseră din toată tabăra fiilor Răsăritului, căci căzuseră uciși o sută douăzeci de mii de războinici.

11 Ghedeon s‑a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi, la răsărit de Nobah și Iogbeha, și a atacat tabăra în timp ce aceasta se credea în siguranță.

12 Zebah și Țalmuna au fugit, dar el i‑a urmărit și i‑a capturat pe cei doi regi ai Midianului, Zebah și Țalmuna. Și a pus pe fugă toată tabăra.

13 Apoi Ghedeon, fiul lui Ioaș, s‑a întors de la luptă prin trecătoarea Heres.

14 A prins un tânăr dintre oamenii din Sucot căruia i‑a pus câteva întrebări. Acesta i‑a dat în scris numele căpeteniilor și bătrânilorSucotului. Erau șaptezeci și șapte de bărbați.

15 S‑a dus la oamenii din Sucot și le‑a zis: „Iată‑i pe Zebah și Țalmuna din cauza cărora m‑ați batjocorit, zicând: «Sunt deja Zebah și Țalmuna în mâna ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi obosiți?»“

16 I‑a luat pe bătrânii cetății, a luat spini din pustie și mărăcini și i‑a pedepsit cu ei pe oamenii din Sucot.

17 Apoi a dărâmat turnul din Peniel și i‑a ucis pe oamenii cetății.

18 După aceea le‑a zis lui Zebah și Țalmuna:

– Cum erau bărbații pe care i‑ați ucis la Tabor?

Ei i‑au răspuns:

– Erau ca tine. Fiecare era la înfățișare ca un fiu de rege.

19 El le‑a zis:

– Erau frații mei, fiii mamei mele. Viu esteDomnulcă dacă i‑ați fi lăsat în viață, nu v‑aș ucide acum.

20 Și i‑a zis lui Ieter, întâiul lui născut:

– Ridică‑te și ucide‑i!

Dar tânărul nu a scos sabia pentru că îi era teamă, fiind încă un copil.

21 Atunci Zebah și Țalmuna i‑au zis:

– De ce nu ne omori tu însuți? Cum este omul așa este și puterea lui!

Ghedeon s‑a ridicat și i‑a ucis pe Zebah și pe Țalmuna, luând apoi lunișoarelecare erau la gâtul cămilelor lor.

Idolatria lui Ghedeon și a poporului

22 Bărbații lui Israel i‑au zis lui Ghedeon:

– Stăpânește tu peste noi, tu, fiul tău și fiul fiului tău, căci ne‑ai izbăvit din mâna lui Midian.

23 Ghedeon le‑a răspuns:

– Nu eu voi stăpâni peste voi și nici fiul meu nu va stăpâni peste voi, ciDomnulva stăpâni peste voi.

24 Ghedeon le‑a zis:

– Doresc însă să vă cer ceva: dați‑mi fiecare câte un cercel din prada voastră.

Dușmaniilor purtaseră cercei de aur, pentru că fuseseră ismaeliți.

25 Ei i‑au răspuns:

– Desigur, ți‑i vom da!

Apoi au așternut o învelitoare și fiecare om a aruncat pe ea cerceii luați ca pradă.

26 Greutatea cerceilor de aur pe care i‑a cerut a ajuns la o mie șapte sute de șechelide aur, în afară de lunișoare, ornamente și hainele de purpură pe care le purtau regii Midianului și în afară de lănțișoarele de la gâtul cămilelor lor.

27 Ghedeon a făcut din ei un efodpe care l‑a pus în cetatea sa, la Ofra. Tot Israelul s‑a prostituat,închinându‑sela el acolo. El a devenit o cursă pentru Ghedeon și familia lui.

Moartea lui Ghedeon

28 Astfel, Midianul a fost supus înaintea fiilor lui Israel și n‑a mai îndrăznit să‑și ridice capul. Și țara a avut liniște timp de patruzeci de ani, în zilele lui Ghedeon.

29 Apoi Ierub-Baal, fiul lui Ioaș, s‑a retras și a locuit în casa lui.

30 Ghedeon a avut șaptezeci de fii, ieșiți din coapsa lui, căci a avut multe soții.

31 Țiitoarea lui din Șehem i‑a născut și ea un fiu, căruia el i‑a pus numele Abimelek.

32 Ghedeon, fiul lui Ioaș, a murit după o bătrânețe fericită și a fost înmormântat în mormântul lui Ioaș, tatăl său, în Ofra abiezriților.

33 După ce a murit Ghedeon, fiii lui Israel s‑au întors la păcatele dinainte, prostituându‑se înainteabaalilor. Ei l‑au înălțat peBaal-Beritca dumnezeu al lor.

34 Astfel, fiii lui Israel nu și‑au adus aminte deDomnul, Dumnezeul lor, Care îi eliberase din mâna tuturor dușmanilor dimprejur

35 și nici n‑au fost loiali familiei lui Ierub-Baal, adică Ghedeon, în pofida binelui pe care el îl făcuse lui Israel.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/8-162bd522f398b34ec98c1e96070e382a.mp3?version_id=126—

Abimelek

1 Abimelek, fiul lui Ierub-Baal, s‑a dus la Șehem, la frații mamei lui, și le‑a vorbit atât lor, cât și întregului clan al familiei tatălui mamei lui, zicând:

2 „Spuneți, vă rog, în auzul tuturor locuitorilor Șehemului: «Ce este mai bine pentru voi: să stăpânească peste voi șaptezeci de bărbați, toți fii ai lui Ierub-Baal, sau să stăpânească peste voi un singur bărbat? Aduceți‑vă aminte că sunt os din oasele voastre și carne din carnea voastră!»“

3 Frații mamei lui au spus pentru el toate aceste cuvinte în auzul tuturor locuitorilor Șehemului, iar inima lor s‑a îndreptat spre Abimelek, căci își ziceau: „Este fratele nostru!“

4 I‑au dat lui Abimelek șaptezeci de șechelide argint din templul luiBaal-Berit, iar acesta a plătit cu ei niște bărbați de nimic și fără căpătâi, care au mers după el.

5 Apoi a venit la familia tatălui său, în Ofra, și i‑a ucis pe o singură piatră pe frații lui, fii ai lui Ierub-Baal, șaptezeci de bărbați. Însă Iotam, fiul cel mai tânăr al lui Ierub-Baal, a scăpat, căci se ascunsese.

6 După aceea, toți locuitorii Șehemului și toți cei din Bet‑Milo s‑au strâns laolaltă și au venit să‑l facă pe Abimelek rege lângă stejarul monumentuluicare este în Șehem.

Pilda lui Iotam

7 Când l‑au înștiințat pe Iotam de lucrul acesta,Iotams‑a dus și s‑a așezat pe vârful muntelui Garizim. Acolo el și‑a ridicat glasul și a strigat, zicând: „Ascultați‑mă, locuitori ai Șehemului, ca și Dumnezeu să vă asculte pe voi!

8 Copacii au plecat să ungă un rege peste ei și i‑au zis măslinului: «Domnește peste noi!»

9 Dar măslinul le‑a răspuns: «Să‑mi părăsesc eu uleiul meu, prin care sunt onorați Dumnezeu și oamenii, și să merg să mă legăn peste copaci?»

10 Apoi copacii i‑au zis smochinului: «Vino tu și domnește peste noi!»

11 Dar smochinul le‑a răspuns: «Să‑mi părăsesc eu dulceața mea și roadele mele cele bune și să merg să mă legăn peste copaci?»

12 După aceea copacii i‑au zis viței: «Vino tu și domnește peste noi!»

13 Dar vița le‑a răspuns: «Să‑mi părăsesc eu mustul, care aduce bucurie lui Dumnezeu și oamenilor, și să merg să mă legăn peste copaci?»

14 Atunci toți copacii i‑au zis spinului: «Vino tu și domnește peste noi!»

15 Spinul le‑a răspuns copacilor: «Dacă vreți cu adevărat să mă ungeți ca rege al vostru, veniți și adăpostiți‑vă la umbra mea, dar dacă nu vreți, atunci să iasă foc din spin și să mistuie cedrii Libanului!»

16 Oare cu credincioșie și integritate ați lucrat voi când l‑ați făcut pe Abimelek rege? V‑ați purtat voi bine cu Ierub-Baal și familia lui? Și oare i‑ați făcut voi după cum merita?

17 Căci tatăl meu s‑a luptat pentru voi, și‑a riscat viața și v‑a eliberat din mâna lui Midian.

18 Dar voi v‑ați ridicat astăzi împotriva familiei tatălui meu și i‑ați ucis fiii, șaptezeci de bărbați, pe o singură piatră. Apoi l‑ați făcut rege peste locuitorii Șehemului pe Abimelek, fiul slujnicei lui, pentru că este fratele vostru.

19 Dacă ați lucrat astăzi cu credincioșie și integritate față de Ierub-Baal și familia lui, atunci bucurați‑vă de Abimelek și el să se bucure de voi!

20 Dar dacă nu, să iasă foc din Abimelek și să‑i mistuie pe locuitorii Șehemului și pe cei din Bet‑Milo! Și să iasă foc din locuitorii Șehemului și din Bet‑Milo ca să‑l mistuie pe Abimelek!“

21 Apoi Iotam a fugit, a scăpat și s‑a dus la Beer. Și a locuit acolo, departe de fața lui Abimelek, fratele său.

Dumnezeu pune capăt răutății lui Abimelek

22 Abimelek domnea peste Israel de trei ani.

23 Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelek și locuitorii Șehemului și astfel locuitorii Șehemului l‑au trădat pe Abimelek,

24 pentru ca violența săvârșită față de cei șaptezeci de fii ai lui Ierub-Baal să fie răzbunată, iar sângele lor să cadă astfel asupra fratelui lor Abimelek, care i‑a ucis, precum și asupra locuitorilor Șehemului, care l‑au ajutat pe acesta să‑și ucidă frații.

25 Locuitorii Șehemului au pus la pândă pe vârfurile munților niște oameni care‑i jefuiau pe drumeții ce treceau pe lângă ei. Abimelek a fost înștiințat de lucrul acesta.

26 Gaal, fiul lui Ebed, a venit împreună cu frații lui și a trecut în Șechem. Locuitorii Șehemului s‑au încrezut în el.

27 El și oamenii lui au ieșit la câmp, le‑au cules viile, au pusstruguriiîn teasc, iar apoi au dat un ospăț. Ei au intrat în templul zeului lor, au mâncat, au băut și l‑au blestemat pe Abimelek.

28 Gaal, fiul lui Ebed, zicea: „Cine este Abimelek și cine este Șehem ca să‑i slujim? Nu este el fiul lui Ierub-Baal și nu este Zebul reprezentantul lui? Este mai bine să slujiți oamenilor lui Hamor, tatăl lui Șehem. De ce să‑i slujim luiAbimelek?

29 Ah, dacă ar pune cineva poporul acesta în mâna mea! L‑aș răsturna pe Abimelek!“ Iar despre Abimelek zicea: „Înmulțește‑ți oștirea și ieși!“

30 Zebul, conducătorul cetății, a auzit cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, și s‑a aprins de mânie.

31 A trimis pe ascuns niște mesageri la Abimelek, zicând: „Iată că Gaal, fiul lui Ebed, împreună cu frații săi au venit la Șehem și răscoală cetatea împotriva ta.

32 Ridică‑te noaptea împreună cu poporul care este cu tine și stai la pândă în câmp.

33 Apoi să te scoli dis‑de‑dimineață, înainte de răsăritul soarelui, și să te năpustești asupra cetății. Iată că Gaal și poporul care este cu el vor ieși împotriva ta. Să le faci după cum vei putea.“

34 Abimelek și tot poporul care era cu el s‑au ridicat noaptea și s‑au pus la pândă în patru cete lângă Șehem.

35 Când Gaal, fiul lui Ebed, a ieșit și a stat la intrarea porții cetății, Abimelek și poporul care era cu el au ieșit din ascunzătoare.

36 Când a zărit poporul, Gaal i‑a zis lui Zebul:

– Iată un popor care se coboară de pe vârfurile munților.

Zebul i‑a răspuns:

– Ceea ce vezi este umbra munților, nu oameni.

37 Însă Gaal a zis din nou:

– Iată, chiar este un popor care se coboară dinspre centrul țării, iar o ceată vine pe drumul dinspre Stejarul prezicătorilor.

38 Atunci Zebul i‑a zis:

– Unde îți este acum curajul cu care ziceai: „Cine este Abimelek ca să‑i slujim?“ Oare nu este acesta poporul pe care l‑ai disprețuit? Ieși acum și luptă‑te cu el!

39 Gaal a ieșit în fruntea locuitorilor Șehemului și s‑a luptat cu Abimelek.

40 Abimelek l‑a urmărit, dar acesta a reușit să fugă dinaintea lui. Mulți au căzut răpuși până spre intrarea porții.

41 Apoi Abimelek a rămas în Aruma, iar Zebul i‑a alungat pe Gaal și pe frații lui, astfel că n‑au mai rămas în Șehem.

42 A doua zi, când poporul a ieșit la câmp, Abimelek a fost înștiințat de lucrul acesta.

43 Și‑a luat oamenii, i‑a împărțit în trei cete și au stat la pândă în câmp. După ce s‑a uitat și a văzut că poporul ieșise din cetate, s‑a ridicat împotriva lui și l‑a atacat.

44 Abimelek și cetele care erau cu el, au înaintat până la intrarea porții cetății. Două din cete s‑au năpustit asupra tuturor celor ce erau în câmp și i‑au ucis.

45 Abimelek s‑a luptat împotriva cetății toată ziua aceea. După ce a cucerit‑o, a ucis poporul care era în ea, a dărâmat cetatea și a împrăștiat sare peste ea.

46 Când au auzit acest lucru, toți locuitorii turnului Șehemului au intrat într‑un refugiu din templul luiEl‑Berit.

47 Abimelek a fost înștiințat că toți locuitorii turnului Șehemului s‑au adăpostit acolo.

48 Abimelek și tot poporul care era cu el s‑au urcat pe muntele Țalmon. A luat în mână un topor, a tăiat o creangă din copac și a pus‑o pe umăr. Apoi le‑a zis oamenilor care erau cu el: „Ați văzut ce am făcut eu; faceți și voi la fel!“

49 Fiecare bărbat din popor a tăiat câte o creangă și l‑a urmat pe Abimelek. Au aruncat crengile acelea peste refugiu și i‑au dat foc atât lui, cât și oamenilor dinăuntru. Așa au murit toți oamenii din turnul Șehemului, aproape o mie de bărbați și femei.

50 După aceea Abimelek a înaintat împotriva Tebețului, l‑a împresurat și l‑a cucerit.

51 În mijlocul cetății era un turn fortificat. Locuitorii cetății, bărbați și femei, fugiseră acolo, se încuiaseră înăuntru și se urcaseră pe acoperișul turnului.

52 Abimelek a ajuns până la turn și l‑a asediat. Când s‑a apropiat de ușa turnului ca să‑i dea foc,

53 o femeie a aruncatde pe zidpiatra de sus a unei mori, care a căzut pe capul lui Abimelek și i‑a crăpat craniul.

54 Atunci el l‑a chemat repede pe cel care‑i purta armele și i‑a zis: „Scoate‑ți sabia și omoară‑mă, ca nu cumva să se zică despre mine: «L‑a ucis o femeie.»“ Slujitorul său l‑a străpuns, și el a murit.

55 Când oamenii lui Israel au văzut că Abimelek a murit, au plecat fiecare la casele lor.

56 Astfel, Dumnezeu a întors asupra lui Abimelek răul pe care acesta îl făcuse tatălui său atunci când și‑a ucis cei șaptezeci de frați.

57 Și tot răul făcut de oamenii Șehemului, Dumnezeu l‑a întors asupra capului lor. În acest fel a venit asupra lor blestemul lui Iotam, fiul lui Ierub-Baal.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/9-f0d5adfea03790067559779d4be27c2c.mp3?version_id=126—

Tola și Iair

1 După Abimelek, cel care s‑a ridicat să‑l izbăvească pe Israel a fost Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, un bărbat din Isahar. El locuia în Șamir, în muntele lui Efraim.

2 El a judecatIsraelul timp de douăzeci și trei de ani. Apoi a murit și a fost îngropat la Șamir.

3 După el s‑a ridicat ghiladitul Iair. El a judecat Israelul timp de douăzeci și doi de ani.

4 Acesta avea treizeci de fii care călăreau pe treizeci de măgari; ei aveau treizeci de sate. Până în ziua aceasta, ele sunt numite Havot-Iairși se află în ținutul Ghiladului.

5 Iair a murit și a fost îngropat la Kamon.

Oprimarea filisteană și amonită

6 Fiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochiiDomnuluiși au slujitbaalilorșiaștoretelor, dumnezeilor Aramului, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon și dumnezeilor filistenilor. L‑au părăsit peDomnulși nu I‑au mai slujit.

7 AtunciDomnulS‑a aprins de mânie împotriva lui Israel și i‑a vândut în mâinile filistenilor și a fiilor lui Amon.

8 Începând cu acel an, ei i‑au zdrobit și i‑au asuprit pe fiii lui Israel timp de optsprezece ani – pe toți fiii lui Israel care erau dincolo de Iordan, pe teritoriul amoriților, în Ghilad.

9 Fiii lui Amon au trecut Iordanul ca să lupte împotrivasemințieilui Iuda, împotrivasemințieilui Beniamin și a Casei lui Efraim. Din această cauză Israel era într‑o mare strâmtorare.

10 Atunci fiii lui Israel au strigat cătreDomnul, zicând:

– Am păcătuit împotriva Ta căci Te‑am părăsit pe Tine, Dumnezeul nostru, și am slujitbaalilor!

11 Domnulle‑a zis fiilor lui Israel:

– Când egiptenii, amoriții, fiii lui Amon, filistenii,

12 sidonienii, amalekiții și maoniții v‑au asuprit și ați strigat către Mine, nu v‑am izbăvit Eu din mâna lor?

13 Dar voi M‑ați părăsit și ați slujit altor dumnezei! De aceea nu vă voi mai izbăvi!

14 Duceți‑vă și strigați la dumnezeii pe care vi i‑ați ales! Să vă izbăvească ei în vremea necazului vostru!

15 Fiii lui Israel I‑au zisDomnului:

– Am păcătuit! Fă‑ne tot ceea ce consideri că este bine, numai eliberează‑ne astăzi, Te rugăm!

16 Apoi au renunțat la dumnezei și au slujitDomnului, iar El S‑a îndurat de necazul lui Israel.

17 Când fiii lui Amon s‑au strâns laolaltă și și‑au așezat tabăra în Ghilad, fiii lui Israel s‑au grupat și și‑au așezat tabăra la Mițpa.

18 Cei din popor, și anume căpeteniile Ghiladului, și‑au zis unul altuia: „Cine este omul care va începe lupta împotriva fiilor lui Amon? El va fi căpetenia tuturor locuitorilor Ghiladului!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/10-19e60a3fea411b755da596cb3ba910d1.mp3?version_id=126—