Category: Iov

Răspunsul lui Iov

1 Iov a răspuns și a zis:

2 „Ascultați cu atenție cuvintele mele!

Aceasta este mângâierea pe care v‑o cer.

3 Lăsați‑mă să vorbesc,

iar atunci când voi termina, vă puteți bate joc.

4 Este plângerea mea adresată unui om?

Și de ce n‑ar fi duhul meu nerăbdător?

5 Priviți‑mă, mirați‑vă

și puneți‑vă mâna la gură!

6 Când mă gândesc la acestea mă îngrozesc

și un tremur îmi cuprinde trupul.

7 De ce trăiesc cei răi,

de ce ajung la bătrânețe și se întăresc în putere?

8 Sămânța lor este statornicită în prezența lor, împreună cu ei,

iar odraslele lorrămânînaintea ochilor lor.

9 Casele lor sunt ferite de groază,

și nicio nuia a lui Dumnezeu nu este asupra lor.

10 Taurii lorprăsesc și nu dau greș;

vacile lor fată și nu leapădă.

11 Ei își trimit copilașii să alerge ca o turmă

și copiii lor zburdă pe lângă ei.

12 Cântă la tamburină și liră

și se bucură la sunetul fluierului.

13 Își trăiesc zilele în bunăstare

și se coboară în Locuința Morților în pace.

14 Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!

Nu vrem să cunoaștem căile Tale.

15 Cine este Cel Atotputernic ca să‑I slujim?

Ce câștigăm dacă ne rugăm Lui?»

16 Iată, bunăstarea lor nu este în mâna lor.

Sfatul celor răi este departe de mine.

17 De câte ori li se stinge candela celor răi

și vine nenorocirea peste cei ca ei?

Le dăDumnezeudureri în mânia Lui?

18 Sunt ei ca paiul înaintea vântului

și ca pleava luată de vijelie?

19 Voi ziceți: «Dumnezeu păstrează pedeapsa pentru copiii lor!»

Însă el,cel nelegiuit, ar trebui pedepsit, ca astfel să‑și dea seama!

20 Ochii lui să vadă nimicirea lui,

și el să bea din mânia Celui Atotputernic.

21 Ce plăcere va avea de familia pe care o lasă în urmă,

când numărul lunilor lui au ajuns la capăt?

22 Îl va învăța cineva pe Dumnezeu cunoștința,

pe El, Cel Care judecă pe cei înălțați?

23 Un om moare în plină putere,

în deplină siguranță și fără greutăți,

24 cu trupulplin de grăsime

și cu măduva mustind în oasele lui.

25 Iar un altul moare cu amărăciune în suflet,

fără să fi gustat niciodată binele.

26 Totuși,amândoi stau în țărână

și viermii îi acoperă.

27 Iată, eu știu gândurile voastre,

planurile prin care vreți să‑mi faceți rău.

28 Voi ziceți: «Unde este casa nobilului?

Unde este cortul locuinței celor răi?»

29 Nu i‑ați întrebat pe cei ce călătoresc

și n‑ați luat voi aminte la mărturia lor,

30 potrivit căreia cel rău este cruțat în ziua nenorocirii

și scăpat în ziua mâniei?

31 Cine îl mustră în față pentru calea lui?

Cine îl răsplătește pentru ce a făcut?

32 Când este dus în groapă,

i se pune o strajă la mormânt.

33 Bulgăriide pământdin vale îi sunt dulci;

toți oamenii merg după el,

iar și cei ce merg înaintea lui sunt fără număr.

34 Deci cum mă veți mângâia voi cu vorbe deșarte?

Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât minciună?“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/21-4789f379e85a598f9233994eecc7edb6.mp3?version_id=126—

Al treilea discurs al lui Elifaz

1 Atunci Elifaz din Teman i‑a zis:

2 „Poate un om să‑i fie de folos lui Dumnezeu?

Chiar cel mai înțelept Îi poate sluji la ceva?

3 Ce bucurie are Cel Atotputernic dacă trăiești drept?

Ce câștigă El dacă sunt curate căile tale?

4 Din cauză că ai teamăde Dumnezeute mustră El

și intră la judecată cu tine?

5 Nu este mare răutatea ta?

Nu sunt fără sfârșit nelegiuirile tale?

6 N‑ai luat tu garanții de la frații tăi fără motiv?

Ai despuiat oameni de îmbrăcămintea lor.

7 N‑ai dat apă celui însetat

și n‑ai vrut să dai pâine celui flămând,

8 deși erai un om puternic și țara era a ta,

erai un om onorat; trăiai în ea.

9 Tu ai trimis pe văduve cu mâinile goale

și ai zdrobit brațele celor orfani.

10 De aceea ești înconjurat de curse

și te înspăimântă groaza dintr-odată.

11 De aceea este atât de întuneric, încât nu poți vedea,

și te acoperă un șuvoi de ape.

12 Nu este Dumnezeu în înălțimea cerurilor?

Privește cât de mărețe sunt cele mai înalte stele!

13 Totuși, tu zici: «Ce știe Dumnezeu?

Poate El judeca prin negură deasă?

14 Nori groși Îl înfășoară și astfel nunevede,

atunci când El umblă pe orizontul cerurilor.»

15 Vei urma tu calea veche

pe care au urmat‑o cei nelegiuiți?

16 Ei au fost smulși înainte de vreme;

temelia le‑a fost spălată de un șuvoi de apă.

17 Ei I‑au zis lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!

Ce ne poate face Cel Atotputernic?»

18 Totuși, El le‑a umplut casele de bunătăți.

Dar departe de mine sfatul celor răi!

19 Cei drepți vădcăderea lorși se bucură

și cel nevinovat își bate joc de ei,zicând:

20 «Dușmanii noștri sunt nimiciți,

focul le mistuie bogăția!»

21 Împrietenește‑te cu El, te rog, și fă pace;

în felul acesta, vei avea parte de bine.

22 Primește, te rog, învățătura din gura Sa,

pune‑ți în inimă cuvintele Lui.

23 Dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, vei fi ridicat.

Dacă vei îndepărta nedreptatea din cortul tău,

24 dacă vei arunca aurul în țărână

șiaurul deOfir între pietrele uedurilor,

25 atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău

și argintul tău cel mai prețios.

26 Te vei bucura în Cel Atotputernic

și‑ți vei ridica fața spre Dumnezeu.

27 Te vei ruga Lui și El te va auzi,

iar tu îți vei ține jurămintele.

28 Ce vei hotărî se va împlini,

lumina va străluci pe căile tale.

29 Când oamenii sunt smeriți, Tu spui: «Să fie ridicați!»

El va izbăvi pe cel cu privirea plecată.

30 El îl va elibera chiar și pe cel ce nu este nevinovat;

el va scăpa datorită curăției mâinilor tale.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/22-913733fef36460ff32db32bd643b6194.mp3?version_id=126—

Răspunsul lui Iov

1 Iov a răspuns și a zis:

2 „Și astăzi plângerea mea este o răzvrătire!

Mâna mea se străduiește din greu

să‑mi oprească geamătul.

3 O, de‑aș ști unde să‑L găsesc,

de m‑aș putea apropia de Locuința Lui!

4 Mi‑aș aduce cauza înaintea Lui,

mi‑aș umple gura cu dovezi.

5 Aș afla ce mi‑ar răspunde

și aș înțelege ce mi‑ar spune.

6 Mi se va opune oare cu marea Sa putere?

Nu! El mă va asculta cu siguranță.

7 Acolo, un om drept și‑ar putea aduce cauza înaintea Lui

și aș fi eliberat, pentru totdeauna, de Judecătorul meu.

8 Iată, merg spre răsărit, dar El nu este acolo;

merg spre apus, dar nu‑L observ.

9 Când El lucrează în nord, nu‑L zăresc;

când Se întoarce spre sud, nu‑L pot vedea.

10 Dar El știe calea pe care o urmez;

când mă va încerca, voi ieși ca aurul.

11 Piciorul meu s‑a ținut de pașii Săi;

am păzit calea Sa și nu m‑am abătut de la ea.

12 Nu m‑am îndepărtat de porunca buzelor Sale;

am prețuit cuvintele gurii Sale mai mult decât porția mea zilnică.

13 Dar El este Unul Singur.

Cine Îl va face să Se răzgândească?

El face ce‑I dorește sufletul.

14 El va împlini ce a hotărât pentru mine

și va mai face multe altele.

15 De aceea, sunt înspăimântat de prezența Lui;

când mă gândescla lucrul acestamă îngrozesc de El.

16 Dumnezeu mi‑a înmuiat inima,

Cel Atotputernic m‑a îngrozit.

17 Totuși, nu sunt redus la tăcere de întuneric,

de întunericul gros care‑mi acoperă fața.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/23-29089685b50677e163f31ca4d5d1ab7b.mp3?version_id=126—

1 De ce nu hotărăște Cel Atotputernic vremuri pentru judecată?

De ce așteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?

2 Oameniimută hotarele,

iau turme cu forța și apoi le pasc.

3 Iau măgarul orfanului,

iau drept garanție boul văduvei.

4 Îmbrâncesc de pe cale pe cei nevoiași

și silesc pe toți săracii țării să se ascundă.

5 Iată, ca măgarii sălbatici în pustie,

așa ies aceștia la lucru.

Ei caută hrană;

în deșert este mâncare pentru copii.

6 Culeg pe câmp nutrețul lui

și răscolesc via celui rău.

7 Înnoptează goi, lipsiți de îmbrăcăminte

și fără învelitoare împotriva frigului.

8 Sunt pătrunși de ploaia munților

și se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.

9 Orfanul este smuls de la sân,

iar copilul săracului este luat drept garanție.

10 Neavând haine, umblă goi;

strâng snopi, dar sunt flămânzi.

11 Extrag ulei între șirurile lor de măslini,

calcă teascurile, dar le este sete.

12 Bărbații din cetate gem,

și sufletele celor înjunghiați strigă după ajutor,

dar Dumnezeu nu ia seama la nenorocire.

13 Sunt alții care se răzvrătesc împotriva luminii,

care nu cunosc căile ei

și nu rămân pe cărările ei.

14 Ucigașul se scoalăcând se iveștelumina

și omoară pe cel sărac și nevoiaș,

iar în timpul nopții este ca un hoț.

15 Ochii celui adulter pândește amurgul, zicând:

«Nimeni nu mă va vedea!»

și își acoperă fața.

16 Ei sparg case pe întuneric,

iar în timpul zilei stau închiși.

Ei nu cunosc lumina.

17 Căci pentru toți aceștia, dimineața este o umbră a morții,

deoarece sunt prieteni cu spaimele umbrei morții.

18 Ei sunt iuți ca spuma apelor,

partea lor de pământ este blestemată.

Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.

19 Seceta și căldura

înhață apele zăpezii,

iarLocuința Morțilorîi înhațăpe cei ce‑au păcătuit.

20 Pântecul mamei îi uită

și viermele îi găsește gustoși.

Nimeni nu‑și mai aduce aminte de ei.

Astfel, nedreptatea este zdrobită ca un copac.

21 Ei pradă femeia fără copii

și nu fac niciun bine văduvei.

22 Totuși, prin puterea Sa, El îi înlătură pe cei măreți;

când Se ridică El, ei nu se mai încred în viața lor.

23 El le dă siguranță și sunt sprijiniți;

ochii Lui sunt asupra căilor lor.

24 Sunt înălțați pentru puțină vreme, dar apoi trec.

Sunt doborâți și adunați ca toțiceilalți;

sunt tăiați ca spicele de grâu.

25 Dacă nu este așa, cine poate dovedi că mint

și cine‑mi poate nimici vorbele?“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/24-9b376f0170b84b0d3b42db4dc35beb28.mp3?version_id=126—

Al treilea discurs al lui Bildad

1 Atunci Bildad din Șuah i‑a zis:

2 „Stăpânirea și groaza sunt ale Lui!

El face pace în înălțimile Lui.

3 Cine‑I poate număra oștirile?

Peste cine nu răsare lumina Sa?

4 Cum poate fi un om drept înaintea lui Dumnezeu?

Cum poate fi curat cel născut din femeie?

5 Iată, nici chiar luna nu este strălucitoare

și nici chiar stelele nu sunt curate în ochii Lui!

6 Cu cât mai puțin deci un om – o larvă,

și un fiu al omului – un vierme!?“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/25-0459e311838c252b6869f6b6fc9e6143.mp3?version_id=126—

Răspunsul lui Iov

1 Iov a răspuns și a zis:

2 „Ce bine l‑ai ajutat tu pe cel fără putere!

Ce bine ai sprijinit tu brațul fără tărie!

3 Ce sfaturi bune ai dat tu celui lipsit de înțelepciune!

Ce multă înțelegere i‑ai arătat!

4 Cucine ai rostit aceste cuvinte

și a cui suflare a ieșit din tine?

5 Umbrele tremură,

de sub ape și de sub locuitorii lor.

6 Locuința Morților este goală înaintea luiDumnezeu,

iar Locul Nimiciriinu este acoperit.

7 El întinde nordul asupra golului

și atârnă pământul pe nimic.

8 El leagă apele în norii Săi,

iar norii nu se rup de greutatea lor.

9 El acoperă fața tronului Său,

întinzându‑Și norii peste el.

10 El a trasat o boltă peste fața apelor,

până la marginea dintre lumină și întuneric.

11 Stâlpii cerurilor se clatină

și se înspăimântă la mustrarea Sa.

12 Prin puterea Lui a liniștit marea

și prin priceperea Lui l‑a zdrobit pe Rahab.

13 Suflarea Lui înseninează cerurile,

mâna Lui străpunge șarpele fugar.

14 Iată, acestea sunt doar marginile căilor Sale

și cât de slabă este șoapta pe care o auzim despre El.

Dar cine poate înțelege tunetul puterii Sale?“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/26-5a94d73ba6f2c4cd81e3d103ce348cd7.mp3?version_id=126—

1 Iov și‑a continuat discursul și a zis:

2 „Viu este Dumnezeu, Care nu‑mi dă dreptate,

Cel Atotputernic, Care mi‑a amărât sufletul,

3 că atâta vreme cât am suflare,

cât am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,

4 buzele mele nu vor rosti vreo nedreptate

și limba mea nu va spune nimic înșelător.

5 Departe de mine gândul să vă dau dreptate;

îmi voi apăra integritatea până îmi voi da suflarea!

6 Îmi voi susține neclintit dreptatea;

inima nu mă va mustra pentru niciuna din zilele mele.

7 Fie ca dușmanul meusă aibă soartacelui rău

și cel ce se ridică împotriva measă aibă soartacelui nedrept.

8 Ce speranță mai are cel lipsit de evlavie

când Dumnezeu îi taie firul vieții,

când Dumnezeu îi ia viața?

9 Îi va auzi Dumnezeu strigătul

când va veni necazul asupra lui?

10 Se va desfăta el în Cel Atotputernic?

Va chema el pe Dumnezeu în orice vreme?

11 Vă voi învăța despre puterealui Dumnezeu!

Nu voi ascunde ceea ce este cu Cel Atotputernic.

12 Iată, voi înșivă ați văzut cu toții aceasta.

De ce atunci vorbiți deșertăciune?

13 Aceasta este partea omului nelegiuit de la Dumnezeu

și moștenirea celor groaznici de la Cel Atotputernic.

14 Dacă i se înmulțesc fiii,ei suntpentru sabie,

și odraslele lui nu se vor săturaniciodatăde pâine.

15 Pe supraviețuitorii lui îi va îngropa moartea,

iar văduvele lor nu‑i vor plânge.

16 Deși adună argintul precumadunățărâna,

și hainele precumgrămezile delut,

17 ceea ce el pregătește, va fi îmbrăcat de cel drept,

iar cel nevinovat va împărți argintullui.

18 El își zidește casa ca o molie

și ca o colibă făcută de un străjer.

19 Când se culcă este bogat, dar nu va mai fi așa;

când își deschide ochii toate s‑au dus.

20 Spaimele îl cuprind ca un șuvoi;

o vijelie îl smulge în timpul nopții.

21 Vântul de răsărit îl ia și îl duce,

îl smulge din locul său ca o furtună.

22 Vuiește asupra lui fără milă

când el fuge grăbit de puterea lui.

23 Îi bate din palme în derâdere

și‑l alungă din locul lui cu fluierături.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/27-ea9507f32e0b6917093a5de12545e2bd.mp3?version_id=126—

1 Cu siguranță, argintul are o mină din care este scos,

iar aurul are un loc unde este curățit.

2 Fierul este luat din pământ,

și arama este scoasă din minereu.

3 Omulpune capăt întunericului

și caută până în locurile cele mai adânci

după piatra întunericului și a umbrei morții.

4 El sapă un puț departe de locuința oamenilor,

în locuri necălcate de piciorul omului;

el stă atârnat și se clatină, departe de oameni.

5 Pământul din care iese hrana

este răscolit pe dedesubt ca de foc.

6 Pietrele lui sunt locul safirului

și în el se află pulberea de aur.

7 Nicio pasăre de pradă nu știe acea cărare ascunsă,

nici ochiul șoimului n‑a văzut‑o.

8 Nici fiarele cele mai mândre n‑au călcat pe ea,

leul n‑a trecut niciodată pe acolo.

9 Omulîși pune mâna pe stânca de cremene

și răstoarnă munții din rădăcini.

10 El sapă șanțuri în stâncă,

și ochii lui îi văd toate bogățiile.

11 El stăvilește izvoarele râurilor

și aduce la lumină lucruri ascunse.

12 Dar unde poate fi găsită înțelepciunea?

Unde locuiește priceperea?

13 Omul nu‑i cunoaște locuința;

ea nu poate fi găsită pe pământul celor vii.

14 Adâncul zice: «Nu este în mine!»,

iar marea zice: «Nu este la mine!»

15 Ea nu se dă în schimbul aurului ales,

nici prețul ei nu poate fi cântărit în argint.

16 Ea nu poate fi cumpărată cu aur de Ofir

și nici cu onix prețios sau cu safir.

17 Aurul și cristalul nu se pot compara cu ea,

și nu poate fi schimbată pe bijuterii de aur pur.

18 Coralii și cristalul nu merită a fi amintite;

prețul înțelepciunii este mai mare decât al rubinelor.

19 Topazul de Cușnu se poate compara cu ea;

ea nu poate fi cumpărată cu aur curat.

20 De unde vine atunci înțelepciunea?

Unde este locul priceperii?

21 Ea a fost tăinuită de ochii a orice este viu

și a fost ascunsă de păsările cerului.

22 Locul Nimiciriiși Moartea zic:

«Am auzit doar vorbindu‑se despre ea.»

23 Dumnezeu înțelege calea către ea

și El îi cunoaște locul,

24 pentru că El Se uită până la marginile pământului,

vede totce se întâmplăsub ceruri.

25 Când i‑a stabilit vântului greutatea

și a măsurat mărimea apelor,

26 când a stabilit o hotărâre pentru ploaie

și o cărare pentru lumina trăsnetelor,

27 atunci S‑a uitatla înțelepciuneși a vestit‑o;

a așezat‑o și a încercat‑o.

28 Apoi i‑a zis omului:

«Iată, teama de Stăpânul, aceasta este înțelepciune,

și depărtarea de rău este pricepere.»“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/28-c6e7f6e5954b882cbce9629c867fa45b.mp3?version_id=126—

1 Iov și‑a continuat discursul și a zis:

2 „Ce n‑aș da să fiu ca în lunile din trecut,

ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,

3 când candela Lui strălucea peste capul meu,

și, prin lumina Lui, umblam în întuneric,

4 ca atunci când eram în zilele rodniciei mele,

când sfatul lui Dumnezeu era peste cortul meu,

5 când Cel Atotputernic era încă cu mine,

când copiii mei erau în jurul meu,

6 când mi se scăldau pașii în smântână,

iar stânca turna lângă mine pâraie de ulei.

7 Când ieșeam la poarta cetății,

când îmi pregăteam scaunul în piață,

8 cei tineri mă vedeau și se trăgeau înapoi,

iar cei în vârstă se ridicau și rămâneau în picioare,

9 conducătorii se opreau din vorbit

și‑și puneau mâna la gură,

10 glasul conducătorilor amuțea

și li se lipea limba de cerul gurii.

11 Oricine mă auzea mă numea fericit,

și oricine mă vedea era de partea mea,

12 pentru că scăpam pe săracul care striga după ajutor

și pe orfanul care nu avea sprijin.

13 Omul care murea mă binecuvânta;

făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

14 Îmbrăcam dreptatea ca pe o haină,

judecata dreaptă îmi era robă și turban;

15 eram ochi pentru cel orb

și picior pentru cel olog;

16 eram tată pentru cel nevoiaș

și cercetam cauza celui străin.

17 Zdrobeam colții celui nedrept

și smulgeam prada din dinții lui.

18 Îmi ziceam: «Voi muri în cuibul meu,

și zilele mele vor fi multe ca nisipul.

19 Rădăcina mea va ajunge la apă,

și roua va înnopta pe ramurile mele.

20 Gloriamea va fi mereu proaspătă alături de mine

și arcul meu va fi mereu nou în mâna mea.»

21 Toțimă ascultau și așteptau,

tăceau așteptând sfatul meu.

22 După ce vorbeam eu, nu mai vorbea nimeni,

și cuvântul meu cădea peste ei ca picăturile de ploaie.

23 Ei mă așteptau ca pe ploaie,

își deschideau gura ca după o ploaie târzie.

24 Când le zâmbeam, nu le venea să creadă,

și nu făceau să pălească seninătatea feței mele.

25 Le alegeam calea și locuiam ca un conducător,

sălășluiam ca un rege în mijlocul cetelor sale,

eram ca unul care îi mângâie pe cei ce bocesc.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/29-77e35a907ca5171c329e767a76b4f21a.mp3?version_id=126—

1 Dar acum ei râd de mine,

ei, cei mai tineri decât mine,

pe ai căror părinți i‑am considerat nevrednici

să‑i pun alături de câinii turmei mele.

2 Dar la ce mi‑ar fi folositputerea mâinilor lor,

de vreme ce rămăseseră fără vigoare?

3 Epuizați de sărăcie și de foame,

cutreierau pustia,

noaptea, prin locuri părăsite și pustii,

4 smulgeau nalbă dintre arbuști,

mâncau chiar șirădăcini de verigel.

5 Erau alungați din mijlocul oamenilor;

strigalumeadupă ei ca după niște hoți.

6 Ei locuiau în râpele uedurilor,

între stânci și‑n gropile pământului.

7 Urlau printre tufișuri,

se îngrămădeau în mărăcini.

8 Fii ai nebunilor și fii ai celor fără nume,

au fost izgoniți din țară.

9 Dar acum am devenit cântecul lor;

am devenit o parodie pentru ei.

10 Mă urăsc, se îndepărtează de mine,

nu se sfiesc să mă scuipe în față.

11 Pentru că El mi‑a slăbit coarda arculuiși m‑a smerit,

ei nu mai au frâu față de mine.

12 La dreapta mea se ridică o gloată.

Ei întind curse picioarelor mele

și ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.

13 Îmi nimicesc cărarea,

îmi măresc necazul

și nimeni nu‑i oprește.

14 Ajung la mineca printr‑o spărtură largă.

Se rostogolesc printre dărâmături.

15 Spaimele mă copleșesc,

demnitatea mi‑e smulsă ca de vânt,

bunăstarea mea se risipește ca un nor.

16 Sufletul mi‑e vărsat din mine,

m‑au cuprins zilele suferinței.

17 Noaptea îmi străpunge oasele,

iardurerilecare mă rod n‑au odihnă.

18 Cu o mare putereDumnezeuîmi smulge haina,

mă strânge ca gulerul de la tunică.

19 El m‑a aruncat în noroi

și‑am ajuns ca țărâna și cenușa.

20 Strig către Tine după ajutor, dar Tu nu răspunzi;

stau în picioare, dar Tu stai și te uiți la mine.

21 Ai devenit crud cu mine;

mă lovești cu tăria mâinii Tale.

22 Tu mă ridici, mă faci să călăresc pe vânt

și mă arunci în furia furtunii

23 Știu că mă duci la moarte,

în locul hotărât pentru toți cei vii.

24 Da, nimeni nu‑și întinde mâna spre o ruină,

când strigă după ajutor în necazul său.

25 N‑am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele?

N‑a fost întristat sufletul meu pentru cel nevoiaș?

26 Dar când nădăjduiam după bine, a venit răul

și când așteptam lumina, a venit întunericul.

27 Măruntaiele îmi fierb fără încetare,

zilele suferinței vin peste mine.

28 Umblu înnegrit, dar nu de soare.

Mă ridic în adunare și strig după ajutor.

29 Am ajuns frate cu șacalii

și prieten cu struții.

30 Pielea mi se înnegrește și cade,

iar oasele îmi ard de febră.

31 Lira mea este pentru bocet,

iar fluierul meu este pentru glasul celor ce plâng.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/30-94ec29a34f3c6e7c7847ddc55562f0de.mp3?version_id=126—