Category: Iov

Prolog

1 Era un om în țara Uț, al cărui nume era Iov. Omul acesta era integru și drept. El se temea de Dumnezeu și se ferea de rău.

2 I s‑au născut șapte fii și trei fiice.

3 El avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un număr mare de servitori. Era cel mai însemnat om dintre toți fiii Răsăritului.

4 Fiii lui obișnuiau să meargă și să țină câte un ospăț în casa fiecăruia, în ziua cuvenită lui. Ei le chemau și pe cele trei surori ale lor ca să mănânce și să bea împreună cu ei.

5 Când zilele fiecărui ospăț ajungeau la sfârșit, Iov îi chema și îi sfințea. El se scula dis‑de‑dimineață și aducea arderi‑de‑tot pentru fiecare dintre ei, zicând: „Poate că fiii mei au păcătuit și L‑au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor.“ Așa făcea Iov în fiecare zi.

Primul necaz al lui Iov

6 Într‑o zi, fiiilui Dumnezeu au venit pentru a se înfățișa înainteaDomnului. Satana venit și el în mijlocul lor.

7 Domnull‑a întrebat pe Satan:

– De unde vii?

Satan i‑a răspunsDomnuluiși a zis:

– De la cutreierarea pământului și de la plimbareace am făcut‑ope întinsul lui.

8 Domnull‑a întrebat pe Satan:

– Ți‑ai îndreptat inima asupra robului Meu Iov?Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru, drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău.

9 Atunci Satan I‑a răspunsDomnuluiși a zis:

– Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?

10 Nu ai pus tu un gardde protecțieîn jurul lui, în jurul casei lui și în jurul a tot ce este al lui? Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și averile lui i s‑au înmulțit în țară.

11 Dar ia întinde‑Ți mâna și atinge‑Te de tot ce are, șivei vedeadacă nu Te va blestema în față.

12 Domnuli‑a zis lui Satan:

– Iată, îți dau pe mână tot ceea ce are, numai asupra lui să nu‑ți întinzi mâna!

Atunci Satan a plecat dinainteaDomnului.

13 Într‑o zi, în timp ce fiii și fiicele sale mâncau și beau vin în casa fratelui lor, cel întâi născut,

14 a venit la Iov un mesager care i‑a zis: „În timp ce boii tăi erau la plug, iar măgărițele pășteau lângă ei,

15 niște șabeenis‑au năpustit asupra lor, i‑au luat, iar pe slujitori i‑au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“

16 În timp ce acesta încă vorbea, un altul a venit și i‑a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din ceruri și a ars oile și slujitorii și i‑a mistuit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“

17 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i‑a zis: „Niște caldeeni, împărțiți în trei cete, au năvălit, ți‑au luat cămilele, iar pe slujitori i‑au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“

18 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i‑a zis: „Fiii și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare, întâiul născut.

19 Și iată că un vânt puternic a suflat dinspre pustie, a izbit în cele patru colțuri ale casei și astfel casa s‑a prăbușit peste tineri și au murit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“

20 Atunci Iov s‑a ridicat, și‑a sfâșiat mantia și și‑a ras capul. Apoi s‑a aruncat la pământ, s‑a închinat

21 și a zis:

„Gol am ieșit din pântecul mamei mele

și gol mă voi întoarce în pământ!

Domnula dat,Domnula luat,

fie NumeleDomnuluibinecuvântat!“

22 În toate acestea Iov n‑a păcătuit și n‑a pus nenorocirea pe seama lui Dumnezeu.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/1-2e49ada19929294ac810721fd1edabb4.mp3?version_id=126—

Al doilea necaz al lui Iov

1 Într‑o altă zi, fiii lui Dumnezeu au venit pentru a se înfățișa înainteaDomnului. Satan a venit și el în mijlocul lor pentru a se înfățișa înainteaDomnului.

2 Domnull‑a întrebat pe Satan:

– De unde vii?

Satan I‑a răspuns, zicând:

– De la cutreierarea pământului și de la plimbareace am făcut‑ope el.

3 Domnull‑a întrebat pe Satan:

– L‑ai văzut pe robul Meu Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru și drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Chiar și acum, el rămâne neclintit în integritatea lui, deși M‑ai stârnit împotriva lui ca să‑l distrug fără motiv.

4 Atunci Satan I‑a răspunsDomnului, zicând:

– Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viața sa.

5 Dar ia întinde‑Ți mâna și atinge‑Te de oasele lui și de carnea lui, șivei vedeadacă nu Te va blestema în față!

6 Domnuli‑a zis lui Satan:

– Iată, ți‑l dau pe mână, numai cruță‑i viața!

7 Satan a ieșit din prezențaDomnuluiși l‑a lovit pe Iov cu bube dureroase din talpa piciorului până‑n creștetul capului.

8 Iova luat un ciob de lut cu care să se scarpine și s‑a așezat în cenușă.

9 Atunci soția lui i‑a zis:

– Încă rămâi neclintit în integritatea ta? Blestemă‑L pe Dumnezeu și mori!

10 El i‑a răspuns:

– Vorbești ca o femeie nebună. Ce?! Să primim de la Dumnezeu doar binele și să nu primim și răul?

În toate acestea Iov nu a păcătuitdeloccu buzele sale.

Cei trei prieteni ai lui Iov

11 Trei prieteni de‑ai lui Iov, Elifaz temanitul, Bildad șuhitul și Țofar naamatitul, au auzit de nenorocirea care s‑a abătut asupra lui și s‑au înțeles să meargă împreună la el, ca să‑l compătimească și să‑l mângâie.

12 Ridicându‑și ochii de departe, nu l‑au mai recunoscut. Ei și‑au ridicat glasul și au plâns. Fiecare și‑a sfâșiat mantia și au aruncat cu țărână spre cer, deasupra capetelor lor.

13 Și au șezut lângă el pe pământ timp de șapte zile și șapte nopți. Ei nu i‑au spus niciun cuvânt, căci vedeau că durerea îi era foarte mare.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/2-09c7464d7be8ec9cdc0df8d2f1183073.mp3?version_id=126—

Plângerea lui Iov

1 După toate aceasta, Iov și‑a deschis gura și a blestemat ziua în care s‑a născut.

2 Iov a zis:

3 „Să piară ziua în care m‑am născut

și noaptea în care s‑a zis: «S‑a zămislit un băiat!»

4 Prefacă‑se în întuneric ziua aceea!

Fie ca Dumnezeu să nu Se îngrijească de ea din ceruri,

iar lumina să nu strălucească peste ea!

5 S‑o răscumpere negura și umbra morții,

s‑o acopere un nor,

s‑o înspăimânte întunecimea zilei!

6 Întunericul să stăpânească noaptea aceea!

Să nu se bucure între zilele din an,

să nu fie numărată între luni!

7 Iată! Noaptea aceea să fie stearpă,

să nu se audă niciun strigăt de bucurie în ea!

8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele,

de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul!

9 Stelele dimineții ei să fie întunecate,

să nădăjduiască după lumină, dar în zadar.

Să nu vadă pleoapele zorilor,

10 pentru că n‑a închis ușile pântecului mamei mele

și n‑a ascuns necazul de ochii mei.

11 De ce n‑am murit la naștere

și n‑am pierit când am ieșit din pântec?

12 De ce au fost genunchi care să mă primească

și sâni care să mă alăpteze?

13 Acum aș fi stat culcat și liniștit,

aș fi dormit și m‑aș fi odihnit

14 cu împărații și sfetnicii pământului,

care și‑au ziditfalnicemorminte,

15 cu prinții care au avut aur,

care și‑au umplut casele cu argint.

16 Sau de ce n‑am fost îngropat ca o stârpitură,

ca un prunc care niciodată n‑a văzut lumina?

17 Acolo, cei răi nu te mai tulbură

și acolo, cei obosiți se odihnesc.

18 Acolo, prizonierii se bucură,

nu mai aud glasul asupritorului.

19 Și cel mic și cel mare sunt acolo,

iar robul este eliberat de stăpânii lui.

20 De ce i se dă lumină celui nenorocit

și viață celui cu amărăciune în suflet,

21 celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine,

care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,

22 celor care nu mai pot de bucurie

și de veselie când găsesc mormântul,

23 omului a cărui cale este ascunsă

și pe care Dumnezeu l‑a îngrădit de jur împrejur?

24 Căci suspinul meu vine înaintea pâinii mele

și gemetele mi se varsă ca apa.

25 Lucrul de care mă îngrozeam foarte tare a venit asupra mea

și lucrul de care îmi era frică a venit peste mine.

26 N‑am nici pace, nici tihnă,

n‑am nici odihnă, dar a venitșitulburarea.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/3-c2bbc771e65bbdc413059af64c4cf339.mp3?version_id=126—

Primul discurs al lui Elifaz

1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:

2 „Dacă ar îndrăzni cineva să‑ți vorbească, te vei supăra?

Dar cine ar putea să tacă?

3 Iată că tu i‑ai învățat pe mulți

și ai întărit mâinile slăbite.

4 Cuvintele tale i‑au ridicat pe cei ce se clătinau

și au întărit genunchii care se îndoiau.

5 Dar acumnecazula venit asupra ta

și ești supărat;

te atinge și ești îngrozit.

6 Nu este oare teamade Dumnezeuîncrederea ta,

iar curăția căilor tale speranța ta?

7 Te rog, adu‑ți aminte! A pieritvreodatăun om nevinovat?

Sau au fost vreodată cei drepți nimiciți?

8 După cum am văzut eu, cei care ară nelegiuirea

și seamănă necazul, le culegroadele.

9 Suflarea lui Dumnezeu îi nimicește,

iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.

10 Urletul leului, glasul leuluifioros

și colții leilor tineri sunt zdrobiți.

11 Leul cel puternic piere din lipsă de pradă,

iar puii leoaicei sunt risipiți.

12 Mi s‑a spus un cuvânt pe ascuns,

urechea mea a auzit o șoaptă.

13 În mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopții,

când oamenii sunt cuprinși de un somn adânc,

14 m‑au cuprins groaza și cutremurul,

și ea mi‑a făcut mulțimea oaselor mele să se îngrozească.

15 Un duha trecut prin fața mea;

atunci părul de pe trup mi s‑a zbârlit.

16 S‑a oprit, dar nu i‑am putut desluși chipul;

înfățișarea cuiva era înaintea ochilor mei.

Și am auzit un glas care șoptea:

17 «Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu?

Poate el să fie curat înaintea Creatorului său?

18 Dacă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi

și găsește greșeli chiar și la îngeriiSăi,

19 cu atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut,

ale căror temelii sunt în țărână

și care sunt striviți mai ușor decât o molie.

20 De dimineață până seara sunt zdrobiți;

pier și sunt dați uitării pentru totdeauna.

21 Nu le este smulsă oare funia cortului lor?

Ei mor, însă fărăsă fi dobânditînțelepciune.»

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/4-429c1365dfda52c895b2cd2b25aa17e4.mp3?version_id=126—

1 Strigă! Îți va răspunde cineva?

Spre care dintre cei sfinți te vei întoarce?

2 Mânia îl omoară pe nebun,

iar aprinderea îl ucide pe cel nesăbuit.

3 L‑am văzut pe cel nebun prinzând rădăcini

și imediat i‑am blestemat locuința.

4 Copiii săi sunt departe de a fi în siguranță,

sunt zdrobiți la poartă

și nu este nimeni să‑i scape.

5 Cel flămând îi mănâncă secerișul,

adunându‑l chiar dintre spini,

iar cel însetat râvnește bogăția lui.

6 Pentru că nenorocirea nu iese din țărână

și necazul nu răsare din pământ.

7 Totuși, omul este născut pentru necaz,

după cum scânteiaeste născutăpentru zbor.

8 În ce mă privește, eu Îl voi căuta pe Dumnezeu

și lui Dumnezeu Îi voi spune cauza mea.

9 El face lucruri mari și nepătrunse,

minuni fără număr.

10 El dă ploaie pe fața pământului

și trimite ape pe câmpie.

11 Îi înalță pe cei smeriți

și celor în necaz le dă siguranță.

12 El strică planurile celor vicleni

și astfel mâinile lor nu au succes.

13 El îi prinde pe cei înțelepți în viclenia lor,

iar planurile celor înșelători sunt zădărnicite.

14 Ziua sunt în întuneric,

iar la amiază bâjbâie ca în timpul nopții.

15 Îl scapă pe nevoiaș de sabia gurii lor

și din mâna celui puternic.

16 Astfel, cel sărac are speranță,

iar nedreptății i se închide gura.

17 Iată, ferice de omul pe care‑l mustră Dumnezeu!

Prin urmare, nu disprețui disciplinarea Celui Atotputernic!

18 El rănește, însă tot El leagă rana,

El zdrobește, însă tot mâna Sa vindecă.

19 Din șase necazuri te va scăpa

și nici în al șaptelea nu te va atinge niciun rău.

20 Te va scăpa de la moarte în timp de foamete

și de lovitura sabiei în timp de război.

21 Vei fi adăpostit de biciul limbii

și nu te vei teme când va veni nenorocirea.

22 Vei râde înaintea nenorocirii și a foametei

și nu te vei teme de vietățile pământului.

23 Pentru că vei face legământ cu pietrele câmpului,

și vietățile câmpului vor fi în pace cu tine.

24 Îți vei ști cortul în siguranță

și, când îți vei căuta lucrurile, nu vei găsi nimic lipsă.

25 Vei ști că sămânța ta va fi numeroasă,

și odraslele tale vor fi ca iarba pământului.

26 Vei intra în mormânt încă în putere,

ca un snop de grâu treierat la vremea lui.

27 Iată că noi am cercetat aceasta și așa este!

Ascultă și să știi aceasta pentru tine însuți!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/5-b03ce5d459b0d1950c148bf372879eb5.mp3?version_id=126—

Răspunsul lui Iov

1 Iov a zis:

2 „O, dacă mi s‑ar putea cântări durerea

și dacă mi‑ar fi pusă în talere întreaga nenorocire!

3 Ar fi mai grele decât nisipul mării;

de aceea mi‑au fost atât de nesăbuite cuvintele.

4 Căci săgețile Celui Atotputernic m‑au străpuns,

iar duhul meu le bea otrava.

Spaimele lui Dumnezeu se înșiruie împotriva mea.

5 Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă

sau mugește boul când are nutreț?

6 Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust?

Are vreun gust albușul de ou?

7 Refuz să mă ating de așa ceva;

ele sunt ca o mâncare stricată.

8 Cine îmi va îndeplini cererea?

O, de mi‑ar împlini Dumnezeu speranța!

9 De‑ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,

să‑Și întindă mâna și să mă nimicească!

10 Atunci mi‑ar rămânemăcar aceastămângâiere

și această bucurie în durerea care nu se mai termină:

că n‑am încălcat cuvintele Celui Sfânt.

11 Ce putere mai am ca să mai aștept?

Care mi‑e sfârșitul ca să mai am răbdare?

12 Am eu puterea pietrei?

Este oare de bronz carnea mea?

13 N‑am rămas eu oare fără niciun ajutor în mine

și n‑a fost alungată orice înțelepciune de la mine?

14 Cel ce renunță la bunătate față de prietenul său,

părăsește teama de Cel Atotputernic.

15 Frații mei au lucrat cu necredincioșie ca un ued,

ca șuvoaiele uedurilor care ies din matcă,

16 care sunt tulburi din cauza gheții

în care stă ascunsă zăpada.

17 Când se‑ncălzeștevremea, pâraieleseacă,

când este cald, li se usucă albia.

18 Caravanele se întorc din drumul lor;

înaintează în pustietate și pier.

19 Caravanele din Tema se uită cu atenție;

călătorii din Șeba le așteaptă cu nerăbdare.

20 Sunt rușinați însă pentru că s‑au încrezutîn ele;

ajung acolo doar ca să fie dezamăgiți.

21 Ca ele sunteți și voipentru mine:

îmivedeți spaima și vă temeți.

22 Am zis eu vreodată: «Faceți‑mi un dar!»

sau: «Dați mită pentru mine din bogăția voastră!»

23 sau: «Scăpați‑mă din mâna vreunui vrăjmaș!»

sau: «Răscumpărați‑mă din mâna vreunui om groaznic!»

24 Învățați‑mă și voi tăcea,

arătați‑mi unde am greșit.

25 Cât de dureroase sunt cuvintele drepte!

Dar ce dovedește mustrarea voastră?

26 Vreți sămămustrațipentrucuvintele mele

și să luați drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?

27 Voi vă jucați chiar și cuviațaorfanilor,

vă vindeți chiar și prietenul!

28 Dar acum uitați‑vă la mine, vă rog!

Oare vă voi minți în față?

29 Întoarceți‑vă, nu fiți nedrepți!

Întoarceți‑vă, este vorba de dreptatea mea!

30 Este vreo nedreptate pe limba mea?

Nu deosebește cerul gurii mele ce este rău?

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/6-152e4d7c9d8e5685c581318b3e7851da.mp3?version_id=126—

1 Oare nu are omul o viață plină de trudăpe pământ?

Oare nu sunt zilele lui ca ale unui zilier?

2 Ca un rob care tânjește după umbră

sau ca un zilier care își așteaptă plata,

3 așa am avut și eu parte de luni de deșertăciune

și nopți de necaz mi s‑au dat.

4 Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?»

Dar noaptea e așa de lungă și mă frământ până în zori.

5 Carnea îmi este acoperită de viermi și de coji pământii;

pielea îmi crapă și supurează.

6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului

și se sfârșesc fără speranță.

7 Adu‑Ți aminte,Dumnezeule, că viața mi‑e doar o suflare!

Ochii mei nu vor mai vedea binele.

8 Ochiul care mă privește nu mă va mai vedea;

ochii Tăi vor fi asupra mea, dar eu nu voi mai fi.

9 Ca norul care se risipește și trece,

tot așa cel ce se coboară în Locuința Morțilornu se va mai ridica.

10 Nu se va mai întoarce la casa lui

și nu‑și va mai cunoaște locul.

11 De aceea eu nu voi tăcea,

ci, în necazul duhului meu, voi vorbi,

în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!

12 Sunt eu Marea sau un monstru al mării,

de ai pus o strajă în jurul meu?

13 Când zic: «Patul meu mă va mângâia

și așternutul îmi va alina plângerea!»,

14 atunci Tu mă înspăimânți cu vise

și mă îngrozești cu vedenii.

15 Așa că aș alege mai bine sugrumarea,

mai bine moartea, decât aceste oase.

16 Ledisprețuiesc…! Nu voi trăi în veci!

Lasă‑mă, căci doar o suflare îmi sunt zilele!

17 Ce este omul, ca să‑l apreciezi

și să‑ți îndrepți inima spre el,

18 să‑l cercetezi în fiecare dimineață

și să‑l încerci în orice clipă?

19 Nu vei înceta oare să te mai uiți la mine

și să mă lași astfel singur, măcar până‑mi înghit saliva?

20 Dacă am păcătuit, ce Ți‑am făcut Ție,

Veghetor al oamenilor?

De ce m‑ai luat drept țintă?

Am devenit o povară pentru Tine?

21 De ce nu‑mi ierți fărădelegea

și nu‑mi dai la o parte nelegiuirea?

Căci acum mă voi culca în țărână,

mă vei căuta, dar nu voi mai fi.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/7-01cadc0e217ccdc0c209ede581816daf.mp3?version_id=126—

Primul discurs al lui Bildad

1 Atunci Bildad șuhitul a răspuns și a zis:

2 „Până când vei mai vorbi aceste lucruri

șipână când vor ficuvintele tale ca un vânt măreț?

3 Oare va perverti Dumnezeu judecata?

Va perverti Cel Atotputernic dreptatea?

4 Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui,

El i‑a pedepsit pentru fărădelegea lor.

5 Dacă Îl cauți pe Dumnezeu,

dacă tu cauți bunăvoința Celui Atotputernic,

6 dacă ești curat și drept,

cu siguranță, El Însuși te va apăra

și‑ți va da înapoi locuința dreptății tale.

7 Deși începutul tău a fost neînsemnat,

zilele tale de pe urmă vor fi prospere.

8 Întreabă, te rog, generația dinainte

și află căutările părinților lor,

9 pentru că noi suntem doar de ieri și nu știmnimic,

iar zilele noastre pe pământ sunt doar o umbră.

10 Oare nu te vor învăța ei, și nu‑ți vor spune

și nu vor scoate ei cuvinte din inima lor?

11 Crește papirusul unde nu este mlaștină?

Crește trestia unde nu este apă?

12 Pe când este încă verde și netăiată,

se usucă mai repede ca iarba.

13 Așa sunt căile tuturor celor ce uită pe Dumnezeu;

așa piere speranța celui lipsit de evlavie.

14 Încrederea lui este ca un fir subțire

și sprijinul lui este ca pânza unui păianjen.

15 Se bizuie pe casa lui, dar ea nu este tare,

se prinde de ea, dar ea nu ține.

16 El esteca o plantăplină de sevă în fața soarelui,

care își întinde ramurile peste grădina sa.

17 Își țese rădăcinile printre pietre,

cautăun locîntre stânci.

18 Dar când este smulsă din locul ei,

acesta se leapădă de ea,zicând: «Nu te‑am văzut niciodată!»

19 Iată, aceasta este bucuria căii ei;

iar din pământ vor răsări altele.

20 Iată că Dumnezeu nu‑l va respinge pe cel integru,

nici nu va întări mâinile răufăcătorilor.

21 El va umple din nou cu râsete gura ta,

șiva așezastrigăte de bucurie pe buzele tale.

22 Cei ce te urăsc vor fi îmbrăcați în rușine,

iar cortul celor răi nu va mai fi.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/8-338c7a22b7fcd9df9f868c6492240030.mp3?version_id=126—

Răspunsul lui Iov

1 Iov a răspuns și a zis:

2 „Da, știu că așa este,

dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?

3 Dacă s‑ar certa cineva cu El,

din o miede întrebări, nu I‑ar putea răspundenici măcarla una.

4 El are o inimă înțeleaptă și o putere mare.

Cine I s‑a împotrivit și a rămas teafăr?

5 El mută munții fără ca aceștia să știe,

când îi răstoarnă în mânia Sa.

6 El face să se cutremure pământul din locul lui,

și stâlpii lui tremură.

7 El vorbește soarelui, iar acesta nu mai răsare;

El pecetluieșteluminastelelor.

8 El singur întinde cerurile

și calcă pe valurile mării.

9 El a făcut Ursul și Orionul,

Pleiadele și constelațiile sudului.

10 El face lucruri mari și nepătrunse,

minuni fără număr.

11 Iată, El trece pe lângă mine și nu‑Lpot vedea,

trece și nu‑mi dau seama.

12 Iată, când El apucăceva, cine‑L poate opri?

Cine‑I poate spune: «Ce faci?»

13 Dumnezeu nu‑Și întoarce mânia;

chiar și ajutoarele lui RahabÎi sunt supuse.

14 Deci cum pot eu să‑I răspund,

cum pot să‑mi caut cuvintele înaintea Lui?

15 Chiar dacă aș fi drept, nu I‑aș putea răspunde,

nu pot decât să caut bunăvoință la Judecătorul meu.

16 Dacă L‑aș chema la judecată și mi‑ar răspunde,

n‑aș crede că mi‑a ascultat glasul.

17 El mă zdrobește printr‑o furtună

și‑mi înmulțește rănile fără motiv.

18 Nu mă lasă să‑mi trag suflarea,

ci mă satură cu lucruri amare.

19 Dacă este vorba de putere, iată, El este puternic.

Dacă este vorba de judecată, cine mă va convoca?

20 Chiar dacă aș fi drept, gura mea mă va condamna;

oricât de integru aș fi, El mă va dovedi vinovat.

21 Sunt integru. Nu‑mi pasă de mine.

Îmi disprețuiesc viața.

22 Mi‑e totuna. De aceea zic:

«El îl nimicește și pe cel integru și pe cel rău.»

23 Și măcar de‑ar aduce biciul imediat moartea…;

dar El Își bate joc de durerea celui nevinovat.

24 Când o țară este dată pe mâna celui rău,

El acoperă ochii judecătorilor ei.

Dacă nu El, atunci cine?

25 Zilele mele sunt mai iuți decât alergătorul;

zboară fără să fi văzut binele.

26 Trec ca o luntre de papiruspe apă,

ca un vultur care se repede asupra prăzii.

27 Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea,

îmi voi schimba înfățișarea și voi fi voios»,

28 atuncimă cuprinde spaima de toate durerile mele,

pentru că știu că nu mă vei găsi nevinovat.

29 Dacă tot voi fi condamnat,

de ce să mă mai trudesc degeaba?

30 Chiar dacă m‑aș spăla cu apa zăpezii

și mi‑aș curăța mâinile cu leșie,

31 Tu tot m‑ai cufunda în mocirlă,

de s‑ar scârbi și hainele de mine.

32 Căci El nu este un om ca mine, ca să‑I răspund,

ca să mergem împreună la judecată.

33 Și nu se află nici măcar un mijlocitor între noi,

care să‑și pună mâinile peste noi amândoi,

34 ca astfel El să‑Și dea la o parte nuiaua

și să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.

35 Atunci aș vorbi fără să mă mai tem de El,

însă nu așa mi se întâmplă.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/9-1f8e22c0478c3a511825fbb9a2f2e052.mp3?version_id=126—

1 Sunt dezgustat de viața mea.

De aceea voi da frâu liber plângerii mele,

voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna!

Fă‑mă să știu de ce te cerți cu mine!

3 Îți place să asuprești,

să disprețuiești lucrarea mâinilor Tale,

în timp ce faci să strălucească sfaturile celor răi?

4 Ai Tu ochi de carne?

Vezi Tu așa cum vede un om?

5 Sunt zilele Tale ca zilele omului

sau anii Tăi ca anii lui,

6 ca să‑mi cauți nelegiuirea

și să‑mi cercetezi păcatul,

7 deși Tu știi că sunt nevinovat

și că nimeni nu poate scăpa din mâna Ta?

8 Mâinile Tale m‑au modelat și m‑au făcut,

iar acum te întorci să mă distrugi?

9 Adu‑Ți aminte, Te rog, că m‑ai făcut ca pe lut!

Vreiacumsă mă faci din nou țărână?

10 N‑ai făcutTusă fiu vărsat ca laptele

și închegat ca brânza?

11 M‑ai îmbrăcat cu piele și cu carne

și m‑ai împletit cu oase și cu tendoane.

12 Mi‑ai datviață și mi‑ai arătat îndurare,

iar purtarea Ta de grijă mi‑a păzit duhul.

13 Iată totuși ce ai ascuns în inima Ta

și ce știu că aveai de gând:

14 ca, dacă păcătuiesc, să mă urmărești

și să nu‑mi ierți nelegiuirea.

15 Dacă sunt rău, vai de mine!

Dacă sunt drept, nu‑mi pot înălța capul,

pentru că sunt plin de rușine și înecat înnecaz.

16 Dacă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu

și iarăși Îți arăți marea Ta putere împotriva mea.

17 Aduci mai mulți martori împotriva mea,

mânia Ta crește față de mine

și mă lovești cu o mulțime de necazuri.

18 De ce m‑ai scos din pântec?

O, de‑aș fi murit înainte să mă vadă cineva!

19 Aș fi ca și cum n‑aș fi fost,

purtat din pântec drept în mormânt.

20 Oare nu‑mi sunt puține zilele?

Oprește‑te și lasă‑mă singur, să pot afla puțină mângâiere

21 înainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere,

în țara întunericului și a umbrei morții,

22 în țara nopții întunecate,

a umbrei morții și a dezordinii,

unde chiar și lumina este precum întunericul!»“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/10-ad7c8705184cab66ba53dfc53b3e8910.mp3?version_id=126—