Category: Iosua

Desemnarea cetăților levitice

1 Căpeteniile de familie ale leviților s‑au apropiat de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, și de căpeteniile de familie ale semințiilor fiilor lui Israel,

2 la Șilo, în țara Canaan, și le‑au vorbit, zicând: „Domnula poruncit prin Moise să ni se dea cetăți de locuit și pășuni pentru animalele noastre.“

3 Atunci fiii lui Israel le‑au dat leviților, pe teritoriul moștenirii lor, următoarele cetăți cu pășunile din jur, așa cum porunciseDomnul.

4 O parte a ieșit la sorți pentru clanurile chehatiților. Acestor leviți, urmași ai preotului Aaron, li s‑au dat prin sorți treisprezece cetăți din seminția lui Iuda, din seminția lui Simeon și din seminția lui Beniamin.

5 Urmașilor lui Chehat care au mai rămas, li s‑au dat prin sorți zece cetăți ale clanurilor din seminția lui Efraim, din seminția lui Dan și din jumătatea seminției lui Manase.

6 Fiilor lui Gherșon li s‑au dat prin sorți treisprezece cetăți ale clanurilor din seminția lui Isahar, din seminția lui Așer, din seminția lui Neftali și din jumătatea seminției lui Manase, care ocupa Bașanul.

7 Fiilor lui Merari, potrivit clanurilor lor, li s‑au dat douăsprezece cetăți din seminția lui Ruben, din seminția lui Gad și din seminția lui Zabulon.

8 Astfel, fiii lui Israel le‑au dat leviților prin sorți cetățile acestea cu pășunile din jur, așa cum porunciseDomnulprin Moise.

9 Din seminția fiilor lui Iuda și din seminția fiilor lui Simeon au dat următoarele cetăți menționate pe nume,

10 cetăți care au revenit urmașilor lui Aaron din clanurile chehatiților (urmașii lui Levi), căci ei au ieșit primii la sorți:

11 le‑au dat Chiriat-Arba (Hebron) – Arba fusese tatăl lui Anac – cu pășunile din jur, pe muntele lui Iuda;

12 însă câmpia cetății și satele dimprejurul ei i‑au fost date ca moștenire, lui Caleb, fiul lui Iefune.

13 Au dat deci urmașilor preotului Aaron cetatea de refugiu pentru ucigași, Hebronul, cu pășunile din jur, precum și Libna cu pășunile din jur,

14 Iatir cu pășunile din jur, Eștemoa cu pășunile din jur,

15 Holon cu pășunile din jur, Debir cu pășunile din jur,

16 Ayin cu pășunile din jur, Iuta cu pășunile din jur și Bet‑Șemeș cu pășunile din jur – nouă cetăți pe teritoriul acestor două seminții;

17 din seminția lui Beniaminle‑au dat: Ghivon cu pășunile din jur, Gheva cu pășunile din jur,

18 Anatot cu pășunile din jur și Almon cu pășunile din jur – patru cetăți.

19 Toate cetățile preoților, urmașii lui Aaron, cu pășunile din jurul lor erau în număr de treisprezece.

20 Celorlalți leviți care au mai rămas din clanurile urmașilor lui Chehat, li s‑au dat prin sorți cetăți din seminția lui Efraim:

21 Le‑au dat Șehem, cetatea de refugiu pentru ucigași, cu pășunile din jur, în muntele lui Efraim, Ghezer cu pășunile din jur,

22 Chibțayim cu pășunile din jur și Bet‑Horon cu pășunile din jur – patru cetăți;

23 Din seminția lui Dan le‑au dat: Elteke cu pășunile din jur, Ghibeton cu pășunile din jur,

24 Aialon cu pășunile din jur și Gat‑Rimon cu pășunile din jur – patru cetăți;

25 Din jumătatea seminției lui Manase le‑au dat: Taanah cu pășunile din jur și Ibleam cu pășunile din jur – două cetăți.

26 Toate cetățile date clanurilor care au rămas din urmașii lui Chehat, cu pășunile din jur, erau în număr de zece.

27 Fiilor lui Gherșon, unul din clanurile leviților, le‑au fost date, din jumătatea seminției lui Manase, următoarele:

Golan, cetatea de refugiu pentru ucigași, care era în Bașan, cu pășunile din jur

și Aștarot, cu pășunile din jur – două cetăți;

28 din seminția lui Isahar le‑au dat:

Kișion cu pășunile din jur,

Dabrat cu pășunile din jur,

29 Iarmut cu pășunile din jur

și En‑Ganim cu pășunile din jur – patru cetăți;

30 din seminția lui Așer le‑au dat:

Mișal cu pășunile din jur,

Abdon cu pășunile din jur,

31 Helkat cu pășunile din jur

și Rehob cu pășunile din jur – patru cetăți;

32 din seminția lui Neftali le‑au dat:

Kedeș, cetatea de refugiu pentru ucigași, care era în Galileea, cu pășunile din jur,

Hamot‑Dorcu pășunile din jur

și Kartancu pășunile din jur – trei cetăți.

33 Toate cetățile clanurilor gherșoniților erau în număr de treisprezece, fiecare cetate cu pășunile din jur.

34 Celorlalți leviți care au mai rămas din clanurile urmașilor lui Merari, le‑au fost date următoarele: pe teritoriul seminției lui Zabulon le‑au dat:

Iokneam cu pășunile din jur,

Karta cu pășunile din jur,

35 Dimna cu pășunile din jur

și Nahalal cu pășunile din jur – patru cetăți;

36 din seminția lui Ruben le‑au dat:

Bețer cu pășunile din jur,

Iahaț cu pășunile din jur,

37 Chedemot cu pășunile din jur

și Mefaat cu pășunile din jur – patru cetăți;

38 din seminția lui Gad le‑au dat:

Ramot, cetatea de refugiu pentru ucigași, care era în Ghilad, cu pășunile din jur,

Mahanayim cu pășunile din jur,

39 Heșbon cu pășunile din jur

și Iazer cu pășunile din jur – în total patru cetăți.

40 Toate cetățile date clanurilor urmașilor lui Merari, adică clanurilor leviților care mai rămăseseră, erau în număr de douăsprezece.

41 Toate cetățile leviților care erau pe teritoriul fiilor lui Israel, împreună cu pășunile din jur, erau în număr de patruzeci și opt.

42 Fiecare din aceste cetăți își avea pășunile ei de jur împrejur; așa era fiecare dintre aceste cetăți.

Împlinirea promisiunilor

43 Domnula dat astfel lui Israel toată țara pe care a jurat părinților lor că le‑o va da, iar ei au luat‑o în stăpânire și au locuit în ea.

44 Domnulle‑a dat odihnă din toate părțile, așa cum jurase părinților lor. Nimeni nu le‑a putut sta împotrivă.Domnuli‑a dat pe toți dușmanii în mâna lor.

45 Nu a rămas neîmplinit niciunul din lucrurile bune pe careDomnulle‑a promis Casei lui Israel. Toate s‑au împlinit.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/21-32d471ccf2b460849e499d1b22a8d2da.mp3?version_id=126—

Lăsarea la vatră a semințiilor transiordaniene

1 Atunci Iosua i‑a chemat pe rubeniți, pe gadiți și pe jumătate din seminția lui Manase

2 și le‑a zis: „Voi ați păzit tot ceea ce v‑a poruncit Moise, robulDomnului, și ați ascultat de mine în tot ceea ce v‑am poruncit.

3 Nu i‑ați părăsit pe frații voștri în această perioadă îndelungată, până în ziua aceasta, ci ați păzit cu grijă îndatorirea dată deDomnul, Dumnezeul vostru.

4 Și acum, fiindcăDomnul, Dumnezeul vostru, le‑a dat odihnă fraților voștri, așa cum le‑a spus, întoarceți‑vă și duceți‑vă la corturile voastre, în țara moștenirii voastre, pe care v‑a dat‑o Moise, robulDomnului, dincolo de Iordan.

5 Însă aveți foarte mare grijă să împliniți porunca și Legea pe care vi le‑a poruncit‑o Moise, robulDomnului: să‑L iubiți peDomnul, Dumnezeul vostru, să umblați în toate căile Lui, păziți poruncile Lui, să vă alipiți de El și să‑L slujiți din toată inima voastră și din tot sufletul vostru.“

6 Apoi Iosua i‑a binecuvântat și i‑a trimis în drumul lor. Astfel, ei s‑au dus la corturile lor.

7 Unei jumătăți din seminția lui Manase, Moise îi dăduse moștenirea în Bașan, iar celeilalte jumătăți Iosua îi dăduse moștenirea lângă frații lor, în partea de apus a Iordanului. Când Iosua i‑a trimis la corturile lor, el i‑a binecuvântat

8 și le‑a zis: „Întoarceți‑vă la corturile voastre cu mulțimea bogățiilor voastre – cu nenumăratele cirezi de vite, cu argintul, cu aurul, cu bronzul, cu fierul și cu îmbrăcămintea voastră numeroasă – și împărțiți apoi și cu ceilalți frați ai voștri prada luată de la dușmani!“

Altarul mărturiei de la Ghelilot

9 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase s‑au întors și au plecat de la fiii lui Israel, din Șilo, care este în țara Canaan, ca să se ducă în țara Ghiladului, în țara moștenirii lor, pe care o luaseră în stăpânire potrivit cu poruncaDomnuluidatăprin Moise.

10 Când au ajuns la Ghelilotul Iordanului, în țara Canaan, fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit un altar acolo, la Iordan, un altar de o mărime impresionantă.

11 Fiii lui Israel au auzit, zicându‑se: „Iată că fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit un altar la intrarea în țara Canaan, la Ghelilot, lângă Iordan, pe partea fiilor lui Israel.“

12 Când au auzit fiii lui Israel lucrul acesta, întreaga comunitate a fiilor lui Israel s‑a adunat la Șilo ca să pornească la luptă împotriva lor.

13 Atunci fiii lui Israel l‑au trimis la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătatea seminției lui Manase, în țara Ghiladului, pe preotul Fineas, fiul lui Elazar,

14 împreună cu zece conducători, câte un conducător de fiecare casă părintească, potrivit cu toate semințiile lui Israel, toți fiind conducători ai caselor lor părintești, între miile lui Israel.

15 Ei au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătatea seminției lui Manase, în țara Ghiladului, și le‑au vorbit, zicând:

16 „Așa vorbește întreaga comunitate aDomnului: «Ce înseamnă această necredincioșie pe care ați arătat‑o față de Dumnezeul lui Israel și de ce v‑ați abătut în această zi de laDomnul, zidindu‑vă un altar pentru a vă răzvrăti astăzi împotrivaDomnului?

17 A fost oare prea neînsemnată pentru noi nelegiuirea lui Peor, de care nu am reușit să ne curățim nici până în ziua aceasta, deși comunitateaDomnuluia fost lovită cu urgie?

18 Iar voi vă abateți astăzi de laDomnul!? Dacă voi vă răzvrătiți astăzi împotrivaDomnului, mâine El Se va mânia pe întreaga comunitate a lui Israel.

19 Dar dacă țara pe care ați primit‑o ca moștenire este necurată, atunci traversați în țara care este posesiuneaDomnului, acolo unde este așezat TabernacululDomnului, și luați‑vă moștenirea printre noi, dar nu vă răzvrătiți împotrivaDomnuluiși nu vă răzvrătiți împotriva noastră, zidindu‑vă un altar, altul decât altarulDomnului, Dumnezeul nostru.

20 Când Acan, fiul lui Zerah a săvârșit o nelegiuire cu privire la ceea ce trebuia dat spre nimicire, oare mânia nu s‑a revărsat asupra întregii comunități a lui Israel? Iar el nu a fost singurul care a murit în urma nelegiuirii lui.»“

21 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au răspuns conducătorilor peste miile lui Israel și au zis:

22 „Dumnezeu,daDumnezeu,DomnulDumnezeu,ÎnsușiDumnezeu,Domnul,El știe și Israel însuși să știe lucrul acesta: dacă este răzvrătire sau nelegiuire în noi față deDomnul, să nu ne cruți astăzi!

23 Dacă ne‑am zidit un altar ca să ne abatem de laDomnulși ca să aducem pe el arderi‑de‑tot și daruri de mâncare sau ca să aducem jertfe de pace, atunciDomnulsă ne ceară socoteală!

24 Dimpotrivă, am făcut lucrul acesta fiindcă ne‑am temut că într‑o zi urmașii voștri s‑ar putea să le zică urmașilor noștri: «Ce legătură este între voi șiDomnul, Dumnezeul lui Israel?

25 Domnula pus Iordanul ca hotar între noi și voi, fii ai lui Ruben și fii ai lui Gad. Voi nu aveți nicio legătură cu moștenireaDomnului!» Așa că fiii voștri i‑ar putea face pe fiii noștri să nu se mai teamă deDomnul.

26 De aceea ne‑am hotărât să ne zidim un altar, nu pentru arderi‑de‑tot sau jertfe,

27 ci ca să fie o mărturie între noi și voi, și între generațiile noastre după noi, căci dorim să slujimînaintea fețeiDomnuluiprin arderile‑de‑tot, prin darurile de mâncare și prin jertfele de pace. Așadar, urmașii voștri nu le vor putea spune urmașilor noștri: «Voi nu aveți parte deDomnul!»

28 Dacă vreodată ne vor vorbi astfel nouă sau celor din generațiile noastre, ne‑am gândit să le răspundem astfel: «Priviți modelul altaruluiDomnuluipe care l‑au făcut părinții noștri, nu pentru a aduce arderi‑de‑tot și jertfe, ci pentru a fi o mărturie între noi și voi.»

29 Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotrivaDomnuluiși să ne abatem astăzi de laDomnul, zidindu‑ne un altar pentru arderi‑de‑tot, daruri de mâncare sau jertfe, altul decât altarulDomnului, Dumnezeul nostru, care este înaintea Tabernaculului Său!“

30 Când preotul Fineas, conducătorii comunității și căpeteniile miilor lui Israel care erau cu el, au auzit cuvintele pe care le‑au rostit fiii lui Ruben, fiii lui Gad și fiii lui Manase, au fost mulțumiți.

31 Preotul Fineas, fiul lui Elazar, le‑a zis fiilor lui Ruben, fiilor lui Gad și fiilor lui Manase: „Știm astăzi căDomnuleste în mijlocul nostru, fiindcă nu ați săvârșit nelegiuirea aceasta împotrivaDomnuluiși i‑ați scăpat astfel pe fiii lui Israel din mânaDomnului!“

32 Apoi preotul Fineas, fiul lui Elazar, și conducătorii, au plecat de la fiii lui Ruben și de la fiii lui Gad, din țara Ghiladului, s‑au întors în țara Canaan, la fiii lui Israel, și le‑au adus un răspuns.

33 Fiii lui Israel au fost mulțumiți cu acest răspuns. Ei l‑au binecuvântat pe Dumnezeu și n‑au mai vorbit să pornească la război împotriva lor ca să distrugă țara în care locuiau fiii lui Ruben și fiii lui Gad.

34 Fiii lui Ruben și fiii lui Gad au numit altarulEd,zicând: „Altaruleste o mărturie între noi căDomnuleste Dumnezeu.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/22-493c4f483fe6d3c6b868fa439a730941.mp3?version_id=126—

Iosua îl îndeamnă pe Israel să fie credincios Domnului

1 Trecuse o lungă perioadă de cândDomnuldăduse odihnă lui Israel din partea tuturor dușmanilor care‑l înconjurau, iar Iosua era bătrân și înaintat în vârstă.

2 Atunci Iosua a chemat tot Israelul, – pe bătrânii lui, conducătorii lui, judecătorii lui și supraveghetorii lui –, și le‑a zis: „Eu sunt bătrân acum și înaintat în vârstă;

3 voi ați văzut ce a făcutDomnul, Dumnezeul vostru, tuturor acestor neamuri, de dragul vostru, fiindcă ÎnsușiDomnul, Dumnezeul vostru, a luptat pentru voi.

4 Semințiilor voastre le‑am dat ca moștenire toate teritoriile acestor neamuri care au mai rămas, începând de la Iordan, toate neamurile pe care le‑am nimicit, până la Marea cea Mare, în partea de apus.

5 ÎnsușiDomnul, Dumnezeul vostru, le va alunga dinaintea voastră. El le va îndepărta dinaintea voastră, iar voi le veți lua țara în stăpânire, așa cum v‑a promisDomnul, Dumnezeul vostru.

6 Adunați‑vă toată puterea ca să păziți și să împliniți toate cele scrise în Cartea Legii lui Moise, fără să vă abateți nici la dreapta, nici la stânga,

7 astfel încât să nu vă amestecați cu neamurile acestea, care au rămas printre voi! Să nu amintiți numele dumnezeilor lor și să nu jurațipe numele lor! Să nu le slujiți și să nu vă închinați înaintea lor,

8 ci să vă alipiți deDomnul, Dumnezeul vostru, așa cum ați făcut până în ziua aceasta.

9 Domnula alungat dinaintea voastră neamuri mari și puternice, astfel că nimeni nu a putut să vă stea împotrivă până în ziua aceasta.

10 Un singur om dintre voi punea pe fugă o mie de dușmani, fiindcă ÎnsușiDomnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, așa cum vă promisese.

11 Vegheați deci cu luare-aminte asupra sufletelor voastre, ca să‑L iubiți peDomnul, Dumnezeul vostru,

12 căci dacă vă veți abate și vă veți alipi de rămășița acestor neamuri, care au rămas printre voi, dacă vă veți uni cu ele prin căsătorii și veți intra la ele și ele la voi,

13 să știți căDomnul, Dumnezeul vostru, nu va mai alunga aceste neamuri dinaintea voastră. Ele vă vor fi atunci o cursă și un laț, vor fi ca un bici pe spatele vostru și ca niște spini în ochii voștri, până veți pieri din această țară bună, pe care v‑a dat‑oDomnul, Dumnezeul vostru.

14 Iată că astăzi mă duc pe calea întregului pământ. Recunoașteți din toată inima și din tot sufletul vostru că nu a rămas neîmplinită niciuna din promisiunile bune pe care vi le‑a făcutDomnul, Dumnezeul vostru. Toate s‑au împlinit și nu a rămas neîmplinită nici măcar una.

15 Însă așa cumDomnul, Dumnezeul vostru, a împlinit toate promisiunile bune pe care vi le‑a făcut, tot așaDomnulva aduce asupra voastră toate lucrurile reledespre care ați fost avertizați, până când veți fi nimiciți din țara aceasta bună, pe care v‑a dat‑oDomnul, Dumnezeul vostru.

16 Dacă veți încălca legământulDomnului, Dumnezeul vostru, pe care El vi l‑a poruncit și vă veți duce să slujiți altor dumnezei și să vă închinați înaintea lor, atunciDomnulSe va aprinde de mânie împotriva voastră și veți pieri repede din țara cea bună pe care v‑a dat‑o.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/23-661547e2d415ec8ada6a178df5d83e96.mp3?version_id=126—

Reînnoirea legământului la Șehem

1 Iosua a adunat toate semințiile lui Israel la Șehem și a chemat bătrânii lui Israel, conducătorii lui, judecătorii lui și supraveghetorii lui, iar aceștia s‑au înfățișat înaintea lui Dumnezeu.

2 Atunci Iosua a zis întregului popor:

– Așa vorbeșteDomnul, Dumnezeul lui Israel: „În vechime, părinții voștri,chiar șiTerah, tatăl lui Avraam și al lui Nahor, locuiau de cealaltă parte a Râuluiși slujeau altor dumnezei.

3 Eu l‑am luat pe tatăl vostru Avraam de dincolo de Râu, l‑am dus prin toată țara Canaan și i‑am înmulțit sămânța: i l‑am dat pe Isaac,

4 iar lui Isaac i‑am dat pe Iacov și pe Esau. Lui Esau i‑am dat în stăpânire muntele Seirului, iar Iacov împreună cu fiii lui au coborât în Egipt.

5 Apoi i‑am trimis pe Moise și pe Aaron și am lovit Egiptul prin ceea ce am făcut în mijlocul lui, după care v‑am scos afară.

6 După ce i‑am scos pe părinții voștri din Egipt, ați pornit către mare, iar egiptenii i‑au urmărit pe părinții voștri cu carede luptăși călăreți, până la Marea Roșie.

7 Atunci ei au strigat cătreDomnul, iar El a pus întuneric între ei și egipteni, a adus apele mării peste ei și i‑a acoperit. Ați văzut cu ochii voștri ce le‑am făcut egiptenilor. Apoi ați locuit în pustie o lungă perioadă.

8 V‑am dus prin regiunea amoriților care locuiau la răsărit de Iordan. Aceștia au luptat împotriva voastră, însă Eu i‑am dat în mâinile voastre și i‑am nimicit dinaintea voastră, iar voi le‑ați stăpânit țara.

9 Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului, s‑a pregătit să lupte împotriva lui Israel și l‑a chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blesteme,

10 dar Eu nu am vrut să‑l ascult pe Balaam și, prin urmare, el v‑a binecuvântat. Și astfel v‑am scăpat din mâinile lui.

11 Apoi ați traversat Iordanul și ați pornit către Ierihon. Au luptat împotriva voastră atât locuitorii Ierihonului, cât și amoriții, periziții, canaaniții, hitiții, ghirgașiții, hiviții și iebusiții, însă Eu i‑am dat în mâinile voastre.

12 Am trimis înaintea voastră viespicare i‑au alungat pe aceștia dinaintea voastră ca și pe cei doi regi amoriți;einuau fost alungațiprin sabia sau prin arcul vostru.

13 V‑am dat astfel o țară pe care nu voi ați lucrat‑o, cetăți pe care nu voi le‑ați zidit, dar în care locuiți și vii și măslini pe care nu voi i‑ați plantat, dar din care mâncați.“

14 Și acum, temeți‑vă deDomnulși slujiți‑I cu integritate și cu credincioșie! Îndepărtați dumnezeii cărora le‑au slujit părinții voștri dincolo de Râu și în Egipt și slujițiDomnului!

15 Iar dacă nu doriți să slujițiDomnului, atunci alegeți astăzi cui vreți să slujiți: fie dumnezeilor cărora le slujeau părinții voștri dincolo de Râu, fie dumnezeilor amoriților în a căror țară locuiți. Cât despre mine, eu și familia mea vom slujiDomnului.

16 Poporul a răspuns:

– Departe de noi gândul să‑L părăsim peDomnulși să slujim altor dumnezei!

17 Domnul, Dumnezeul nostru, este Cel Care ne‑a scos pe noi și pe părinții noștri din țara Egiptului, din casa robilor și a înfăptuit înaintea ochilor noștri aceste minuni mari. El ne‑a păzit de‑a lungul întregului drum pe care l‑am străbătut și printre toate popoarele pe unde am călătorit.

18 Domnula alungat dinaintea noastră toate popoarele, precum și pe amoriții care locuiau în țară. Și noi vom slujiDomnului, căci El este Dumnezeul nostru.

19 Iosua a zis poporului:

– Voi nu veți fi în stare să‑I slujițiDomnului, fiindcă El este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos. El nu vă va ierta fărădelegile și păcatele.

20 Căci dacă Îl veți părăsi peDomnulși veți sluji dumnezeilor străini, El Se va întoarceîmpotriva voastră, vă va face rău și vă va mistui, după ce v‑a făcut bine.

21 Poporul i‑a răspuns lui Iosua:

– Nu, ci noi vom slujiDomnului.

22 Iosua le‑a zis:

– Voi înșivă sunteți martori împotriva voastră că ați ales să slujițiDomnului.

Ei i‑au răspuns:

– Suntem martori.

23 – Atunci îndepărtați dumnezeii care încă se mai găsesc în mijlocul vostru și întoarceți‑vă inima spreDomnul, Dumnezeul lui Israel.

24 Și poporul i‑a zis lui Iosua:

– Vom slujiDomnului, Dumnezeul nostru, și vom asculta de glasul Lui!

25 În acea zi, Iosua a încheiat un legământ cu poporul la Șehem și i‑a dat hotărâri și judecăți.

26 Iosua a scris cuvintele acestea în Cartea Legii lui Dumnezeu. Apoi a luat o piatră mare și a așezat‑o acolo, sub terebintul care era lângă Sfântul Lăcaș alDomnului.

27 Iosua a zis întregului popor:

– Iată, această piatră va fi un martor împotriva noastră, căci a auzit toate cuvintele pe care ni le‑a spusDomnul. Ea va fi un martor împotriva voastră în cazul în care Îl veți înșela pe Dumnezeul vostru.

28 Apoi Iosua a trimis poporul înapoi, pe fiecare la moștenirea lui.

Funeraliile lui Iosua și ale lui Elazar

29 După toate acestea, Iosua, fiul lui Nun, robulDomnului, a muritfiindîn vârstă de o sută zece ani.

30 L‑au înmormântat pe teritoriul moștenirii lui, la Timnat-Serah, care era în muntele lui Efraim, în partea de nord a muntelui Gaaș.

31 Israel a slujitDomnuluicât timp a trăit Iosua și cât au trăit bătrânii de după Iosua, care cunoscuseră toate lucrările pe care le făcuseDomnulpentru Israel.

32 Oasele lui Iosif, pe care fiii lui Israel le aduseseră din Egipt, au fost înmormântate la Șehem, pe terenul cumpărat de Iacov de la hamoriți – Hamor era tatăl lui Șehem – pentru o sută de chesitași care era moștenirea urmașilor lui Iosif.

33 Elazar, fiul lui Aaron, a murit și el și a fost înmormântat la Ghiva, care fusese dată fiului său, Fineas, în muntele lui Efraim.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/24-122c0a697f94280d533791c39251f1b3.mp3?version_id=126—