Category: Iona

Iona încearcă să fugă departe de fața Domnului

1 CuvântulDomnuluii‑a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai,zicând:

2 „Ridică‑te și du‑te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei, căci răutatea ei s‑a suit până la Mine!“

3 Dar Iona s‑a ridicat ca să fugă la Tarșiș,departede fațaDomnului. El a coborât la Iafo și a găsitacoloo corabie care mergea spre Tarșiș. După ce a plătit prețulcălătoriei, s‑a urcat în corabie ca să meargă împreună cu marinarii la Tarșiș,departede fațaDomnului.

4 Domnulînsă a dezlănțuit pe mare un vânt năprasnic și astfel s‑a stârnit o furtună atât de puternică, încât corabia amenința să se sfărâme.

5 Marinarii s‑au temut și fiecare a strigat către dumnezeul său, iar pentru a face corabia mai ușoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea.

Iona însă coborâse în cala corabiei, unde se întinsese și adormise adânc.

6 Căpitanul s‑a apropiat de el și i‑a zis: „Cum poți să dormi? Scoală‑te și strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu Se va gândi la noi și nu vom pieri!“

7 Apoi fiecare i‑au zis semenului său: „Haideți să aruncăm sorții, ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!“ Ei au aruncat sorții, iar sorțul a căzut pe Iona.

8 Atunci ei l‑au întrebat:

– Spune‑ne, te rugăm, din cauza cui a venit peste noi această nenorocire? Care este meseria ta și de unde vii? Care este țara ta și din ce popor ești?

9 El le‑a răspuns:

– Sunt evreu și mă tem deDomnul, Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea și uscatul!

10 Bărbații aceia s‑au temut foarte tare și l‑au întrebat:

– Ce‑ai făcut?

(Ei aflaseră că fugea de fațaDomnului, întrucât el le spusese acest lucru.)

11 Marea era din ce în ce mai învolburată, astfel că ei l‑au întrebat iarăși:

– Ce să‑ți facem, pentru ca marea să se liniștească față de noi?

12 El le‑a răspuns:

– Luați‑mă și aruncați‑mă în mare, iar marea se va liniști față de voi, căci știu că din cauza mea a venit peste voi această furtună puternică!

13 Bărbații aceia au încercat totuși să vâslească pentru a se putea întoarce pe uscat, dar n‑au reușit, căci marea se învolbura tot mai tare împotriva lor.

14 Atunci au strigat cătreDomnulși au zis: „Oh,Doamne, Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieții acestui om! Nu lăsa să cadă asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu,Doamne, ai făcut așa cum Ți‑a plăcut!“

15 Apoi l‑au luat pe Iona și l‑au aruncat în mare, iar marea și‑a potolit furia.

16 Atunci bărbații aceia s‑au temut foarte tare deDomnul. Ei I‑au adusDomnuluio jertfă și au făcut jurăminte.

17 Domnula trimis un pește mare să‑l înghită pe Iona, și Iona a fost în pântecul peștelui timp de trei zile și trei nopți.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JON/1-6d4081ba2c448e961ed5055617153487.mp3?version_id=126—

Rugăciunea lui Iona

1 Iona s‑a rugatDomnului, Dumnezeul său, din pântecul peștelui

2 și a zis:

„În strâmtorarea mea L‑am chemat peDomnul

și El mi‑a răspuns.

Din pântecul Locuinței Morțiloram strigat după ajutor

și Tu mi‑ai auzit glasul.

3 Mă aruncasei în adânc,

în inima mărilor,

și curentul de apă mă învăluise.

Toate talazurile și valurile Tale

treceau peste mine.

4 Ziceam: «Sunt alungat

dinaintea ochilor Tăi.

Totuși, mă voi uita din nou

la Templul Tău cel sfânt!»

5 Apele mă împresuraseră până la gât,

adâncul mă învăluise,

iar algele se înfășuraseră în jurul capului meu.

6 Coborâsem până în străfundurile munților,

și zăvoarele pământului mă încuiaseră pe vecie!

Dar Tu,Doamne, Dumnezeul meu,

mi‑ai scos viața din groapă!

7 Când mi se scurgea sufletul din mine,

mi‑am adus aminte deDomnul

și rugăciunea mea a ajuns până la Tine,

în Templul Tău cel sfânt.

8 Cei ce onorează idolii deșerți,

și‑au părăsit bunătatea.

9 Dar eu Îți voi aduce jertfe

cu un strigăt de mulțumire.

Voi împlini ceea ce am jurat!

Mântuirea este aDomnului!“

10 Domnuli‑a vorbit peștelui, iar peștele l‑a vărsat pe Iona pe uscat.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JON/2-1f33884de70d53072881f5de6aa94914.mp3?version_id=126—

Pocăința ninivitenilor

1 CuvântulDomnuluii‑a vorbit a doua oară la Iona, zicând:

2 „Ridică‑te, du‑te la Ninive, cetatea cea mare, și vestește acolo mesajul pe care ți‑l spun!“

3 Iona s‑a ridicat și s‑a dus la Ninive, potrivit CuvântuluiDomnului. Ninive era o cetate deosebit de mare, fiind nevoie de trei zilepentru a o străbate.

4 Iona a început să meargă prin cetate cale de o zi. El striga: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi distrusă!“

5 Atunci oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post și s‑au îmbrăcat cu saci, de la cel mai mare până la cel mai mic.

6 Când această veste a ajuns la regele din Ninive, acesta s‑a ridicat de pe tronul său, și‑a dat jos mantia de pe el, s‑a acoperit cu un sac și s‑a așezat în cenușă.

7 El a trimis să se vestească în Ninive:

„Din porunca regelui și a nobililor săi, se cer următoarele:

«Oamenii și animalele, cirezile și turmele, să nu guste nimic, să nu pască și să nu bea apădeloc!

8 Oamenii și vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu și să se întoarcă de la calea lor cea rea și de la violența lor, de care le sunt pline mâinile!

9 Cine știe?PoateDumnezeu Se va răzgândi, Îi va părea rău, Își va opri apriga Sa mânie și astfel nu vom pieri!»“

10 Dumnezeu a văzut faptele lor și cum se întorceau ei de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S‑a căit de răul pe care zisese că‑l va face acestora și nu l‑a mai făcut.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JON/3-c338b9ad5e244cbc6ed43dad4d9734d7.mp3?version_id=126—

Mânia lui Iona și îndurarea lui Dumnezeu

1 Iona s‑a supărat însă foarte tare din cauza aceasta și s‑a aprins de mânie.

2 El s‑a rugatDomnuluiși a zis:

– Oh,Doamne, nu este aceasta tocmai ce spuneam eu pe când eram în țara mea? De aceea am încercat să fug la Tarșiș, pentru că știam că ești un Dumnezeu plin de har și milostiv, încet la mânie și plin de dragoste,un Dumnezeugata să renunțe la a mai trimite nenorocirea.

3 Iar acum,Doamne, Te rog, ia‑mi viața, căci este mai bine să mor, decât să trăiesc!

4 Domnula răspuns:

– Oare faci bine că te mânii?

5 Atunci Iona a ieșit din cetate și s‑a așezat la răsărit de aceasta. Acolo și‑a făcut un adăpost și a șezut la umbra lui, așteptând să vadă ce se va întâmpla cu cetatea.

6 DomnulDumnezeu a trimis un ricin, pe care l‑a făcut să crească deasupra lui Iona, pentru a face umbră capului său și pentru a‑i înlătura necazul. Iona s‑a bucurat foarte mult de ricinul acesta.

7 Însă, o dată cu ivirea zorilor, Dumnezeu a trimis un vierme care a vătămat ricinul și acesta s‑a uscat.

8 Când a răsărit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt uscat dinspre răsărit. Soarele l‑a bătut pe Iona în creștet, sleindu‑l de puteri. El și‑a dorit să moară și a zis: „Mai bine să mor, decât să trăiesc!“

9 Dumnezeu l‑a întrebat pe Iona:

– Oare faci bine că te mânii din cauza ricinului?

El a răspuns:

– Fac bine că mă mânii,chiarpână la moarte!

10 AtunciDomnula zis:

– Ție ți s‑a făcut milă de acest ricin pentru care nu tu ai trudit și pe care nu tu l‑ai făcut să crească, ci într‑o noapte a răsărit și într‑o noapte a pierit.

11 Și Mie să nu‑Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor și în care se află și o mulțime de animale?!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JON/4-2c1dd31fcb4b3ded12b3a6f3d2802618.mp3?version_id=126—