Category: Ioan

Moartea lui Lazăr

1 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora acesteia, era bolnav.

2 Maria era cea care L‑a uns pe Domnul cu parfum și I‑a șters picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav.

3 Surorile au trimis la Isus să‑I spună: „Doamne, iată că cel pe care‑l iubești este bolnav!“

4 Dar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea.“

5 Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr.

6 Prin urmare, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas două zile în locul unde era.

7 După aceea,Isusle‑a zis ucenicilor:

– Să ne ducem din nou în Iudeea!

8 Ucenicii I‑au răspuns:

–Rabbi, iudeii tocmai căutau să Te omoare cu pietre, și Tu Te duci iarăși acolo?!

9 Isus a răspuns:

– Nu sunt douăsprezece orede luminăîn zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi.

10 Dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el.

11 După ce a spus acestea, le‑a zis:

– Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să‑l trezesc.

12 Ucenicii I‑au zis:

– Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine.

13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre somnul obișnuit.

14 Atunci Isus le‑a spus deschis:

– Lazăr a murit.

15 Și Mă bucur pentru voi că n‑am fost acolo, ca să credeți. Dar să mergem la el!

16 Atunci Toma, căruia i se zicea „Didymos“, le‑a zis celorlalți ucenici:

– Să mergem și noi să murim împreună cu El!

Isus, învierea și viața

17 Când a ajuns Isus, a aflat că Lazăr era deja de patru zileîn mormânt.

18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,

19 și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le mângâie pentrumoarteafratelui lor.

20 Când a auzit Marta că vine Isus,s‑a dussă‑L întâmpine. Maria însă ședea în casă.

21 Marta I‑a zis lui Isus:

– Doamne, dacă ai fi fost aici, n‑ar fi murit fratele meu!

22 Dar chiar și acum știu că orice‑I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da!

23 Isus i‑a zis:

– Fratele tău va învia.

24 Marta I‑a răspuns:

– Știu că va învia la învierea din ziua de pe urmă.

25 Isus i‑a zis:

– Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare.

26 Și oricine trăiește și crede în Mine în veci nu va muri. Crezi lucrul acesta?

27 Ea I‑a răspuns:

– Da, Doamne, cred că Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume.

28 Și zicând aceasta, s‑a dus și a chemat‑o pe Maria, sora ei, spunându‑i în șoaptă: „A sosit Învățătorul și te cheamă!“

29 Cum a auzit aceasta,Marias‑a ridicat repede și s‑a dus la El.

30 Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde‑L întâmpinase Marta.

31 Atunci iudeii care erau cu ea în casă și o mângâiau, când au văzut că Maria se ridică repede și iese, au urmat‑o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo.

32 Maria, când a ajuns unde era Isus și L‑a văzut, a căzut la picioarele Lui, zicându‑I:

– Doamne, dacă ai fi fost aici, n‑ar fi murit fratele meu!

33 Isus, când a văzut‑o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S‑a înfioratîn duh și S‑a tulburat.

34 El a întrebat:

– Unde l‑ați pus?

Ei I‑au răspuns:

– Doamne, vino și vezi!

35 Lui Isus I‑au dat lacrimile.

36 Atunci iudeii au zis: „Iată câtde multîl iubea!“

37 Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici acesta să nu moară?“

Învierea lui Lazăr

38 Isus S‑a înfiorat din nou în Sine și S‑a dus la mormânt.Mormântulera o peșteră laintrareacăreia fusese pusă o piatră.

39 Isus a zis:

– Dați piatra la o parte!

Marta, sora celui mort, I‑a zis:

– Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile!

40 Isus i‑a zis:

– Nu ți‑am spus că, dacă crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu?

41 Au dat deci piatra la o parte. Isus Și‑a ridicat ochii și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M‑ai ascultat!

42 Știam că întotdeauna Mă asculți, dar am spus aceasta de dragul mulțimii care stă împrejur, ca să creadă că Tu M‑ai trimis.“

43 După ce a spus acestea, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“

44 Cel ce murise a ieșit cu picioarele și mâinile legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată într‑un ștergar.

Isus le‑a zis:

– Dezlegați‑l și lăsați‑l să meargă!

Uneltire împotriva lui Isus

45 Mulți dintre iudeii care au venit la Maria și au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.

46 Dar unii dintre ei s‑au dus la farisei și le‑au spus ce făcuse Isus.

47 Conducătorii preoților și fariseii au adunat Sinedriulși au zis:

– Ce facem? Omul Acesta face multe semne.

48 Dacă‑L lăsămsă continueașa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor nimici atât locul, cât și neamul.

49 Însă unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le‑a zis:

– Voi nu știți nimic,

50 nici nu vă gândițică este mai de folos pentru voi să moară un singur om pentru popor și să nu piară întregul neam.

51 Dar nu a spus lucrul acesta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus urma să moară pentru neam

52 și nu numai pentru neam, ci și ca să‑i adune laolaltăpe copiii lui Dumnezeu cei risipiți.

53 Așadar, din ziua aceea s‑au hotărât să‑L omoare.

54 Drept urmare, Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în regiunea din apropierea pustiei, într‑o cetate numită Efraim, și a rămas acolo cu ucenicii.

55 Paștele iudeilor era aproape și mulți din ținutul acela se suiau la Ierusalim înainte de Paște ca să se curățească.

56 Ei Îl căutau pe Isus și‑și spuneau unii altora, în timp ce stăteau în Templu: „Ce credeți? Nu va veni deloc la sărbătoare?“

57 Dar conducătorii preoților și fariseii dăduseră porunci ca, dacă cineva știe unde este, să le dea de știre, astfel încât să‑L poată aresta.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JHN/11-491c7c08b08c9fc13a294c76292a3f94.mp3?version_id=126—

Ungerea lui Isus la Betania

1 Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morți.

2 Au pregătit acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masăcu El.

3 Maria a luat o litrăde parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus și I‑a șters picioarele cu părul ei. Casa s‑a umplut de mirosul parfumului.

4 Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să‑L trădeze, a zis:

5 – De ce nu s‑a vândut parfumul acesta cu trei sute de denari, iarbaniisă fi fost dați săracilor?

6 Spunea însă lucrul acesta nu pentru că‑i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoț și, fiind cel care ținea punga, fura el ce se punea în ea.

7 Atunci Isus a zis:

– Las‑o, fiindcă l‑a păstrat pentruziua înmormântării Mele.

8 Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.

9 O mare mulțime de iudei au aflat că El este acolo și au venit, nu numai pentru Isus, ci și ca să‑l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morți.

10 Prin urmare, conducătorii preoților s‑au hotărât să‑l omoare și pe Lazăr,

11 pentru că mulți dintre iudeiîipărăseau din cauza lui și credeau în Isus.

Intrarea triumfală în Ierusalim

12 În ziua următoare, mulțimea cea mare care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim,

13 a luat ramuri de palmieri și I‑a ieșit în întâmpinare. Ei strigau:

„Osana!

Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului,

Împăratul lui Israel!“

14 Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, așa cum este scris:

15 „Nu te teme, fiică a Sionului!

Iată că Împăratul tău vine,

călare pe mânzul unei măgărițe.“

16 Ucenicii Lui n‑au înțeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost proslăvit, și‑au amintit că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le‑au împlinit cu privire la El.

17 Astfel, mulțimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt și‑l înviase dintre cei morți, mărturisea în continuare.

18 Mulțimile L‑au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn.

19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic! Iată că lumea se duce după El!“

Isus vorbește despre moartea Sa

20 Erau și niște greciprintre cei care se duseseră la sărbătoare ca să se închine.

21 Aceștia s‑au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, și l‑au rugat, zicând: „Domnule, dorim să‑L vedem pe Isus!“

22 Filip s‑a dus și i‑a spus lui Andrei. Apoi Andrei și Filip s‑au dus și I‑au spus lui Isus.

23 Isus le‑a răspuns, zicând:

– A sosit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit.

24 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod.

25 Cel ce‑și iubește viața, o va pierde, dar cel ce‑și urășteviața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică.

26 Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă‑Mi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.

27 Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce‑ar trebui să spun? „Tată, salvează‑Mă din ceasul acesta!?“ Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta!

28 Tată, proslăvește‑Ți Numele!

Atunci a venit din cer un glascare a zis:

– L‑am proslăvit și‑l voi proslăvi din nou.

29 Mulțimea care stătea acolo și care a auzitglasul, a zis că a fost un tunet.

Alții ziceau:

– I‑a vorbit un înger!

30 Isus a răspuns și a zis:

– Nu pentru Mine s‑a auzit glasul acesta, ci pentru voi.

31 Acum are loc judecata acestei lumi; acum va fi alungat conducătorul lumii acesteia.

32 Și când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toți.

33 Spunea lucrul acesta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară.

34 Atunci mulțimea I‑a răspuns:

– Noi am auzit din Legedespre Cristos că rămâne pe veci. Cum spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat?! Cine este Acest Fiu al Omului?

35 Isus le‑a zis:

– Lumina mai este încă puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați cât timp aveți Lumina, pentru ca nu cumva să vă învăluie întunecimea. Cel ce umblă în întunecime nu știe unde se duce.

36 Cât timp aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să deveniți fii ai Luminii.

După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat și S‑a ascuns de ei.

Iudeii continuă în necredința lor

37 Dar, cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,

38 ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, profetul, care zice:

„Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?

Și brațul Domnului, cui i‑a fost descoperit?“

39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:

40 „Le‑a orbit ochii

și le‑a împietrit inima,

ca nu cumva să vadă cu ochii,

să înțeleagă cu inima,

să se întoarcă și să‑i vindec!“

41 Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut slava Lui și a vorbit despre El.

42 Totuși, chiar și dintre conducători, mulți au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau aceasta, ca să nu fie excluși din sinagogă.

43 Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

44 Isus a strigat, zicând: „Cel ce crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel Ce M‑a trimis pe Mine,

45 iar cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine.

46 Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întunecime.

47 Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n‑am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

48 Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să‑l judece: cuvântul pe care l‑am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă.

49 Căci Eu n‑am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M‑a trimis, Tatăl Însuși, Mi‑a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc.

50 Și știu că porunca Lui este viață veșnică. Prin urmare, lucrurile pe care Eu le spun, le spun așa cum Mi le‑a zis Tatăl.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JHN/12-2a54c4437490b8dacb2532eebfcf4b9a.mp3?version_id=126—

Isus spală picioarele ucenicilor

1 Înainte de Sărbătoarea Paștelui, Isus știa că I‑a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl.Șifiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i‑a iubit până la sfârșit.

2 În timpul cinei, diavolul pusese deja în inima lui Iuda,fiullui Simon Iscarioteanul, gândul să‑L trădeze.

3 Isus, știind că Tatăl I‑a dat toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce,

4 S‑a ridicat de la cină, Și‑a pus deoparte hainele, a luat un ștergar și S‑a încins cu el.

5 Apoi a turnat apă într‑un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.

6 Când a ajuns la Simon Petru, acesta I‑a zis:

– Doamne, Tu să‑mi speli mie picioarele?!

7 Isus a răspuns și i‑a zis:

– Tu nu pricepi acum ce fac Eu, dar vei înțelege după aceea.

8 Petru I‑a zis:

– În veci nu‑mi vei spăla picioarele!

Isus i‑a răspuns:

– Dacă nu te spăl, nu vei avea parte cu Mine.

9 Simon Petru I‑a zis:

– Doamne, nu doar picioarele, ci și mâinile și capul!

10 Isus i‑a zis:

– Cel ce s‑a îmbăiat nu are nevoie să‑și spele decât picioarele, dar el este curat în întregime. Și voi sunteți curați, dar nu toți.

11 Căci El îl știa pe cel ce urma să‑L trădeze. De aceea a spus: „Nu toți sunteți curați.“

12 După ce le‑a spălat picioarele, Și‑a luat haina și S‑a așezat să mănânce din nou.

El le‑a zis:

– Înțelegeți voi ce v‑am făcut?

13 Voi Mă numiți „Învățătorul“ și „Domnul“ și bine ziceți, pentru că sunt.

14 Așadar, dacă Eu – Domnul și Învățătorul – v‑am spălat picioarele, atunci și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora.

15 Căci Eu v‑am dat un exemplu, ca să faceți și voi așa cum v‑am făcut Eu vouă.

16 Adevărat, adevărat vă spun că sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui, nici apostolulmai mare decât cel ce l‑a trimis.

17 Dacă știți aceste lucruri, sunteți fericiți dacă le faceți.

Descoperirea trădătorului

18 Nu vorbesc despre voi toți; Eu îi cunosc pe cei pe care i‑am ales. Dartrebuiesă se împlinească Scriptura,care zice:

„Cel ce mănâncă pâinea Mea

și‑a ridicat călcâiul împotriva Mea!“

19 Vă spunlucrul acestaîncă de pe acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți că Eu sunt.

20 Adevărat, adevărat vă spun că cine‑l primește pe cel pe care‑l trimit Eu, pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine.

21 După ce a spus aceste lucruri, Isus S‑a tulburat în duhul Său și a mărturisit, zicând:

– Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.

22 Ucenicii se uitau unii la alții, fiind nedumeriți despre cine vorbește.

23 Unul dintre ucenicii Lui, cel pe care‑l iubea Isus, ședea la masă rezemat pe pieptul lui Isus.

24 Simon Petru i‑a făcut semn să‑Lîntrebepe Isuscine este cel despre care vorbește.

25 Atunciuceniculacela care ședea rezemat pe pieptul lui Isus L‑a întrebat:

– Doamne, cine este?

26 Isus a răspuns:

– Este acela căruia îi voi înmuia bucățica de pâine și i‑o voi da.

A înmuiat o bucățică de pâine și i‑a dat‑o lui Iuda,fiullui Simon Iscarioteanul.

27 Și imediat dupăce a primitbucățica de pâine, Satana intrat în el.

Atunci Isus i‑a zis:

– Ce ai să faci, fă repede!

28 Dar niciunul dintre cei ce ședeau la masă n‑a înțeles de ce îi spusese aceasta.

29 Unii credeau că, de vreme ce Iuda ținea punga, Isus îi spusese: „Cumpără ceea ce avem nevoie pentru sărbătoare!“ sauîi spusesesă dea ceva celor săraci.

30 După ce a luat bucățica de pâine, Iuda a ieșit imediat afară. Era noapte.

Isus prezice lepădarea lui Petru

31 După ce acesta a ieșit afară, Isus a zis:

– Acum Fiul Omului este proslăvit și Dumnezeu este proslăvit în El.

32 Dacă Dumnezeu este proslăvit în El, atunci și Dumnezeu Îl va proslăvi în Sine Însuși și‑L va proslăvi îndată.

33 Copilași, mai sunt puțin cu voi. Mă veți căuta și, așa cum le‑am spus iudeilor că „Unde Mă duc Eu voi nu puteți veni“, tot așa vă spun și vouă acum.

34 Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! Așa cum v‑am iubit Eu, tot așa să vă iubiți și voi unii pe alții.

35 Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.

36 Simon Petru L‑a întrebat:

– Doamne, unde Te duci?

Isus i‑a răspuns:

– Acolo unde Mă duc Eu, tu nu poți să Mă urmezi, dar mai târziu Mă vei urma.

37 Petru I‑a zis:

– Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Îmi voi da viața pentru Tine!

38 Isus a răspuns:

– Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun că nicidecum nu va cânta cocoșulpână nu te vei lepăda de Mine de trei ori.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JHN/13-49cf045e860f0e95d75164fd8f5ae5fd.mp3?version_id=126—

Isus, calea spre Tatăl

1 Să nu vi se tulbure inima! Credeți în Dumnezeu și credeți în Mine!

2 În casa Tatălui Meu sunt multe lăcașuri. Dacă n‑ar fi așa, v‑aș fi spus. EuMă duc să vă pregătesc un loc.

3 Iar dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua cu Mine, pentru ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.

4 Știți caleaspre loculunde Mă duc Eu.

5 Toma I‑a zis:

– Doamne, nu știm unde Te duci. Cum putem să știm calea?!

6 Isus i‑a răspuns:

– Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

7 Dacă M‑ați cunoscut pe Mine, Îl veți cunoaște și pe Tatăl Meu.Și de acum încolo Îl cunoașteți și L‑ați văzut.

8 Filip I‑a zis:

– Doamne, arată‑ni‑L pe Tatăl și ne este de ajuns!

9 Isus i‑a răspuns:

– De atât de mult timp sunt cu voi și nu M‑ai cunoscut, Filip? Cel ce M‑a văzut pe Mine L‑a văzut pe Tatăl. Cum de spui: „Arată‑ni‑L pe Tatăl!“?

10 Nu crezi că Eu sunt în Tatăl și că Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care locuiește în Mine, Își face lucrările Lui.

11 Credeți‑Mă că Eu sunt în Tatăl și Tatăl în Mine! Dacă nu, credeți măcar datorită lucrărilor înseși!

12 Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va facelucrărimai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.

13 Și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.

14 Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face.

Promisiunea Duhului Sfânt

15 Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.

16 Iar Eu Îl voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Apărător, Care să fie cu voi pe veci,și anume

17 Duhul adevărului, pe Care lumea nu‑L poate primi, pentru că nici nu‑L vede, nici nu‑L cunoaște. Voi Îl cunoașteți, pentru că rămâne cu voi și va fiîn voi.

18 Nu vă voi lăsa orfani; voi veniiarășila voi.

19 Încă puțin, și lumea nu Mă va mai vedea, însă voi Mă veți vedea. Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi.

20 În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, voi în Mine și Eu în voi.

21 Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este cel ce Mă iubește. Și cel ce Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu, iar Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.

22 Iuda, nu Iscarioteanul, L‑a întrebat:

– Doamne, cum se face că urmează să Te arăți nouă, și nu lumii?

23 Isus a răspuns și i‑a zis:

– Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu. Și Tatăl Meu îl va iubi, iar Noi vom veni la el și Ne vom face lăcaș alături de el.

24 Cine nu Mă iubește nu păzește cuvintele Mele. Iar cuvântul pe care‑l auziți nu este al Meu, ci al Tatălui, Care M‑a trimis.

25 V‑am spus aceste lucruri cât sunt încă cu voi.

26 Dar Apărătorul, adică Duhul Sfânt, pe Care Tatăl Îl va trimite în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va reaminti tot ce v‑am spus.

27 Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v‑o dau așa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!

28 Ați auzit că v‑am spus: „Mă duc și voi veniiarășila voi.“ Dacă Mă iubeați, v‑ați fi bucurat că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine.

29 Și v‑am spus acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți.

30 Nu voi mai vorbi mult cu voi, pentru că vine conducătorul lumii acesteia. El nu are nimic în Mine,

31 darvinepentru ca lumea să cunoască faptul că Eu Îl iubesc pe Tatăl și că fac așa cum Mi‑a poruncit Tatăl.

Ridicați‑vă, să plecăm de aici!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JHN/14-c43a01aa788fd98c662b47782d506526.mp3?version_id=126—

Vița și mlădițele

1 Eu sunt adevărata viță, iar Tatăl Meu este viticultorul.

2 El taie din Mine orice mlădiță care nu aduce rod și curăță orice mlădiță care aduce rod, ca să aducă și mai mult rod.

3 Acum voi sunteți curați, datorită cuvântului pe care vi l‑am spus.

4 Rămâneți în Mine, și Euvoi rămâneîn voi! Așa cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voinu puteți, dacă nu rămâneți în Mine.

5 Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cel care rămâne în Mine și în care rămân Eu aduce mult rod. Căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic.

6 Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară ca o mlădiță și se usucă. Acestea sunt adunate, aruncate în foc și arse.

7 Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, atunci cereți orice doriți și vi se va da.

8 Tatăl Meu este proslăvit prin aceasta: prin faptul că voi aduceți mult rod și devenițiucenicii Mei.

9 Așa cum M‑a iubit pe Mine Tatăl, așa v‑am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea!

10 Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, așa cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui.

11 V‑am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să fie în voi, iar bucuria voastră să fie deplină.

12 Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții așa cum v‑am iubit Eu!

13 Nimeni nu are o dragoste mai mare decât aceasta, și anume să‑și dea cineva viața pentru prietenii lui.

14 Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu.

15 Nu vă mai numesc sclavi, pentru că sclavul nu știe ce face stăpânul lui, ci v‑am numit prieteni, pentru că v‑am făcut cunoscut tot ceea ce am auzit de la Tatăl Meu.

16 Nu voi M‑ați ales pe Mine, ci Eu v‑am ales pe voi și v‑am desemnat să mergeți și să aduceți rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice‑I veți cere Tatălui în Numele Meu să vă dea.

17 Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiți unii pe alții!

Ucenicii și ura din partea lumii

18 Dacă lumea vă urăște, să știți că pe Mine M‑a urât înaintea voastră!

19 Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei. Dar pentru că voi nu sunteți din lume, căci Eu v‑am ales din lume, de aceea vă urăște lumea.

20 Aduceți‑vă aminte de cuvintelepe care vi le‑am spus: „Sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui.“Dacă pe Mine M‑au persecutat, vă vor persecuta și pe voi. Dacă au păzit cuvântul Meu, îl vor păzi și pe al vostru.

21 Dar vă vor face toate aceste lucruri din cauza Numelui Meu, pentru că ei nu‑L cunosc pe Cel Ce M‑a trimis.

22 Dacă n‑aș fi venit și nu le‑aș fi vorbit, n‑ar avea păcat. Dar acum n‑au nicio scuză pentru păcatul lor.

23 Cine Mă urăște pe Mine Îl urăște și pe Tatăl Meu.

24 Dacă n‑aș fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le‑a făcut, n‑ar avea păcat. Dar acum le‑au și văzut și M‑au urât și pe Mine, și pe Tatăl Meu.

25 Însă aceastas‑a întâmplatca să se împlinească cuvântul care este scris în Legealor: „M‑au urât fără motiv.“

26 Când va veni Apărătorulpe Care vi‑L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, Care iese de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.

27 De asemenea, și voi veți mărturisi, pentru că ați fost cu Mine de la început.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JHN/15-368d44beebe902c20a4e9f0b769bf525.mp3?version_id=126—

1 V‑am spus aceste lucruri ca să nu vă poticniți.

2 Vă vor exclude din sinagogi. Mai mult, vine vremeacând oricine vă va omorî va crede că‑I aduce închinarelui Dumnezeu.

3 Vor face aceste lucruri pentru că nu L‑au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.

4 V‑am spus însă aceste lucruri, pentru ca atunci când va veni timpul lor, să vă aduceți aminte că Eu vi le‑am spus. Nu v‑am spus aceste lucruri de la început, pentru că eram cu voi.

Lucrarea Duhului Sfânt

5 Dar acum Mă duc la Cel Ce M‑a trimis și niciunul dintre voi nu Mă întreabă: „Unde Te duci?“

6 Însă, pentru că v‑am spus aceste lucruri, întristarea v‑a umplut inima.

7 Totuși, vă spun adevărul: vă este de folos să plec, pentru că dacă nu plec, Apărătorulnu va veni la voi, dar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi.

8 Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, în ce privește dreptatea și în ce privește judecata.

9 Cu privire la păcat: deoarece ei nu cred în Mine;

10 cu privire la dreptate: deoarece Eu Mă duc la Tatăl și nu Mă mai vedeți;

11 cu privire la judecată: deoarece conducătorul lumii acesteia a fost judecat.

12 Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta.

13 Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi și vă va înștiința despre lucrurile care urmează să vină.

14 El Mă va proslăvi pe Mine, pentru că va lua din ce este al Meu și vă va înștiința.

15 Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am spus că va lua din ce este al Meu și vă va înștiința.

16 Încă puțin și nu Mă veți mai vedea. Și apoi iarăși încă puțin și Mă veți vedea, pentru că Mă duc la Tatăl.

Întristarea ucenicilor se va preface în bucurie

17 Unii dintre ucenicii Lui și‑au zis unul altuia:

– Ce vrea să ne spună prin: „Încă puțin și nu Mă veți mai vedea. Și apoi iarăși încă puțin și Mă veți vedea.“? Șiprin: „Pentru că Mă duc la Tatăl.“?

18 Ei au zis:

– Ce vrea să spună prin „încă puțin“? Nu știm despre ce vorbește.

19 Isus a înțeles că voiau să‑L întrebe și le‑a zis:

– Vă întrebați unii pe alții ce am vrut să spun prin: „Încă puțin și nu Mă veți mai vedea. Și apoi iarăși încă puțin și Mă veți vedea.“?

20 Adevărat, adevărat vă spun că voi veți plânge și vă veți jeli, dar lumea se va bucura. Voi veți fi întristați, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.

21 Femeia, când naște, se întristează, pentru că i‑a venit timpul, dar, după ce s‑a născut copilașul, nu‑și mai aduce aminte de necaz, de bucurie că s‑a născut un om pe lume.

22 Și voi sunteți triști acum, dar vă voi vedea din nou, iar inima voastră se va bucura.Și nimeni nu vă va lua bucuria!

23 În ziua aceea nu Mă veți ruga nimic. Adevărat, adevărat vă spun că orice‑I veți cere Tatălui în Numele Meu, vă va da.

24 Până acum n‑ați cerut nimic în Numele Meu. Cereți și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.

25 V‑am spus aceste lucruri în alegorii. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în alegorii, ci vă voi vorbideschis despre Tatăl.

26 În ziua aceea veți cere în Numele Meu și nu vă spun că Eu Îl voi ruga pe Tatăl pentru voi,

27 căci Tatăl Însuși vă iubește, pentru că M‑ați iubit și ați crezut că Eu am ieșit de la Dumnezeu.

28 Am ieșit de la Tatăl și am venit în lume. Acum las lumea și Mă duc la Tatăl.

29 Ucenicii Lui I‑au zis:

– Iată că acum vorbești deschis și nu mai spui nicio alegorie.

30 Acum cunoaștem că știi toate lucrurile, și n‑ai nevoie să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieșit de la Dumnezeu.

31 Isus le‑a răspuns:

– Acum credeți?

32 Iată că vine ceasul, și a și venit, să fiți risipiți fiecare la ale lui, iar pe Mine să Mă lăsați singur. Și totuși nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.

33 V‑am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri. Dar îndrăzniți! Eu am învins lumea.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JHN/16-1d8950b68a79a8b2a1d2ac55b703bb83.mp3?version_id=126—

Isus Se roagă Tatălui pentru Sine

1 După ce a spus aceste lucruri, Isus Și‑a ridicat ochii spre cer și a zis:

„Tată, a sosit ceasul! Proslăvește‑ȚiFiul, pentru ca și Fiul să Te proslăvească pe Tine,

2 de vreme ce I‑ai dat autoritate peste orice om, ca să le dea viață veșnică tuturor celor pe care I i‑ai dat Tu.

3 Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Cristos, pe Care L‑ai trimis Tu.

4 Eu Te‑am proslăvit pe pământ, împlinind lucrarea pe care Mi‑ai dat‑o s‑o fac.

5 Acum, proslăvește‑Mă Tu, Tată, înaintea Ta, cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea.

Isus Se roagă Tatălui pentru ucenici

6 Le‑am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i‑ai dat din lume. Erau ai Tăi și Tu Mi i‑ai dat, iar ei au păzit Cuvântul Tău.

7 Acum au cunoscut că tot ce Mi‑ai dat Tu este de la Tine.

8 Căci le‑am dat cuvintele pe care Mi le‑ai dat Tu, iar ei le‑au primit și au cunoscut că într-adevăr am ieșit de la Tine și au crezut că Tu M‑ai trimis.

9 Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care Mi i‑ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi.

10 Tot ce este al Meu este al Tău și tot ce este al Tău este al Meu. Și Eu am fost proslăvit în ei.

11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește‑i, în Numele Tău, pe care Mi L‑ai dat, pentru ca ei să fie una, așa cum suntem Noi.

12 Când eram cu ei, îi păzeam Eu în Numele Tău, pe care Mi L‑ai dat. I‑am păzit și niciunul dintre ei n‑a pierit, în afară de fiulpierzării, ca să se împlinească Scriptura.

13 Acum însă Eu vin la Tine. Și spun aceste lucruri pe când suntîncăîn lume pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.

14 Eu le‑am dat Cuvântul Tău și lumea i‑a urât, pentru că ei nu sunt din lume, la fel cum nici Eu nu sunt din lume.

15 Nu Te rog să‑i iei din lume, ci să‑i păzești de cel rău.

16 Ei nu sunt din lume, așa cum nici Eu nu sunt din lume.

17 Sfințește‑iprinadevăr! Cuvântul Tău este adevărul.

18 Așa cum Tu M‑ai trimis pe Mine în lume, tot așa i‑am trimis și Eu pe ei în lume.

19 Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.

Isus Se roagă pentru toți credincioșii

20 Și Mă rog nu numai pentru aceștia, ci și pentru cei ce cred în Mine prin cuvântul lor,

21 ca toți să fie una, așa cum Tu, Tată, ești în Mine, iar Eu în Tine.Mă rogca și ei să fie în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M‑ai trimis.

22 Eu le‑am dat slava pe care Mi‑ai dat‑o Tu, pentru ca ei să fie una, așa cum și Noi suntem una.

23 Eu în ei și Tu în Mine – pentru ca ei să fie pe deplin una, astfel încât lumea să cunoascăfaptulcă Tu M‑ai trimis și că i‑ai iubit așa cum M‑ai iubit pe Mine.

24 Tată, doresc ca acolo unde sunt Eu, să fie cu Mine și aceia pe care Mi i‑ai dat Tu, ca să vadă slava Mea,slavăpe care Mi‑ai dat‑o Tu, fiindcă Tu M‑ai iubit înainte de întemeierea lumii.

25 Neprihănitule Tată, lumea nu Te cunoaște, dar Eu Te cunosc și aceștia știu că Tu M‑ai trimis.

26 Eu le‑am făcut cunoscut Numele Tău și li‑l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M‑ai iubit Tu să fie în ei, și Eu să fiu în ei.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JHN/17-c6fdae5662f19b2a242b587809bf70a2.mp3?version_id=126—

Arestarea lui Isus

1 După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat împreună cu ucenicii Lui dincolo de uedulChidron, unde era o grădină. El și ucenicii Lui au intrat în ea.

2 Iuda, cel care L‑a trădat, cunoștea și el acel loc, pentru că Isus Se întâlnise adesea cu ucenicii Săi acolo.

3 Prin urmare, Iuda a luat o cohortăși niște gărzi de‑ale conducătorilor preoților și de‑ale fariseilor, și au venit acolo cu candele, torțe și arme.

4 Isus, știind tot ce urmează să I se întâmple, a ieșit și i‑a întrebat:

– Pe cine căutați?

5 Ei I‑au răspuns:

– Pe Isus nazarineanul!

El le‑a zis:

– Eu sunt!

Iuda, cel care L‑a trădat, stătea și el împreună cu ei.

6 Când Isus le‑a zis: „Eu sunt!“, ei s‑au dat înapoi și au căzut la pământ.

7 El i‑a întrebat din nou:

– Pe cine căutați?

Ei I‑au zis:

– Pe Isus nazarineanul!

8 Isus a răspuns:

– V‑am spus că Eu sunt. Deci, dacă pe Mine Mă căutați, lăsați‑i pe aceștia să se ducă!

9 Aceasta s‑a întâmplatca să se împlinească cuvântul pe care‑l spusese: „N‑am pierdut pe niciunul dintre cei pe care Mi i‑ai dat.“

10 Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos‑o și l‑a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu‑i urechea dreaptă. Numele acelui sclav era Malchus.

11 Însă Isus i‑a zis lui Petru: „Pune‑ți sabia în teacă! Nu voi bea oare paharulpe care Mi l‑a dat Tatăl?“

Isus este dus la Ana; prima lepădare a lui Petru

12 Atunci cohorta, comandantul ei și gărzile iudeilor L‑au arestat pe Isus, L‑au legat

13 și L‑au dus mai întâi la Ana. Căci acesta era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.

14 Iar Caiafa era cel care‑i sfătuise pe iudei că este mai de folos să moară un singur om pentru popor.

15 Simon Petru împreună cu un alt ucenic L‑au urmat pe Isus. Acel ucenic era cunoscut de marele preot și a intrat cu Isus în curtea marelui preot.

16 Petru însă stătea afară, la poartă. Celălalt ucenic, care era cunoscut de marele preot, a ieșit și a vorbit cu portăreasa, iar apoi l‑a adus pe Petru înăuntru.

17 Atunci slujnica, portăreasa, i‑a zis lui Petru:

– Nu cumva ești și tu unul dintre ucenicii Acestui Om?

El a zis:

– Nu sunt!

18 Sclavii și gărzile făcuseră un foc de cărbuni, pentru că era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea.

19 Marele preot L‑a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui.

20 Isus i‑a răspuns: „Eu am vorbit lumii deschis. Întotdeauna am dat învățătură în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n‑am spus nimic în ascuns.

21 De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă‑i pe cei care au auzit ce le‑am vorbit! Iată că ei știu ce am vorbit!“

22 După ce a spusIsusacestea, una dintre gărzile care stăteau acolo I‑a dat o palmă lui Isus, zicând:

– Așa‑i răspunzi marelui preot?!

23 Isus i‑a răspuns:

– Dacă am vorbit rău, mărturisește ce anume este rău. Dar dacă am vorbit bine, de ce Mă bați?

24 Ana L‑a trimis legat la Caiafa, marele preot.

A doua și a treia lepădare a lui Petru

25 Simon Petru stăteaacoloși se încălzea.

I‑au zis:

– Nu cumva ești și tu dintre ucenicii Lui?

Dar el a negat și a zis:

– Nu sunt!

26 Unul dintre sclavii marelui preot, rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis:

– Nu te‑am văzut eu în grădină cu El?!

27 Petru a negat din nou. Și imediat a cântat cocoșul.

Isus înaintea lui Pilat

28 Atunci L‑au dus pe Isus de la Caiafa la pretoriu. Era în zori. Ei n‑au intrat în pretoriu, ca să nu se pângărească și să poată mâncajertfa dePaște.

29 Așadar, Pilata ieșit la ei și le‑a zis:

– Ce acuzație aduceți împotriva Acestui Om?

30 Ei au răspuns și i‑au zis:

– Dacă Acesta nu era Unul Care face rău, nu L‑am fi dat pe mâna ta!

31 Atunci Pilat le‑a zis:

– Luați‑L voi și judecați‑L potrivit cu Legea voastră!

Iudeii i‑au răspuns:

– Nouă nu ne este permis să omorâm pe nimeni.

32 Aceasta s‑a întâmplatca să se împlinească cele spuse de Isus, când a arătat prin ce fel de moarte urma să moară.

33 Atunci Pilat a intrat din nou în pretoriu, L‑a chemat pe Isus și I‑a zis:

– Ești Tu Împăratul iudeilor?

34 Isus a răspuns:

– De la tine însuți spui lucrul acesta sau ți l‑au spus alții despre Mine?

35 Pilat a răspuns:

– Sunt eu cumva iudeu?! Neamul Tău și conducătorii preoților Te‑au dat pe mâna mea! Ce‑ai făcut?

36 Isus a răspuns:

– Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s‑ar lupta ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum, Împărăția Mea nu este de aici.

37 Atunci Pilat I‑a zis:

– Deci ești Tu Împărat?

Isus a răspuns:

– Tu o spui: sunt Împărat! Eu pentru aceasta M‑am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă de glasul Meu.

38 Pilat L‑a întrebat:

– Ce este adevărul?

Și zicând aceasta, a ieșit din nou la iudei și le‑a zis:

– Eu nu găsesc niciun motiv de acuzare în El.

39 Dar este obiceiul vostru să vă eliberez un deținut cu ocazia Paștelui. Vreți deci să vi‑L eliberez pe Împăratul iudeilor?

40 Ei au strigat din nou:

– Nu pe El, ci pe Barabba!

Barabba era un răsculat.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JHN/18-1bbc83432448af469741195afae1ec70.mp3?version_id=126—

Condamnarea lui Isus

1 Atunci PilatL‑a luat pe Isus șia pussă‑L biciuiască.

2 Soldații au împletit o coroană de spini, I‑au așezat‑o pe cap și L‑au îmbrăcat într‑o mantie purpurie.

3 Ei veneau la El și‑I ziceau: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!“ Și‑I dădeau palme.

4 Pilat a ieșit iarăși afară și le‑a zis:

– Iată, vi‑L aduc afară, ca să știți că nu găsesc niciun motiv de acuzare în El.

5 Isus a ieșit deci afară, purtând coroana de spini și mantia purpurie.

Pilatle‑a zis:

– Iată Omul!

6 Când L‑au văzut, conducătorii preoților și gărzile au strigat:

– Răstignește‑L! Răstignește‑L!

Pilat le‑a zis:

– Luați‑L voi și răstigniți‑L, pentru că eu nu găsesc niciun motiv de acuzare în El.

7 Iudeii i‑au răspuns:

– Noi avem o Lege și, potrivit cu Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S‑a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.

8 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, s‑a temut și mai tare.

9 A intrat din nou în pretoriuși L‑a întrebat pe Isus:

– De unde ești?

Dar Isus nu i‑a dat niciun răspuns.

10 Atunci Pilat I‑a zis:

– Nu vorbești cu mine? Nu știi că am autoritate să Te eliberez și am autoritate să Te răstignesc?

11 Isus i‑a răspuns:

– N‑ai avea nicio autoritate asupra Mea dacă nu ți‑ar fi fost dată de sus. De aceea, cel ce Mă dă pe mâna ta are un mai mare păcat.

12 De atunci Pilat căuta să‑L elibereze, însă iudeii strigau, zicând:

– Dacă‑L eliberezi, nu ești prieten al Cezarului! Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului!

13 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L‑a dus afară pe Isus și s‑a așezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pavajul de piatră“, iar în ebraică „Gabbatha“.

14 Era Ziua Pregătirii Paștelui, cam pe la ceasul al șaselea.

Pilat le‑a zis iudeilor:

– Iată‑L pe Împăratul vostru!

15 Ei au strigat:

– Ia‑L! Ia‑L! Răstignește‑L!

Pilat i‑a întrebat:

– Să‑L răstignesc pe Împăratul vostru?

Conducătorii preoților au răspuns:

– Noi n‑avem alt împărat decât pe Cezar.

16 AtunciPilatL‑a dat pe mâna lor ca să fie răstignit.

Răstignirea

L‑au luat deci pe Isus,

17 iar El, ducându‑Și crucea, S‑a îndreptat spre locul numit „al Craniului“, care în ebraică se numește „Golgota“.

18 L‑au răstignit acolo, iar împreună cu Elau răstignitalți doi,unulîntr‑o parte șiunulîn cealaltă parte, cu Isus la mijloc.

19 Pilat a scris și un titlu și l‑a pus pe cruce. Era scris: „Isus nazarineanul, Împăratul iudeilor.“

20 Mulți dintre iudei au citit acest titlu, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate. Era scris în ebraică, latină și greacă.

21 Atunci conducătorii preoților iudeilor i‑au zis lui Pilat:

– Nu scrie „Împăratul iudeilor“, ci: „Acesta a zis: «Eu sunt Împăratul iudeilor!»“

22 Pilat a răspuns:

– Ce‑am scris, am scris!

23 Când soldații L‑au răstignit pe Isus, I‑au luat hainele și le‑au împărțit în patru părți, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I‑au luat și cămașa. Cămașa era fără nicio cusătură, fiind țesută dintr‑o singură bucată de suspână jos.

24 Atunci și‑au zis unii altora: „Să n‑o sfâșiem, ci să alegem prin sorți a cui să fie!“Aceasta s‑a întâmplatca să se împlinească Scriptura, care zice:

„Și‑au împărțit hainele Mele între ei

și au aruncat sorții pentru cămașa Mea.“

Soldații sunt deci cei ce au făcut acestelucruri.

25 Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria – soția lui Clopa – și Maria Magdalena.

26 Când a văzut‑o Isus pe mama Lui și pe ucenicul pe care‑l iubeastând lângă ea, i‑a zis mamei Sale: „Femeie, iată‑l pe fiul tău!“

27 Apoi i‑a zis ucenicului: „Iat‑o pe mama ta!“ Și din ceasul acela ucenicul a luat‑o la elacasă.

Moartea lui Isus

28 După aceea, Isus, Care știa că acum totul s‑a sfârșit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi‑e sete!“

29 Acolo era pus un vas plin cu oțet de vin. Au pus într‑o ramură de isop un burete plin cu vinul oțetit și I l‑au dus la gură.

30 Când a primit vinul, Isus a zis: „S‑a sfârșit!“ Apoi Și‑a plecat capul și Și‑a dat duhul.

31 Fiindcă era Ziua Pregătirii, iudeii, ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci ziua aceea de Sabat era o zi mare – i‑au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celorrăstignițiși să fie luațide pe cruce.

32 Soldații au venit deci și i‑au zdrobit picioarele primului, iar apoi și ale celuilalt, care fusese răstignit împreună cu El.

33 Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise și nu I‑au mai zdrobit picioarele.

34 În schimb, unul dintre soldați I‑a străpuns coasta cu sulița. Și imediat a ieșit sânge și apă.

35 Cel ce a văzutlucrul acestaa depus mărturie și mărturia lui este adevărată. Și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți.

36 Căci acestelucruris‑au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi zdrobit.“

37 Și, din nou, Scriptura mai zice în altă parte: „Vor privi la Cel pe Care L‑au străpuns.“

Înmormântarea lui Isus

38 După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, i‑a cerut lui Pilat să‑l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i‑a dat voie. Prin urmare, el a venit și a luat trupul luiIsus.

39 A venit și Nicodim, cel care, la început, se dusese la Isus noaptea, și a adus un amestec de aproape o sută de litrede smirnă și aloe.

40 Au luat trupul lui Isus și L‑au înfășurat în fâșii de pânză de in, cu miresme, așa cum este obiceiul de înmormântare la iudei.

41 În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.

42 Pentru că era Ziua Pregătirii Iudeilor și pentru că mormântul era aproape, L‑au pus pe Isus acolo.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JHN/19-1271f2bbe26709dd5aeda058855fca29.mp3?version_id=126—

Învierea lui Isus

1 Dar în prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis‑de‑dimineață, când încă era întuneric, și a văzut că piatra fusese îndepărtată de laintrareamormântului.

2 A alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic, cel pe care‑l iubea Isus, și le‑a zis: „L‑au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L‑au pus!“

3 Atunci Petru și celălalt ucenic au ieșit și s‑au dus la mormânt.

4 Cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt.

5 Când s‑a aplecat să se uiteînăuntru, a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos, dar n‑a intrat.

6 Simon Petru, care îl urma, a ajuns și el. A intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos,

7 dar ștergarul care fusese pe capul lui Isus nu era pus împreună cu fâșiile de pânză, ci era împăturitși așezatîntr‑un loc separat.

8 Atunci celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat și el, a văzut și a crezut.

9 (Căci încă nu înțeleseseră Scriptura, potrivitcăreiaEl trebuia să învie dintre cei morți).

10 Apoi ucenicii s‑au întors acasă.

Isus i Se arată Mariei Magdalena

11 Maria însă stătea afară, lângă mormânt, și plângea. În timp ce plângea, s‑a aplecat să se uite în mormânt

12 și a văzut doi îngeriîmbrăcațiîn alb, șezând unul la cap și unul la picioare în locul unde fusese așezat trupul lui Isus.

13 Ei au întrebat‑o:

– Femeie, de ce plângi?

Ea le‑a răspuns:

– Pentru că L‑au luat pe Domnul meu și nu știu unde L‑au pus!

14 După ce a spus acestea, s‑a întors și L‑a văzut pe Isus stândacolo, dar nu știa că este Isus.

15 Isus a întrebat‑o:

– Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?

Crezând că este grădinarul, ea I‑a zis:

– Domnule, dacă Tu L‑ai luat, spune‑mi unde L‑ai pus, și eu Îl voi lua!

16 Isus i‑a zis:

– Maria!

Ea s‑a întors și I‑a zis în ebraică:

– Rabuni! (care înseamnă: „Învățătorule!“)

17 Isus i‑a zis:

– Nu Mă ține, pentru că încă nu M‑am suit la Tatăl! Du‑te însă la frații Mei și spune‑le: „Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.“

18 Maria Magdalena s‑a dus și i‑a anunțat pe ucenici: „L‑am văzut pe Domnul!“ Șile‑a spus cuvintelepe care i le‑a zisIsus.

Isus li Se arată ucenicilor

19 În seara acelei zile, cea dintâi a săptămânii, în timp ce acolo unde se aflau ucenicii ușile erau încuiate de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!“

20 Și zicând aceasta, le‑a arătat mâinileSaleși coastaSa. Ucenicii s‑au bucurat când L‑au văzut pe Domnul.

21 Isus le‑a zis din nou: „Pace vouă! Așa cum M‑a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!“

22 Și spunând aceasta, a suflat peste ei și le‑a zis: „Luați Duh Sfânt!

23 Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veți ține, vor fi ținute.“

24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Didymos“, nu era cu ei când a venit Isus.

25 Ceilalți ucenici i‑au zis:

– L‑am văzut pe Domnul!

Dar el le‑a zis:

– Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor și dacă nu pun mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede!

Isus i Se arată lui Toma

26 După opt zile, ucenicii erau din nou înăuntru, iar Toma era cu ei.Pe cândușile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!“

27 Apoi i‑a zis lui Toma:

– Adu‑ți degetul aici și privește‑Mi mâinile! Adu‑ți mâna și pune‑o în coasta Mea! Și nu fi necredincios, ci credincios!

28 Toma a răspuns și I‑a zis:

– Domnul meu și Dumnezeul meu!

29 Isus i‑a zis:

– Ai crezut pentru că M‑ai văzut? Fericiți sunt cei ce n‑au văzut și au crezut!

Scopul scrierii acestei cărți

30 Isus a mai făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, semne care nu sunt scrise în această carte.

31 Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeți să credețică Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, să aveți viață în Numele Lui.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JHN/20-c195aab11889af4fc117fbef82d9f5eb.mp3?version_id=126—