Category: Geneza

Fuga lui Iacov de la Laban

1 Iacova auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru. Din ceea ce era al tatălui nostru și‑a strâns el toată această bogăție.“

2 Iacov s‑a uitat la fața lui Laban și iată că acesta nu mai erabinevoitorcu el, ca înainte.

3 AtunciDomnuli‑a zis lui Iacov: „Întoarce‑te în țara părinților tăi, la rudeniile tale, iar Eu voi fi cu tine.“

4 Iacov a trimis să le cheme pe Rahela și pe Lea pe câmp, la turma sa,

5 și le‑a zis:

– Mă uit la fața tatălui vostruși vădcă acesta nu mai estebinevoitorcu mine, ca înainte. Dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.

6 Voi știți că i‑am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.

7 Însă tatăl vostru m‑a înșelat și mi‑a schimbat plata de zece ori. Dar Dumnezeu nu i‑a îngăduit să‑mi facă rău.

8 Dacă el spunea: „Mieii pestriți vor fi plata ta“, atunci toate oilefătau mieipestriți. Dacă el spunea: „Mieii vărgați vor fi plata ta“, atunci toate oile fătaumieivărgați.

9 Astfel, Dumnezeu a luat turmele tatălui vostru și mi le‑a dat mie.

10 Pe vremea când oile erau în călduri, am avut un vis în care am văzut că berbecii care săreau pe oi erau vărgați, pestriți și cu pete.

11 Apoi Îngerul lui Dumnezeu mi‑a zis în vis: „Iacov!“ Eu I‑am răspuns: „Iată‑mă!“

12 El mi‑a zis: „Ridică‑ți ochii și privește că toți berbecii care sar pe oi sunt vărgați, pestriți și cu pete, căci am văzut tot ce ți‑a făcut Laban.

13 Eu sunt Dumnezeul Betelului, unde ai uns un stâlp și Mi‑ai făcut un jurământ. Acum ridică‑te, ieși din această țară și întoarce‑te în țara rudelor tale.“

14 Atunci Rahela și Lea au răspuns și i‑au zis:

– Mai este oare pentru noi parte și moștenire în casa tatălui nostru?

15 Nu suntem noi oare privite ca niște străine? Căci ne‑a vândut și ne‑a mâncat și tot argintul.

16 De fapt, toată bogăția pe care Dumnezeu a luat‑o de la tatăl nostru ne aparține nouă și copiilor noștri. Prin urmare, fă tot ceea ce ți‑a zis Dumnezeu.

17 Iacov s‑a ridicat și și‑a pus copiii și soțiile pe cămile.

18 El și‑a luat toate vitele și toate bunurile pe care le‑a adunat, – vitele aflate în posesiunea sa, pe care le‑a adunat în Padan-Aram, – ca să plece la Isaac, tatăl său, în țara Canaan.

19 În timp ce Laban s‑a dus să‑și tundă oile, Rahela a furatterafimiicare‑i aparțineau tatălui ei.

20 Iacov l‑a înșelat pe arameul Laban, pentru că nu i‑a spus că fuge.

21 Astfel, el a fugit cu tot ce avea. S‑a ridicat, a trecut râulși s‑a îndreptat spre muntele Ghiladului.

Laban îl urmărește pe Iacov

22 După trei zile, lui Laban i s‑a spus că Iacov a fugit.

23 AtunciLabana luat cu el pe frațiisăi, l‑a urmărit pe Iacov cale de șapte zile și l‑a ajuns la muntele Ghiladului.

24 Dar Dumnezeu i S‑a arătat arameului Laban noaptea într‑un vis și i‑a zis: „Ai grijă să nu‑l ameninți cu nimic pe Iacov!“

25 Iacov își așezase cortul pe muntele Ghiladului când l‑a ajuns Laban, iar acesta și‑a așezat tabăra împreună cu frații săi tot acolo.

26 Laban i‑a zis lui Iacov:

– Ce‑ai făcut? Ai furat de la mineși mi‑ai dus fiicele ca pe niște captive luate cu sabia.

27 De ce ai fugit pe ascuns, ai furat de la mine și nu m‑ai înștiințat? Te‑aș fi lăsat să pleci cu bucurie și cu cântece de tamburină și liră.

28 Nu m‑ai lăsat nici măcar să‑mi sărut nepoții și fiicele?! Te‑ai purtat nechibzuit.

29 Am putere să vă fac rău, dar Dumnezeul tatălui vostru mi‑a vorbit azi noapte, zicând: „Ai grijă să nu‑l ameninți cu nimic pe Iacov!“

30 Acum, tu ai plecat definitiv, pentru că ți‑era tare dor de familia tatălui tău, dar de ce mi‑ai furat dumnezeii?

31 Iacov a răspuns și i‑a zis lui Laban:

–Am plecatfiindcă m‑am temut, căci îmi ziceam ca nu cumva să‑ți iei fiicele de la mine cu forța.

32 Dar cel la care‑ți vei găsi dumnezeii nu va rămâne în viață. În prezența fraților noștri, cercetează dacă ceva de‑al tău este la mine și ia‑l.

Iacov nu știa că Rahela îi furase.

33 Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei și în cortul celor două roabe, dar n‑a găsitnimic. După ce a ieșit din cortul Leei, a intrat în cortul Rahelei.

34 Rahela luaseterafimii, îi pusese sub șaua cămilei și se așezase deasupra lor. Laban a căutat peste tot în cort, dar nu i‑a găsit.

35 Rahelai‑a zis tatălui său: „Să nu se mânie stăpânul meu pe mine din cauză că nu mă pot ridica înaintea ta, pentru că mi‑a venit rânduiala femeilor.“ El a căutat, dar nu a găsitterafimii.

36 Atunci Iacov s‑a mâniat și l‑a certat pe Laban.

Iacov a răspuns și i‑a zis lui Laban:

– Care este fărădelegea mea? Care este păcatul meu, de m‑ai urmărit cu atâta înverșunare?

37 Când ai căutat prin toate bunurile mele, ce ai găsit din toate lucrurile casei tale? Pune‑l aici, înaintea fraților mei și înaintea fraților tăi, pentru ca ei să judece între noi doi!

38 Am stat la tine timp de douăzeci de ani. Oile și caprele tale n‑au pierdut fătul, iar eu n‑am mâncat berbeci din turma ta.

39 Nu ți‑am adus niciun animal sfâșiat de fiare sălbatice, ci eu însumi sufeream pierderea. Îl cereai din mâna mea, fie că era furat ziua, fie că era furat noaptea.

40 Eram mistuit de căldură ziua și de frig noaptea, astfel încât îmi pierea somnul.

41 Așa am petrecut douăzeci de ani în casa ta. Ți‑am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale și șase ani pentru turmele tale, dar tu mi‑ai schimbat plata de zece ori.

42 Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam și Groaza lui Isaac, n‑ar fi fost cu mine, cu siguranță m‑ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferința mea și truda mâinilor mele și te‑a mustrat azi noapte.

43 Laban i‑a răspuns lui Iacov, zicând:

– Fetele sunt fetele mele, copiii sunt copiii mei, turmele sunt turmele mele: tot ce vezi îmi aparține. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii lor, pe care i‑au născut?

44 Acum, vino să încheiem amândoi un legământ care să fie mărturie între mine și tine.

45 Astfel, Iacov a luat o piatră și a ridicat‑o ca stâlp.

46 Iacov le‑a zis fraților săi: „Adunați niște pietre!“ Ei au luat niște pietre, le‑au făcut morman și au mâncat acolo lângă morman.

47 Laban l‑a numitIegar-Sahaduta, iar Iacov l‑a numitGaled.

48 Laban a zis:

– Acest morman este astăzi martor între mine și tine.

De aceea i s‑a pus numele Galed.

49 El a mai fost numitșiMițpa, pentru căLabana zis:

–Domnulsă vegheze între mine și tine când suntem departe unul de celălalt.

50 Dacă te vei purta rău cu fiicele mele sau dacă îți vei mai lua și alte soții pe lângă fiicele mele, ia aminte că, deși acum nu este niciun om cu noi, Dumnezeu este martor între mine și tine.

51 Laban i‑a zis lui Iacov:

– Iată acest morman și iată stâlpul pe care l‑am așezat între mine și tine!

52 Acest morman și stâlpul sunt martori că nu voi trece de acest morman la tine, pentru a‑ți face rău, și că nici tu nu vei trece de acest morman și de acest stâlp la mine, pentru a‑mi face rău.

53 Fie ca Dumnezeul lui Avraam și dumnezeul lui Nahor, dumnezeul tatălui lor, să judeceîntre noi.

Iacov a jurat pe Groaza tatălui său Isaac.

54 Apoi Iacov a adus o jertfă pe munte și i‑a invitat pe frații lui să mănânce pâine. După ce au mâncat, au înnoptat pe munte.

55 A doua zi, Laban s‑a sculat dis‑de‑dimineață, și‑a sărutat nepoții și fiicele și i‑a binecuvântat. Apoi Laban a plecat și s‑a întors acasă.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/31-7bf4c4637c1a934735f3487bccb969ed.mp3?version_id=126—

1 Iacov și‑a continuat drumul și l‑au întâlnit îngerii lui Dumnezeu.

2 Când i‑a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu.“ Și a pus acelui loc numele Mahanayim.

Iacov se pregătește să‑l întâlnească pe Esau

3 Iacov a trimis înaintea lui mesageri la fratele său, Esau, în Seir, în ținutul lui Edom.

4 El le‑a poruncit, zicând: „Așa să‑i spuneți stăpânului meu, Esau: «Așa vorbește robul tău, Iacov: ‘Am locuit cu Laban și am rămasla elpână acum.

5 Am boi, măgari, turme, robi și roabe și am trimis acest mesaj stăpânului meu, ca să găsesc bunăvoință înaintea ta.’»“

6 Mesagerii s‑au întors la Iacov, zicând: „Ne‑am dus la fratele tău, Esau, iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbați.“

7 Iacov s‑a temut foarte tare și era îngrijorat. A împărțit în două tabere oamenii care erau cu el, turmele, cirezile și cămilele

8 și a zis: „Dacă Esau vine împotriva uneia dintre tabere și o atacă, cealaltă tabără va putea să scape.“

9 Apoi Iacov a zis: „Doamne, Dumnezeul tatălui meu, Avraam, și Dumnezeul tatălui meu, Isaac, Cel Care mi‑ai spus: «Întoarce‑te în țara ta, la rudele tale și‑ți voi face bine»,

10 sunt prea neînsemnat pentru toată îndurarea și toată credincioșia pe care le‑ai arătat față de robul Tău, pentru că am trecut Iordanul doar cu toiagul meu, iar acum am ajuns două tabere.

11 Scapă‑mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau, deoarece mă tem că va veni și ne va ataca pe mine, pe mame și pe copii.

12 Totuși, Tu ai zis: «Cu siguranță îți voi face bine și‑ți voi face sămânțala fel de numeroasă precum nisipul mării, care nu poate fi numărat.»“

13 El a rămas acolo peste noapte și a luat din agoniseala mâinilor lui un dar pentru Esau, fratele său:

14 două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci,

15 treizeci de cămile care alăptau, împreună cu puii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, precum și douăzeci de măgărițe și zece măgari.

16 El le‑a dat robilor săi câte o turmă la fiecare, și le‑a zis: „Mergeți înaintea mea și lăsați o distanță între fiecare turmă.“

17 El i‑a poruncit celui dintâi, zicând: „Când îl vei întâlni pe fratele meu, Esau, iar el te va întreba: «Al cui ești? Unde te duci? Și ale cui sunt acesteanimaledinaintea ta?»,

18 tu să‑i răspunzi: «Sunt ale robului tău, Iacov. Sunt un dar trimis stăpânului meu, Esau. Iată, el însuși vine în urma noastră.»“

19 Iacovle‑a poruncit celui de‑al doilea, celui de‑al treilea și tuturor celor care mânau turmele, zicând: „Să‑i spuneți același lucru lui Esau, când îl veți întâlni.

20 Spuneți‑i, de asemenea: «Iată, robul tău, Iacov, vine în urma noastră!»“, căci își zicea: „Îl voi potoli cu darul pe care‑l trimit înaintea mea, iar când îl voi vedea față în față, poate mă va accepta.“

21 Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

Lupta lui Iacov la Peniel

22 În aceeași noapte, Iacov s‑a sculat, și‑a luat cele două soții, cele două roabe și cei unsprezece copii și a trecut vadul Iabok.

23 I‑a luat, i‑a trecut uedul, iar apoi a trecut tot ce avea.

24 Iacov a rămas singur, iar un bărbat s‑a luptatcu el până la ivirea zorilor.

25 Cândbărbatul acelaa văzut că nu‑l poate învinge, l‑a lovit la încheietura coapsei, astfel încât încheietura coapsei lui Iacov a sărit din locul ei în timp ce se lupta cu El.

26 Apoi a zis:

– Lasă‑Mă să plec pentru că se ivesc zorii.

DarIacova răspuns:

– Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.

27 Și El l‑a întrebat:

– Cum te cheamă?

El a răspuns:

– Iacov.

28 Atunci bărbatul acela i‑a zis:

– Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel, pentru că te‑ai luptat cu Dumnezeu și cu oamenii și ai învins.

29 Iacov L‑a întrebat:

– Spune‑mi, Te rog, Numele Tău.

El i‑a răspuns:

– De ce Îmi ceri Numele?

Și l‑a binecuvântat acolo.

30 Iacov a pus acelui loc numele Peniel,zicând: „L‑am văzut pe Dumnezeu față în față și totuși am scăpat cu viață.“

31 Răsărea soarele atunci când Iacov a plecat din Peniel, șchiopătând din coapsă.

32 Până în ziua aceasta, fiii lui Israel nu mănâncă tendonul de la încheietura coapseianimalelor, tocmai pentru că Iacov a fost lovit în tendonul de la încheietura coapsei.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/32-2b96c114ea3103386e16c57166ee9677.mp3?version_id=126—

Întâlnirea dintre Iacov și Esau

1 Iacov și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și iată că Esau venea cu patru sute de bărbați. Atunci el și‑a împărțit copiii între Lea, Rahela și cele două roabe.

2 Le‑a pus pe cele două roabe împreună cu copiii lor în față, apoi pe Lea împreună cu copiii ei, iar la urmă pe Rahela cu Iosif.

3 El însuși a trecut înaintea lor și s‑a plecat până la pământ de șapte ori în timp ce se apropia de fratele său.

4 Dar Esau a alergat să‑l întâmpine, l‑a îmbrățișat, l‑a cuprins de gât și i‑a dat sărutare. Și au plânsîmpreună.

5 CândEsauși‑a ridicat ochii și a văzut femeile și copiii, a întrebat:

– Cine sunt aceștiacare vin în urmata?

Iacova răspuns:

– Sunt copiii pe care Dumnezeu i‑a dat cu bunăvoință robului tău.

6 Roabele și copiii lor s‑au apropiat și s‑au plecatînaintea lui Esau.

7 De asemenea, Lea și copiii ei s‑au apropiat și s‑au plecatînaintea lui, iar în cele din urmă, Iosif și Rahela s‑au apropiat și s‑au plecatși ei înaintea lui.

8 Esaua întrebat:

– Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit‑o?

Iacova răspuns:

– Să găsesc bunăvoință înainteastăpânului meu.

9 Esau i‑a zis:

– Eu am destul, frate. Păstrează ce ai pentru tine.

10 Dar Iacov i‑a răspuns:

– Nu, te rog! Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, primește darul meu, căci, cu adevărat, atunci când ți‑am văzut fața, parcă aș fi văzut fața lui Dumnezeu, iar tu ai fost binevoitor cu mine.

11 Te rog, primește binecuvântarea mea, care ți‑a fost adusă, căci Dumnezeu Și‑a arătat bunăvoința față de mine și am de toate. Astfel,Iacova insistat, iarEsaua primit.

12 Apoi Esau a zis:

– Hai să pornim și să ne continuăm călătoria. Eu voi merge înaintea ta.

13 ÎnsăIacovi‑a răspuns:

– Stăpânul meu știe cât de firavi sunt copiii și că am cu mine oi și vite care alăptează. Dacă le mânăm aspru chiar și pentru o singură zi, va muri toată turma.

14 Să meargă, te rog, stăpânul meu înaintea robului său, iar eu voi veni încet, după pasul turmei care este înaintea mea și după pasul copiilor, până voi ajunge la stăpânul meu, în Seir.

15 Esau i‑a zis:

– Atunci, dă‑mi voie să las câțiva dintre oamenii mei cu tine.

Iacova răspuns:

– Pentru ce aceasta? Mi‑ajunge să găsesc bunăvoință înaintea stăpânului meu.

16 În aceeași zi, Esau s‑a întors în Seir.

17 Însă Iacov a călătorit spre Sucot unde și‑a zidit o casă și a făcut adăposturi pentru turmele sale. De aceea i s‑a pus acelui loc numele Sucot.

18 Întorcându‑se din Padan-Aram, Iacov a ajuns în siguranță în cetatea Șehem, care se află în țara Canaan, și și‑a așezat tabăra înaintea cetății.

19 Cu o sută de chesita, el a cumpărat de la fiii lui Hamor, tatăl lui Șehem, partea de teren pe care și‑a întins cortul.

20 Acolo a ridicat un altar și l‑a numit El-Elohe-Israel.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/33-47a2a60b4082457bbf8c0ca1d6bdece1.mp3?version_id=126—

Dina și hiviții

1 Dina, fiica pe care Lea i‑o născuse lui Iacov, a ieșit să vadă fetele țării.

2 Când a văzut‑o, Șehem, fiul hivitului Hamor, prințul țării, a luat‑o, s‑a culcat cu ea și astfel a necinstit‑o.

3 Sufletul lui s‑a alipit de Dina, fiica lui Iacov, și a iubit‑o pe tânără. El i‑a vorbit tinerei peplaculinimii ei.

4 Apoi Șehem i‑a vorbit tatălui său, Hamor, zicând: „Ia‑mi‑o de soție pe această fată!“

5 Iacov a aflat că Șehem a pângărit‑o pe fiica sa, Dina, însă pentru că fiii săi erau cu animalele la câmp, a tăcut până când s‑au întors ei.

6 Hamor, tatăl lui Șehem, s‑a dus la Iacov să‑i vorbească.

7 Când au auzit lucrul acesta, fiii lui Iacov s‑au întors de la câmp. Ei s‑au supărat și s‑au mâniat foarte tare, pentru că Șehem făcuse un lucru spurcat în Israel, culcându‑se cu fiica lui Iacov. Un astfel de lucru nu trebuia făcut.

8 Însă Hamor le‑a vorbit, zicând:

– Fiul meu, Șehem, s‑a îndrăgostit de fiica voastră. Vă rog, dați‑i‑o de soție!

9 Încuscriți‑vă cu noi: dați‑ne fiicele voastre și luați fiicele noastre pentru voi.

10 Locuiți împreună cu noi. Întrucât țara este înaintea voastră, locuiți în ea, faceți negoțși cumpărați proprietăți în ea.

11 Șehem le‑a zis tatălui și fraților Dinei:

– Să găsesc bunăvoință înaintea voastrăși vă voi da orice îmi veți cere.

12 Cereți‑mi o zestre și un dar cât de mari vreți, iar eu vă voi da orice îmi veți cere. Doar dați‑mi fata de soție.

13 Fiii lui Iacov le‑au răspuns cu înșelătorie lui Șehem și tatălui său, Hamor, pentru că Șehem o necinstise pe Dina, sora lor.

14 Ei le‑au zis:

– Nu putem face acest lucru. Nu putem s‑o dăm pe sora noastră unui bărbat necircumcis, pentru că aceasta ar fi o rușine pentru noi.

15 Vom fi de acord numai dacă voi vă veți face ca noi, adică dacă fiecare bărbat dintre voi va fi circumcis.

16 Apoi vă vom da fiicele noastre și le vom lua pentru noi pe fiicele voastre. Vom locui împreună cu voi și vom alcătui un singur popor.

17 Dar dacă nu ne veți asculta ca să vă circumcideți, ne vom lua fata și vom pleca.

18 Cuvintele lor au plăcut lui Hamor și lui Șehem,fiul lui Hamor.

19 Tânărul, care era cel mai respectat în familia tatălui său, n‑a întârziat să facă lucrul cerut, pentru că îi plăcea de fiica lui Iacov.

20 Astfel, Hamor și fiul său, Șehem, au venit la poarta cetății lor și le‑au vorbit oamenilor din cetate, zicând:

21 „Acești oameni sunt pașnici cu noi. Să locuiască în țară și să facă negoț în ea. Iată, țara este suficient de largă pentru ei. Să ne luăm soții dintre fiicele lor, iar noi să le dăm lor pe fiicele noastre.

22 Ei vor să locuiască împreună cu noi și să alcătuim un singur popor numai dacă fiecare bărbat dintre noi va fi circumcis, așa cum ei înșiși sunt circumciși.

23 Nu vor fi atunci vitele, averile și toate animalele lor ale noastre? Numai să fim de acord și să‑i lăsăm să locuiască împreună cu noi.“

24 Toți cei care au ieșit la poarta cetății au ascultat de Hamor și de fiul său, Șehem, astfel că toți bărbații care au ieșit la poarta cetății au fost circumciși.

25 A treia zi, în timp ce oamenii sufereau de durere, doi dintre fiii lui Iacov, Simeon și Levi, frații Dinei, și‑au luat săbiile, au atacat cetatea care se credea în siguranță și i‑au ucis pe toți bărbații.

26 Ei i‑au ucis cu sabia pe Hamor și pe fiul său, Șehem, au luat‑o pe Dina din casa lui Șehem și au plecat.

27 Fiii lui Iacov s‑au năpustit asupra celor înjunghiați și au jefuit cetatea, pentru căo necinstiseră pe sora lor.

28 Le‑au luat turmele, cirezile, măgarii șitotce era în cetate și pe câmp.

29 Le‑au capturat toată bogăția, toți copiii și soțiile șiau jefuittot ce era în case.

30 Atunci Iacov le‑a zis lui Simeon și lui Levi:

– M‑ați nenorocit făcându‑mă urât canaaniților și periziților, locuitorii țării. Eu n‑am un număr mare de oameni, iar ei se vor strânge împotriva mea și mă vor ataca, astfel încât voi fi nimicit, eu și familia mea.

31 Dar ei au răspuns:

– Se cuvenea să se poarte cu sora noastră ca și cu o prostituată?

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/34-7f5eb7def161bf97041dcc629f9aaae5.mp3?version_id=126—

Întoarcerea lui Iacov la Betel

1 Dumnezeu i‑a zis lui Iacov: „Ridică‑te, suie‑te la Betel, locuiește acolo și zidește un altar pentru Dumnezeul Care ți S‑a arătat pe când fugeai de fratele tău, Esau.“

2 Iacov a zis familiei lui și tuturor celor care erau cu el: „Îndepărtați dumnezeii care sunt în mijlocul vostru, curățiți‑vă și schimbați‑vă hainele.

3 Să ne ridicăm și să ne suim la Betel. Voi zidi acolo un altar pentru Dumnezeul Care mi‑a răspuns în ziua necazului meu și a fost cu mine pe oriundeam umblat.“

4 Ei i‑au dat lui Iacov toți dumnezeii, care erau în mâinile lor, și cerceii care erau în urechile lor. Iacov i‑a îngropat sub terebintul care se afla lângă Șehem.

5 Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu a cuprins cetățile din împrejurimi, astfel încâtnimeninu i‑a urmărit.

6 Iacov a ajuns la Luz, adică Betel, care se află în țara Canaan, împreună cu toți oamenii care erau cu el.

7 Acolo a zidit un altar și a pus acelui loc numele El‑Betel, pentru că Dumnezeu Însuși i Se arătase acolo, pe când fugea de fratele său.

8 Debora, doica Rebecăi, a murit și a fost îngropată sub un stejar, mai jos de Betel. De aceea stejarului i s‑a pus numele Alon-Bakut.

9 După ce Iacov s‑a întors din Padan-Aram, Dumnezeu i S‑a arătat din nou, l‑a binecuvântat

10 și i‑a zis: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai numi Iacov, ci numele tău va fi Israel.“ Și i‑a pus numele Israel.

11 Apoi Dumnezeu i‑a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic: fii roditor și înmulțește‑te. Un neam și o mulțime de neamuri vor ieși din tine, chiar regi vor ieși din coapsele tale.

12 Țara pe care le‑am dat‑o lui Avraam și Isaac ți‑o voi da ție și semințeitale după tine.“

13 Apoi Dumnezeu S‑a înălțat de la el, din locul în care îi vorbise.

14 Iacov a ridicat un stâlp de piatră în locul în care Dumnezeu îi vorbise și a turnat o jertfă de băutură și untdelemn pe el.

15 Iacov a pus numele Betellocului în care îi vorbise Dumnezeu.

Moartea Rahelei și a lui Isaac

16 După aceea au plecat din Betel și, înainte de a ajunge la Efrata, pe Rahela au apucat‑o durerile nașterii. A avut o naștere grea.

17 Pe când era în durerile nașterii, moașa i‑a zis: „Nu te teme, pentru că mai ai un fiu.“

18 În timp ce‑și dădea sufletul, pentru că era pe moarte, Rahela i‑a pus băiatului numele Ben‑Oni; însă tatăl său i‑a pus numele Beniamin.

19 Rahela a murit și a fost îngropată pe drumul spre Efrata, adică Betleem.

20 Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei, stâlp care a rămas pe mormântul Rahelei până în ziua aceasta.

21 Israel și‑a continuat călătoria și apoi și‑a întins cortul dincolo de Migdal-Eder.

22 În timp ce Israel locuia în acel ținut, Ruben s‑a dus și s‑a culcat cu Bilha, țiitoarea tatălui său. Israel a aflat acest lucru.

Iacov avea doisprezece fii.

23 Fiii Leei au fost:

Ruben, întâiul născut al lui Iacov;

Simeon, Levi, Iuda, Isahar și Zabulon.

24 Fiii Rahelei au fost:

Iosif și Beniamin.

25 Fiii Bilhei, roaba Rahelei, au fost:

Dan și Neftali.

26 Fiii Zilpei, roaba Leei, au fost:

Gad și Așer.

Aceștia au fost fiii lui Iacov, care i s‑au născut în Padan-Aram.

Moartea lui Isaac

27 Iacov a ajuns la tatăl său, Isaac, în Mamre,lângăChiriat-Arba, adică Hebron, unde au locuit ca străini Avraam și Isaac.

28 Isaac a trăit o sută optzeci de ani.

29 El și‑a dat ultima suflare și astfel a murit bătrân și sătul de zile, fiind adăugat la poporul său. Iar Esau și Iacov, fiii săi, l‑au înmormântat.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/35-9b11883d27234c54dae61fd7b4c1a489.mp3?version_id=126—

Urmașii lui Esau

1 Aceasta este istorialui Esau, adică Edom:

2 Esau și‑a luat soții dintre fiicele lui Canaan: pe Ada, fiica hititului Elon, pe Oholibama, fiica lui Ana, fiul hivitului Țivon,

3 și pe Basmat, fiica lui Ismael și sora lui Nebaiot.

4 Ada i l‑a născut lui Esau pe Elifaz, Basmat i l‑a născut pe Reuel,

5 iar Oholibama i‑a născut pe Ieuș, pe Ialam și pe Korah. Aceștia au fost fiii lui Esau, care i s‑au născut în țara Canaan.

6 Esau și‑a luat soțiile, fiii, fiicele, pe toți robiidin casa lui, vitele, toate animalele și averile pe care le‑a strâns în țara Canaan și a plecat de lângă fratele său, Iacov, într‑oaltățară,

7 pentru că bunurile lor erau prea multe ca ei să locuiască împreună. Țara în care locuiau nu mai avea loc pentru turmele lor.

8 Astfel, Esau, adică Edom, s‑a așezat pe muntele Seir.

9 Aceștia au fost urmașii lui Esau, tatăl edomiților din muntele Seirului.

10 Iată care au fost numele fiilor lui Esau:

Elifaz, fiul Adei, soția lui Esau;

Reuel, fiul Basmatei, soția lui Esau.

11 Fiii lui Elifaz au fost:

Teman, Omar, Țefo, Gatam și Chenaz.

12 Timna era țiitoarealui Elifaz, fiul lui Esau; ea i l‑a născut lui Elifaz pe Amalek. Aceștia au fost nepoții Adei, soția lui Esau.

13 Aceștia au fost fiii lui Reuel:

Nahat, Zerah, Șama și Miza. Aceștia au fost nepoții Basmatei, soția lui Esau.

14 Aceștia au fost fiii Oholibamei, soția lui Esau și fiica lui Ana, fiul lui Țivon: ea i‑a născut lui Esau pe Ieuș, pe Ialam și pe Korah.

15 Iată care au fost căpeteniile fiilor lui Esau:

fiii lui Elifaz, întâiul născut al lui Esau au fost:

căpetenia Teman, căpetenia Omar, căpetenia Țefo, căpetenia Chenaz,

16 căpetenia Korah , căpetenia Gatam, căpetenia Amalek. Acestea au fost căpeteniile lui Elifaz în Edom; aceștia au fost nepoții Adei.

17 Aceștia au fost fiii lui Reuel, fiul lui Esau:

căpetenia Nahat, căpetenia Zerah, căpetenia Șama, căpetenia Miza. Acestea au fost căpeteniile lui Reuel în țara Edomului; aceștia au fost nepoții Basmatei, soția lui Esau.

18 Aceștia au fost fiii Oholibamei, soția lui Esau:

căpetenia Ieuș, căpetenia Ialam, căpetenia Korah; acestea au fost căpeteniile Oholibamei, fiica lui Ana și soția lui Esau.

19 Aceștia au fost fiii lui Esau, adică Edom, și acestea au fost căpeteniile lor.

20 Aceștia au fost fiii horitului Seir, locuitorii țării:

Lotan, Șobal, Țivon, Ana,

21 Dișon, Ețer și Dișan. Acestea au fost căpeteniile horiților, fiii lui Seir, în Edom.

22 Fiii lui Lotan au fost Hori și Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna.

23 Aceștia au fost fiii lui Șobal:

Alvan, Manahat, Ebal, Șefi și Onam.

24 Aceștia au fost fiii lui Țivon:

Aia și Ana; el este Ana, cel care a găsit izvoarele în pustie, pe când păștea măgarii tatălui său, Țivon.

25 Aceștia au fost copiii lui Ana:

Dișon și Oholibama, fiica lui Ana.

26 Aceștia au fost fiii lui Dișon:

Hemdan, Eșban, Itran și Cheran.

27 Aceștia au fost fiii lui Ețer:

Bilhan, Zaavan și Akan.

28 Aceștia au fost fiii lui Dișan:

Uț și Aran.

29 Acestea au fost căpeteniile horiților:

căpetenia Lotan, căpetenia Șobal, căpetenia Țivon, căpetenia Ana,

30 căpetenia Dișon, căpetenia Ețer și căpetenia Dișan. Acestea au fost căpeteniile horiților, potrivit cetelor lor în țara lui Seir.

Regii Edomului

31 Regii care au domnit în Edom, înainte ca vreun rege să domnească peste fiii lui Israel, au fost:

32 Bela, fiul lui Beor, a domnit în Edom; numele cetății sale era Dinhaba.

33 Când Bela a murit, Iobab, fiul lui Zerah, din Boțra, a domnit în locul lui.

34 Când Iobab a murit, Hușam, din țara temaniților, a domnit în locul lui.

35 Când Hușam a murit, Hadad, fiul lui Bedad, cel care i‑a învins pe midianiți la Moab, a domnit în locul lui. Numele cetății sale era Avit.

36 Când Hadad a murit, Samla, din Masreka, a domnit în locul lui.

37 Când Samla a murit, Saul din Rehobotul de lângă râua domnit în locul lui.

38 Când Saul a murit, Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a domnit în locul lui.

39 Când Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a murit, Hadar a domnit în locul lui; numele cetății sale era Pau. Numele soției sale era Mehetabeel, fiica lui Matred, fiica lui Me‑Zahab.

40 Numele căpeteniilor care provin din Esau, după clanurile și regiunile lor, sunturmătoarele:

căpetenia Timna, căpetenia Alva, căpetenia Ietet,

41 căpetenia Oholibama, căpetenia Ela, căpetenia Pinon,

42 căpetenia Chenaz, căpetenia Teman, căpetenia Mibțar,

43 căpetenia Magdiel și căpetenia Iram.

Acestea au fost căpeteniile Edomului, potrivit teritoriilor lor în țara pe care o stăpâneau. Esau a fost tatăl edomiților.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/36-76a363a8acbc13de7123fb045af3ed5d.mp3?version_id=126—

Iosif și frații săi

1 Iacov s‑a așezat în țara în care a locuit ca străin tatăl său, în țara Canaan.

2 Aceasta este istorialui Iacov.

La vârsta de șaptesprezece ani, Iosif păștea turma împreună cu frații săi, fiii Bilhei și ai Zilpei, soțiile tatălui său. Iosif a adus tatălui lor un raport rău despre ei.

3 Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toțiceilalțifii ai săi, pentru că era un fiu născut la bătrânețe, și i‑a făcut o tunică decorată.

4 Când frații săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei, l‑au urât pe Iosif și n‑au putut să‑i vorbească prietenește.

5 Iosif a avut un vispe carel‑a istorisit fraților săi, dar aceștia l‑au urât și mai mult.

6 El le‑a zis:

– Ascultați, vă rog, visul pe care l‑am avut!

7 Se făcea că noi legam snopii în mijlocul câmpului. Dar iată că snopul meu s‑a ridicat și a stat drept, iar snopii voștri s‑au adunat în jurul lui și s‑au plecat înaintea snopului meu.

8 Frații săi i‑au răspuns:

– Doar nu vei domni tu peste noi?! Doar nu ne vei stăpâni tu?!

Și l‑au urât și mai mult din cauza viselor și a cuvintelor sale.

9 Iosifa mai avut un vis și l‑a istorisitși pe acestafraților săi.

El a zis:

– Iată, am mai avut un vis. Se făcea că soarele, luna și unsprezece stele se plecau înaintea mea.

10 Dar când le‑a istorisitacest vistatălui și fraților săi, tatăl său l‑a mustrat, zicându‑i:

– Ce fel de vis este acesta pe care l‑ai avut? Oare vom veni eu, mama ta și frații tăi ca să ne plecăm până la pământ înaintea ta?

11 Frații săi l‑au invidiat, dar tatăl său a ținut minte acestvis.

Iosif este vândut de frații săi

12 Frații săi s‑au dus să pască turma tatălui lor lângă Șehem.

13 Israel i‑a zis lui Iosif:

– Știi că frații tăi pasc oile lângă Șehem. Vino, căcivreau săte trimit la ei.

El a răspuns:

– Iată‑mă,sunt gata.

14 Israeli‑a zis:

– Du‑te, vezi dacă frații tăi și turma sunt bine și adu‑mi vești.

Apoi l‑a trimis din valea Hebron.

Când a ajuns la Șehem,

15 un om l‑a găsit rătăcind pe câmp și l‑a întrebat:

– Ce cauți?

16 El a zis:

– Îi caut pe frații mei. Spune‑mi, te rog, unde pasc eiturma?

17 Omulacelai‑a răspuns:

– Au plecat de aici. Căci i‑am auzit: „Să mergem la Dotan.“

Iosif s‑a dus pe urma fraților săi și i‑a găsit la Dotan.

18 Aceștia l‑au văzut de departe și, înainte ca el să ajungă la ei, au pus la cale să‑l omoare.

19 Ei și‑au zis unul altuia:

– Iată că vine „stăpânul viselor“!

20 Haideți acum să‑l omorâm și să‑l aruncăm într-unul dinacestepuțuri. Vom spune că l‑a devorat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visele lui.

21 Dar când Ruben a auzitlucrul acesta,a încercatsă‑l scape din mâinile lor, zicând:

– Să nu‑i luăm viața!

22 Apoi Ruben le‑a zis:

– Să nu vărsați sânge! Aruncați‑l în acest puț din pustie, fără să vă întindeți mâna asupra lui.

Spunea aceastapentru ca să‑l scape din mâinile lor și să‑l aducă înapoi la tatăl său.

23 Când Iosif a ajuns la frații săi, aceștia l‑au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta,

24 l‑au luat și l‑au aruncat într‑un puț. Puțul era gol, fărăpic deapă în el.

25 Apoi s‑au așezat să mănânce pâine. Ridicându‑și ochii, s‑au uitat și iată că o caravană de‑a ismaeliților venea din Ghilad. Cămilele lor erau încărcate cu condimente, balsam și smirnă, și mergeau să le ducă în Egipt.

26 Iuda le‑a zis fraților săi: „Ce câștigăm dacă ne vom ucide fratele și‑i ascundem sângele?

27 Haideți să‑l vindem ismaeliților și să nu ne întindem mâna asupra lui, pentru că este fratele nostru,carne dincarnea noastră.“ Frații săi au fost de acord.

28 Când s‑au apropiat negustorii midianiți,frații săil‑au scos pe Iosif din puț și l‑au vândut ismaeliților cu douăzecide șechelide argint. Aceștia l‑au dus pe Iosif în Egipt.

29 Ruben s‑a întors la puț și iată că Iosif nu mai era acolo. El și‑a sfâșiat hainele,

30 s‑a întors la frații săi și a zis: „Băiatul a dispărut. Ce mă fac?“

31 Dar ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un țap și au înmuiat tunica în sânge.

32 I‑au trimis tunica decorată tatălui lor, zicând: „Am găsit asta. Vezi dacă nu cumva este tunica fiului tău.“

33 El a recunoscut‑o și a zis: „Este tunica fiului meu. L‑a devorat o fiară sălbatică. Fără îndoială, Iosif a fost sfâșiatîn bucăți.“

34 Atunci Iacov și‑a sfâșiat hainele, și‑a pus un sac pe coapse și l‑a bocit pe fiul său multe zile.

35 Toți fiii săi și toate fiicele sale au venit să‑l mângâie, dar el n‑a vrut să fie mângâiat, și a zis: „Bocind voi coborî la fiul meu în Locuința Morților.“ Așa l‑a plâns tatăl său.

36 Midianiții l‑au vândutpe Iosifîn Egipt lui Potifar, un demnitar al lui Faraon și comandant al gărzii.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/37-7c00bc418db98bf293fa481820235a28.mp3?version_id=126—

Iuda și Tamar

1 În vremea aceea, Iuda a plecat de la frații săi și s‑a stabilit lângă un adulamit pe nume Hira.

2 Iuda a văzut‑o acolo pe fiica unui canaanit, al cărui nume era Șua, a luat‑o de soție și a intrat la ea.

3 Ea a rămas însărcinată și a născut un fiu căruiaIudai‑a pus numele Er.

4 A rămas din nou însărcinată și a mai născut un fiu. Și ea i‑a pus numele Onan.

5 A născut iarăși un alt fiu și ea i‑a pus numele Șela.Iudaera la Chezib când l‑a născut ea.

6 Iuda i‑a luat o soție lui Er, întâiul său născut; numele ei era Tamar.

7 Dar Er, întâiul născut al lui Iuda, era rău în ochiiDomnului, astfel căDomnull‑a omorât.

8 Atunci Iuda i‑a zis lui Onan: „Intră la soția fratelui tău și împlinește‑ți față de ea datoria de cumnat: ridică‑i o sămânță fratelui tău.“

9 Dar pentru că știa că sămânța nu va fi a lui, Onan o vărsape pământ ori de câte ori intra la soția fratelui său, ca să nu‑i dea o sămânță fratelui său.

10 Ceea ce făcea el era rău în ochiiDomnului, așa căDomnull‑a omorât și pe el.

11 Atunci Iuda i‑a zis nurorii sale, Tamar: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va crește fiul meu Șela.“ Căci își spunea: „Să nu cumva să moară și acesta, ca frații săi.“ Astfel, Tamar s‑a întors în casa tatălui ei.

12 Au trecut multe zile, și soția lui Iuda, fiica lui Șua, a murit. După ce a fost mângâiat, Iuda s‑a suit la Timna împreună cu prietenul său, adulamitul Hira, la cei care‑i tundeau oile.

13 Tamarei i s‑a spus: „Iată că socrul tău se suie la Timna, ca să‑și tundă oile.“

14 Atunci ea și‑a schimbat hainele de văduvă și s‑a acoperit cu un văl. S‑a înfășurat și s‑a așezat la intrarea în Enayim, care se află în drum spre Timna, fiindcă văzuse că, deși Șela crescuse, ea nu‑i fusese dată de soție.

15 Când Iuda a văzut‑o, a crezut că este o prostituată, pentru că avea fața acoperită.

16 El s‑a îndreptat spre ea, de‑a lungul drumului, și i‑a zis:

– Lasă‑mă, te rog, să intru la tine!

Căci nu știa că este nora sa.

Ea a întrebat:

– Ce‑mi vei da, dacă intri la mine?

17 El a răspuns:

– Îți voi trimite un ied din turmă.

Ea a zis:

– Doar dacă îmi dai o garanție până îl vei trimite.

18 El a întrebat:

– Ce garanție să‑ți dau?

Atunci ea a zis:

– Sigiliultău, șnurul tău și toiagul din mâna ta.

El i le‑a dat și a intrat la ea, iar ea a rămas însărcinată prin el.

19 După aceea ea s‑a ridicat și a plecat. Apoi și‑a dat jos vălul și s‑a schimbat în hainele ei de văduvă.

20 Când Iuda a trimis iedul prin prietenul său adulamit, ca să ia garanția de la femeie,acestan‑a mai găsit‑o.

21 El i‑a întrebat pe oamenii din acel loc, zicând:

– Unde este hierodulacare stătea lângă drum, la Enayim?

Ei au răspuns:

– N‑a fost aici nicio hierodulă.

22 El s‑a întors la Iuda și a zis:

– N‑am găsit‑o. Mai mult, oamenii din acel loc au zis: „N‑a fost nicio hierodulă aici.“

23 Iuda a răspuns:

– Să păstreze pentru eace a luat. Altfel, ne vom face de râs. Iată, eu am trimis acest ied, dar n‑ai mai găsit‑o.

24 Cam după trei luni, lui Iuda i s‑a spus:

– Tamar, nora ta, s‑a prostituat și iată că a rămas și însărcinată în urma curviilorei.

Iuda a zis:

– Scoateți‑o afară ca să fie arsă.

25 În timp ce era scoasă afară, ea i‑a trimis vorbă socrului ei, zicând: „Bărbatul ale căruia sunt aceste lucruri m‑a lăsat însărcinată. Recunoaște, te rog, ale cui sunt sigiliul, șnurul și toiagul.“

26 Iuda le‑a recunoscut și a zis: „Ea este mai puțin vinovată decât mine, pentru că nu am dat‑o de soție fiului meu Șela.“ Și nu s‑a mai culcatniciodatăcu ea.

27 Când i‑a venit vremea să nască, iată că în pântecul ei erau gemeni.

28 În timpul nașterii,unul dintre eia scos mâna. Moașa i‑a apucat‑o și a legat‑o cu un fir cărămiziu, zicând: „Acesta a ieșit primul!“

29 Dar el și‑a tras mâna înapoi și iată că a ieșit fratele său. Atunci ea a zis: „Ce spărtură ai făcut!“ De aceea i s‑a pus numele Pereț.

30 După aceea a ieșit fratele său, cel cu firul roșu legat la mână, și i s‑a pus numele Zerah.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/38-d090b0c7a3bc782f170c6f5421f17c97.mp3?version_id=126—

Iosif și soția lui Potifar

1 Iosif a fost dus în Egipt, iar Potifar, comandant al gărziiși unul dintre demnitarii lui Faraon, l‑a cumpărat de la ismaeliții care‑l coborâseră acolo.

2 Domnula fost cu Iosif, astfel încât acesta a prosperat și a locuit în casa stăpânului său, egipteanul.

3 Stăpânul său a văzut căDomnulera cu Iosif și căDomnulîl ajuta să‑i prospere în mâini tot ce făcea.

4 Iosif a găsit bunăvoință înainteaacestuia și i‑a slujit, iarstăpânul săul‑a pusresponsabilpeste casa lui și i‑a dat în grijă tot ce avea.

5 De cândPotifarl‑a pusresponsabilpeste casa lui și peste tot ce avea,Domnula binecuvântat casa egipteanului datorită lui Iosif. Și binecuvântareaDomnuluia fost peste tot ce avea el, atât în casă, cât și pe câmp.

6 Astfel,stăpânula lăsat în grija lui Iosif tot ce avea și nu se preocupa de nimic, în afară de hrana pe care o mânca. Iosif era frumos la chip și frumos la înfățișare.

7 După toate acestea, soția stăpânului său a pus ochii pe Iosif și a zis:

– Culcă‑te cu mine!

8 Dar el a refuzat și i‑a zis soției stăpânului său:

– Iată, pentru că știe că sunt aici, stăpânul meu nu se preocupă de ce este în casă și mi‑a dat pe mână tot ce are.

9 Nimeni nu este mai mare decât mine în această casă, iar el nu m‑a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că ești soția lui. Deci cum aș putea să fac un rău așa de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?

10 Deși ea îi vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n‑a ascultat de eași n‑a vrutsă se întindă lângă ea ca să fie cu ea.

11 Într‑o zi însă, cândIosifa intrat în casă pentru a‑și îndeplini lucrarea și nimeni altcineva dintre oamenii casei nu era acolo,

12 ea l‑a apucat de haină, zicând: „Culcă‑te cu mine!“ Dar el și‑a lăsat haina în mâna ei, a fugit și a ieșit afară.

13 Când ea a văzut că și‑a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară,

14 i‑a chemat pe oamenii casei ei și le‑a zis: „Vedeți, ne‑a adus un evreu ca să‑și bată joc de noi. El a intrat la mine ca să se culce cu mine, dar eu am strigat cu glas tare.

15 Când a auzit că îmi ridic glasul și strig, și‑a lăsat haina lângă mine, a fugit și a ieșit afară.“

16 Ea i‑a ținut haina lângă ea până când a venit stăpânul lui acasă.

17 Apoi a vorbit cu el despre aceste lucruri, zicând: „Robul acela evreu, pe care ni l‑ai adus, a intrat la mine ca să‑și bată joc de mine.

18 Dar când mi‑am ridicat glasul și am strigat, și‑a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.“

19 Când stăpânul său a auzit cuvintele soției sale, care spunea: „Așa s‑a purtat robul tău cu mine!“, s‑a aprins de mânie.

20 Stăpânul lui Iosif l‑a luat și l‑a aruncat în temniță, în locul în care erau închiși prizonierii regelui. Și astfel a rămas acolo, în închisoare.

21 DarDomnula fost cu Iosif, Și‑a întins îndurarea peste el și a făcut să găsească bunăvoință la comandantul temniței.

22 Comandantul temniței i‑a dat în grija lui Iosif pe toți prizonierii care erau în temniță. Tot ceea ce se făcea acolo, se făcea prin el.

23 Comandantul temniței nu mai cerceta nimic din ceea ce era în grija lui Iosif, pentru căDomnulera cu acesta și îl ajuta să prospere în orice făcea.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/39-5009c4685bbab72488af35ec5504061f.mp3?version_id=126—

Visele celor doi demnitari ai lui Faraon

1 După toate acestea, paharnicul și brutarul regelui Egiptului au păcătuit împotriva stăpânului lor, regele Egiptului.

2 Faraon s‑a mâniat pe cei doi demnitari ai săi, pe căpetenia paharnicilor și pe căpetenia brutarilor,

3 și i‑a pus sub pază în casa comandantul gărzii, în temniță, în locul în care era închis și Iosif.

4 Comandantul gărzii i‑a dat în grija lui Iosif și el i‑a slujit, iar aceștia au rămas sub pază pentru o vreme.

5 Într‑o noapte, amândoi, atât paharnicul, cât și brutarul regelui Egiptului, care erau închiși în temniță, au avut câte un vis, fiecare vis cu semnificația lui.

6 Dimineața, când a venit la ei, Iosif s‑a uitat la aceștia și iată că erau tulburați.

7 El i‑a întrebat pe demnitarii lui Faraon, care erau sub pază împreună cu el în casa stăpânului său, zicând:

– De ce vă sunt fețele atât de triste astăzi?

8 Ei i‑au răspuns:

– Am avut niște vise, dar nu este nimeni care să ni le poată interpreta.

Atunci Iosif le‑a zis:

– Oare nu‑I aparțin lui Dumnezeu interpretărileviselor? Istorisiți‑mi‑le mie.

9 Căpetenia paharnicilor i‑a istorisit visul său lui Iosif și i‑a zis:

– În visul meu se făcea că înaintea mea era o viță.

10 În viță erau trei ramuri. Imediat după ce a înmugurit, i s‑a deschis floarea, iar ciorchinii s‑au făcut struguri copți.

11 Cupa lui Faraon era în mâna mea. Am luat strugurii, i‑am stors în cupă și am pus cupa în mâna lui Faraon.

12 Iosif i‑a zis:

– Aceasta este interpretarea visului: cele trei ramuri înseamnă trei zile.

13 Peste trei zile, Faraon îți va înălța capul și te va repune în slujbă, iar tu vei pune cupa în mâna sa, așa cum făceai înainte, când erai paharnicul lui.

14 Dar când îți va merge bine, te rog, adu‑ți aminte de mine și arată‑ți îndurarea față de mine. Amintește‑i lui Faraon de mine și scoate‑mă din această temniță,

15 pentru că am fost luat cu forța din țara evreilor. Și nici chiar aici n‑am făcut nimic pentru care să merit să fiu aruncat în temniță.

16 Când căpetenia brutarilor a văzut că Iosif a dat o interpretare îmbucurătoare, i‑a zis:

– Și eu eram în visul meu și se făcea că pe capul meu se aflau trei coșuri de pâine.

17 În coșul de deasupra erau tot felul de aluaturi coapte pentru Faraon, dar păsările le devorau din coșul de pe capul meu.

18 Iosif i‑a răspuns și i‑a zis:

– Aceasta este interpretarea visului: cele trei coșuri înseamnă trei zile.

19 Peste trei zile, Faraon îți va „înălța“ capulși te va atârna de un copac, iar păsările îți vor devora carnea.

20 A treia zi, Faraon și‑a sărbătorit ziua de naștere și le‑a dat un ospăț tuturor slujitorilor săi. Dintre slujitorii săi, Faraon a înălțat capul căpeteniei paharnicilor și pe al căpeteniei brutarilor.

21 El a reașezat în slujba de paharnic pe căpetenia paharnicilor, care a pus din nou cupa în mâna lui Faraon,

22 însă pe căpetenia brutarilor a atârnat‑o de un copac, întocmai cum le interpretase Iosif.

23 Dar căpetenia paharnicilor nu și‑a mai adus aminte de Iosif, ci l‑a uitat.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/40-9da80f71bf67852dcc42267176fc8497.mp3?version_id=126—