Category: Geneza

Istoria creării cerurilor și a pământului

1 La început, Dumnezeua creat cerurileși pământul.

2 Pământul era pustiuși gol. Peste suprafața adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste fața apelor.

3 Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“ Și a fost lumină.

4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună și a separat lumina de întuneric.

5 Dumnezeu a numit lumina „zi“, iar întunericul l‑a numit „noapte“. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua întâi.

6 Dumnezeu a zis: „Să fie o întindereîn mijlocul apelor și ea să separe apele de ape!“

7 Astfel, Dumnezeu a făcut întinderea și a separat apele care sunt sub întindere de apele care sunt deasupra întinderii. Și așa a fost.

8 Dumnezeu a numit întinderea „ceruri“. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a doua.

9 Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele care sunt sub ceruri și să apară uscatul!“ Și așa a fost.

10 Dumnezeu a numit uscatul „pământ“, iar apele care au fost adunate, le‑a numit „mări“. Dumnezeu a văzut călucrul acestaera bun.

11 Atunci Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vegetație: plante care să facă sămânță și pomi fructiferi care să facă rod cu sămânță în el pe pământ, după felul lor!“ Și așa a fost.

12 Pământul a dat vegetație: plante care fac sămânță, după felul lor, și pomi care fac rod cu sămânță în el, după felul lor. Dumnezeu a văzut călucrul acestaera bun.

13 Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a treia.

14 Dumnezeu a zis: „Să fie niște luminători pe întinderea cerurilor, care să separe ziua de noapte. Ei să fie pentru semne, pentru anotimpuri, pentru zile și pentru ani

15 și să slujească drept luminători pe întinderea cerurilor, ca să dea lumină pe pământ!“ Și așa a fost.

16 Dumnezeu a făcut cei doi luminători mari: luminătorul cel mare, ca să stăpânească ziua, și luminătorul cel mic, ca să stăpânească noaptea;a făcutși stelele.

17 Dumnezeu i‑a așezat pe întinderea cerurilor, ca să dea lumină pe pământ,

18 să stăpânească ziua și noaptea și să separe lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut călucrul acestaera bun.

19 Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a patra.

20 Dumnezeu a zis: „Să mișune apele de ființe vii și să zboare păsări deasupra pământului, pe suprafața întinderii cerurilor!“

21 Astfel, Dumnezeu a creat făpturile cele mari din ape, orice ființă vie, care se mișcă și de care mișună apele, după felul ei, și orice pasăre înaripată, după felul ei. Dumnezeu a văzut călucrul acestaera bun.

22 Dumnezeu le‑a binecuvântat, zicând: „Fiți roditoare, înmulțiți‑vă și umpleți apele mărilor. Să se înmulțească și păsările pe pământ!“

23 Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a cincea.

24 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul ființe vii, după felul lor: vite,târâtoareși vietăți ale pământului, după felul lor!“ Și așa a fost.

25 Dumnezeu a făcut vietățile pământului, după felul lor, vitele, după felul lor, și orice târâtoare a pământului, după felul ei. Dumnezeu a văzut călucrul acestaera bun.

Crearea omului

26 Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem omdupă chipul Nostru, după asemănarea Noastră. Ei să domnească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste orice animal care se târăște pe pământ!“

27 Astfel, Dumnezeu l‑a creat pe om după chipul Său,

după chipul lui Dumnezeu l‑a creat;

bărbat și femeie i‑a creat.

28 Dumnezeu i‑a binecuvântat și le‑a zis: „Fiți roditori și înmulțiți‑vă, umpleți pământul și supuneți‑l. Domniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice vietate care se târăște pe pământ!“

29 Apoi Dumnezeu a zis: „Iată, v‑am dat orice plantă care face sămânță și care este pe suprafața întregului pământ și orice pom care are fruct cu sămânță în el. Le veți avea ca hrană.

30 Iar oricărei vietăți a pământului, oricărei păsări a cerului și oricărui animal care se târăște pe pământ, tuturor acestora deci care au suflare de viață în ele,le‑am datca hrană orice plantă verde.“ Și așa a fost.

31 Dumnezeu S‑a uitat la tot ce a făcut și iată că toate erau foarte bune. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a șasea.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/1-aeae7010f94f1f9dabd7f7a5f864d4fb.mp3?version_id=126—

1 Astfel au fost sfârșite cerurile, pământul și întreaga lor oștire.

2 În ziua a șaptea, Dumnezeu Și‑a sfârșit lucrarea pe care o făcuse. El S‑a odihnitîn ziua a șaptea de toată lucrarea pe care o făcuse.

3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit‑o, pentru că în ea S‑a odihnit detoată lucrarea pe care a făcut‑o în creație.

Adam și Eva

4 Aceasta este istoriacerurilor și a pământului, când au fost create. În ziua cândDomnulDumnezeua făcut pământul și cerurile,

5 pe pământ nu era încă niciun tufiș, iar iarba câmpului încă nu încolțise pentru căDomnulDumnezeu nu dăduse ploaie pe pământ și nu era niciun om ca să lucreze pământul,

6 ci un izvorse ridica din pământ și uda toată suprafața pământului.

7 AtunciDomnulDumnezeu l‑a întocmit pe Adamdin țărâna pământului și a suflat în nările lui suflare de viață, iar Adam a devenit un suflet viu.

8 DomnulDumnezeu a plantat o grădină în Eden, în răsărit, și l‑a pus acolo pe omul pe care îl întocmise.

9 DomnulDumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni pentru hrană, precum și Pomul Vieții, în mijlocul grădinii, și Pomul Cunoașterii Binelui și a Răului.

10 Un râu ieșea din Eden ca să ude grădina, iar de acolo se despărțea în patru brațe.

11 Numele celui dintâi este Pișon. El înconjura toată țara Havila, unde este aur.

12 Aurul acelei țări este bun. Acolo se găsesc și bedeliumși piatră de onix.

13 Numele celui de‑al doilea râu este Ghihon. El înconjura toată țara Cuș.

14 Numele celui de‑al treilea râu este Hiddekel. El curge la răsăritul Așurului. Al patrulea râu este Eufratul.

15 DomnulDumnezeu l‑a luat pe Adam și l‑a așezat în grădina Edenului, ca s‑o lucreze și s‑o păzească.

16 DomnulDumnezeu i‑a poruncit lui Adam, zicând: „Să mănânci, desigur, din orice pom din grădină,

17 dar din Pomul Cunoașterii Binelui și a Răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, sigur vei muri!“

18 ApoiDomnulDumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur. Îi voi face un ajutor potrivit.“

19 DomnulDumnezeu a întocmit din pământ fiecare vietate a câmpului și fiecare pasăre a cerului și le‑a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi. Și orice nume pe care Adam îl punea fiecărei ființe vii, acela îi era numele.

20 Adam le‑a pus nume tuturor vitelor și păsărilor cerului și fiecărei vietăți a câmpului, însă pentru el nu s‑a găsit niciun ajutor potrivit.

21 AtunciDomnulDumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, iar acesta a adormit. El a luat una dintre coastele lui și a închis carnea la locul ei.

22 Și, din coasta pe care a luat‑o din Adam,DomnulDumnezeu a făcut o femeie și a adus‑o la Adam.

23 Atunci Adam a zis:

„În sfârșit, aceasta este os din oasele mele

și carne din carnea mea.

Aceasta se va numi «femeie»,

pentru că a fost luată din bărbat.“

24 De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, iar ei vor fi un singur trup.

25 Omul și soția lui erau amândoi goi și nu le era rușine.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/2-d648b3119f7f8bd539b849e6d60e699d.mp3?version_id=126—

Căderea în păcat și consecințele sale

1 Șarpele era mai vicleandecât orice vietate a câmpului, pe care o făcuseDomnulDumnezeu.

El i‑a zis femeii:

– A zis într-adevăr Dumnezeu: „Să nu mâncați din orice pom din grădină“?

2 Femeia i‑a răspuns șarpelui:

– Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină,

3 dar despre pomul care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncați din el și nici să nu‑l atingeți, ca nu cumva să muriți!“

4 Dar șarpele i‑a zis femeii:

– Sigur nu veți muri!

5 Căci Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.

6 Când femeia a văzut că pomul era bun pentru hrană, că era o plăcerepentru ochi și că pomul era de doritca să facă pe cineva înțelept, a luat din rodul lui și a mâncat. I‑a dat și soțului ei, care era cu ea, și a mâncat și el.

7 Atunci li s‑au deschis ochii la amândoi și au cunoscut că sunt goi. Astfel, ei au cusut laolaltă frunze de smochin și și‑au făcut învelitori.

8 Ei au auzit glasulDomnuluiDumnezeu, Care umbla prin grădină în adiereazilei, și s‑au ascuns de fațaDomnuluiDumnezeu printre pomii din grădină.

9 DarDomnulDumnezeu l‑a chemat pe Adam și i‑a zis:

– Unde ești?

10 El a răspuns:

– Am auzit glasul Tău în grădină, dar mi‑a fost teamă pentru că eram gol. De aceea m‑am ascuns.

11 El a zis:

– Cine ți‑a spus că ești gol? Ai mâncat cumva din pomul din care ți‑am poruncit să nu mănânci?

12 Omul a răspuns:

– Femeia pe care mi‑ai dat‑o ca să fie cu mine, ea mi‑a dat din pom și am mâncat.

13 AtunciDomnulDumnezeu i‑a zis femeii:

– Ce‑ai făcut?

Femeia a răspuns:

– Șarpele m‑a înșelat și am mâncat.

14 DomnulDumnezeu i‑a zis șarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta,

blestemat ești tu între toate vitele

și între toate vietățile de pe câmp.

Vei umbla pe pântec

și vei mânca țărână în toate zilele vieții tale.

15 Voi pune dușmănie între tine și femeie,

între sămânțata și sămânța ei.

Sămânța eiîțiva zdrobi capul,

iar tu îi vei zdrobi călcâiul.“

16 Femeii i‑a zis:

„Voi face ca durerile nașteriisă‑ți fie mari;

cu durere vei naște copii.

Dorința ta va fi înspre soțul tău,

iar el va stăpâni peste tine.“

17 Iar lui Adam i‑a zis: „Pentru că ai ascultat de soția ta și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem, zicând: «Să nu mănânci din el»,

blestemat este pământul din cauza ta.

Cu durere îți vei lua hrana din el

în toate zilele vieții tale.

18 Spini și mărăcini îți va da,

iar tu vei mânca din plantele câmpului.

19 Cu sudoarea frunții tale

îți vei mânca pâinea,

până când te vei întoarce în pământ,

pentru că din el ai fost luat.

Căci țărână ești

și în țărână te vei întoarce.“

20 Adam i‑a pus soției sale numele Eva, pentru că ea a fost mama tuturor celor vii.

21 DomnulDumnezeu a făcut niște tunici din piele pentru Adam și pentru soția sa și i‑a îmbrăcat.

22 AtunciDomnulDumnezeu a zis: „Iată, omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul. Acum, să nu cumva să‑și întindă mâna și să ia și din Pomul Vieții ca să mănânce și să trăiască veșnic!“

23 Astfel,DomnulDumnezeu l‑a trimispe om afară din grădina Edenului ca să lucreze pământul din care fusese luat.

24 După ce l‑a alungat pe om, a pus la răsăritul grădinii Edenului niște heruvimi și o sabie învăpăiată care se rotea, ca să păzească drumul spre Pomul Vieții.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/3-caa62e37310bc05260f475be43e264a0.mp3?version_id=126—

Cain și Abel

1 Adam a cunoscut‑ope soția sa, Eva, iar ea a rămas însărcinată și l‑a născut pe Cain. Ea a zis: „Am obținut un om cuajutorulDomnului.“

2 Apoi l‑a născut pe Abel, fratele luiCain. Abel păstorea turmele, iar Cain lucra pământul.

3 După o vreme, Cain I‑a adusDomnuluiun dar de mâncare din rodul pământului,

4 iar Abel I‑a adus și elun dar de mâncaredin întâii născuți ai turmei sale și din grăsimea lor.Domnula privit cu plăcere spre Abel și darul lui de mâncare,

5 însă spre Cain și darul lui de mâncare n‑a privit cu plăcere. Cain s‑a mâniat foarte tare și i s‑a posomorât fața.

6 Domnuli‑a zis lui Cain: „De ce te‑ai mâniat și de ce ți s‑a posomorât fața?

7 Dacă faci ce este bine, oare nu vei fi primit?Dar dacă nu faci ce este bine, păcatul pândește la ușă. Dorința lui este împotriva ta, dar tu să‑l stăpânești.“

8 Cain i‑a zis fratelui său, Abel: „Hai să ieșim la câmp!“ Pe când se aflau acolo, Cain s‑a ridicat împotriva lui Abel, fratele său, și l‑a ucis.

9 AtunciDomnull‑a întrebat pe Cain:

– Unde este Abel, fratele tău?

El a răspuns:

– Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?

10 Domnula zis:

– Ce‑ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ către Mine!

11 Acum tu ești blestemat,alungatde pe pământul care și‑a deschis gura să primească sângele fratelui tău din mâna ta.

12 Când vei lucra pământul, el nu‑ți va mai da recolta.Vei fi fugar și rătăcitor pe pământ.

13 Cain I‑a zisDomnului:

–Pedeapsa pentrunelegiuirea mea este prea mare ca s‑o pot purta.

14 Iată, Tu m‑ai izgonit azi de pe fața pământului și voi fi ascuns dinaintea feței Tale. Voi fi fugar și rătăcitor pe pământ și oricine mă va găsi mă va ucide.

15 Domnuli‑a zis:

– Nicidecum! Dacă cineva îl va ucide pe Cain, acesta va fi răzbunat de șapte ori.

Domnula hotărât un semn pentru Cain, pentru ca oricine îl va găsi să nu‑l omoare.

16 Cain a ieșit dinaintea fețeiDomnuluiși s‑a așezat în țara Nod, la răsărit de Eden.

Urmașii lui Cain

17 Cain a cunoscut‑o pe soția sa, iar ea a rămas însărcinată și l‑a născut pe Enoh. Cain a construit o cetate și i‑a pus numele Enoh, după numele fiului său.

18 Lui Enoh i s‑a născut Irad, iar Irad a fost tatăllui Mehuiael. Mehuiael a fost tatăl lui Metușael, iar Metușael a fost tatăl lui Lameh.

19 Lameh și‑a luat două soții. Numele celei dintâi era Ada, iar numele celei de‑a doua era Țila.

20 Ada l‑a născut pe Iabal. El a fost tatăl celor care locuiesc în corturi și au turme.

21 Numele fratelui său era Iubal. El a fost tatăl tuturor celor care cântă cu lira și cu fluierul.

22 Țila l‑a născut pe Tubal-Cain, cel care a făurit tot felul de unelte din bronz și fier. Sora lui Tubal-Cain a fost Naama.

23 Lameh le‑a zis soțiilor sale:

„Ada și Țila, ascultați‑mi glasul!

Soții ale lui Lameh, luați aminte la cuvântarea mea!

Căci am ucisun om pentru rana mea

și un tânăr pentru vânătaiamea.

24 Dacă de șapte ori va fi răzbunat Cain,

Lamehva fi răzbunatde șaptezeci și șapte de ori.“

25 Adam a cunoscut‑o din nou pe soția sa. Aceasta a născut un fiu căruia i‑a pus numele Set, zicând: „Dumnezeu mi‑a rânduit o altă sămânțăîn locul lui Abel, deoarece l‑a ucis Cain.“

26 Lui Set i s‑a născut un fiu căruia i‑a pus numele Enoș. Atunci au început să cheme NumeleDomnului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/4-d7ce701f08943fe7803fa7e37db2f883.mp3?version_id=126—

Urmașii lui Adam până la Noe

1 Aceasta este cartea istorieilui Adam. În ziua în care l‑a creat Dumnezeu pe om, l‑a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.

2 I‑a creat bărbat și femeie. În ziua în care i‑a creat, i‑a binecuvântat și le‑a pus numele de „om“.

3 La vârsta de o sută treizeci de ani, lui Adam i s‑a născut un fiu după asemănarea sa, după chipul său, iar el i‑a pus numele Set.

4 După nașterea lui Set, Adam a mai trăit opt sute de ani și i s‑au mai născut fii și fiice.

5 Astfel, toate zilele pe care le‑a trăit Adam au fost nouă sute treizeci de ani; apoi a murit.

6 La vârsta de o sută cinci ani, lui Set i s‑a născut Enoș.

7 După nașterea lui Enoș, Set a mai trăit opt sute șapte ani și i s‑au mai născut fii și fiice.

8 Astfel, toate zilele lui Set au fost nouă sute doisprezece ani; apoi a murit.

9 La vârsta de nouăzeci de ani, lui Enoș i s‑a născut Chenan.

10 După nașterea lui Chenan, Enoș a mai trăit opt sute cincisprezece ani și i s‑au mai născut fii și fiice.

11 Astfel, toate zilele lui Enoș au fost nouă sute cinci ani; apoi a murit.

12 La vârsta de șaptezeci de ani, lui Chenan i s‑a născut Mahalalel.

13 După nașterea lui Mahalalel, Chenan a mai trăit opt sute patruzeci de ani și i s‑au mai născut fii și fiice.

14 Astfel, toate zilele lui Chenan au fost nouă sute zece ani; apoi a murit.

15 La vârsta de șaizeci și cinci de ani, lui Mahalalel i s‑a născut Iared.

16 După nașterea lui Iared, Mahalalel a mai trăit opt sute treizeci de ani și i s‑au mai născut fii și fiice.

17 Astfel, toate zilele lui Mahalalel au fost opt sute nouăzeci și cinci de ani; apoi a murit.

18 La vârsta de o sută șaizeci și doi de ani, lui Iared i s‑a născut Enoh.

19 După nașterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani și i s‑au mai născut fii și fiice.

20 Astfel, toate zilele lui Iared au fost nouă sute șaizeci și doi de ani; apoi a murit.

21 La vârsta de șaizeci și cinci de ani, lui Enoh i s‑a născut Metușelah.

22 După nașterea lui Metușelah, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani și i s‑au mai născut fii și fiice.

23 Astfel, toate zilele lui Enoh au fost de trei sute șaizeci și cinci de ani.

24 Enoh a umblat cu Dumnezeu. Apoi n‑a mai fostgăsit, pentru că Dumnezeu l‑a luat.

25 La vârsta de o sută optzeci și șapte de ani, lui Metușelah i s‑a născut Lameh.

26 După nașterea lui Lameh, Metușelah a mai trăit șapte sute optzeci și doi de ani și i s‑au mai născut fii și fiice.

27 Astfel, toate zilele lui Metușelah au fost nouă sute șaizeci și nouă de ani; apoi a murit.

28 La vârsta de o sută optzeci și doi de ani, lui Lameh i s‑a născut un fiu

29 căruia i‑a pus numele Noe, zicând: „Acesta ne va mângâia în lucrul și durerea mâinilor noastre,care vindin pământul pe care l‑a blestematDomnul.“

30 După nașterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci și cinci de ani și i s‑au mai născut fii și fiice.

31 Astfel, toate zilele lui Lameh au fost șapte sute șaptezeci și șapte de ani; apoi a murit.

32 La vârsta de cinci sute de ani, lui Noe i s‑au născut Sem, Ham și Iafet.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/5-4314142c794dacdc81d0012a73335f7e.mp3?version_id=126—

Potopul

1 Când oamenii au început să se înmulțească pe fața pământului și li s‑au născut fiice,

2 fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase și și‑au luat soții dintre toate acelea pe care le‑au ales.

3 AtunciDomnula zis: „Duhul Meu nu va rămânepentru totdeauna în om, pentru că el însuși este carne; zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.“

4 Uriașiierau pe pământ în zilele acelea, și chiar și după aceea, când fiii lui Dumnezeuau intratla fiicele oamenilor și ele le‑au născutcopii. Aceștia au fost vitejii din vechime, oameni cu renume.

5 Domnula văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că fiecare înclinație a gândurilor inimiilui era toată ziua numaiînsprerău.

6 DomnuluiI‑a părut rău că l‑a făcut pe om pe pământ și S‑a întristat în inima Lui.

7 Domnula zis: „Îl voi șterge de pe fața pământului pe omul pe care l‑am creat, de la om până la vite, până la târâtoareși până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i‑am făcut.“

8 Dar Noe a găsit bunăvoință înainteaDomnului.

Vestirea potopului

9 Aceasta este istorialui Noe. Noe a fost un om drept, fără pată în generația sa. Noe a umblat cu Dumnezeu.

10 Lui Noe i s‑au născut trei fii: Sem, Ham și Iafet.

11 Pământul era pervertit înaintea lui Dumnezeu și plin de violență.

12 Dumnezeu S‑a uitat spre pământ și iată că acesta era pervertit, căci orice făpturăîși pervertise calea pe pământ.

13 Dumnezeu i‑a zis lui Noe: „Sfârșitul oricărei făpturi estehotărâtînaintea Mea, pentru că pământul este plin de violență din cauza lor. Iată, le voi distruge împreună cu pământul.

14 Fă‑ți o arcă din lemn de gofer. Să faci în arcă niște încăperiși s‑o acoperi cu smoală pe dinăuntru și pe din afară.

15 Să o faci astfel: lungimea arcei să fie de trei sute de coți, lățimea – de cincizeci, iar înălțimea – de treizeci.

16 Să faci pentru arcă un acoperiș, pe care să‑l termini la un cotdeasupra. Să pui ușaacesteiarce pe o parte a sa și să faci trei punți: una jos, a douala mijloc, iar a treiasus.

17 Iată că Eu voi aduce un potop de apă pe pământ, ca să distrug orice făptură de sub ceruri, care are suflare de viață în ea. Și tot ce este pe pământ va pieri.

18 Dar voi încheia legământul Meu cu tine, iar tu vei intra în arcă împreună cu fiii tăi, cu soția ta și cu soțiile fiilor tăi.

19 Din tot ce este viu, din orice făptură, să aduci în arcă două din fiecare, ca să le ții în viață împreună cu tine. Ele să fie un mascul și o femelă.

20 Să vină la tine înăuntru, ca să le ții în viață, câte două din fiecare fel de păsări, din fiecare fel de vite și din orice târâtoare a pământului, după felul ei.

21 Iar tu, ia cu tine din fiecare fel de hrană care se poate mânca și depoziteaz‑o. Aceasta va fi hrana ta și a lor.“

22 Noe a făcut totul așa cum i‑a poruncit Dumnezeu; așa a făcut.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/6-4291125b816a36aed05f4d882fd3cbaa.mp3?version_id=126—

1 ApoiDomnuli‑a zis lui Noe: „Intră în arcă, tu și toată familia ta, căci te‑am văzut dreptînaintea Mea în această generație.

2 De asemenea, ia cu tine șapte perechi din toate animalele curate, mascul și femelă, și câte o pereche din animalele necurate, mascul și femelă.

3 Ia câte șapte perechi din păsările cerului, mascul și femelă, ca să le păstrezi vie sămânța pe fața întregului pământ,

4 pentru că, peste șapte zile, voi trimite ploaie pe pământ timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți și voi șterge de pe fața pământului toate viețuitoarele pe care le‑am făcut.“

5 Noe a făcut totul așa cum i‑a poruncitDomnul.

6 Noe avea șase sute de ani când au venit apele potopului pe pământ.

7 Noe a intrat în arcă împreună cu fiii săi, cu soția sa și cu soțiile fiilor săi, din cauza apelor potopului.

8 Dintre animalele curate și dintre animalele care nu sunt curate, dintre păsări și orice se târăște pe pământ

9 au intrat în arca lui Noe două câte două, mascul și femelă, așa cum i‑a poruncit Dumnezeu lui Noe.

10 După șapte zile, au venit pe pământ apele potopului.

11 În al șase sutelea an al vieții lui Noe, în luna a doua, în a șaptesprezecea zi a lunii, în ziua aceea, au țâșnit toate izvoarele marelui adânc și s‑au deschis stăvilarele cerului.

12 Ploaia a căzut pe pământ timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți.

13 Noe, fiii săi, Sem, Ham și Iafet, soția sa, precum și cele trei soții ale fiilor săi au intrat în arcă în aceeași zi,

14 ei și orice vietate, după felul ei, orice vită, după felul ei, orice animal care se târăște pe pământ, după felul lui, și orice pasăre, după felul ei – orice zburătoare, orice înaripată.

15 Au venit la Noe în arcă, două câte două, din orice făptură care are suflare de viață în ea.

16 Cele ce au venit erau mascul și femelă din orice făptură. Ele au intratîn arcă, așa cum i‑a poruncit Dumnezeu lui Noe. ApoiDomnula închisarcaîn urma acestuia.

17 Potopul a ținut patruzeci de zile pe pământ. Apele au crescut și au înălțat arca, iar ea s‑a ridicat cu mult deasupra pământului.

18 Apele s‑au ridicat și au crescut mult pe pământ, iar arca plutea deasupra apelor.

19 Apele s‑au ridicat așa de mult pe pământ, încât toți munții înalți de sub cerul întreg au fost acoperiți.

20 Apele s‑au ridicat deasupra munților cu cincisprezece coțiși astfel munții au fost acoperiți.

21 Orice făptură care se mișca pe pământ a pierit: păsări, vite, vietăți, orice animal care mișună pe pământ și orice om.

22 Tot ceea ce avea în nări suflare de duh de viață, din tot ce era pe uscat, a murit.

23 El a șters toate viețuitoarele care erau pe fața pământului, de la om până la vite, târâtoare și păsări ale cerului. Ele au fost șterse de pe pământ. Numai Noe a fost lăsat, precum și cei care erau cu el în arcă.

24 Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/7-15015865ca6267d86ad4dc4c60d98963.mp3?version_id=126—

1 Dumnezeu Și‑a adus amintede Noe și de toate vietățile sălbatice și toate vitele care erau cu el în arcă. Dumnezeu a făcut să sufle un vânt peste pământ, iar apele s‑au potolit.

2 Izvoarele adâncului și stăvilarele cerului au fost închise, iar ploaia din cer a fost oprită.

3 Apele au început să se retragă de pe pământ. La sfârșitul celor o sută cincizeci de zile, ele au scăzut,

4 iar în luna a șaptea, în a șaptesprezecea zi a lunii, arca s‑a oprit pe munții Ararat.

5 Apele au continuat să scadă până în luna a zecea, iar în ziua întâi a lunii a zecea, s‑au văzut vârfurile munților.

6 După patruzeci de zile,Noe a deschis fereastra arcei pe care a făcut‑o

7 și a trimis afară un corb, care a ieșit, ducându‑se și întorcându‑se, până când apele de pe pământ au secat.

8 Apoi a trimis un porumbel ca să vadă dacă apele de pe suprafața pământului au scăzut.

9 Dar porumbelul n‑a găsit niciun loc de odihnă pentru talpa piciorului său și s‑a întors la Noe în corabie, căci încă mai era apă pe suprafața întregului pământ. Noe și‑a întins mâna, l‑a luat și l‑a adus la el în arcă.

10 A mai așteptat alte șapte zile și a trimis iarăși porumbelul afară din arcă.

11 Porumbelul s‑a întors la el seara și iată că în ciocul lui avea o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a înțeles că apele de pe pământ scăzuseră.

12 A mai așteptat alte șapte zile și a trimis iarăși porumbelul, dar acesta nu s‑a mai întors la el.

13 În anul șase sute unu, în prima lună, în ziua întâi a lunii, apele secaseră de pe pământ. Noe a dat la o parte învelitoarea arcei, s‑a uitat și iată că suprafața pământului era uscată.

14 În a douăzeci și șaptea zi a lunii a doua, pământul era uscat.

15 Atunci Dumnezeu i‑a vorbit lui Noe, zicând:

16 „Ieși din arcă, tu, împreună cu soția ta, cu fiii tăi și cu soțiile acestora.

17 Scoate afară toate vietățile, de orice fel, care sunt cu tine – păsări, animaleși orice animal care se târăște pe pământ– pentru ca ele să se răspândească pe pământ, să fie roditoare și să se înmulțească.“

18 Astfel, Noe a ieșitdin arcăîmpreună cu fiii săi, cu soția sa și cu soțiile fiilor săi.

19 De asemenea, orice vietate, orice târâtoare și orice pasăre, tot ce mișună pe pământ, potrivit familiilor lor, au ieșit și ele din arcă.

20 Atunci Noe a zidit un altarDomnului, a luat din toate animalele curate și din toate păsările curate și le‑a adus ca ardere‑de‑tot pe altar.

21 Domnula simțit aroma plăcută și a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului, căciînclinația inimii lui este rea din tinerețe, și nici nu voi mai distruge toate viețuitoarele, așa cum am făcut‑o.

22 Atât timp cât va fi pământul, nu vor înceta

semănatul și seceratul,

frigul și căldura,

vara și iarna,

ziua și noaptea.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/8-6041bbefbedbbba764daaf43f56c0664.mp3?version_id=126—

Legământul lui Dumnezeu cu Noe

1 Dumnezeu i‑a binecuvântat pe Noe și pe fiii săi și le‑a zis: „Fiți roditori, înmulțiți‑vă și umpleți pământul!

2 Teama și spaima de voi va fi peste orice vietate de pe pământ, peste orice pasăre a cerului, peste orice se târăște pe pământ și peste toți peștii mării. Ele v‑au fost date în mâinile voastre.

3 Tot ce se mișcă și are viață vă va fi hrană. Așa cumv‑am datplantele verzi,acumvă dau totul.

4 Numai să nu mâncați carne cu viața ei, adică sângele ei.

5 Căci, cu siguranță, voi cere înapoi sângele vieții voastre. Îl voi cere de la orice vietate. Și voi cere viața omului din mâna omului, din mâna fiecărui frate al său.

6 Celui ce varsă sângele omului,

de om sângele‑i va fi vărsat;

căci după chipul lui Dumnezeu

l‑a făcut El pe om.

7 Iar voi, fiți roditori și înmulțiți‑vă. Răspândiți‑vă pe pământ și înmulțiți‑vă pe el.“

8 Apoi Dumnezeu le‑a vorbit lui Noe și fiilor lui, care erau cu el, zicând:

9 „Iată, Eu închei legământul Meu cu voi, cu sămânțavoastră după voi

10 și cu orice ființă vie care este cu voi – păsări, vite și orice vietate a pământului care este cu voi, toate cele care au ieșit din arcă – cu orice vietate a pământului.

11 Închei legământul Meu cu voi: nu va mai fi nimicită orice făptură de apele unui potop și nu va mai fi un potop ca să distrugă pământul.“

12 Dumnezeu a zis: „Acesta este semnul legământului pe care‑l fac între Mine și voi și orice ființă vie care este cu voi, de‑a lungul generațiilor viitoare:

13 voi pune în nori curcubeul Meu, și el va fi semnul legământului dintre Mine și pământ.

14 Când voi aduce nori peste pământ, iar curcubeul se va vedea în nori,

15 Îmi voi aminti de legământul Meu cu voi și cu orice ființă vie, de orice trup. Și apele nu vor mai deveni potop, ca să distrugă orice făptură.

16 Când curcubeul va fi în nori, îl voi vedea și Îmi voi aminti de legământul veșnic dintre Dumnezeu și orice ființă vie, de orice trup, care este pe pământ.“

17 Dumnezeu i‑a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l‑am încheiat între Mine și orice făptură care este pe pământ.“

Fiii lui Noe

18 Fiii lui Noe, care au ieșit din arcă, au fost: Sem, Ham și Iafet. Ham a fost tatăl lui Canaan.

19 Aceștia trei au fost fiii lui Noe și din ei s‑au răspânditoameni petot pământul.

20 Noe, om al pământului, a început să planteze o vie.

21 El a băut vin, s‑a îmbătat și s‑a dezbrăcat în cortul său.

22 Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său și le‑a spus celor doi frați ai săi de afară.

23 Dar Sem și Iafet au luat o haină, și‑au pus‑o pe umeri, au intratîn cort, mergândcu spatele și au acoperit goliciunea tatălui lor. Fețele lor erau întoarse, astfel încât ei n‑au văzut goliciunea tatălui lor.

24 Când Noe s‑a trezit din beție și a aflat ce i‑a făcut fiul său cel mai tânăr,

25 a zis:

„Blestematsă fieCanaan!

Să fie robul robilor,

față de frații săi.“

26 Apoi a zis:

„Binecuvântatsă fieDomnul, Dumnezeul lui Sem,

iar Canaan să‑i fie rob.

27 Fie ca Dumnezeu să mărească teritoriul lui Iafet;

el să locuiască în corturile lui Sem,

iar Canaan să‑i fie rob.“

28 După potop Noe a mai trăit trei sute cincizeci de ani.

29 Astfel, Noe a trăit în total nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/9-eb80eac8648c47e5a1549db941466898.mp3?version_id=126—

Formarea și răspândirea neamurilor pe pământ

1 Aceasta este istoriafiilor lui Noe – Sem, Ham și Iafet – și aceștiaau fostfiii care li s‑au născut după potop.

Iafetiții

2 Fiiilui Iafetau fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meșek și Tiras.

3 Fiii lui Gomerau fost: Așchenaz, Rifat și Togarma.

4 Fiii lui Iavanau fost: Elișa, Tarșiș, Chitim și Rodanim.

5 Din aceștia s‑au răspândit în ținuturile lor neamurile de pe coastă, fiecare cu limba lui, potrivit clanurilorlor, în neamurile lor.

Hamiții

6 Fiii lui Hamau fost: Cuș, Mițrayim, Put și Canaan.

7 Fiii lui Cușau fost: Seba, Havila, Sabta, Rama și Sabteca.

Fiii lui Ramaau fost: Șeba și Dedan.

8 Lui Cuș i s‑a născut Nimrod. Acesta a început să fie un om viteaz pe pământ.

9 El a fost un vânător viteaz înainteaDomnului. De aceea se spune: „Ca Nimrod, vânător viteaz înainteaDomnului.“

10 El a domnit la început peste Babel, Erec, Akkad și Calne, în țara Șinar.

11 Din acea țară, el s‑a dus în Așurși a construit Ninive, Rehobot‑Ir, Calah

12 și Resen,care esteîntre Ninive și Calah; aceasta este cetatea cea mare.

13 Din Mițrayim provin ludiții, anamiții, lehabiții, naftuhiții,

14 patrusiții, casluhiții și caftoriții; din casluhiți provin filistenii.

15 Lui Canaan i s‑a născut Sidon, întâiul său născut, și Het;

16 din Canaan provinși iebusiții, amoriții, ghirgașiții,

17 hiviții, archiții, siniții,

18 arvadiții, țemariții și hamatiții.

După aceea, clanurile canaaniților s‑au răspândit,

19 iar hotarele lor se întindeau de la Sidon spre Gherar, până la Gaza și apoi spre Sodoma, Gomora, Adma și Țeboim, până la Lașa.

20 Aceștiaau fosturmașii lui Ham, potrivit clanurilor lor, potrivit limbilor lor, în țările și în neamurile lor.

Semiții

21 I s‑au născut fii și lui Sem, fratele mai mare al lui Iafet. Sem a fost tatăl tuturor fiilor lui Eber.

22 Fiii lui Semau fost: Elam, Așur, Arpahșad, Lud și Aram.

23 Fiii lui Aramau fost: Uț, Hul, Gheter și Maș.

24 Lui Arpahșad i s‑a născut Șelah,

iar lui Șelah i s‑a născut Eber.

25 Lui Eber i s‑au născut doi fii: numele unuia era Peleg, pentru că în timpul vieții lui a fost împărțit pământul, iar numele fratelui său era Ioktan.

26 Lui Ioktan i s‑au născut Almodad, Șelef, Hațar-Mavet, Iarah,

27 Hadoram, Uzal, Dikla,

28 Obal, Abimael, Șeba,

29 Ofir, Havila și Iobab. Toți aceștiaau fostfiii lui Ioktan.

30 Regiunea în care locuiau se întindea de la Meșa spre Sefar, muntele de la răsărit.

31 Aceștiaau fosturmașii lui Sem, potrivit clanurilor lor, potrivit limbilor lor, în țările lor și potrivit neamurilor lor.

32 Acesteaau fostclanurile fiilor lui Noe, potrivit urmașilor lor, în neamurile lor. Din ei s‑au răspândit neamurile pe pământ, după potop.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/10-33964b6b1c3d0609cd47307a7daa262f.mp3?version_id=126—