Category: Faptele Apostolilor

1 Apostolii și frații care erau în Iudeea au auzit că neamurile au primit și ele Cuvântul lui Dumnezeu.

2 Când Petru s‑a suit la Ierusalim, unii dintrecreștiniicircumciși îl judecau,

3 zicând:

– Ai intratîn casăla niște bărbați necircumciși și ai mâncat cu ei!

4 Atunci Petru a început să le explice pe rând cele întâmplate și le‑a zis:

5 – Eram în cetatea Iafo și, în timp ce mă rugam, am avut, într‑o răpire sufletească, o viziune.Am văzutun obiect coborând – ceva ca o pânză mare fiind adusă jos din cer, de cele patru colțuri – și venind până la mine.

6 M‑am uitat în ea cu atenție și am văzut patrupede de pe pământ, fiare sălbatice, târâtoareși păsări ale cerului.

7 Apoi am auzit un glas care mi‑a zis: „Petru, ridică‑te, înjunghie și mănâncă!“

8 Însă eu am zis: „Nicidecum, Doamne! Căci niciodată n‑a intrat în gura mea ceva întinat sau necurat!“

9 Dar glasul mi‑a vorbit a doua oară din cer: „Ceea ce a curățit Dumnezeu, să nu consideri întinat!“

10 Lucrul acesta s‑a întâmplat de trei ori. Apoi toate au fost ridicate iarăși la cer.

11 Și iată că imediat după aceea, lapoartacasei în care eram, stăteau trei bărbați trimiși la mine din Cezareea.

12 Duhul mi‑a spus să mă duc cu ei fără să fac deosebire. Împreună cu mine au mers și acești șase frați. Am intrat în casa acelui om,

13 iar el ne‑a istorisit cum a văzut un înger stând în casa lui și zicând: „Trimite la Iafo și cheamă‑l pe Simon, numit și Petru,

14 care îți va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată familia ta!“

15 În timp ce eu începusem să vorbesc, Duhul Sfânt S‑a coborât peste ei, așa cum S‑a coborât și peste noi la început.

16 Atunci mi‑am amintit de cuvintele Domnului, așa cum El obișnuia să spună: „Ioan, într-adevăr, a botezat cuapă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt.“

17 Deci, dacă Dumnezeu le‑a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să‑L pot împiedicape Dumnezeu?!

18 Când au auzit ei aceste lucruri, s‑au liniștit și L‑au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Așadar, Dumnezeu le‑a dat și neamurilor pocăința care duce la viață!“

Biserica în Antiohia

19 Cei ce fuseseră împrăștiați din cauza persecuției care avusese loc în urmaucideriilui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia. Ei nu vorbeau despre Cuvânt nimănui în afară de iudei.

20 Câțiva dintre ei însă, niște bărbați din Cipru și din Cirena, care veniseră în Antiohia, le‑au vorbit și grecilor, vestindu‑le Evanghelia despre Domnul Isus.

21 Mâna Domnului era cu ei, și astfel un mare numărde oamenicare au crezut, s‑au întors la Domnul.

22 Vestea despre ei a ajuns și la urechile bisericii care era în Ierusalim, astfel că l‑au trimis pe Barnabas să meargă până în Antiohia.

23 Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s‑a bucurat și i‑a îndemnat pe toți să rămână lângă Domnul cu o inimă devotată.

24 CăciBarnabasera un om bun și plin de Duhul Sfânt și de credință. Și o mulțime marede oamenia fost adăugată la Domnul.

25 S‑a dus apoi la Tars ca să‑l caute pe Saul

26 și, când l‑a găsit, l‑a dus în Antiohia. Astfel, timp de un an întreg, ei s‑au adunat cu biserica și au dat învățătură la o mare mulțimede oameni. În Antiohia, ucenicii au fost numiți pentru prima oară „creștini“.

27 În acele zile, au coborât din Ierusalim în Antiohia niște profeți.

28 Unul dintre ei, pe nume Agab, s‑a ridicat și a arătat, prin Duhul Sfânt, că urmează să vină o mare foamete în toată lumea. Și așa s‑a și întâmplat în timpul lui Claudius.

29 Atunci ucenicii au hotărât să le trimită ajutor fraților care locuiau în Iudeea, fiecare după posibilitățile lui;

30 și așa au și făcut, trimițândacest ajutorbătrânilor, prin Barnabas și Saul.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/11-38a1a10a21ce7709471e426c1a189d3e.mp3?version_id=126—

Uciderea lui Iacov și arestarea lui Petru

1 Cam în aceeași vreme, regele Iroda pus mâna pe unii din biserică pentru a le face rău.

2 El l‑a omorât cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.

3 Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, l‑a mai arestat și pe Petru. Era în timpul Sărbătorii Azimelor.

4 După ce l‑a prins, l‑a aruncat în închisoare, lăsându‑l sub paza a patru grupede câte patru soldați. El intenționa ca, după Paște, să‑l ducăînainteapoporului.

5 În timp ce Petru era păzit în închisoare, biserica se ruga cu înflăcărare lui Dumnezeu pentru el.

Eliberarea miraculoasă a lui Petru

6 În noapteade dinaintea zileicând Irod urma să‑l ducăînaintea poporului, Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri, iar niște gărzi păzeau închisoarea,stândîn fața porții.

7 Și iată că un înger al Domnului a apărutdeodatăși o lumină a strălucit în celulaînchisorii. El l‑a trezit pe Petru, lovindu‑l în coastă, și i‑a zis: „Ridică‑te repede!“ Atunci lanțurile i‑au căzut de la mâini.

8 Îngerul i‑a zis: „Încinge‑țimijloculși leagă‑ți sandalele!“ El a făcut întocmai. Îngerul i‑a zis: „Pune mantaua pe tine și urmează‑mă!“

9 Petru l‑a urmat și a ieșit afară, dar nu știa că ceea ce se întâmplă cu ajutorul îngerului este adevărat: i se părea că areo viziune.

10 După ce au trecut de prima și de a doua gardă, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate, iar ea li s‑a deschis de la sine. Au ieșit, au luat‑o pe o stradă și imediat îngerul s‑a îndepărtat de la el.

11 Când s‑a dezmeticit, Petru și‑a zis: „Acum știu într-adevăr că Domnul Și‑a trimis îngerul și m‑a salvat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeusă se întâmple!“

12 Înțelegândcele petrecute, s‑a dus acasă la Maria, mama lui Ioan, numit și Marcu, unde erau adunați destul de mulțioameniși se rugau.

13 A bătut la ușa pridvorului și o slujnică, pe nume Roda, a venit să răspundă.

14 Ea a recunoscut glasul lui Petru și, de bucurie, în loc să deschidă ușa, a alergat înăuntru și a anunțat că Petru stă la ușă.

15 Ei i‑au zis: „Ți‑ai ieșit din minți!“ Dar ea insista că este așa. Ei însă ziceau: „Este îngerul lui!“

16 Petru însă continua să bată. Când au deschis și l‑au văzut, au încremenit.

17 El le‑a făcut semn cu mâna să tacă și le‑a istorisit cum l‑a scos Domnul din închisoare. Apoi a zis: „Transmiteți aceste lucruri lui Iacovși celorlalți frați!“ După aceea a ieșit și a plecat în alt loc.

18 Când s‑a făcut ziuă, s‑a stârnit o mare tulburare între gardieni cu privire la ceea ce se întâmplase cu Petru.

19 Irod l‑a căutat și, pentru că nu l‑a găsit, a cercetat gărzile și a poruncit să fie executate. Apoi a coborât din Iudeea în Cezareeași a rămas o vremeacolo.

Moartea lui Irod

20 Irodera foarte mâniat pe tyrieni și pe sidonieni. Dar aceștia au venit într‑un singur gând la el și, după ce l‑au convins pe Blastus, șambelanulregelui,să‑i ajute, au cerut pace, pentru că țara lor primea hrană dințararegelui.

21 Într‑o zi hotărâtă, Irod s‑a îmbrăcat în haina regală, s‑a așezat pe scaunul de judecată și le‑a ținut un discurs.

22 Mulțimea a strigat: „Acesta esteglasul unui zeu, nu al unui om!“

23 Deodată l‑a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu, și și‑a dat suflarea, fiind mâncat de viermi.

24 Însă Cuvântul lui Dumnezeu înainta și eratot mairăspândit.

25 Barnabas și Saul, după ce și‑au împlinit însărcinarea, s‑au întors de laIerusalim, luându‑l cu ei pe Ioan, numit și Marcu.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/12-6506061cb31d549ed54f603e7f90f59b.mp3?version_id=126—

Trimiterea lui Barnabas și a lui Saul

1 În biserica din Antiohia erau niște profeți și învățători: Barnabas, Simeon, numitșiNiger, Lucius din Cirena, Manaen – care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod – și Saul.

2 În timp ce slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt le‑a zis: „Puneți‑Mi deoparte pe Barnabas și pe Saul pentru lucrarea la care i‑am chemat!“

3 Atunci, după ce au postit și s‑au rugat, și‑au pus mâinile peste ei șii‑au lăsat să plece.

În Cipru

4 Așadar, fiind trimiși de Duhul Sfânt, s‑au coborât în Seleucia, iar de acolo au plecat pe mare spre Cipru.

5 Când au ajuns la Salamis, au predicat Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau cu ei și pe Ioan, ca ajutor.

6 Au traversat toată insula până la Pafos,iar acoloau întâlnit un vrăjitor, profet mincinos, un iudeu pe nume Bar‑Isus,

7 care era cu proconsululSergius Paulus, un om inteligent.Proconsululi‑a chemat la el pe Barnabas și pe Saul, căutând să asculte Cuvântul lui Dumnezeu,

8 însă Elima – „Vrăjitorul“, căci așa se traduce numele lui – li se împotrivea și căuta să‑l abată pe proconsul de la credință.

9 Dar Saul,numitși Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s‑a uitat țintă la el

10 și a zis: „Om plin de toată viclenia și de toată ticăloșia, fiu al diavolului, dușman a tot ceea ce este drept, nu vei înceta să strâmbi căile drepte ale Domnului?

11 Acum iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei mai vedea soarele până la o vreme!“ Și deodată a căzut peste el ceață și întuneric și a început să umble bâjbâind prin jur, căutândniște oamenicare să‑l ducă de mână.

12 Atunci, văzând cele întâmplate, proconsulul a crezut, fiind uimit de învățătura Domnului.

În Antiohia Pisidiei

13 Pavel și cei ce erau cu el au plecat din Pafos pe mare și s‑au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan însă a plecat de la ei și s‑a întors în Ierusalim.

14 Dar ei au plecat mai departe din Perga și au ajuns în Antiohia Pisidiei. În ziua de Sabat au intrat în sinagogă și s‑au așezat.

15 După citirea Legii și a Profeților, conducătorii sinagogii au trimis să le spună:

– Bărbați, fraților, dacă aveți vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiți!

16 Pavel s‑a ridicat, a făcut semn cu mâna și a zis:

– Bărbați israeliți și voi care vă temeți de Dumnezeu, ascultați!

17 Dumnezeul acestui popor, Israel, i‑a ales pe strămoșiinoștri. El a înălțat poporulla mare cinsteîn timpul peregrinării lui în țara Egiptului și i‑a scos de acolo cu braț întins.

18 Apoi, timp de aproape patruzeci de ani, i‑a suportatîn pustie.

19 Și, după ce a distrus șapte neamuri în țara Canaan, le‑a dat drept moștenire țara acestora.

20 Perioada aceastas‑a întins pe aproape patru sute cincizeci de ani. După aceea le‑a dat judecători, până la profetul Samuel.

21 Atunci ei au cerut un rege. Și Dumnezeu le‑a dat timp de patruzeci de ani pe Saul, fiul lui Chiș, din seminția lui Beniamin.

22 Apoi l‑a înlăturat pe Saul și l‑a ridicat ca rege pentru ei pe David, despre care a mărturisit: „L‑am găsit pe David,fiullui Iese,ca fiindun om după inima Meașicare va împlini toate planurile Mele.“

23 Din sămânța acestuia, Dumnezeu, după promisiunea Sa, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus.

24 Înainte de venirea luiIsus, Ioan predicase botezul pocăinței întregului popor Israel.

25 Dar Ioan, în timp ce‑și încheia alergarea, zicea: „Cine presupuneți că sunt eu? Nu eu suntAcela. Dar iată, după mine vine Cel Căruia eu nu sunt vrednic să‑I dezleg sandalele picioarelor!“

26 Bărbați, fraților, fii ai neamului lui Avraam, și voi, care vă temeți de Dumnezeu, nouă ne‑a fost trimis cuvântul acestei mântuiri!

27 Însă locuitorii Ierusalimului și conducătorii lor nu L‑au recunoscutpe Isusși, prin faptul că L‑au condamnat, au împlinit rostirile profeților, care sunt citite în fiecare zi de Sabat.

28 Și, măcar că nu au găsit niciun motiv de condamnare la moarte, ei i‑au cerut lui Pilat să‑L omoare.

29 După ce au împlinit tot ce a fost scris cu privire la El, L‑au dat jos de pe lemn și L‑au pus într‑un mormânt.

30 Dar Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți;

31 El S‑a arătat timp de mai multe zile celor ce veniseră cu el din Galileea în Ierusalim și care acum sunt martorii Lui înaintea poporului.

32 Așadar, noi vă aducem această veste bună, potrivit căreia, promisiunea făcută strămoșilor noștri,

33 Dumnezeu a împlinit‑o pentru noi, copiii lor, înviindu‑L pe Isus, așa cum este scris în Psalmul al doilea:

„Tu ești Fiul Meu!

Astăzi Te‑am născut!“

34 Iar că L‑a înviat dintre cei morți, așa încât nu mai urmează să Se întoarcă în putrezire, a spus‑o astfel:

„Vă voi da promisiunile sfinte, demne de încredere, făcute lui David.“

35 De aceea mai zice și în altloc:

„Nu vei îngădui ca Sfântul Tăusă vadă putrezirea.“

36 Însă David, după ce a slujit scopului lui Dumnezeu în generația sa, a adormit, a fost adăugat la părinții săi și a văzut putrezirea.

37 Dar Cel pe Care L‑a înviat Dumnezeu n‑a văzut putrezirea!

38 Să vă fie deci cunoscut, fraților,că prin El vi se vestește iertarea păcatelor. Și, de toate lucrurile de care n‑ați putut fi îndreptățițiprin Legea lui Moise,

39 este îndreptățit, prin El, oricine crede.

40 Vedeți deci ca nu cumva să vi se întâmple ceea ce s‑a spus în Profeți:

41 „Uitați‑vă, disprețuitorilor,

uimiți‑vă și pieriți!

Căci în zilele voastre fac o lucrare,

o lucrare pe care nicidecum n‑ați crede‑o

dacă v‑ar povesti‑o cineva!“

42 În timp ce ieșeau,Barnabas și Saulau fost rugați să vorbească despre aceste lucruri și în următoarea zi de Sabat.

43 După ce s‑a dat drumul adunării, mulți dintre iudeii și prozeliții devotați i‑au urmat pe Pavel și Barnabas, care stăteau de vorbă cu ei, convingându‑i să rămână în harul lui Dumnezeu.

44 În următoarea zi de Sabat, aproape toată cetatea s‑a adunat ca să audă Cuvântul Domnului.

45 Dar iudeii, când au văzut mulțimile, s‑au umplut de invidie. Ei vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, batjocorindu‑l.

46 Însă Pavel și Barnabas au vorbit cu îndrăzneală și au zis: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să vă fie spus mai întâi vouă, dar, fiindcă voi îl respingeți și vă judecați astfel ca fiind nedemni de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre neamuri.

47 Căci așa ne‑a poruncit Domnul:

«Te‑am pus o lumină pentru neamuri,

ca să fii mântuire până la marginea pământului!»“

48 Neamurile s‑au bucurat când au auzit lucrul acesta și au slăvit Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau desemnați pentru viață veșnică au crezut.

49 Cuvântul Domnului era purtat prin toată regiunea.

50 Dar iudeii au incitatatâtfemeile devotate și influente,câtși fruntașii cetății, și au stârnit o persecuție împotriva lui Pavel și a lui Barnabas. Și ei i‑au alungat din hotarele lor.

51 Pavel și Barnabasși‑au scuturat praful de pe picioare împotriva acestora și s‑au dus în Iconia.

52 Ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/13-c901fb147ec76d43034dac788ddadb02.mp3?version_id=126—

În Iconia

1 În Iconia, ei au intrat în sinagoga iudeilor și au vorbit în așa fel încât o mare mulțime de iudei și de greci au crezut.

2 Însă iudeii care n‑au vrut să asculte au stârnit și au otrăvit sufletele neamurilor împotriva fraților.

3 Totuși,Pavel și Barnabasau mai rămasacolodestul de mult timp, vorbind cu îndrăzneală despre Domnul, Care mărturisea despre Cuvântul harului Său, lăsând să se facă semne și minuni prin mâinile lor.

4 Mulțimea din cetate s‑a împărțit: unii erau cu iudeii, iar alții erau cu apostolii.

5 Neamurile și iudeii, alături de conducătorii lor, s‑au înțeles să‑i chinuie și să‑i omoare cu pietre.

6 Dându‑și seama de lucrul acesta,Pavel și Barnabasau fugit în cetățile Licaoniei, Listra și Derbe, și în vecinătatea acestora.

7 Ei au vestit Evanghelia și acolo.

În Listra și Derbe

8 În Listra ședea un om neputincios, care nu umblase niciodată, fiind olog încă din pântecul mamei lui.

9 El îl asculta pe Pavel în timp ce vorbea. Pavel s‑a uitat țintă la el și, văzând că are credință ca să fie vindecat,

10 i‑a zis cu glas tare: „Ridică‑teși staidrept în picioare!“ El a sărit în picioare și a început să umble.

11 Când au văzut mulțimile ce a făcut Pavel, și‑au ridicat glasul, zicând înlimbalicaoniană: „Dumnezeii au coborât la noi în chip de oameni!“

12 Pe Barnabas îl numeauZeus, iar pe Pavel,Hermes– pentru că el era cel ce mânuia cuvântul.

13 Preotul luiZeus, al cărui templu era în fața cetății, a adus boi și ghirlande de flori la porți și, împreună cu mulțimile, voia să le aducă jertfă.

14 Când au auzit aceasta, apostolii Barnabas și Pavel și‑au sfâșiat hainele și s‑au repezit afară, înmijloculmulțimii, strigând:

15 „Oamenilor, de ce faceți aceste lucruri? Și noi suntem oameni obișnuiți, ca și voi! Noi vă vestim Evanghelia ca să vă întoarceți de la aceste lucruri nefolositoarela Dumnezeul cel Viu, Care a făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele!

16 În generațiile trecute, El a lăsat toate neamurile să umble pe propriile lor căi,

17 măcar că nu S‑a lăsat fără mărturie în a face bine, dându‑vă ploi din cer și anotimpuri roditoare, săturându‑vă de hrană și umplându‑vă inimile de bucurie!“

18 Chiar și cu aceste cuvinte, cu greu au reușit să împiedice mulțimile să le aducă jertfă.

19 Niște iudei din Antiohia și din Iconia au venit și au convins mulțimilesă li se alăture. Ei au aruncat cu pietre în Pavel și apoi l‑au târât afară din cetate, crezând că a murit.

20 Însă, când ucenicii s‑au strâns în jurul lui, Pavel s‑a ridicat și a intrat în cetate. A doua zi a plecat la Derbe împreună cu Barnabas.

Întoarcerea în Antiohia Siriei

21 După ce au vestit Evanghelia și în cetatea aceea și au făcut destul de mulți ucenici, s‑au întors în Listra, în Iconia și în Antiohia,

22 întărind sufletele ucenicilor, îndemnându‑i să rămână în credință șispunândcă în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.

23 Au desemnat bătrâniîn fiecare biserică și, cu rugăciune și post, i‑au încredințat Domnului în Care crezuseră.

24 Au trecut prin Pisidia și au venit în Pamfilia.

25 Apoi au predicat Cuvântul în Perga, s‑au coborât în Atalia,

26 iar de acolo au plecat pe mare spre Antiohia,loculde unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu în vederea lucrării pe care o îndepliniseră.

27 Când au ajuns, au adunat biserica și le‑au istorisit tot ce făcuse Domnul cu ei și cum deschisese El neamurilor ușa credinței.

28 Și au rămas mult timpacolo, cu ucenicii.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/14-53a7751309658f6dcb1a3bdf0bcfdd73.mp3?version_id=126—

Sinodul de la Ierusalim

1 Însă câțiva oameni care s‑au coborât din Iudeea îi învățau pe frați astfel: „Dacă nu sunteți circumciși, după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți!“

2 S‑a stârnit astfel o neînțelegere și o controversă nu de puțină însemnătate între Pavel și Barnabas,pe de‑o parte, și aceștia,pe de altă parte. Drept urmare,frațiii‑au desemnat pe Pavel, pe Barnabas și pe alți câțiva dintre ei să se suie la apostolii și bătrâniidin Ierusalim pentrua discutaaceastă problemă.

3 Așadar, după ce au fost însoțiți de către biserică, ei au călătorit prin Fenicia și Samaria și au povestit despre cum s‑au convertit neamurile. Și le‑au făcut astfel o mare bucurie tuturor fraților.

4 Când au ajuns în Ierusalim, au fost primiți de biserică, de apostoli și de bătrâni și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei.

5 Atunci, unii din partida fariseilor care crezuseră s‑au ridicat și au spus că șineamuriletrebuie să fie circumcise și că trebuie să li se poruncească și lor să păzească Legea lui Moise.

6 Apostolii și bătrânii s‑au adunat ca să vadăce este de făcutîn legătură cu această problemă.

7 După multă controversă, Petru s‑a ridicat și le‑a zis: „Bărbați, fraților, voi știți că, în zilele de odinioară, Dumnezeu a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă.

8 Și Dumnezeu, Care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei, dându‑le Duhul Sfânt la fel ca și nouă.

9 El n‑a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le‑a curățit inimile prin credință.

10 Acum deci, de ce‑L puneți la încercare pe Dumnezeu, punând pe gâtul ucenicilor un jug pe care nici strămoșiinoștri și nici noi nu l‑am putut purta?

11 Dimpotrivă, noi credem că suntem mântuiți prin harul Domnului Isus, în același fel ca șineamurile.“

12 Toată mulțimea a tăcut și i‑a ascultat pe Barnabas și pe Pavel istorisind toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei între neamuri.

13 Când au terminat de vorbit, Iacov a răspuns, zicând: „Bărbați, fraților, ascultați‑mă!

14 Simeonne‑a istorisit cum mai întâi Dumnezeu a venit în ajutor, luând dintre neamuri un popor pentru Numele Său.

15 Iar acest lucru este în armonie cu rostirile profeților, după cum este scris:

16 «După aceea, Mă voi întoarce

și voi înălța din nou cortul căzut al lui David.

Îi voi înălța din nou ruinele

și‑l voi reclădi,

17 ca astfel rămășița de oameni să‑L caute pe Domnul,

precum și toate neamurile

peste care este chemat Numele Meu,

zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri

18 și Căruia Îi suntcunoscute din veșnicie.»

19 De aceea, eu sunt de părere să nu le creăm dificultăți acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu,

20 ci să le scriem să se ferească de lucrurile pângărite ale idolilor, de curvie, de animale sugrumateși de sânge.

21 Căci încă din generațiile din vechime Moise are în fiecare cetate oameni care‑l proclamă în sinagogi, el fiind citit în fiecare zi de Sabat.“

Scrisoarea Sinodului către credincioșii dintre neamuri

22 Atunci apostolii și bătrânii, împreună cu toată biserica, au hotărât să aleagă dintre ei niște bărbați pe care să‑i trimită în Antiohia, împreună cu Pavel și Barnabas.I‑au alespe Iuda, numit și Barsabas, și pe Silas – bărbați cu rol de conducători în rândul fraților.

23 Au trimis prin eiurmătoarea scrisoare:

„Apostolii și bătrânii, frațiivoștri, către frații dintre neamuri, care sunt în Antiohia, Siria și Cilicia. Salutări!

24 Fiindcă am auzit că unii care au plecat dintre noi, fără ca noi să le poruncim, v‑au tulburat prin cuvintele lor și v‑au necăjit sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea,

25 am hotărât într‑un singur gând să alegem niște bărbați pe care să‑i trimitem la voi împreună cu preaiubiții noștri Barnabas și Pavel,

26 oameni care și‑au dăruit viața pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos.

27 Așadar, i‑am trimis pe Iuda și pe Silas, iar ei vă vor anunța, prin viu grai, aceleași lucruri.

28 Căci ni s‑a părut potrivit, Duhului Sfânt și nouă, să nu mai punem nicio altă povară asupra voastră, decât aceste lucruri necesare,

29 și anume: să vă feriți de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de curvie – lucruri de care, dacă vă veți păzi, bine veți face!

Fiți sănătoși!“

30 Așadar, cei trimiși s‑au coborât în Antiohia și, după ce au adunat mulțimea, au înmânat scrisoarea.

31 Citind‑o,frațiis‑au bucuratde mesajulde încurajare.

32 Iuda și Silas, fiind și ei profeți, i‑au încurajat pe frați și i‑au întărit prin multe cuvinte.

33 După ce au petrecut acolo câtva timp, au fost lăsați de către frați să plece în pace la cei care‑i trimiseseră.

34 Totuși, Silas a hotărât să rămână acolo.

35 Pavel și Barnabas au rămas în Antiohia și, împreună cu mulți alții, dădeau învățătură și vesteau Cuvântul Domnului.

Disputa dintre Pavel și Barnabas

36 După câteva zile, Pavel i‑a zis lui Barnabas: „Să ne întoarcem și să‑i vizităm pe frații din fiecare cetate în care am predicat Cuvântul Domnului,ca să vedemce mai fac!“

37 Barnabas voia să‑l ia cu ei și pe Ioan, numit Marcu,

38 dar Pavel considera că nu este bine să‑l ia cu ei pe acela care se depărtase de ei în Pamfilia și nu‑i mai însoțise în lucrare.

39 Disputa a fost atât de aprinsă, încât s‑au despărțit unul de altul. Barnabas l‑a luat pe Marcu și a plecat pe mare în Cipru,

40 iar Pavel l‑a ales pe Silas și a plecat, după ce a fost încredințat de frațiîn grijaharului Domnului.

41 El a călătorit prin Siria și Cilicia, întărind bisericile.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/15-b8e003b0697ba83cdd3fa6b1a1ed1449.mp3?version_id=126—

Timotei îi însoțește pe Pavel și Silas

1 Pavela venit în Derbe și apoi în Listra. Și iată că acolo era un ucenic pe nume Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar al cărui tată era grec.

2 El avea o bună mărturie printre frații din Listra și Iconia.

3 Pavel a vrut să‑l ia cu el în călătorie, așa că, după ce l‑a luat, l‑a circumcis, din cauza iudeilor care erau în acele locuri. Căci toți știau că tatăl lui era grec.

4 În timp ce treceau prin cetăți, îi îndemnau pefrațisă păzească hotărârile care fuseseră luate de apostolii și bătrâniidin Ierusalim.

5 Bisericile se întăreau în credință și creșteau la număr în fiecare zi.

Viziunea lui Pavel cu bărbatul macedonean

6 Fiindcă au fost opriți de Duhul Sfânt să predice Cuvântul în Asia, au trecut prin ținutul Frigiei și al Galatiei.

7 Când au ajuns lângă Misia, au încercat să se ducă în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le‑a dat voie.

8 Au trecut deci prin Misia și s‑au dus în Troa.

9 În timpul nopții, Pavel a avuto viziune: un bărbat macedonean stătea în picioare și‑l ruga: „Treci în Macedonia și ajută‑ne!“

10 După cePavela avutviziunea, amcăutat imediat să ne ducem în Macedonia, înțelegând că Dumnezeu ne‑a chemat să le vestim Evanghelia.

În Filipi

11 Am pornit pe mare din Troa și ne‑am îndreptat direct spre Samotracia. Înziuaurmătoaream plecatspre Neapolis,

12 iar de acolo spre Filipi, care este cea dintâi cetate din acea regiune a Macedonieișitotodatăo colonie. În cetatea aceasta am rămas câteva zile.

13 În ziua de Sabat am ieșit dincolo de poartacetății, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Ne‑am așezat și le‑am vorbit femeilor care se adunaserăacolo.

14 O anumită femeie pe nume Lidia – vânzătoare de purpură din cetatea Tiatira și devotată lui Dumnezeu – asculta și ea. Domnul i‑a deschis inima ca să ia aminte la cele spuse de Pavel.

15 După ce ea și familia ei au fost botezați, Lidia ne‑a rugat, zicând: „Dacă ați găsit că sunt credincioasă Domnului, veniți și rămâneți în casa mea!“ Și ne‑a înduplecat.

Pavel și Silas în închisoare

16 Într‑o zi, în timp ce ne duceam spre locul de rugăciune, ne‑a întâlnit o sclavă care avea în ea un duh de divinațieși care, prin ghicire, aducea mult câștig stăpânilor ei.

17 Ea mergea după Pavel și după noi și striga: „Acești oameni sunt robi ai Dumnezeului cel Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii!“

18 Așa a făcut ea timp de mai multe zile. Atunci Pavel, supărat, s‑a întors și i‑a zis duhului: „Îți poruncesc în Numele lui Isus Cristos să ieși din ea!“ Și a ieșit chiar în ceasul acela.

19 Când stăpânii ei au văzut că speranța lor de câștig s‑a dus, i‑au apucat pe Pavel și pe Silas și i‑au târât în piața publică, înaintea conducătorilor.

20 I‑au adus înaintea magistrațilorși au zis: „Oamenii aceștia ne tulbură cetatea! Sunt iudei

21 și vestesc niște obiceiuri pe care nouă, romanilor, nu ne este permis nici să le primim, nici să le practicăm!“

22 Mulțimea s‑a ridicat și ea împotriva lor, iar magistrații le‑au sfâșiat hainele și au poruncit să fie bătuți cu nuiele.

23 După ce le‑au dat multe lovituri, i‑au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să‑i păzească bine.

24 Primind un astfel de ordin, temnicerul i‑a aruncat în temnița dinăuntru și le‑a legat picioarele în butuci.

25 Pe la miezul nopții, Pavel și Silas se rugau și‑I cântau imnuri lui Dumnezeu, iarceilalțideținuți îi ascultau.

26 Deodată a avut loc un cutremur atât de mare, încât s‑au clătinat temeliile închisorii. Toate ușile s‑au deschis dintr-odată și fiecăruia i s‑au dezlegat lanțurile.

27 Temnicerul s‑a trezit și, când a văzut că ușile închisorii erau deschise, și‑a scos sabia ca să se omoare, crezând că deținuții au fugit.

28 Pavel însă a strigat cu glas tare:

– Să nu‑ți faci niciun rău, căci suntem toți aici!

29 Atunci temnicerul a cerut făclii, s‑a repezit înăuntru și a căzut tremurând înaintea lui Pavel și a lui Silas.

30 Apoi, conducându‑i afară, a zis:

– Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?

31 Ei i‑au răspuns:

– Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și familia ta!

32 Și i‑au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât și tuturor celor din casa lui.

33 Chiar în ceasul acela din noapte, temnicerul i‑a luat și le‑a spălat rănile. Apoi au fost botezați imediat, el și toți ai lui.

34 După aceea i‑a dus acasă la el și le‑a pus masa. Și s‑a bucurat nespus cu toți cei din casa lui pentru că a crezut în Dumnezeu.

35 Când s‑a făcut ziuă, magistrații i‑au trimis pe ofițeri să‑ispunătemnicerului: „Eliberează‑i pe oamenii aceia!“

36 Temnicerul i‑a transmis lui Pavel următoarele cuvinte:

– Magistrații au trimisordinsă fiți eliberați! Acum deci ieșiți și duceți‑vă în pace!

37 Însă Pavel le‑a zisofițerilor:

– Ne‑au bătut în public, fără să fim judecați, pe noi care suntem cetățeni romani, ne‑au aruncat în închisoare, iar acum vor să ne alunge pe ascuns?! În niciun caz! Să vină ei înșiși să ne ducă afară!

38 Ofițerii au transmis aceste cuvinte magistraților. Aceștia s‑au temut când au auzit că ei eraucetățeniromani

39 și au venit să‑i liniștească. I‑au condus afară și i‑au rugat să plece din cetate.

40 Au ieșit din închisoare și s‑au dus la Lidia, iar după ce i‑au văzut și i‑au încurajat pe frați, au plecat.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/16-723505dd79be369655c34a0e3e660b82.mp3?version_id=126—

În Tesalonic

1 Au trecut prin Amfipolis și Apoloniașiau venit în Tesalonic, unde se afla o sinagogă a iudeilor.

2 Așa cum obișnuia, Pavel a intrat însinagogăși, de‑a lungul a trei zile de Sabat, a discutat cu ei din Scripturi,

3 explicând și dovedind cu privire la Cristos că trebuia să sufere și să învie dintre cei morți șispunând: „Acest Isus, pe Care vi‑L vestesc eu, este Cristosul!“

4 Unii dintre ei, precum și o mare mulțime de greci devotați și nu puține femei de seamă, au fost convinși și li s‑au alăturat lui Pavel și Silas.

5 Dar iudeii au devenit invidioși și, luând de prin piețe niște oameni răi, au format o gloată și au întărâtat cetatea. Au venit la casa lui Iason și i‑au căutatpe Pavel și pe Silasca să‑i aducă afară la mulțime.

6 Pentru că nu i‑au găsit, l‑au târât pe Iason și pe alți câțiva frați înaintea conducătorilor cetății, strigând: „Cei care au răscolit lumea au venit și aici,

7 iar Iason i‑a primit ca oaspeți! Toți aceștia lucrează împotriva decretelor lui Cezar, spunând că există un alt Împărat: Isus!“

8 Când mulțimea și magistrații au auzit aceste lucruri, s‑au tulburat.

9 Apoi, după ce au primit de la Iason și de la ceilalți o garanție, le‑au dat drumul.

În Beroia

10 Imediat ce s‑a înnoptat, frații i‑au trimis pe Pavel și pe Silas la Beroia. Când au sosit, s‑au dus la sinagoga iudeilor.

11 Aceștia aveau un caracter mai ales decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu mare entuziasm și cercetau Scripturile în fiecare zi,ca să vadădacă lucrurile stăteau astfel.

12 Mulți dintre ei au crezut, inclusiv niște femei grecoaice cu influență și nu puțini bărbați.

13 Când însă iudeii din Tesalonic au aflat că Pavel a vestit Cuvântul lui Dumnezeu și în Beroia, au venit acolo ca să agite și să tulbure mulțimile.

14 Atunci frații l‑au trimis imediat pe Pavel către mare, iar Silas și Timotei au rămas acolo.

15 Cei ce îl însoțeau pe Pavel l‑au condus până la Atena. Apoi, după ce au primit o poruncă potrivit căreia Silas și Timoteitrebuiausă vină cât mai repede laPavel, au plecatînapoi.

În Atena

16 În timp ce Pavel îi aștepta în Atena, i s‑a întărâtat duhul în el când a văzut că cetatea era plină de idoli.

17 Prin urmare, a început să poarte discuții în sinagogă cu iudeii și cu cei devotațilui Dumnezeu, iar în piață, în fiecare zi, cu cei ce se aflau pe acolo.

18 Unii dintre filozofii epicurieniși stoiciau început să discute cu el.

Unii ziceau:

– Ce vrea să spună și palavragiul acesta?!

Alții ziceau:

– Se pare că este un predicator al unor divinități străine!

Căci el vestea Evanghelia despre Isus și despre înviere.

19 Prin urmare, l‑au luat și l‑au dus la Areopag, zicând:

– Putem ști care este această învățătură nouă pe care o prezinți?

20 Căci tu ne aduci niște lucruri ciudate la auz. Vrem deci să știm ce înseamnă acestea!

21 Toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu‑și petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.

22 Pavel a stat în mijlocul Areopagului și a zis:

– Bărbați atenieni, în toate privințele văd că sunteți foarte religioși.

23 Căci, în timp ce treceamprin cetateși mă uitam la obiectele voastre de închinare, am găsit și un altar pe care era scris: „Unui Dumnezeu Necunoscut“. Ei bine, ceea ce voi respectați fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu!

24 Dumnezeul Care a făcut lumea și tot ce este în ea este Domnul cerului și al pământului; El nu locuiește în temple făcute de mâini

25 și nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea nevoie de ceva, El Care dă tuturor viață, suflare și toate lucrurile.

26 Dintr‑un singurom, El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată fața pământului, hotărând anumite vremuri șistabilindhotarele locuinței lor,

27 pentru ca ei să‑L caute pe Dumnezeu și, poate, să‑L și găsească, în timp ce bâjbâie după El, măcar că nu este departe de niciunul dintre noi.

28 „Căci în El trăim, ne mișcăm și existăm“;sau, așa cum au spus și unii dintre poeții voștri: „Căci și noi suntem din neamul Lui.“

29 Deci, fiindcă suntem din neamul lui Dumnezeu, n‑ar trebui să credem că dumnezeirea este asemenea aurului sau a argintului sau a pietrei,așadaro imagine făcută prin îndemânarea și gândirea omului.

30 Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de ignoranță și poruncește acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască,

31 pentru că a hotărât o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L‑a hotărât pentru aceasta, dându‑le o dovadă tuturor despre aceasta prin faptul că L‑a înviat dintre cei morți!

32 Când au auzit ei despre învierea dintre cei morți, unii au început să‑și bată joc, dar alții au zis:

– Te vom asculta și altă dată cu privire la aceasta!

33 Atunci, Pavel a ieșit din mijlocul lor.

34 Însă unii dintre ei i s‑au alăturat și au crezut. Între ei era și Dionisie areopagitul, o femeie pe nume Damaris și alții împreună cu ei.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/17-10629365092340dbac927cc86efabfdd.mp3?version_id=126—

În Corint

1 După aceea a plecat din Atenașis‑a dus în Corint.

2 Acoloa întâlnit un iudeu pe nume Akyla, originar din Pont, care venise de curând din Italia împreună cu soția lui, Priscila, deoarece Claudiuporuncise ca toți iudeii să plece din Roma.Pavels‑a dus la ei

3 și, fiindcă aveau aceeași meserie, a rămas la ei și lucrau împreună. Căci meseria lor era aceea de a face corturi.

4 În fiecare zi de Sabat,Pavelpurta discuții în sinagogă și‑i convingea atât pe iudei, cât și pe greci.

5 Dar atunci când Silas și Timotei s‑au coborâtacolodin Macedonia, Pavel s‑a dedicat în întregime predicării, depunând mărturie înaintea iudeilor că Isus este Cristosul.

6 Când i s‑au împotrivit și l‑au batjocorit, el și‑a scuturat praful de pe haine, zicând: „Sângele vostru să fie asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum încolo mă voi duce la neamuri!“

7 Și, după ce a ieșit de acolo, a intrat în casa unuia pe nume TitiusIustus,omdevotat lui Dumnezeu, a cărui casă era lângă sinagogă.

8 Crispos, conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată familia lui și, de asemenea, mulți dintre corintenii careîlauziserăpe Pavel, au crezut și ei și au fost botezați.

9 Noaptea, Domnul i‑a vorbit lui Pavel într‑o viziune: „Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea,

10 căci Eu sunt cu tine și nimeni nu va pune mâna pe tine ca să‑ți facă rău.Vorbește, fiindcă am mult popor în această cetate!“

11 Astfel, Pavel a statacoloun an și șase luni și i‑a învățat Cuvântul lui Dumnezeu.

Pavel înaintea proconsulului Galio

12 În timp ce Galio era proconsulal Ahaiei, iudeii s‑au ridicat într‑un singur gând împotriva lui Pavel, l‑au dus înaintea scaunului de judecată

13 șiau zis: „Acesta incită oamenii să se închine lui Dumnezeu într‑un fel care este împotriva Legii!“

14 Pavel tocmai voia să deschidă gura să vorbească, dar Galio le‑a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreun delict sau de vreo ticăloșie gravă, v‑aș îngădui plângerea, iudeilor;

15 dar, întrucât este o dispută cu privire la cuvinte, la nume și la Legea voastră, vă privește! Eu nu vreau să fiu judecător al acestor lucruri!“

16 Și i‑a alungat de la scaunul de judecată.

17 Atunci ei l‑au apucat pe Sostenes, conducătorul sinagogii, și l‑au bătut chiar în fața scaunului de judecată, fără ca lui Galio să‑i pese de aceasta.

Pavel se întoarce în Antiohia

18 Pavel a rămas destul de multe zile acolo. Apoi și‑a luat rămas bun de la frați și a plecat pe mare spre Siria, împreună cu Priscila și Akyla, după ce și‑aras capul în Chencrea, căci făcuse un jurământ.

19 Când au ajuns în Efes, i‑a lăsat acolope însoțitorii săi, iar el a intrat în sinagogă și a purtat discuții cu iudeii.

20 Aceștia l‑au rugat să rămână la ei mai mult timp, dar el n‑a acceptat,

21 ci și‑a luat rămas bun de la ei, zicând: „Trebuie neapărat să țin la Ierusalim sărbătoarea care vine. Dacă Dumnezeu vrea, mă voi întoarce din nou la voi.“ Și a plecat din Efes pe mare.

22 S‑a dat jos în Cezareea, s‑a suitla Ierusalimși a salutat biserica, iar apoi a coborât în Antiohia.

23 După ce a petrecut un timpacolo, a plecat străbătând din loc în loc ținutul Galatiei și al Frigiei și întărindu‑i pe toți ucenicii.

Apollos

24 Un iudeu pe nume Apollos, originar din Alexandria, care era un vorbitor elocventși tare în Scripturi, a venit în Efes.

25 El era instruit în ce privește Calea Domnului, vorbea cu un duh înfocat și dădea învățătură cu acuratețe despre lucrurile privitoare la Isus, deși cunoștea numai botezul lui Ioan.

26 A început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, iar când Priscila și Akyla l‑au auzit, l‑au luatacasăși i‑au explicat și mai amănunțit Calea lui Dumnezeu.

27 Pentru că el voia să treacă în Ahaia, frații l‑au încurajat și au scris ucenicilor să‑l primească bine. Când a ajuns, el le‑a fost de mare ajutor celor ce, prin har, deveniseră credincioși.

28 Căci el îi înfrunta pe iudei în public, dovedind pe baza Scripturilor că Isus este Cristosul.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/18-0f831c0b166c4aeb0f16e7a27150f4ff.mp3?version_id=126—

Pavel în Efes

1 În timp ce Apollos era în Corint, Pavel, după ce a călătorit prin regiunile de sus, a coborât în Efes.

Acoloa găsit câțiva ucenici

2 și i‑a întrebat:

– Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?

Ei i‑au răspuns:

– Dar nici n‑am auzit că este un Duh Sfânt!

3 El le‑a zis:

– Atunci cu ce botez ați fost botezați?

Ei i‑au răspuns:

– Cu botezul lui Ioan.

4 Pavel a zis:

– Ioan a botezat cu botezul pocăinței și spunea poporului să creadă în Cel Ce avea să vină după el, adică în Isus.

5 Când au auzit ei aceasta, au fost botezați în Numele Domnului Isus.

6 Când Pavel și‑a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei și au început să vorbească în limbi și să profețească.

7 Erau cam doisprezece bărbați, cu toții.

8 Apoi a intrat în sinagogă. Timp de trei luni a vorbit cu îndrăzneală, discutând și încercând să‑iconvingă cu privire la lucrurile despre Împărăția lui Dumnezeu.

9 Dar fiindcă unii erau împietriți și neascultători, vorbind de rău Calea înaintea mulțimii, Pavel s‑a depărtat de ei și i‑a separat pe ucenici de aceștia. Și în fiecare zi purta discuții în sala de prelegeria lui Tiranus.

10 Lucrul acesta a durat doi ani, astfel că toți cei ce locuiau în Asia, atât iudei, cât și greci, au auzit Cuvântul Domnului.

11 Și Dumnezeu făcea minuni nemaiîntâlnite prin mâinile lui Pavel,

12 așa încât celor bolnavi le erau aduse până și batistele sau șorțurilecare atinseseră trupul acestuia, iar bolile îi părăseau și duhurile rele ieșeaudin ei.

Cei șapte fii ai lui Sceva

13 Niște exorciști iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând:

– Vă poruncesc prin Isus, pe Care‑L predică Pavel!

14 Cei ce făceau lucrul aceasta erau șapte fii ai unui anume Sceva, un mare preotiudeu.

15 Dar duhul cel rău, răspunzând, le‑a zis:

– Pe Isus Îl cunosc, și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?!

16 Și sărind asupra lor, omul în care era duhul cel rău i‑a bătut pe toți și i‑a învins, astfel că ei au fugit din casa aceea goi și răniți.

17 Lucrul acesta a fost cunoscut atât de toți iudeii, cât și de toți grecii care locuiau în Efes. Și pe toți i‑a cuprins frica, iar Numele Domnului Isus era preamărit.

18 Mulți dintre cei ce crezuseră veneau să mărturisească și să‑și istorisească faptele.

19 Și mulți dintre cei ce făcuseră vrăjitorii și‑au adunat cărțile și le‑au ars înaintea tuturor.Au calculat prețul acestora și l‑au găsit ca fiind de cincizeci de mii de arginți.

20 Astfel, prin puterea Domnului, Cuvântul se răspândea și se întărea.

O mare tulburare în Efes

21 După ce s‑au petrecut aceste lucruri, Pavel și‑a pus în gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și Ahaia. El își zicea: „După ce voi merge acolo, trebuie să văd și Roma!“

22 I‑a trimis în Macedonia pe Timotei și pe Erastus, doi dintre cei care îl ajutau, iar el a mai rămas un timp în Asia.

23 În vremea aceea, s‑a stârnit o mare tulburare cu privire la Cale.

24 Căci cineva pe nume Demetrius, un argintar, făcea temple de argintde‑ale luiArtemisși aducea lucrătorilor nu puțin câștig.

25 El i‑a strâns la un loc, împreună cu alți lucrători de aceeași meserie, și le‑a zis: „Bărbaților, știți că prosperitatea noastră vine din meseria aceasta.

26 Iaracumvedeți și auziți că nu doar în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins și a dus în rătăcire o mulțime destul de marede oameni, spunând că dumnezeii făcuți de mâiniomeneștinu suntde faptdumnezei.

27 Prin urmare, există nu doar pericolul ca această muncă a noastră să ajungă detotdisprețul, ci și ca templul marii zeițeArtemis, cea la care se închină toată Asia și întreaga lume, să fie considerat o nimica și însăși măreția ei să fie distrusă.“

28 Auzind aceasta, s‑au umplut de furie și au început să strige, zicând: „Mare esteArtemisa efesenilor!“

29 Cetatea s‑a umplut de zarvă. S‑au repezit într‑un singur gând spre teatru, înșfăcându‑i și pe macedonenii Gaius și Aristarhus, însoțitorii de drum ai lui Pavel.

30 Pavel voia să vină la mulțime, dar ucenicii nu l‑au lăsat.

31 Chiar și unii dintre conducătorii Asiei, care‑i erau prieteni, au trimis la el să‑l roage să nu se ducă la teatru.

32 Uniistrigau ceva, alțiistrigaualtceva, căci adunarea era în confuzie, iar cei mai mulți nici nu știau din ce cauză se adunaseră.

33 Unii din mulțime l‑au înștiințat pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau în față. Alexandru a făcut semn cu mâna, dorind să se apere înaintea mulțimii,

34 dar ei, recunoscându‑l că este iudeu, au strigat cu toții într‑un glas, timp de aproape două ore: „Mare esteArtemisa efesenilor!“

35 După ce funcționarulcetățiia liniștit mulțimea, a zis: „Bărbați efeseni, cine este omul acela care să nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului mărețeiArtemisși aimaginiiei căzute din cer?!

36 Întrucât aceste lucruri sunt de necontestat, este nevoie să vă liniștiți și să nu faceți nimic nesăbuit.

37 Căci i‑ați adus aici pe bărbații aceștia care nu sunt nici jefuitori ai templului, nici blasfemiatori ai zeiței noastre!

38 Deci, dacă într-adevăr Demetrius și lucrătorii lui au o acuzație împotriva cuiva, tribunalele sunt deschise și există proconsuli. Să se acuzeacolounii pe alții!

39 Dacă însă vreți ceva în plus, se va clarifica într‑o adunare legală.

40 Căci, din cauza celor întâmplate astăzi, suntem în pericol să fim acuzați de răscoală, deoarece nu există niciun motiv ca să putem da explicații pentru agitația aceasta.“

41 Și zicând acestea, a dat drumul adunării.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/19-29a3d35dc6e053e4aa2cbffd1efa2b47.mp3?version_id=126—

Prin Macedonia și Grecia

1 Când s‑a sfârșit tulburarea, Pavel i‑a chemat pe ucenici și, după ce i‑a încurajat, și‑a luat rămas bun și a plecat în Macedonia.

2 A călătorit prin părțile acelea și i‑a încurajatpe credincioșiprin multe cuvinte. Apoi a venit în Grecia,

3 unde a stat timp de trei luni. Tocmai când urma să plece pe mare în Siria, iudeii au pus la cale un complot împotriva lui; atunci el a luat decizia să se întoarcă prin Macedonia.

4 Îl însoțeau Sopater,fiullui Pirus din Beroia –, Aristarhus și Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe, precum și Timotei, Tyhikos și Trofimos din Asia.

5 Aceștia au luat‑o înainte și ne‑auașteptat în Troa.

6 Iar noi, după zilele Sărbătorii Azimelor, am plecat pe mare din Filipi și, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am rămas timp de șapte zile.

Învierea lui Eutih

7 În prima zi a săptămânii, când ne adunaserăm să frângem pâinea, Pavel, care urma să plece a doua zi, stătea de vorbă cuuceniciișiastfelși‑a prelungit vorbirea până la miezul nopții.

8 În camera de sus, unde eram adunați, erau multe candele.

9 Pe un tânăr numit Eutih, care stătea la fereastră, l‑a apucat un somn adânc în timpul vorbirii îndelungate a lui Pavel. Doborât de somn, a căzut de la etajul al treilea și a fost ridicat mort.

10 Pavel a coborât, s‑a aplecat asupra lui și l‑a luat în brațe, zicând: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el!“

11 Apoi a urcatscările, a frânt pâinea, a mâncat și a mai discutatcu eidestul de mult timp, până în zori, după care a plecat.

12 Tânărul a fost adus viu, și ei au fost nespus de încurajați.

Pavel își ia rămas bun de la bătrânii din Efes

13 Noi ne‑am dus înainte la corabie și am pornit pe mare spre Assos, de unde urma să‑l luăm pe Pavel. Căci așa dăduse îndrumări, el urmând să călătorească pe uscat.

14 Când s‑a întâlnit cu noi în Assos, l‑am luat și ne‑am dus în Mitilene.

15 De acolo am plecat pe mare mai departe, iar a doua zi am ajuns vizavi de Chios. O zi mai târziu am sosit în Samos, apoi ne‑am oprit în Troghilion, iar în ziua următoare am ajuns în Milet.

16 Căci Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă timpul în Asia, pentru că se grăbea să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii, dacă‑i va fi posibil.

17 Din Milet el a trimis la Efes și i‑a chemat pe bătrâniibisericii.

18 Când aceștia au venit la el, le‑a spusurmătoarele: „Știți că, încă din prima zi în care am pus piciorul în Asia, am fost cu voi tot timpul,

19 slujindu‑I Domnului cu toată smerenia și cu lacrimi în mijlocul încercărilor care au venit asupra mea din cauza comploturilor iudeilor.

20 N‑am oprit nimic din ceea ce vă era de folos, istorisindu‑vă și învățându‑vă în public și prin case,

21 și mărturisind atât iudeilor, cât și grecilor despre pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus.

22 Și acum, iată că, împinsde Duhul, mă duc în Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo.

23 Doar Duhul Sfânt mă avertizeazăîn fiecare cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri.

24 Însă îmi privesc viața ca nefiind prețioasă pentru mine, ca să‑mi pot sfârși alergarea și slujba pe care am primit‑o de la Domnul Isus, și anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu.

25 Și acum, iată, știu că nu‑mi veți mai vedea fața, voi toți aceia printre care am umblat proclamând Împărăția.

26 De aceea, vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor.

27 Căci nu m‑am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.

28 Fiți atențidecila voi înșivă și la toată turma peste care Duhul Sfânt v‑a pus episcopica să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câștigat‑o prin propriul Său sânge!

29 Știu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce, care nu vor cruța turma.

30 Chiar și dintre voi se vor ridica bărbați care vor spune lucruri pervertite, ca să‑i tragă pe ucenici după ei.

31 De aceea, vegheați, aducându‑vă aminte că timp de trei ani, zi și noapte, n‑am încetat să sfătuiesc pe fiecare dintre voi cu lacrimi!

32 Iar acum vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său,Cuvântcare are putere să vă zidească și să vă dea moștenirea alături de toți cei sfințiți!

33 N‑am tânjit nici după argintul, nici după aurul și nici după haina nimănui.

34 Voi înșivă știți că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele și ale celor ce erau împreună cu mine.

35 În toate v‑am arătat că, ostenindu‑ne astfel, trebuie să‑i ajutăm pe cei neputincioși și să ne aducem aminte de cuvintele Domnului Isus. Căci El Însuși a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești!»“

36 După ce a spus acestea, s‑a pus în genunchi împreună cu ei toți și s‑a rugat.

37 Toți au început să plângă în hohote, au căzut la gâtul lui Pavel și l‑au sărutat mult.

38 Căcierau îndurerați mai ales din cauza cuvintelor pe care le spusese el, și anume că nu‑i vor mai vedea fața. Apoi l‑au însoțit până la corabie.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/20-c3443a7e4814f2403ec0b303ba5e6799.mp3?version_id=126—