Category: Faptele Apostolilor

Promisiunea Duhului Sfânt și înălțarea lui Isus la cer

1 Teofil,

În prima carteam scris despre toate lucrurile pe care Isus a început să le facă și să‑i învețepe oameni

2 până în ziua în care a fost luat sus, după ce, prin Duhul Sfânt, le dăduse porunci apostolilor pe care‑i alesese,

3 cărora li S‑a și înfățișat viu, după suferința Lui, cu multe dovezi convingătoare, arătându‑li‑Se timp de patruzeci de zile și vorbind despre Împărăția lui Dumnezeu.

4 În timp ce era împreună cu ei, le‑a poruncit: „Să nu vă îndepărtați de Ierusalim, ci să așteptați promisiunea Tatălui, despre care ați auzit de la Mine.

5 Căci Ioan, într-adevăr, a botezat cuapă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.“

6 Prin urmare, atunci când s‑au strâns laolaltă, ei L‑au întrebat:

– Doamne, în vremea aceasta vei restaura împărăția lui Israel?

7 El le‑a răspuns:

– Nu este treaba voastră să cunoașteți vremurile sau perioadele pe care Tatăl le‑a așezat prin propria Sa autoritate.

8 Voi însă veți primi putere atunci când va veni Duhul Sfânt peste voi și veți fi martorii Mei în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginea pământului.

9 După ce a spus aceste lucruri,Isusa fost înălțat și, în timp ce se uitau la El, un nor L‑a luat dinaintea ochilor lor.

10 Și cum priveau ei spre cer, în timp ce El pleca, iată că li s‑au înfățișat doi bărbați în haine albe,

11 care le‑au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer?! Acest Isus, Care a fost luat de la voi în cer, va veni în același fel în care L‑ați văzut mergând spre cer.“

Matias ales în locul lui Iuda

12 Atunci ei s‑au întors în Ierusalim de pe muntele numit „al Măslinilor“, care este lângă Ierusalim, departe cât un drumparcursîn ziua de Sabat.

13 Când au intratîn casă, au urcat în camera de sus, unde stăteau de obicei. Acolo erau: Petru, Ioan, Iacov, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov – al lui Alfeus, Simon Zelotul și Iuda – al lui Iacov.

14 Toți aceștia stăruiau în rugăciune în același gând, împreună cu femeile, cu Maria – mama lui Isus – și cu frații Lui.

15 În zilele acelea, Petru s‑a ridicat în mijlocul fraților – o mulțime de aproape o sută douăzeci de oameni – și a zis:

16 „Bărbați, fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă mai dinainte de Duhul Sfânt, prin gura lui David, cu privire la Iuda, care a devenit călăuza celor ce L‑au arestat pe Isus.

17 El era număratca fiind unuldintre noi și fusese ales să aibă o parteîn slujirea aceasta. (

18 Din răsplatapentrunedreptatea lui,omulacesta și‑a cumpărat un ogor și, căzând cu capul în jos, a plesnit în două pe la mijloc și i s‑au vărsat toate măruntaiele.

19 Lucrul acesta a devenit cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim, astfel că ogorul acela a fost numit, în propria lor limbă, «Acheldama», adică «Ogorul sângelui».)

20 Căci în cartea Psalmilor este scris:

«Fie‑i locuința pustiită

și nimeni să nu mai locuiască în ea!»

și

«Slujba lui s‑o ia altul!»

21 Trebuie deci ca, dintre bărbații care ne‑au însoțit tot timpul când Domnul Isus a umblatprintre noi,

22 începând de la botezul lui Ioan și până în ziua în care a fost luat sus de la noi, unul din aceștia să devină împreună cu noi un martor al învierii Lui.“

23 Și au propus doi: pe Iosif, numit Barsabas, căruia i se mai zicea și Iustus, și pe Matias.

24 Ei s‑au rugat astfel: „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată‑ne pe care dintre aceștia doi l‑ai ales

25 ca să ia locul în slujirea și apostolia aceasta, de la care s‑a întors Iuda ca să se ducă la locul lui.“

26 Apoi au aruncat sorții pentru ei, iar sorțul a căzut pe Matias, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/1-7aa4ba264eae1a1d732fd5edacb887c8.mp3?version_id=126—

Coborârea Duhului Sfânt

1 Când a sosit ziua Cincizecimii, erau cu toții la un loc.

2 Și deodată, din cer a venit un sunet ca vâjâitul unui vânt puternicși a umplut toată casa în care ședeau ei.

3 Li s‑au arătat niște limbi ca de foc, care s‑au împărțit și s‑au așezat pe fiecare dintre ei.

4 Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

5 În Ierusalim locuiauatunciiudei, oameni evlavioși din orice neam de sub cer.

6 Când s‑a auzit sunetul acela, mulțimea s‑a adunat și a rămas uluită, pentru că fiecare în parte auzea vorbindu‑seacolopropria sa limbă.

7 Ei erau uimiți și se minunau, zicând: „Iată, nu sunt oare galileeni toți aceștia care vorbesc?!

8 Cum de fiecare dintre noi auzimvorbindu‑sepropria noastră limbă în care ne‑am născut?!

9 Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia,

10 din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părțile Libiei dinspre Cirena, vizitatori din Roma,

11 iudei și prozeliți, cretani și arabi, noitoțiauzim vorbindu‑se în propriile noastre limbi despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu!“

12 Toți se minunau, erau nedumeriți și se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“

13 Alții însă își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de must!“

Petru vorbește mulțimii în ziua Cincizecimii

14 Dar Petru s‑a ridicat în picioare împreună cu cei unsprezece, și‑a ridicat glasul și le‑a vorbitastfel:

– Bărbați iudei și toți cei ce locuiți în Ierusalim, să vă fie cunoscut lucrul acesta și să ascultați cuvintele mele!

15 Oamenii aceștia nu sunt beți, așa cum presupuneți voi, pentru că nu este decât ceasul al treilea din zi,

16 ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:

17 „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu,

voi turna din Duhul Meu peste orice om.

Fiii și fiicele voastre vor profeți,

tinerii voștri vor aveaviziuni,

iar bătrânii voștri vor aveavise!

18 Chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele

voi turna din Duhul Meu în acele zile

și vor profeți.

19 Voi face minuni sus în cer

și semne jos pe pământ,

sânge, foc și coloane de fum.

20 Soarele se va preface în întuneric,

iar luna în sânge,

înainte să vină ziua cea mare și glorioasă a Domnului.

21 Atunci oricine va chema Numele Domnului

va fi mântuit!“

22 Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: pe Isus nazarineanul, bărbat confirmat de Dumnezeu înaintea voastră prin lucrările puternice, minunile și semnele pe care Dumnezeu le‑a făcut prin El în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți,

23 peOmulAcesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât și după preștiința lui Dumnezeu, voi L‑ați răstignit și L‑ați omorât prin mâna celor fără de Lege!

24 Dumnezeu însă L‑a înviat, dezlegându‑L de durerilemorții, pentru că nu era posibil să fie ținut de ea.

25 Căci David zice despre El:

„Îl văd pe Domnul neîncetat înaintea mea,

căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin!

26 De aceea, mi se bucură inima și mi se înveselește limba!

Mai mult, trupul meu va locui în speranță,

27 căci nu‑mi vei lăsa sufletul în Locuința Morților

și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.

28 Mi‑ai făcut cunoscute căile vieții;

mă vei umple de bucurie cu prezența Ta!“

29 Bărbați, fraților, cât despre patriarhul David, pot să vă spun cu îndrăzneală că el a murit și a fost înmormântat, iar mormântul lui a rămas în mijlocul nostru până în ziua aceasta.

30 Așadar, pentru că era profet și știa că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că‑l va pune pe tronul lui pe unul din rodul trupului lui,

31 deci, pentru că știa aceasta mai dinainte, el vorbea despre învierea lui Cristosatunci când spuneacă nu va fi lăsat în Locuința Morților și că trupul Lui nu va vedea putrezirea.

32 Dumnezeu L‑a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori.

33 Așadar, fiind înălțat la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat ceea ce vedeți și auziți.

34 Căci David nu s‑a suit în ceruri, ci el însuși zice:

„Domnul I‑a zis Domnului meu:

«Șezi la dreapta Mea,

35 până‑i voi pune pe dușmanii Tăi

scăunașpentru picioarele Tale!»“

36 Să știe bine deci toată Casa lui Israel că Dumnezeu L‑a făcut Domn și Cristospe acest Isus, pe Care L‑ați răstignit voi!

37 Auzind aceasta, ei au rămas străpunși în inimă și i‑au întrebat pe Petru și pe ceilalți apostoli:

– Bărbați, fraților, ce să facem?

38 Petru le‑a răspuns:

– Pocăiți‑vă și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristosspre iertarea păcatelor voastre; și veți primi darul Duhului Sfânt!

39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe, în oricât de marenumărîi va chema Domnul, Dumnezeul nostru!

40 Și cu multe alte cuvinte el mărturisea și îi îndemna, zicând:

– Mântuiți‑vă dinmijloculacestei generații corupte!

41 Astfel, cei ce au primit cuvântul lui au fost botezați, și în ziua aceea au fost adăugate cam trei mii de sufletela numărul ucenicilor.

Părtășia credincioșilor

42 Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni.

43 Fiecare suflet era plin de frică, iar prin apostoli se făceau multe minuni și semne.

44 Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau toate în comun.

45 Ei își vindeau proprietățile și averile, iarbaniiîi împărțeau între toți, după cum avea nevoie fiecare.

46 În fiecare zi continuausă se întâlnească, în același gând, în Templu, frângeau pâinea acasă, își împărțeau mâncarea cu bucurie și simplitate a inimii,

47 Îl lăudau pe Dumnezeu și aveau parte de bunăvoința întregului popor. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărullorpe cei ce erau mântuiți.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/2-5590d8a63d459ade759b5eef943b4555.mp3?version_id=126—

Vindecarea ologului de la poarta Templului

1 Petru și Ioan se suiauîmpreunăla Templu, la ceasul de rugăciune;era ceasulal nouălea.

2 Un om olog încă din pântecul mamei lui era adus și așezat în fiecare zi la poarta Templului, cea numită „Frumoasă“, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în Templu.

3 Când acesta i‑a văzut pe Petru și pe Ioan urmând să intre în Templu, a cerut de la ei milostenie.

4 Petru, ca și Ioan, s‑a uitat țintă la el și a zis: „Uită‑te la noi!“

5 El i‑a privit cu atenție, așteptând să primească ceva de la ei.

6 Dar Petru i‑a zis: „Argint și aur n‑am, însă ceea ce am, îți dau: în Numele lui Isus Cristos nazarineanul, ridică‑te și umblă!“

7 Și, apucându‑l de mâna dreaptă, l‑a ridicat. Deodată picioarele și gleznele i s‑au întărit,

8 a sărit în picioare și a început să umble. Apoi a intrat în Templu împreună cu ei și umbla, sărea și‑L lăuda pe Dumnezeu.

9 Tot poporul l‑a văzut umblând și lăudându‑L pe Dumnezeu.

10 Ei l‑au recunoscut ca fiind cel ce stăteași cereamilostenie la Poarta Frumoasă a Templului și s‑au umplut de uimire și de mirare pentru ceea ce i se întâmplase.

Petru vorbește mulțimii

11 În timp ce el mergea după Petru și Ioan, tot poporul, uimit, a alergat la ei în porticul numit „al lui Solomon“.

12 Văzând aceasta, Petru a zis poporului: „Bărbați israeliți, de ce sunteți uimiți de acest lucru și de ce vă uitați la noi de parcă prin propria noastră putere sau evlavie l‑am făcut să umble?!

13 Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul strămoșilornoștri, L‑a proslăvit pe RobulSău, Isus, pe Care voi L‑ați dat pe mâna lui Pilatși v‑ați lepădat de El în prezența acestuia,măcar căel hotărâse să‑L elibereze.

14 Voi v‑ați lepădat de Cel Sfânt și Drept și ați cerut să vi se elibereze un ucigaș.

15 L‑ați omorât pe Prințulvieții, pe Care Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți și ai Cărui martori suntem noi.

16 Pe baza credinței în Numele Lui, Însuși Numele Lui l‑a întărit peomulacesta pe care‑l vedeți și cunoașteți. Și credința care este prinIsusi‑a dat această vindecare deplină înaintea voastră, a tuturor!

17 Acum, fraților, știu că ați făcutașadin neștiință, întocmai ca și conducătorii voștri.

18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce prevestise prin gura tuturor profeților, și anume: Cristosul Său urma să sufere.

19 Pocăiți‑vă deci și întoarceți‑văla Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele,

20 ca să vină astfel din prezența Domnului vremuri de înviorareși El să‑L trimită pe Cel pe Care L‑a desemnat mai dinainte pentru voi, pe Cristos Isus,

21 pe Care cerul trebuie să‑L primească până la vremurile restaurării tuturor lucrurilor, așa cum a rostit Dumnezeu încă din vechime prin gura sfinților Săi profeți.

22 Căci Moise a zis:

«Domnul, Dumnezeul vostru,

vă va ridica dintre frații voștri

un Profet asemenea mie.

De El să ascultați în tot ce vă va spune!

23 Dacă cineva nu va asculta de Acel Profet,

va fi nimicit din popor.»

24 De asemenea, toți profeții, de la Samuel și până la toți ceilalți care au vorbit după el, au vestit zilele acestea.

25 Voi sunteți fiii profeților și ai legământului pe care l‑a încheiat Dumnezeu cu strămoșii voștri, când i‑a spus lui Avraam:

«Prin sămânța ta

vor fi binecuvântate toate neamurilepământului!»

26 Când Dumnezeu L‑a ridicat pe Robul Său, L‑a trimis mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze, întorcându‑vă pe fiecare de la nelegiuirile voastre.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/3-ebb4207f095500062b1b02907b7c6dae.mp3?version_id=126—

Petru și Ioan înaintea Sinedriului

1 În timp cePetru și Ioanvorbeau poporului, au venit la ei preoții, comandantulgărziiTemplului și saducheii,

2 foarte supărați din cauză că dădeau învățătură poporului și vesteau înNumele luiIsus învierea dintre cei morți.

3 Au pus mâna pe ei și i‑au aruncat în închisoare până în ziua următoare, căci era deja seară.

4 Însă mulți dintre cei ce auziseră cuvântarea au crezut, și numărul bărbaților a ajuns la aproape cinci mii.

5 În ziua următoare s‑au adunat în Ierusalim conducătorii lor, bătrâniiși cărturarii,

6 marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei care erau din neamul marilor preoți.

7 I‑au pus peapostolisă stea în mijloc șii‑au întrebat:

– Prin ce putere sau în numele cui ați făcut aceasta?

8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le‑a răspuns:

– Conducători și bătrâni ai poporului,

9 dacă suntem cercetați astăzi pentru o faptă bună făcută unui om neputincios și pentru felul în care a fost el vindecat,

10 să vă fie cunoscut vouă tuturor și întregului popor Israel că acest om stă sănătos înaintea voastră în Numele lui Isus Cristos nazarineanul, Cel pe Care voi L‑ați răstignit, dar pe Care Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți!

11 Acesta este:

„Piatra, care a fost disprețuită de voi, zidarii,

care a devenit Piatra din capul unghiului.“

12 În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți!

13 Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și când au înțeles că erau oameni neinstruițiși de rând, au rămas uimiți și au înțeles că fuseseră cu Isus.

14 Însă, văzându‑l stând lângă ei pe omul care fusese vindecat, n‑au avut ce să zică.

15 Prin urmare, le‑au poruncit să iasă afară din Sinedriuși s‑au sfătuit între ei, zicând:

16 „Ce să le facem oamenilor acestora? Căci este știut de către toți locuitorii Ierusalimului că prin ei s‑a făcut un semn clar, și nu‑l putem nega.

17 În schimb, pentru ca acest lucru să nu se răspândească și mai departe în popor, să‑i amenințăm, ca să nu mai vorbească niciunui om în Numele acesta!“

18 I‑au chemat și le‑au poruncit să nu mai vorbească deloc și să nu mai dea învățătură în Numele lui Isus.

19 Însă Petru și Ioan, răspunzând, le‑au zis: „Judecați voi înșivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu!

20 Căci nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit!“

21 După ce i‑au amenințat din nou, le‑au dat drumul, neștiind cum să‑i pedepsească, din cauza poporului, deoarece toți Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.

22 Căci omul asupra căruia se înfăptuise semnul acesta de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.

Credincioșii se roagă pentru a primi îndrăzneală

23 După ce li s‑a dat drumul, s‑au dus la ai lor și le‑au istorisit tot ce le spuseseră conducătorii preoților și bătrânii.

24 Când au auzit ei aceste lucruri, și‑au ridicat glasul în același gând către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne, Tu, Cel Care ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele,

25 Tu ai vorbit, prin Duhul Sfânt, prin gura strămoșuluinostru David, robul Tău,astfel:

«De ce se întărâtă neamurile

și cugetă popoarele lucruri fără folos?

26 Regii pământului stau adunați

și conducătorii se strâng laolaltă

împotriva Domnului și împotriva UnsuluiSău.»

27 Căci într-adevăr, împotriva RobuluiTău cel sfânt, Isus, pe Care L‑ai uns Tu, s‑au adunat în această cetate Irod, Ponțiu Pilat, neamurile și popoarelelui Israel,

28 ca să facă tot ceea ce mâna Ta și planul Tău au hotărât mai dinainte să se întâmple.

29 Și acum, Doamne, uită‑te la amenințările lor și dă‑le robilor Tăi toată îndrăzneala ca să vorbească despre Cuvântul Tău!

30 Întinde‑Ți mâna ca să se facă vindecări, semne și minuni prin Numele Robului Tău cel sfânt, Isus!“

31 După ce s‑au rugat fierbinte, locul unde erau adunați s‑a cutremurat, și toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească despre Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Credincioșii își împart între ei averile

32 Mulțimea celor ce crezuseră era una în inimă și‑n gând și niciunul nu spunea că vreunul din bunurile lui este al lui, ci aveau toate în comun.

33 Apostolii depuneau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus și un mare har era peste ei toți.

34 Căci nu era nimeni printre ei în nevoie, pentru că toți cei ce erau proprietari de ogoare sau case le vindeau, iar prețul lucrurilor vândute îl aduceau

35 și‑l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.

36 Iosif, numit de apostoli și Barnabas, care tradus înseamnă „Fiul mângâierii“, un levit originar din Cipru,

37 a vândut un ogor care‑i aparținea și apoi a adus banii și i‑a pus la picioarele apostolilor.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/4-fc66a2acebdb768d7ffc65fdc9f5a119.mp3?version_id=126—

Ananias și Safira

1 Dar un om pe nume Ananias, a vândut o proprietate împreună cu soția lui, Safira,

2 și a păstrat pentru sineo partedin preț, cu știrea soției lui. Apoi a aduscealaltăparte și a pus‑o la picioarele apostolilor.

3 Petru i‑a zis: „Ananias, de ce ți‑a umplut Sataninima ca să‑L minți pe Duhul Sfânt, păstrând pentru tineo partedin prețul ogorului?

4 Dacărămânea nevândut, nu rămânea el al tău? Și, după ce a fost vândut, nu erau banii la dispoziția ta? De ce ai pusla caleacest lucru în inima ta? Nu pe oameni i‑ai mințit, ci pe Dumnezeu!“

5 Când a auzit Ananias aceste cuvinte, a căzut și și‑a dat suflarea. O mare frică i‑a cuprins pe toți cei ce auziserăaceste lucruri.

6 Cei tineri s‑au ridicat, l‑au învelit, l‑au scos afară și l‑au înmormântat.

7 Cam după trei ore, a intrat și soția lui, fără să știe ce se întâmplase.

8 Petru a întrebat‑o:

– Spune‑mi, cu atât ați vândut ogorul?

Ea i‑a răspuns:

– Da, cu atât.

9 Atunci Petru i‑a zis:

– De ce v‑ați înțeles între voi să‑L puneți la încercare pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l‑au înmormântat pe soțul tău sunt la ușă și te vor duce și pe tine!

10 Atunci ea a căzut deodată la picioarele lui și și‑a dat suflarea. Când au intrat tinerii, au găsit‑o moartă; ei au dus‑o afară și au înmormântat‑o lângă soțul ei.

11 O mare frică a cuprins toată bisericași pe toți cei ce auziseră aceste lucruri.

Prin apostoli se fac semne și minuni

12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor. Toți se adunau în același gând în Porticul lui Solomon

13 și niciunul din ceilalți nu îndrăznea să li se alăture, deși poporul îi lăuda foarte mult.

14 Totuși, tot mai mulți din cei ce credeau, – o mulțime de bărbați și femei –, erau adăugați la Domnul.

15 Oameniiîi scoteau chiar și pe străzi pe cei neputincioși și‑i puneau pe tărgi și pe așternuturi, pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbraluisă cadă peste vreunul dintre ei.

16 Mulțimea se aduna și din cetățile din jurul Ierusalimului, aducându‑i pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate. Și toți erau vindecați.

Apostolii persecutați

17 Însă marele preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s‑au ridicat plini de invidie,

18 au pus mâna pe apostoli și i‑au aruncat în închisoarea publică.

19 Dar un înger al Domnului a deschis ușile închisorii în timpul nopții, i‑a condus afară șile‑a zis:

20 „Duceți‑vă, stați în Templu și spuneți poporului toate cuvintele Vieții acesteia!“

21 Auzind eiaceasta, au intrat în Templu dis‑de‑dimineață și au început să dea învățătură. Când a sosit marele preot și cei ce erau împreună cu el, au convocat Sinedriul,adicătot Sfatul Bătrânilorfiilor lui Israel, și au trimis dupăapostolila închisoare, ca să fie aduși.

22 Gărzile însă, când au sositacolo, nu i‑au găsit în închisoare, așa că s‑au întors și au anunțat,

23 zicând: „Închisoarea am găsit‑o încuiată cu toată grija, iar pe gardieni i‑am găsit stând la uși, dar când am deschis, n‑am găsit pe nimeni înăuntru!“

24 Când au auzit cuvintele acestea, atât comandantulgărziiTemplului, cât și conducătorii preoților au rămas înmărmuriți din cauza lor și se întrebau ce se întâmplă.

25 Cineva însă a venit și i‑a anunțat: „Iată că bărbații pe care i‑ați aruncat în închisoare stau în Templu și dau învățătură poporului!“

26 Atunci comandantul s‑a dus împreună cu gărzile și i‑a adus, însă nu cu forța, pentru că se temeau să nu fie loviți cu pietre de popor.

27 I‑au adus și i‑au pus să stea înaintea Sinedriului.

Marele preot i‑a întrebat,

28 zicând:

– Nuv‑am poruncit răspicat să nu mai dați învățătură în Numele acesta? Dar iată că voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți să aruncați peste noivina pentrusângele Acestui Om!

29 Dar Petru și ceilalți apostoli, răspunzând, au zis:

– Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!

30 Dumnezeul strămoșilornoștri L‑a înviat pe Isus, pe Care voi L‑ați ucis, pironindu‑L pe lemn.

31 Pe El, Dumnezeu L‑a înălțat la dreapta Sa, ca Prințși Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăință și iertare de păcate.

32 Iar noi suntem martori ai acestor lucruri și, de asemenea, și Duhul Sfânt pe Care L‑a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.

33 Când au auzit ei acestea, s‑au înfuriat și au vrut să‑i omoare.

34 Dar un fariseupe nume Gamaliel, un învățător al Legii respectat de tot poporul, s‑a ridicat în Sinedriu și a poruncit ca oamenii să fie scoși afară puțin.

35 Apoi le‑a zis: „Bărbați israeliți, aveți grijă ce urmează să le faceți acestor oameni!

36 Căci, nu demult, s‑a ridicat Teudas, care spunea despre sine că este cineva și căruia i s‑au alăturat aproape patru sute de bărbați. El a fost omorât, iar toți aceia care se încrezuseră în el au fost împrăștiați și nu s‑a ales nimic de ei.

37 După el, pe vremea recensământului, s‑a ridicat Iuda, galileeanul, și a atras poporul după el. Dar și el a pierit, iar toți aceia care se încrezuseră în el au fost împrăștiați.

38 Iar acum, eu vă spun: depărtați‑vă de oamenii aceștia și lăsați‑i! Dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, va fi distrusă,

39 dar, dacă este de la Dumnezeu, nu‑i veți putea distruge pe aceștioameni!Să nu vă treziți că luptați împotriva lui Dumnezeu!“ Astfel, ei au fost convinși de el.

40 Apoi i‑au chemat pe apostoli, i‑au biciuit, le‑au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus și le‑au dat drumul.

41 Prin urmare, apostolii au plecat dinaintea Sinedriului, bucurându‑se că au fost considerați vrednici să fie umiliți pentru NumeleLui.

42 Și, în fiecare zi, în Templu și prin case, nu încetau să dea învățătură și să ducă vestea bunăcăIsusesteCristosul.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/5-6da7250efc4d92e64aa106a4c58ca81c.mp3?version_id=126—

Alegerea celor șapte diaconi

1 În zilele acelea, cândnumărulucenicilor se înmulțea, a existat o nemulțumirea eleniștilorîmpotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau neglijate în ce privește împărțirea zilnicăa hranei.

2 Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și le‑au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese!

3 Prin urmare, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați care au o bună mărturie, plini de DuhulSfântși de înțelepciune, pe care să‑i punem responsabili cuîmplinireaacestei nevoi;

4 iar noi vom stărui în rugăciune și în slujirea Cuvântului.“

5 Vorbirea aceasta a plăcut întregii mulțimi, așa că l‑au ales pe Ștefan, un bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohorus, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmenas și pe Nicolaus, un prozelit din Antiohia;

6 i‑au adus înaintea apostolilor, care s‑au rugat șiși‑au pus mâinile peste ei.

7 Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu înainta, numărul ucenicilor se înmulțea foarte mult în Ierusalim și o mare mulțime de preoți ascultau demesajulcredinței.

Arestarea lui Ștefan

8 Ștefan, plin de har și de putere, făcea mari minuni și semne în popor.

9 Unii din sinagoganumită „A oamenilor liberi“ – a celor din Cirena, a celor din Alexandriași a celor din Ciliciași din Asia– s‑au ridicat și au purtat o dispută cu Ștefan.

10 Dar nu puteau să se împotrivească înțelepciunii și Duhului prin care vorbea el.

11 Atunci au instigat niște bărbați care să spună: „Noi l‑am auzit rostind cuvinte blasfemiatoare împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu!“

12 Au stârnit poporul, pe bătrâni și pe cărturari, s‑au repezit asupra lui, l‑au înșfăcat și l‑au dus înaintea Sinedriului.

13 Apoi au adus în față niște martori mincinoși, care au zis: „Omul acesta nu încetează să rostească cuvinte împotriva acestui Lăcaș sfânt și împotriva Legii!

14 Căci l‑am auzit spunând că Acest nazarinean, Isus, va distruge locul acesta și va schimba obiceiurile pe care ni le‑a încredințat Moise!“

15 Toți cei ce ședeau în Sinedriu s‑au uitat țintă laȘtefanși au văzut că fața luiarătaca fața unui înger.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/6-3debd0ecc43ae5b6a96f3fcbb9fefaa5.mp3?version_id=126—

Ștefan se adresează Sinedriului

1 Marele preot l‑a întrebat:

– Așa staulucrurile?

2 El a răspuns:

– Frați și părinți,ascultați! Dumnezeul slavei i S‑a arătat tatălui nostru Avraam în timp ce era în Mesopotamia, înainte de a locui în Haran,

3 și i‑a zis: „Ieși din țara ta și dintre rudeniile tale și vino în țara pe care ți‑o voi arăta!“

4 Atunci el a ieșit din țara caldeenilorși a locuit în Haran. De acolo, după moartea tatălui său,Dumnezeul‑a mutat în țara aceasta, în care locuiți voi acum,

5 dar nu i‑a dat în ea nicio moștenire, nici măcar o palmă de pământ, ci i‑a promis că i‑o va da ca proprietate lui și semințeilui după el, cu toate că nu avea niciun copil.

6 Dumnezeu i‑a spus că sămânța lui va fi străină într‑o țară străină și căacei oamenio vor înrobi și o vor chinui timp de patru sute de ani.

7 „Dar pe neamul căruia îi vor sluji ei ca sclavi, îl voi judeca Eu, a zis Dumnezeu, iar după aceea vor ieșide acoloși Îmi vor sluji Mie în locul acesta.“

8 Apoi i‑a dat legământul circumciziei. Astfel, când i s‑a născut Isaac,Avraaml‑a circumcis în ziua a opta; apoi Isaacl‑a circumcispe Iacov, și Iacov pe cei doisprezece patriarhi.

9 Patriarhii, fiind invidioși pe Iosif, l‑au vândut în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el

10 și l‑a scăpat din toate necazurile lui. El i‑a dat har și înțelepciune în prezența lui Faraon, regele Egiptului, care l‑a pus conducător peste Egipt și peste toată casa lui.

11 A venit o foamete în întregul Egipt și în Canaan. Necazul era mare și strămoșiinoștri nu găseau de mâncare.

12 Iacov a auzit că în Egipt era grâu, așa că i‑a trimisacolope strămoșii noștri pentru prima oară.

13 Cânds‑au dusa doua oară, Iosif li s‑a făcut cunoscut fraților săi, iar Faraon a aflat despre neamul lui Iosif.

14 Apoi Iosif a trimis să fie chemat tatăl său Iacov, precum și întreaga familie,în număr deșaptezeci și cinci de suflete.

15 Și astfel Iacov s‑a coborât în Egipt, unde atât el, cât și strămoșii noștri au murit.

16 Au fost mutați în Șehem și puși în mormântul pe care Avraam îl cumpărase cu prețul unei sume în argint de la fiii lui Hamor, în Șehem.

17 Cu cât se apropia vremeaîmpliniriipromisiunii pe care Dumnezeu i‑o făcuse lui Avraam, poporul creștea și se înmulțeatot mai multîn Egipt,

18 până când peste Egipt s‑a ridicat un alt rege, care nu‑l cunoscuse pe Iosif.

19 Acesta ne‑a exploatat cu viclenie neamul și i‑a chinuit pe strămoșii noștri, forțându‑i să‑și abandoneze copilașii, ca să nu mai trăiască.

20 În vremea aceea s‑a născut Moise, care era frumosînaintealui Dumnezeu. El a fost hrănit timp de trei luni în casa tatălui său,

21 iar când a fost așezat la vedere,pe malul râului, l‑a luat fiica lui Faraon și l‑a crescut ca pe propriul ei fiu.

22 Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și fapte.

23 Pe vremea când avea în jur de patruzeci de ani, i‑a venit în inimădorințasă‑i vizitezepe frații săi, pe fiii lui Israel.

24 A văzut pe unul căruia i se făcea o nedreptate și i‑a luat apărarea. El l‑a răzbunat pe cel asuprit, ucigându‑l pe egiptean.

25 Credea că frații săi vor înțelege că Dumnezeu le va da eliberarea prin mâna lui, însă ei n‑au înțeles.

26 În ziua următoare, i‑a văzut pedoibătându‑se și i‑a îndemnat la pace, zicând: „Oamenilor, voi sunteți frați. De ce vă faceți rău unul altuia?“

27 Dar cel ce‑i făcea rău semenului său, l‑a împins și i‑a zis: „Cine te‑a pus pe tine conducător și judecător peste noi?

28 Vrei să mă ucizi și pe mine așa cum l‑ai ucis ieri pe egiptean?“

29 Când a auzit aceasta, Moise a fugit și a locuit ca străin în țara Midian, unde i s‑au născut doi fii.

30 După ce au trecut patruzeci de ani, i s‑a arătat un îngerîn pustia muntelui Sinai, într‑o flacără de foccare ieșeadintr‑un rug.

31 Când a văzutrugul, Moise a rămas uimit de privelișteaaceeași, în timp ce se apropia ca să se uite cu atenție, glasul Domnuluii‑a vorbitastfel:

32 „Eu sunt Dumnezeul strămoșilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeullui Iacov!“Moise tremura și nu îndrăznea să se uite.

33 Domnul i‑a zis: „Dă‑ți jos sandalele din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt!

34 Am văzut asuprirea poporului Meu care este în Egipt și i‑am auzit geamătul, așa că M‑am coborât să‑l eliberez. Acum, vino,căcite voi trimite în Egipt!“

35 Pe acest Moise – de care ei se lepădaseră, zicând: „Cine te‑a pus pe tine conducător și judecător?“ – Dumnezeu l‑a trimis drept conducător și eliberator, cu ajutorul Îngerului care i S‑a arătat în rug.

36 El i‑a scosdin Egiptși a făcut minuni și semne în țara Egiptului, la Marea Roșieși în pustie, timp de patruzeci de ani.

37 El este același Moise care le‑a spus fiilor lui Israel: „Dumnezeu vă va ridica dintre frații voștri un Profet asemenea mie.“

38 El este acela care a fost în adunareapoporului, în pustie, împreună cu îngerul care i‑a vorbit pe muntele Sinai și cu strămoșii noștri;și el estecel care a primit cuvintevii, ca să ni le dea nouă.

39 Strămoșii noștri însă n‑au vrut să‑l asculte, ci l‑au respins și, în inimile lor, s‑au întors în Egipt.

40 Ei i‑au spus lui Aaron: „Fă‑ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s‑a întâmplat cu acest Moise, care ne‑a scos din țara Egiptului.“

41 Și în zilele acelea și‑au făcut un vițel, au adus jertfăaceluiidol și s‑au bucurat de lucrările mâinilor lor.

42 Atunci Dumnezeu S‑a întorsde la eiși i‑a lăsat în voia lor, ca să slujească oștirii cerului, așa cum este scris în Cartea profeților:

„Mi‑ați adus voi jertfe și ofrande,

timp de patruzeci de ani în pustie, Casă a lui Israel?

43 Ați purtat cortul luiMoloh

și steaua dumnezeului vostruRefan,

chipurile pe care vi le‑ați făcut ca să vă închinați lor!

De aceea vă voi duce în captivitate dincolo de Babilon!“

44 Cortul Mărturiei era cu strămoșii noștri în pustie, așa cum dăduse îndrumări Cel Ce i‑a spus lui Moise să‑l facă după modelul pe care‑l văzuse.

45 Strămoșii noștri l‑au adus, la rândul lor, împreună cu Iosua, când au luat în stăpânireteritoriulneamurilor pe care le‑a izgonit Dumnezeu dinaintea strămoșilor noștri.Și a rămas acolopână în zilele lui David,

46 care a găsit har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească o Locuință pentru Dumnezeul lui Iacov.

47 Solomon însă a fost acela care I‑a zidit o Casă.

48 Dar Cel Preaînalt nu locuiește în lăcașuri făcute de mâini omenești, așa cum zice profetul:

49 „Cerul este tronul Meu,

iar pământul este scăunașulpicioarelor Mele!

Ce fel de casă Mi‑ați putea zidi voi Mie? zice Domnul.

Sau unde va fi locul Meu de odihnă?

50 Oare nu mâna Mea a făcut toate aceste lucruri?“

51 Oameni încăpățânați, cu inimile și urechile necircumcise, voi întotdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt! Așa cumau făcutstrămoșii voștri, așafacețiși voi!

52 Pe care dintre profeți nu l‑au persecutat strămoșii voștri?! Ei i‑au ucis pe cei ce prevesteau venirea Celui Drept, ai Cărui trădători și ucigași ați devenit voi acum,

53 voi, care ați primit Legea prin îndrumările îngerilor, dar n‑ați păzit‑o!

Ștefan este ucis cu pietre

54 Când au auzit ei acestea, s‑au înfuriat în inimile lor și scrâșneau din dinți împotriva lui.

55 El însă, plin de Duhul Sfânt, a privit spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu

56 și a zis:

– Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omuluistând la dreapta lui Dumnezeu!

57 Atunci ei au strigat cu glas tare, și‑au astupat urechile și s‑au repezit într‑un gând asupra lui.

58 L‑au scos afară din cetate și l‑au lovit cu pietre. Martorii și‑au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.

59 Și‑l loveau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!“

60 Apoi s‑a pus în genunchi și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!“ Și zicând aceasta, a adormit.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/7-42cf5d00cd00c40f5cb3cde132f95ee8.mp3?version_id=126—

Filip vestește Evanghelia în Samaria

1 Saul își dăduse acordul la uciderea luiȘtefan.

Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuție împotriva bisericii din Ierusalim și toți, în afară de apostoli, s‑au împrăștiat prin regiunile Iudeei și ale Samariei.

2 Câțiva oameni evlavioși l‑au înmormântat pe Ștefan și l‑au jelit mult.

3 Saul însă devastabiserica, intrând prin case, luând cu forța bărbați și femei și aruncându‑i în închisoare.

4 Cei ce fuseseră împrăștiați vesteau Cuvântul pe oriunde treceau.

5 Filip a coborât într‑o cetate a Samarieiși L‑a proclamat pe Cristos celorde acolo.

6 Mulțimile luau aminte într‑un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea.

7 Căci din mulți ieșeau duhuri necurate, strigând cu glas tare, și mulți paralitici și ologi erau vindecați.

8 Și a fost o mare bucurie în cetatea aceea.

9 În cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria și uimea neamul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important.

10 Și toți, de la cel mai mic până la cel mai mare, luau aminte la el și spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită «Mare»!“

11 Ei luau aminte la el pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui.

12 Dar când l‑au crezut pe Filip, care vestea Evangheliadespre Împărăția lui Dumnezeu șidespreNumele lui Isus Cristos, au fost botezați atât bărbați, cât și femei.

13 Chiar Simon însuși a crezut și, după ce a fost botezat, stătea neîncetat în preajma lui Filip și se mira văzând semnele și minunile mari care se făceau.

14 Când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, apostolii care erau în Ierusalim i‑au trimis la ei pe Petru și pe Ioan.

15 Când au ajunsacolo, s‑au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt.

16 Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci fuseseră doar botezați în Numele Domnului Isus.

17 AtunciPetru și Ioanși‑au pus mâinile peste ei, iaraceștiaau primit Duhul Sfânt.

18 Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le‑a oferit bani,

19 zicând:

– Dați‑mi și mie autoritatea aceasta, așa încât acela peste care‑mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt!

20 Petru însă i‑a zis:

– Argintul tău să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s‑ar putea obține cu bani!

21 Tu n‑ai nici parte, nici sorț în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu!

22 Pocăiește‑te deci de această răutate a ta și roagă‑te fierbinte Domnului ca, dacă este posibil, să‑ți ierteaceastăintenție a inimii tale,

23 căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțul nedreptății!

24 Simon, răspunzând, a zis:

– Rugați‑vă fierbinte voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce ați spus să nu vină peste mine!

25 După ce au depus mărturie și au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru și Ioan s‑au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de‑ale samaritenilor.

Filip și eunucul etiopian

26 Un înger al Domnului i‑a vorbit lui Filip astfel: „Ridică‑te și du‑te spre sud, pe drumul din pustie, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“

27 Filips‑a ridicat și s‑a dus. Și iată că un eunucetiopian, înalt oficial al lui Kandake, regina etiopienilor, și responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim,

28 iaracumse întorcea, stând în careta lui și citindu‑l pe profetul Isaia.

29 Duhul i‑a zis lui Filip: „Du‑te și prinde din urmă careta aceea!“

30 Filip a alergat către el și l‑a auzitpe eunuccitindu‑l pe profetul Isaia.

El l‑a întrebat:

– Înțelegi ce citești?

31 Acesta a zis:

– Cum aș putea, dacă nu mă va îndruma cineva?

Și l‑a rugat pe Filip să se suieîn caretăși să se așeze lângă el.

32 Pasajul din Scriptură pe care‑l citea era acesta:

„Ca o oaie care este dusă la tăiere

și ca un miel care stă mut înaintea celui ce‑l tunde,

tot așanici Elnu‑Și deschide gura.

33 În smerenia Lui, judecata I‑a fost luată.

Cine vaputeaistorisi despre generația Lui?

Căci viața Îi este luată de pe pământ!“

34 Eunucul l‑a întrebat pe Filip, zicând:

– Te rog fierbintesă‑mi spuidespre cine vorbește profetul astfel? Despre sine sau despre altcineva?

35 Atunci Filip a luat cuvântul și, începând de la Scriptura aceasta, i‑a vestit Evanghelia despre Isus.

36 În timp ce călătoreau de‑a lungul drumului, au ajuns la o apă.

Eunucul a zis:

– Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?

37 Filip i‑a zis:

– Dacă crezi din toată inima ta, se poate!

El a răspuns:

– Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!

38 A poruncit să stea careta, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât și eunucul, iarFilipl‑a botezat.

39 Când au ieșit din apă, Duhul Domnului l‑a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l‑a mai văzut și și‑a continuat drumul bucuros.

40 Filip a apărut în Azotși, în timp ce călătoreaprin acea regiune, a vestit Evanghelia în toate cetățile, până când a ajuns în Cezareea.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/8-9fcaf42900f4989b989e0cde61c6daf4.mp3?version_id=126—

Convertirea lui Saul

1 Între timp însă, Saul încă sufla amenințare și ucidere împotriva ucenicilor Domnului. S‑a dus la marele preot

2 și a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc, astfel încât, dacă i‑ar găsi pe unii care suntadepțiai Căii, atât bărbați, cât și femei, să‑i aducă legați la Ierusalim.

3 În timp ce era pe drum și se apropia de Damasc, a strălucit deodată împrejurul lui o lumină din cer.

4 El a căzut la pământ și a auzit un glas care‑i zicea:

– Saul, Saul, de ce Mă persecuți?

5 El a întrebat:

– Cine ești, Doamne?

Isusi‑a răspuns:

– Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuți! Îți este greu să lovești cu călcâiul în pinteni!

6 Tremurând și plin de frică, a întrebat:

– Doamne, ce vrei să fac?

Domnul i‑a zis:

– Ridică‑te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci!

7 Bărbații care‑l însoțeau în călătorie s‑au oprit amuțiți; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.

8 Saul s‑a ridicat de la pământ și, cu toate că ochii îi erau deschiși, nu vedea nimic. Prin urmare, l‑au luat de mână și l‑au dus în Damasc.

9 Timp de trei zile n‑a văzut, n‑a mâncat și nici n‑a băut nimic.

10 În Damasc era un ucenic pe nume Ananias.

Domnul i‑a vorbit într‑o viziune:

– Ananias!

El a răspuns:

– Iată‑mă, Doamne!

11 Domnul i‑a zis:

– Scoală‑te, du‑te pe strada numită „Dreaptă“ și caută în casa lui Iuda un om din Tars, pe nume Saul. Căci iată,chiar acumel se roagă

12 și a văzut într‑o viziune un om pe nume Ananias, intrând și punându‑și mâinile peste el ca să‑și recapete vederea.

13 Ananias a răspuns:

– Doamne, am auzit de la mulți despre toate relele pe care omul acesta le‑a făcut sfinților Tăi în Ierusalim.

14 Chiar și aici are autoritate din partea conducătorilor preoților să‑i lege pe toți cei ce cheamă Numele Tău!

15 Dar Domnul i‑a zis:

– Du‑te, pentru că el este un vas al Meu pe care l‑am ales ca să ducă Numele Meu atât înaintea neamurilor și regilor, cât și înaintea fiilor lui Israel.

16 Căci Eu îi voi arăta cât trebuie să sufere de dragul Numelui Meu.

17 Ananias a plecat, a intrat în casaunde era Saulși, punându‑și mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, m‑a trimis Domnul – Isus, Cel Care ți S‑a arătat pe drumul pe care veneai – ca să‑ți recapeți vederea și să fii umplut de Duhul Sfânt.“

18 Imediat, de pe ochii lui au căzut un fel de solzi, iar el și‑a recăpătat vederea. Apoi s‑a ridicat, a fost botezat

19 și, după ce a mâncat ceva, i‑au revenit puterile.

Saul, în Damasc și în Ierusalim

Saul a rămas câteva zile cu ucenicii în Damasc

20 și imediat a început să‑L proclame pe Isus în sinagogi,spunândcă este Fiul lui Dumnezeu.

21 Toți cei ce‑l auzeau se minunau și ziceau: „Nu este el acela care‑i distrugea în Ierusalim pe cei ce chemau Numele acesta?! Și n‑a venit el aici ca să‑i ducă legați la conducătorii preoților?!“

22 Dar Saul se întărea tot mai mult și le provoca nedumerire iudeilor care locuiau în Damasc, dovedind căIsuseste Cristosul.

23 După mai multe zile, iudeii au uneltit să‑l omoare,

24 însă Saul a aflat despre uneltirea lor. Zi și noapte ei supravegheau porțile, ca să‑l omoare.

25 Dar într‑o noapte, ucenicii l‑au luat și l‑au coborât prin zid, dându‑l jos într‑un coș.

26 Când a ajuns în Ierusalim, a încercat să li se alăture ucenicilor, dar toți se temeau de el, pentru că nu credeau că este un ucenic.

27 Atunci Barnabas l‑a luat și l‑a dus la apostoli. Le‑a istorisit cum, pe drum, Saul Îl văzuse pe Domnul, și El îi vorbise, și cum, în Damasc, vorbise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.

28 Astfel,începând de atunci, Saul venea și se ducea împreună cu ei în Ierusalim, vorbind cu îndrăzneală în Numele Domnului.

29 De asemenea, vorbea și purta dispute cuiudeiieleniști, dar ei încercau să‑l omoare.

30 Când au aflat frații lucrul acesta, l‑au dus la Cezareeași l‑au trimis în Tars.

31 Astfel, Biserica erarăspândităprin toată Iudeea, Galileea și Samaria, se bucura de pace și era întărită; ea umbla în frică de Domnul și se înmulțea prin încurajarea Duhului Sfânt.

Petru, în Lida și în Iafo

32 În timp ce călătorea prin toateregiunile, Petru s‑a coborât și la sfinții care locuiau în Lida.

33 Acolo a găsit un om pe nume Enea, care de opt ani zăcea în pat, pentru că era paralizat.

34 Petru i‑a zis: „Enea, Isus Cristos te vindecă! Ridică‑te și strânge‑ți patul!“ Și el s‑a ridicat imediat.

35 Toți locuitorii din Lida și din Șaron l‑au văzut și s‑au întors la Domnul.

36 În Iafo era o ucenică pe nume Tabita, care tradus înseamnă „Gazelă“.Viațaei era plină de fapte bune și de milosteniile pe care le făcea.

37 În vremea aceea, ea s‑a îmbolnăvit și a murit. Au spălat‑o și au pus‑o în camera de sus.

38 Lida este aproape de Iafo. Prin urmare, când ucenicii au auzit că Petru este în Lida, au trimis doi bărbați să‑l roage: „Nu întârzia în a veni până la noi!“

39 Petru s‑a ridicat și a plecat împreună cu ei. Când a ajuns, l‑au condus în camera de sus. Toate văduvele au stat lângă el, plângând și arătându‑i cămășileși hainele pe care le făcea Gazelape când era cu ele.

40 Petru i‑a scos afară pe toți, s‑a pus în genunchi și s‑a rugat. Apoi s‑a întors spre trup și a zis: „Tabita, scoală‑te!“ Ea a deschis ochii și, când l‑a văzut pe Petru, s‑a ridicat.

41 El i‑a dat mâna și a ridicat‑o; apoi i‑a chemat pe sfinți și pe văduve și le‑a înfățișat‑o vie.

42 Acest fapt a devenit cunoscut prin toatăcetateaIafo și mulți au crezut în Domnul.

43 Petru a rămas mai multe zile în Iafo, la un anume Simon, un tăbăcar.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/9-9507ea46bbde965616a69d9c9474589a.mp3?version_id=126—

Corneliu

1 În Cezareeaera un om pe nume Corneliu, un centuriondin cohortanumită „Italiana“.

2 Era evlavios și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului și se ruga fierbinte lui Dumnezeu în orice vreme.

3 Într‑o zi, cam pe la ceasul al nouălea, a văzut clar, într‑o viziune, un înger al lui Dumnezeu intrând la el și zicându‑i:

– Corneliu!

4 Cornelius‑a uitat țintă la el și s‑a înspăimântat.

El a zis:

– Ce este, domnule?

Îngeruli‑a spus:

– Rugăciunile și milosteniile tale s‑au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte.

5 Acum, trimite niște bărbați la Iafo și cheamă‑l pe Simon, cel care mai este numit și Petru.

6 El găzduiește la Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.

7 De îndată ce a plecat îngerul care‑i vorbise,Corneliua chemat doi dintre servitorii săi din casă și un soldat devotat, dintre cei care‑i slujeau neîncetat,

8 și, după ce le‑a istorisit totul, i‑a trimis în Iafo.

Viziunea lui Petru

9 În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s‑a urcat pe acoperiș să se roage pe la ceasul al șaselea.

10 I s‑a făcut foame și a vrut să mănânce, dar în timp ce‑i pregăteau masa, a căzut într‑o răpire sufletească.

11 A văzut cerul deschis și ceva ca o pânză mare fiind adusă jos, pe pământ, de cele patru colțuri.

12 În ea se aflau tot felul de patrupede, târâtoareale pământului și păsări ale cerului.

13 Un glas i‑a vorbit astfel:

– Petru, ridică‑te, înjunghie și mănâncă!

14 Însă Petru a zis:

– Nicidecum, Doamne! Căci niciodată n‑am mâncat ceva întinat sau necurat!

15 Glasul i‑a vorbit din nou, a doua oară:

– Ceea ce a curățit Dumnezeu, să nu consideri întinat!

16 Lucrul acesta s‑a întâmplat de trei ori, și imediat după aceea pânza a fost luată în cer.

17 În timp ce Petru era nedumerit cu privire la ce‑ar putea însemna viziunea pe care a avut‑o, iată că bărbații trimiși de Corneliu aflaseră unde era casa lui Simon și stăteau la poartă,

18 întrebând cu glas tare dacă Simon, care mai este numit și Petru, găzduiește acolo.

19 În timp ce Petru încă se gândea la viziune, Duhul i‑a zis: „Iată că te caută trei bărbați.

20 Ridică‑te deci, coboară și du‑te cu ei fără să faci deosebire, pentru că Eu i‑am trimis.“

21 Așadar, Petru a coborât la bărbații aceia și le‑a zis:

– Iată, eu sunt cel pe care‑l căutați. Din ce motiv ați venit?

22 Ei i‑au răspuns:

– Centurionul Corneliu, om drept, temător de Dumnezeu și vorbit de bine de către tot neamul iudeilor, a fost înștiințat printr‑un înger sfânt să trimită să te cheme în casa lui și să audă cuvinte de la tine.

23 Atunci Petru i‑a invitat înăuntru și i‑a găzduit.

Petru, acasă la Corneliu

În ziua următoare s‑a sculat și a plecat împreună cu ei; l‑au însoțit și unii dintre frații din Iafo.

24 După o zi au ajuns în Cezareea. Corneliu îi așteptaîmpreună curudele și prietenii apropiați pe care‑i invitase.

25 Pe când se pregătea Petru să intreîn casă, Corneliu l‑a întâmpinat, a căzut la picioareleluiși i s‑a închinat.

26 Petru însă l‑a ridicat, zicând:

– Ridică‑te! Și eu sunt tot om!

27 Și, continuând să vorbească cu el, a intrat înăuntru, unde a găsit mulțioamenicare se adunaseră.

28 El le‑a zis:

– Știți că unui iudeu îi este interzis de Lege să se alăture sau să viziteze un străin, dar Dumnezeu mi‑a arătat să nu numesc pe niciun om întinat sau necurat.

29 De aceea am venit fără ezitare când s‑a trimis după mine.Văîntreb deci, cu ce scop ați trimis după mine?

30 Corneliu a zis:

– Cu patru zile în urmă, chiar la ceasul acesta, al nouălea, eram în casa mea și mă rugam. Și iată că un omîmbrăcatîn haine strălucitoare a stat înaintea mea

31 și a zis: „Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată și milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu.

32 Prin urmare, trimite la Iafo și cheamă‑l pe Simon, care mai este numit și Petru. El găzduiește în casa tăbăcarului Simon, lângă mare. Când va veni el, îți va vorbi.“

33 Am trimis deci imediat la tine și ai făcut bine că ai venit. Acum deci noi toți suntem prezențiaici, înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ți‑a poruncit Domnul!

34 Atunci Petru a luat cuvântul și a zis:

– Într-adevăr, înțelegacumcă Dumnezeu nu este părtinitor,

35 ci în orice neam, cel ce se teme de El și lucrează dreptatea este primit de El.

36 El a trimis fiilor lui Israel Cuvântul, vestind Evanghelia păcii prin Isus Cristos, Care este Domnul tuturor.

37 Voi știți ce s‑a întâmplat prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul proclamat de Ioan:

38 cum Dumnezeu L‑a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine și vindecându‑i pe toți cei ce erau asupriți de diavolul, căci Dumnezeu era cu El.

39 Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le‑a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim; El este Cel pe Care ei L‑au omorât, atârnându‑L pe lemn.

40 Pe El, Dumnezeu L‑a înviat a treia zi și a îngăduit să Se facă văzut,

41 nu întregului popor, cinouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat dintre cei morți.

42 El ne‑a poruncit să predicăm poporului și să depunem mărturie că El este Cel desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii și al celor morți.

43 Toți profeții mărturisesc despre El,afirmândcă oricine crede în El primește, prin Numele Lui, iertarea de păcate.

44 În timp ce rostea Petru aceste cuvinte, Duhul Sfânt S‑a coborât peste toți cei ce ascultau Cuvântul.

45 Credincioșii circumciși care veniseră cu Petru se minunau de faptul că darul Duhului Sfânt fusese turnat și peste neamuri.

46 Căci îi auzeau vorbind în limbi și preamărindu‑L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:

47 „Oare poate opri cineva apa să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?!“

48 Și a poruncit să fie botezați în Numele lui Isus Cristos. Atunci l‑au rugat să mai rămână câteva zilela ei.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/10-d85b65a6423393c975c99b2aef573213.mp3?version_id=126—