Category: Evrei

Prin credință

1 Și credința este o convingere cu privire la lucrurile în care sperăm, o siguranță cu privire la lucrurile care nu se văd.

2 Căci prin aceasta bătrâniiau primit o bună mărturie.

3 Prin credință înțelegem că veacurile au fost așezate prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa încât ceea ce se vede n‑a fost făcut din lucruri care sunt vizibile.

4 Prin credință I‑a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bunădecât a lui Cain. Prin aceasta a primit mărturia că este drept, deoarece Dumnezeu a mărturisit despre darurile lui. Și, deși mort, prin credința sa încă vorbește.

5 Prin credință a fost mutat Enoh, ca să nu vadă moartea. Și n‑a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l‑a mutat. Căci înainte de mutarea lui a primit mărturia că Îi era plăcut lui Dumnezeu.

6 Și fără credință este imposibil să‑I fim plăcuți, pentru că oricine se apropie de El trebuie să creadă că El este și că îi răsplătește pe cei ce‑L caută.

7 Prin credință Noe, fiind avertizat cu privire la lucruri care încă nu se vedeau, a pregătitplin dereverență o arcă pentru a‑și salva familia. Prin aceasta a condamnat el lumea și a devenit un moștenitor al dreptății care vine prin credință.

8 Prin credință a ascultat Avraam când a fost chemat să iasă spre un loc pe care urma să‑l primească drept moștenire și a ieșit fără să știe unde se duce.

9 Prin credință s‑a așezat el în țara promisiunii, ca într‑o țară străină, locuind în corturi cu Isaac și Iacov, moștenitori împreună cu el ai aceleiași promisiuni.

10 Căci el aștepta cetatea care are temelii, al cărei arhitect și constructor este Dumnezeu.

11 Prin credință a primit el putere pentru a întemeia o sămânță– chiar dacă Sara însăși era stearpă și trecută de vârsta maturității – deoarece L‑a considerat credinciospe Cel Ce a promis.

12 De aceea, dintr-unul singur – și acesta aproape mort – s‑au născuturmașiatât de numeroși ca stelele cerului și fără număr ca nisipul de pe țărmul mării.

13 În credință au murit toți aceștia, însă fără să primească lucrurile promise, ci doar le‑au văzut de departe, le‑au salutat și au mărturisit că sunt străini și peregrini pe pământ.

14 Cei care vorbesc în acest fel arată că sunt în căutarea unei patrii.

15 Dacă ei s‑ar fi gândit la țara din care au plecat, ar fi avut vreme să se întoarcăîn ea,

16 însă ei tânjeau după o țară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu‑I este rușine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei.

17 Prin credință l‑a adus Avraam pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare. El, cel care a primit promisiunile, era gata să‑l aducă jertfă pe singurul său fiu,

18 el, căruia i se spusese: „Prin Isaac își va primi numele sămânța ta.“

19 Căci se gândea că Dumnezeu poate să‑l scoale chiar și dintre cei morți și, în pildăvorbind, de acolo l‑a primit înapoi.

20 Prin credință i‑a binecuvântat Isaac pe Iacov și pe Esau cu privire la lucrurile viitoare.

21 Prin credință i‑a binecuvântat Iacov, când era pe moarte, pe fiecare dintre fiii lui Iosif și s‑a închinatsprijinindu‑sepe vârful toiagului său.

22 Prin credință a amintit Iosif, când era pe moarte, de exodul fiilor lui Israel și a dat porunci cu privire la oasele sale.

23 Prin credință a fost ascuns Moise de către părinții săi timp de trei luni, după ce s‑a născut – pentru că au văzut că era un copilaș frumos și nu s‑au temut de porunca împăratului.

24 Prin credință a refuzat Moise, când s‑a făcut mare, să fie numit „fiul fiicei lui Faraon“,

25 alegând mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerea trecătoare a păcatului.

26 El a considerat disprețulsuferit pentruCristos ca fiind o bogăție mai mare decât comorile Egiptului, pentru că privea țintă la răsplată.

27 Prin credință a ieșit din Egipt, fără să se teamă de furia regelui. Căci el a stat neclintit, ca și când L‑ar fi văzutpe Cel Ce este nevăzut.

28 Prin credință a celebrat Paștele și stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul să nu‑i omoare pe întâii lor născuți.

29 Prin credință a trecut poporul prin Marea Roșieca pe uscat. Când au încercat însă și egiptenii lucrul acesta, s‑au înecat.

30 Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost înconjurate șapte zile.

31 Prin credință n‑a pierit prostituata Rahab împreună cu cei neascultători, pentru că i‑a primit cu pace pe cercetași.

32 Și ce‑aș mai putea spune? Căci n‑aș avea destul timp să vorbesc despre Ghedeon, Barak, Samson, Iefta, David, Samuel șidespreprofeți.

33 Prin credință au cucerit ei regate, au înfăptuit dreptate, au obținut promisiunile, au închis gurile leilor,

34 au stins puterea focului, au scăpat de tăișul sabiei, au fost întăriți în neputință,au devenit tari în război, au pus pe fugă oștile străine;

35 femeile și‑au primit morții înviați; alții au fost torturați și au refuzat să fie eliberați, ca să obțină o înviere mai bună,

36 alții au îndurat batjocuri și biciuiri, și chiar lanțuri și închisoare,

37 au fost omorâți cu pietre, au fost tăiați în două cu fierăstrăul, au fost încercați, au murit uciși de sabie, au umblat îmbrăcați în piei de oi și în piei de capre; nevoiași, în necaz, chinuiți,

38 ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri și prin munți, prin peșteri și prin gropile pământului.

39 Toți aceștia au primit o bună mărturiepentru credințalor,însăn‑au primit ceea ce a fost promis,

40 întrucât Dumnezeu a ales dinainte ceva mai bun pentru noi, ca să nu fie ei făcuți desăvârșiți fără noi.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/HEB/11-7a6126c7607b5d2009bbbcd924c3471c.mp3?version_id=126—

Dumnezeu Își disciplinează fiii

1 De aceea, având un nor așa de mare de martori care ne înconjoară, să dăm la o parte orice greutate și păcatul care ne înfășoară atât de ușor și să alergăm cu răbdarecursa care ne stă înainte.

2 Să privim țintă la Isus, Inițiatorulcredinței și Cel Ce desăvârșește credința, Care, pentru bucuria ce‑I stătea înainte, a îndurat crucea, disprețuindu‑i rușinea, și S‑a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.

3 Gândiți‑vă binela Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire față de El Însuși din partea păcătoșilor, ca să nu vă descurajați în sufletele voastre și să obosiți.

4 Voi nu v‑ați împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului

5 și ați uitat îndemnul pe care vi‑l dă ca unor fii:

„Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului,

nici nu obosi când ești mustrat de El,

6 căci Domnul îl disciplinează pe cel pe care‑l iubește

și‑l lovește cu nuiaua pe orice fiu pe care‑l primește.“

7 Îndurațiavând în vedere disciplinarea! Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu‑l disciplinează tatăl?

8 Însă dacă sunteți scutiți de disciplinare,la care toți au devenit părtași, atunci sunteți copii nelegitimi, iar nu fii!

9 Mai mult, am avut părinți trupești care ne disciplinau și pe care îi respectam. Cu cât mai mult deci trebuie să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim!?

10 Căci ei, într-adevăr, ne disciplinau pentru puține zile, așa cum li se părea lor că este bine, însă El o face spre folosul nostru, ca să avem parte de sfințenia Lui.

11 Orice disciplinare nu pare în prezent o bucurie, ci mai degrabă o întristare, dar mai târziu produce rodul pașnic al dreptății, pentru cei ce au fost încercați prin ea.

12 De aceea, întăriți‑vă brațele obosite și genunchii slăbiți!

13 „Faceți cărări drepte pentru picioarele voastre“, pentru ca șchiopul să nu‑și scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat!

14 Urmăriți cu toții pacea și sfințirea, fără de care nimeni nu‑L va vedea pe Domnul.

15 Îngrijiți‑vă ca nu cumva vreunul să ducă lipsă de harul lui Dumnezeu, ca nu cumva să crească vreo rădăcină de amărăciune, care să provoace durere, iar prin ea mulți să fie pângăriți,

16 ca nu cumva vreunul să fie curvar sau lumesc ca Esau, care, pentru o mâncare, și‑a vândut drepturile de întâi născut.

17 Voi știți că, mai târziu, când a dorit să moștenească binecuvântarea, a fost respins, căci n‑a mai găsit loc de pocăință, chiar dacă a căutat‑o cu lacrimi.

18 Căci nu v‑ați apropiat de ceea ce poate fi atins, de ceea ce este cuprins de foc, de întuneric, negură și furtună,

19 nici de sunet de trâmbiță sau de un glas ale cărui cuvinte i‑au făcut pe cei ce l‑au auzit să ceară să nu li se mai vorbească, –

20 pentru că n‑au putut îndura ce s‑a poruncit: „Chiar dacă un animal atinge muntele, să fie omorât cu pietre!“;

21 priveliștea aceea era atât de înspăimântătoare, încât Moise a spus: „Sunt înspăimântatși tremur!“ –

22 ci v‑ați apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului cel Viu, Ierusalimul ceresc, de miile de îngeri adunați pentru sărbătoare,

23 de Biserica întâilor născuți scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile desăvârșite ale celor drepți,

24 de Isus, Mijlocitorul Noului Legământ, și de sângele stropit, care vorbește mai bine decâtsângele luiAbel.

25 Vedeți să nu‑L respingeți pe Cel Ce vă vorbește! Căci dacă n‑au scăpat aceia care L‑au respins pe Cel Ce i‑a avertizat pe pământ, cu atât mai mult nici noi nu vom scăpa, dacă ne întoarcem de la Cel Cene avertizeazădin ceruri,

26 al Cărui glas a clătinat atunci pământul, dar Care acum a promis, zicând: „Voi clătina încă o dată nu numai pământul, ci și cerul.“

27 Cuvintele „încă o dată“ arată înlăturarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor create, astfel încât să rămână lucrurile ce nu pot fi clătinate.

28 De aceea, întrucât primim o Împărăție care nu poate fi clătinată, să avemîn inimile noastreo mulțumire prin care să ne închinăm lui Dumnezeu într‑un mod plăcut, cu evlavie și reverență,

29 pentru că „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor“.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/HEB/12-d4d67586a0369ea37410a5ebe26c3141.mp3?version_id=126—

Îndemnuri finale

1 Dragostea frățească să rămânăîntre voi!

2 Nu uitați ospitalitatea față de străini, pentru că, prin aceasta unii, fără să știe, au găzduit îngeri!

3 Amintiți‑vă de cei care sunt în lanțuri, ca și cum ați fi legați împreună cu ei,șide cei care sunt chinuiți, ca unii care și voi sunteți în trup!

4 Căsătoriasă fiecinstită de toți, iar patulsă fie păstratnepângărit, pentru că Dumnezeu îi va judeca pe curvari și pe adulteri!

5 Felul vostru de viață să fie fără iubire de bani! Fiți mulțumiți cu ce aveți, pentru că El a spus:

„Nicidecum nu te voi lăsa,

și nicidecum nu te voi părăsi!“

6 Astfel, putem spune plini de încredere:

„Domnul este ajutorul meu. Nu mă voi teme!

Ce‑mi va face omul?!“

7 Aduceți‑vă aminte de conducătorii voștri care v‑au spus Cuvântul lui Dumnezeu. Uitați‑vă cu atenție la sfârșitul felului lor de viațăși urmați‑le credința!

8 Isus Cristos este Același ieri, astăzi și în veci!

9 Să nu fiți duși în rătăcire de învățături diverse și străine, căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri, care nu le‑au fost de niciun folos celor ce au umblat după ele!

10 Noi avem un altar de unde cei care slujesc la Cort nu au dreptul să mănânce.

11 Căci trupurile acelor viețuitoare, al căror sânge este adus înLoculPreasfânt de marele preot ca jertfă pentru păcate, sunt arse afară din tabără.

12 De aceea, Isus a suferit dincolo de poarta cetății, ca să sfințească poporul prin sângele Lui.

13 Așadar, să ieșim la El, în afara taberei, purtând disprețulîndurat deEl.

14 Căci noi nu avem aici o cetate permanentă, ci o căutăm pe cea care urmează să vină.

15 Prin El deci să‑I aducem întotdeauna o jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor noastre care mărturisescNumele Lui!

16 Să nu uitați binefacerea și dărnicia, pentru că lui Dumnezeu astfel de jertfe Îi plac!

17 Aveți încredere în conducătorii voștri și supuneți‑vă lor, căci ei veghează asupra sufletelor voastre ca unii care vor da socotealăpentru ele, ca astfel ei să facă aceasta cu bucurie și nu gemând, lucru care nu v‑ar fi de niciun folos!

18 Rugați‑vă pentru noi! Căci suntem convinși că avem o conștiință bună, dorind să ne comportăm bine în toate.

19 Vă îndemn tot mai mult să faceți aceasta, ca să vă fiu trimis înapoi repede.

20 Dumnezeul păcii, Care L‑a adus înapoi dintre cei morți pe Domnul nostru Isus, marele Păstoral oilor, prin sângele legământului veșnic,

21 să vă desăvârșească în orice lucru bun, pentru a‑I face voia, lucrând în noi ceea ce este plăcut înaintea Lui, prin Isus Cristos, a Căruia să fie slava în vecii vecilor! Amin.

22 Vă îndemn, fraților, să primiți cu îngăduință acest cuvânt de îndemn, căci v‑am scris doar pe scurt.

23 Să știți că fratelui nostru Timotei i s‑a dat drumul. Dacă sosește curând, va fi cu mine când vă voi vedea.

24 Salutați‑i pe toți conducătorii voștri și pe toți sfinții. Cei din Italia vă salută.

25 Harulsă fiecu voi toți!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/HEB/13-3cae962aa01d67a2b7df36c89f6a8527.mp3?version_id=126—