Category: Eclesiastul

Valoarea hărniciei

1 Aruncă‑ți pâinea pe ape,

căci după multe zile o vei găsiiarăși;

2 împarte‑o în șapte sau chiar în opt,

căci nu știi ce rău va veni pe pământ.

3 Când norii sunt plini de apă,

atunci ei o deșartă pe pământ;

când un copac cade spre sud sau spre nord,

în locul în care cade, acolo rămâne.

4 Cine se uită după vânt nu mai seamănă,

iar cine se uită după nori nu mai seceră.

5 Așa cum nu știi calea vântului

și nici cum prind formă oaseleîn pântecul femeii însărcinate,

tot astfel nu cunoști nici lucrarea lui Dumnezeu,

Cel Care le face pe toate.

6 Seamănă sămânță dimineața,

iar seara nu‑ți odihni mânade la semănat,

fiindcă nu știi care sămânță va răsări,

aceasta sau cealaltă,

și nici dacă amândouă vor fi la fel de bune.

Adu‑ți aminte, la tinerețe, de Creatorul tău!

7 Lumina este plăcută

și este bine pentru ochi să vadă soarele.

8 Dacă un om trăiește mulți ani,

să se bucure de toți aceștia,

dar să se gândească și la zilele de întuneric,

căci vor fi multe,

pentru că tot ce urmează să vină este deșertăciune.

9 Bucură‑te, tinere, în tinerețea ta,

veselește‑ți inima cât ești tânăr!

Umblă pe căile dorite de inima ta

și plăcute ochilor tăi,

dar să știi că pentru toate acestea

te va chema Dumnezeu la judecată!

10 Îndepărtează orice supărare din inima ta,

alungă răul din trupul tău,

căci tinerețea și zorile vieții sunt deșarte.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ECC/11-e308c107ff8a184430f673d31604305f.mp3?version_id=126—

1 Adu‑ți aminte de Creatorul tău

în zilele tinereții tale,

până nu vin zilele cele rele

și până nu se apropie anii când vei zice:

„Nu găsesc nicio plăcere în ei“;

2 până nu se întunecă soarele și lumina, luna și stelele

și până nu se întorc norii de ploaie.

3 În zilele acelea încep să tremure paznicii casei,

iar cei tari șovăiesc,

se opresc cei ce macină, împuținați fiind,

și se întunecă cei ce se uită pe ferestre,

4 se închid cele două uși care dau în stradă

și scade sunetul morii.

Atunci, cineva se va trezi la ciripitul păsării,

dar glasul tuturor cântărețelor se va auzi înăbușit;

5 se vor teme de înălțime,

iar pe drum vor fi terori.

Adu‑ți aminte de Creatorul tău,

până nu înflorește migdalul,

până nu se târăște lăcusta

și până nu se strică caperul,

căci fiecare merge spre casa cea veșnică,

iar cei ce jelesc cutreieră pe stradă;

6 până nu se rupe funia de argint

și până nu se sparge vasul de aur;

până nu se sfărâmă urciorul la izvor

și până nu este zdrobită roata de la puț;

7 până nu se întoarce țărâna în pământ, de unde a fost luată,

și până când suflarea nu se întoarce la Dumnezeu,

Cel Care a dat‑o.

8 O, deșertăciune a deșertăciunilor! zice oratorul.

Totul este deșertăciune!

Epilog

9 Pe lângă faptul că oratorul a fost un înțelept, el a învățat și cunoștința pe popor, culegând, cercetând și aranjând numeroase proverbe.

10 Oratorul a căutat să găsească cuvinte plăcute și să scrie drept cuvintele adevărului.

11 Cuvintele înțelepților sunt ca niște țepușe, iar stăpânii colecțiilorde proverbesunt ca niște cuie bătute, date de un singur păstor.

12 Dincolo de toate acestea, fiule, ia aminte: să scriimulte cărți esteo activitatefără sfârșit și prea mult studiu este obositor pentru trup.

13 Concluzia la tot ceea ce ai auzit este aceasta:

teme‑te de Dumnezeu

și păzește poruncile Lui,

căci aceasta estedatoriafiecărui om.

14 Fiindcă Dumnezeu va aduce la judecată fiecare lucrare,

tot ce este ascuns,

fie bine, fie rău.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ECC/12-2bcb27a5e05384120a334b5c2d835624.mp3?version_id=126—