Category: Daniel

Patru tineri iudei la Curtea Babilonului

1 În al treilea an al domniei lui Iehoiachim, regele lui Iuda, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit și a asediat Ierusalimul.

2 Stăpânull‑a dat în mâna lui pe Iehoiachim, regele lui Iuda, precum și o parte din obiectele Casei lui Dumnezeu.Nebucadnețara dus obiectele în țara Șinar, în templul dumnezeuluisău; le‑a dus în vistieria dumnezeului său.

3 ÎmpăratulNebucadnețari‑a poruncit lui Așpenaz, căpetenia demnitarilor săi, să‑i aducă pe unii din fiii lui Israel, de sămânță regală și de viță nobilă,

4 niște tineri fără niciun fel de cusur fizic, plăcuți la înfățișare, pricepuți în orice ramură a științei, cu minte ageră și cu pricepere, în stare să slujească la palatul împăratului, pe care să‑i învețe scrierea și limba caldeenilor.

5 Împăratul le‑a rânduit pentru fiecare zi o parte din hrana împărătească și din vinul pentru băutura lui, ca să‑i crească timp de trei ani, iar apoi, la sfârșitul acestor ani,tineriisă stea înaintea împăratului.

6 Printre ei, dintre fiii lui Iuda erau Daniel, Hanania, Mișael și Azaria.

7 Căpetenia demnitarilor le‑a pus însăaltenume: Beltșațar lui Daniel, Șadrak lui Hanania, Meșak lui Mișael și Abed-Nego lui Azaria.

8 Daniel însă s‑a hotărât în inima lui să nu se întineze cu hrana împăratului și cu vinul pentru băutura lui, și a rugat pe căpetenia demnitarilor să nu‑l oblige să se întineze.

9 Dumnezeu a făcut ca Daniel să găsească îndurare și bunăvoință înaintea căpeteniei demnitarilor.

10 Însă căpetenia demnitarilor i‑a zis lui Daniel: „Mă tem ca nu cumva stăpânul meu, împăratul, care a rânduit mâncarea și băutura voastră, să vadă fețele voastre mai posomorâte decât ale celorlalți tineri de vârsta voastră și să‑mi puneți capul în pericol înaintea împăratului.“

11 Atunci Daniel i‑a zis îngrijitorului pe care căpetenia demnitarilor îl desemnase responsabil cu supravegherea sa, a lui Hanania, a lui Mișael și a lui Azaria:

12 „Pune‑i pe robii tăi la încercare timp de zece zile: să ni se dea să mâncăm numai legume și să bem – doar apă.

13 Apoi să te uiți la înfățișarea noastră și la înfățișarea tinerilor care mănâncă din hrana împăratului și să le faci robilor tăi potrivit cu ceea ce vei vedea.“

14 El i‑a ascultat în privința aceasta și i‑a pus la încercare timp de zece zile.

15 La sfârșitul celor zece zile a văzut că la înfățișare arătau mai bine, iar la trup erau mai plini decât toți ceilalți tineri care mâncau din hrana împăratului.

16 Și astfel, îngrijitorul lua hrana lor și vinul pentru băutura lor și le dădea legume.

17 Acestor patru tineri Dumnezeu le‑a dat știință și pricepere în orice fel de scriere și înțelepciune. Daniel putea să înțeleagă orice fel de viziuni și vise.

18 Când s‑a împlinit vremea rânduită de împărat catoți tineriisă fie adușila el, căpetenia demnitarilor i‑a adus înaintea lui Nebucadnețar,

19 și împăratul a vorbit cu ei. Dar între toți aceștia nu s‑a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria, astfel că ei au rămas în slujba împăratului.

20 În orice problemă pentru care era nevoie de înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, el îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți magicieniiși descântătorii din întreaga lui împărăție.

21 Așa a dus‑o Daniel până în anul întâi al împăratului Cirus.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/DAN/1-f9af2e78fe87905463142dd9f1e00db9.mp3?version_id=126—

Visul lui Nebucadnețar

1 În al doilea an al domniei sale, Nebucadnețar a avut niște vise care i‑au tulburat atât de tare duhul, încât nu a mai avut somn.

2 Împăratul a poruncit să fie chemați magicienii, descântătorii, vrăjitoriiși caldeii, ca să‑i spună împăratului visele. Ei au venit și s‑au înfățișat înaintea împăratului.

3 Împăratul le‑a zis:

– Am avut un vis și duhul mi‑e tulburat,căci aș vreasă afluce înseamnăvisul!

4 Caldeii i‑au răspuns împăratului în limba aramaică, astfel:

– Să trăiești veșnic, împărate! Spune‑le slujitorilor tăi visul, iar noi îți vom da interpretarea!

5 Împăratul le‑a zis caldeilor:

– Iată hotărârea fermă pe care am luat‑o: dacă nu‑mi veți face cunoscut visul și interpretarea lui, veți fi făcuți bucăți, iar casele voastre vor fi prefăcute în mormane de gunoi.

6 Dacă însă îmi veți spune visul și interpretarea lui, veți primi din partea mea daruri, răsplătiri și mari onoruri. Așadar, spuneți‑mi visul și interpretarea lui!

7 Ei au răspuns a doua oară:

– Să spună împăratul slujitorilor săi visul și noi îi vom desluși interpretarea.

8 Atunci împăratul le‑a zis:

– Acum știu sigur că vreți să câștigați timp, pentru că vedeți hotărârea fermă pe care am luat‑o.

9 Dacă nu‑mi veți face cunoscut visul, nu rămâne decât un singur verdict pentru voi!Vădcă v‑ați înțeles să‑mi ziceți minciuni și lucruri false, sperând că situația se va schimba. Așadar, spuneți‑mi visul ca să știu astfel că sunteți în stare să‑mi dați și interpretarea lui!

10 Caldeii i‑au răspuns împăratului, zicând:

– Nu există niciun om pe pământ care să poată spune ceea ce dorește împăratul. De aceea niciun împărat, oricât de mare și de autoritar ar fi fost el, nu a cerut așa ceva vreunui magician, vreunui descântător sau vreunui astrolog.

11 Lucrul pe care‑l cere împăratul este prea greu și nimeni nu i‑l poate face cunoscut împăratului, în afară de dumnezei, a căror locuință nu este printre muritori!

12 Când a auzit aceasta, împăratul s‑a mâniat și, înfuriindu‑se foarte tare, a poruncit să fie omorâți toți înțelepții Babilonului.

13 Decretul ieșise, înțelepții erau pe cale de a fi omorâți, iar gărzile îi căutau și pe Daniel și pe prietenii lui ca să‑i omoare.

14 Atunci Daniel, cu prudență și discreție, s‑a apropiat de Ariok, căpetenia gărzilor împăratului, care ieșise să‑i omoare pe înțelepții Babilonului.

15 El l‑a întrebat pe Ariok, comandantul împăratului: „De ce este atât de aspru decretul dat de împărat?“ Ariok i‑a spus lui Daniel cum stau lucrurile.

16 Daniel s‑a dus la împărat și l‑a rugat să‑i dea timp, pentru a‑i putea spune interpretareavisului.

17 Apoi Daniel s‑a dus în casa lui și i‑a înștiințat pe prietenii săi, Hanania, Mișael și Azaria, cu privire la lucrul acesta,

18 pentru ca ei să ceară milă din partea Dumnezeului cerurilor cu privire la acest mister, astfel încât Daniel și prietenii lui, împreună cu restul înțelepților Babilonului, să nu piară.

19 Noaptea, misterul i‑a fost descoperit lui Daniel într‑o viziune. Atunci Daniel L‑a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor.

20 Daniel a zis:

„Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu din veșnicie în veșnicie,

căci a Lui este înțelepciunea și puterea.

21 El schimbă vremurile și împrejurările,

El răstoarnă și ridică împărați,

El dă înțelepciune înțelepților

și cunoștință – celor pricepuți.

22 El descoperă lucrurile adânci și ascunse;

El știe ce se află în întuneric

și cu El locuiește lumina.

23 Ție, Dumnezeul părinților mei, Îți aduc mulțumire și laudă,

căci mi‑ai dat înțelepciune și putere

și mi‑ai făcut cunoscut lucrul pe care noi Ți l‑am cerut,

descoperindu‑ne ceea ce împăratul ne cere!“

Interpretarea visului împăratului

24 După aceste lucruri, Daniel s‑a dus la Ariok, cel numit de împărat să‑i omoare pe înțelepții Babilonului; s‑a dus la el și i‑a zis astfel: „Nu‑i omorî pe înțelepții Babilonului! Du‑mă înaintea împăratului și‑i voi spune interpretarea!“

25 Ariok s‑a grăbit să‑l aducă pe Daniel înaintea împăratului și i‑a vorbit astfel:

– Am găsit un om printre exilații lui Iuda care poate face cunoscută împăratului interpretarea!

26 Împăratul i‑a zis lui Daniel, al cărui nume era Beltșațar:

– Poți tu să‑mi faci cunoscut ce am văzut în vis și să‑mi dai și interpretarea lui?

27 Daniel a răspuns împăratului:

– Ceea ce împăratul cere este un mister pe care niciun înțelept, niciun descântător, niciun magician și niciun ghicitor nu‑l poate dezvălui împăratului.

28 Dar este un Dumnezeu în ceruri Care dezvăluie misterele și El i‑a făcut cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în zilele de pe urmă. Iată visul și viziunile pe care le‑ai avut în mintea ta în timp ce erai în patul tău.

29 Ție, împărate, pe când erai în patul tău, ți‑au venit gânduri cu privire la ce se va întâmpla în viitor și Cel Ce descoperă misterele ți‑a făcut cunoscut ce va fi.

30 Cât despre mine, misterul acesta mi‑a fost descoperit, nu pentru că aș avea mai multă înțelepciune decât toți cei vii, ci pentru ca împăratului să i se dezvăluie interpretareavisuluiși să înțeleagă gândurile inimii sale.

31 Tu, împărate, te uitai și iată că ai văzut o statuie mare. Statuia aceasta era foarte mare și de o strălucire nemaiîntâlnită. Stătea în picioare înaintea ta și înfățișarea ei era înspăimântătoare.

32 Capul acestei statui era din aur curat, pieptul și brațele îi erau din argint, iar pântecul și coapsele îi erau din bronz.

33 Gambele ei erau din fier, iar picioarele – o parte din fier, o parte din lut.

34 În timp ce te uitai, a fost desprinsă o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, care a lovit statuia peste picioarele ei de fier și de lut și le‑a sfărâmat.

35 Atunci fierul, lutul, bronzul, argintul și aurul au fost sfărâmate împreună și au ajuns precum pleava din arie vara, la vânturat. Le‑a luat vântul și nicio urmă nu s‑a mai găsit din ele. Dar piatra care a lovit statuia s‑a făcut un munte mare, care a umplut tot pământul.

36 Acesta este visul; acum voi spune și interpretarea lui înaintea împăratului.

37 Tu, împărate, ești împăratul împăraților, căci Dumnezeul cerurilor ți‑a dat o împărăție, putere, tărie și glorie.

38 El ți‑a dat în mâini pe oameni, oriunde locuiesc ei, ți‑a dat fiarele câmpului și păsările cerului și te‑a făcut stăpân peste toate. Tu ești deci capul de aur!

39 După tine se va ridica pe pământ o împărăție mai neînsemnată decât a tași apoi o a treia împărăție, a bronzului, care va avea stăpânire peste tot pământul.

40 Va fi și o a patra împărăție, tare ca fierul (fierul sfărâmă și spulberă totul). Și, după cum fierul sfărâmă și spulberă totul, tot astfel șiaceastă împărățiele va sfărâma și le va zdrobi pe celelalte.

41 De asemenea, așa cum ai văzut că picioarele și degetele erau o parte din lut de olar și o altă parte din fier, tot așa va fi împărțită și împărăția. Va rămâne însă în ea ceva din tăria fierului, întocmai cum ai văzut fierul amestecat cu lutul.

42 Și așa cum degetele picioarelor erau o parte din fier și o altă parte din lut, tot așa și împărăția aceasta va fi în parte tare și în parte fragilă.

43 După cum ai văzut fierul amestecat cu lutul, tot așa și ei își vor amesteca neamul cu ceilalți oameni, însă nu vor rămâne uniți, așa cum nici fierul nu se poate uni cu lutul.

44 În zilele acelor împărați însă, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăție care în veci nu va fi distrusă și care nu va fi lăsată altui popor. Ea va sfărâma toate aceste împărății și le va pune capăt, însă ea va rămâne pe vecie.

45 Aceasta înseamnă piatra care ai văzut că a fost desprinsă din munte fără ajutorul vreunei mâini și care a sfărâmat fierul, bronzul, lutul, argintul și aurul.

Dumnezeul cel Mare a făcut deci cunoscut împăratului ce va fi în viitor. Visul este adevărat, iar interpretarea lui este demnă de încredere.

46 Atunci împăratul Nebucadnețar s‑a aruncat cu fațala pământși i‑a adus omagii lui Daniel. El a poruncit să i se ofere un dar de mâncare și miresme.

47 Împăratul i‑a zis lui Daniel:

– Cu adevărat Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul împăraților și Cel Ce descoperă misterele, căci ai putut să descoperi misterul acesta!

48 Apoi împăratul l‑a înălțat pe Daniel, i‑a dat daruri multe și bogate, l‑a pus conducător peste toată provincia Babilonului și l‑a făcut înalt demnitar,dându‑i autoritatepeste toți înțelepții Babilonului.

49 Daniel l‑a rugat pe împărat să‑i numească pe Șadrak, pe Meșak și pe Abed-Nego în slujba de administratori ai provinciei Babilonului. Daniel însă a rămas la curteaîmpăratului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/DAN/2-6c7de5fa924155efbca5fa8bc7e0f2a7.mp3?version_id=126—

Statuia de aur și cuptorul aprins

1 Împăratul Nebucadnețar a făcut o statuie de aur, înaltă de șaizeci de coți și lată de șase coți, pe care a ridicat‑o în valea Dura, în provincia Babilonului.

2 Împăratul Nebucadnețar a poruncit să se adune satrapii, demnitarii, guvernatorii, sfetnicii, vistiernicii, judecătorii, magistrații și toți ceilalți conducători ai provinciei, ca să vină la dedicarea statuii ridicate de împăratul Nebucadnețar.

3 Satrapii, demnitarii, guvernatorii, sfetnicii, vistiernicii, judecătorii, magistrații și toți ceilalți conducători ai provinciei s‑au adunat pentru dedicarea statuii pe care a ridicat‑o împăratul Nebucadnețar. Ei au stat înaintea statuii ridicate de împăratul Nebucadnețar și

4 un crainic a proclamat cu glas tare, zicând:

„Popoare, neamuri și oameni de orice limbă!

5 În clipa când veți auzi sunetul cornului, al flautului, al țiterei, al lirei, al psalterionului,al fluierului și a tot felul de alte instrumente muzicale, să vă prosternați și să vă închinați înaintea statuii de aur pe care a ridicat‑o împăratul Nebucadnețar.

6 Cine nu se va prosterna și nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.“

7 Astfel, când au auzit sunetul cornului, al flautului, al țiterei, al lirei, al psalterionului și a tot felul de alte instrumente muzicale, toate popoarele, neamurile și oamenii de toate limbile s‑au prosternat și s‑au închinat statuii de aur, ridicate de împăratul Nebucadnețar.

8 Cu prilejul acesta, chiar în aceeași perioadă, câțiva dintre astrologiau ieșit în față și i‑au pârât pe iudei.

9 Ei i‑au zis împăratului Nebucadnețar: „Să trăiești veșnic, împărate!

10 Tu, împărate, ai dat o poruncă potrivit căreia orice om care aude sunetul cornului, al flautului, al țiterei, al lirei, al psalterionului, al fluierului și a tot felul de alte instrumente muzicale să se prosterneze și să se închine statuii de aur,

11 iar cine nu se prosternează și nu se închină, să fie aruncat în cuptorul aprins.

12 Dar sunt niște iudei, pe care i‑ai numit în slujba de administratori ai provinciei Babilonului, și anume Șadrak, Meșak și Abed-Nego, oameni care nu țin seama deloc de tine, împărate! Ei nu slujesc dumnezeilor tăi și nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat‑o.“

13 Atunci Nebucadnețar, aprins de mânie, a poruncit să fie aduși Șadrak, Meșak și Abed-Nego. Bărbații aceștia au fost aduși înaintea împăratului,

14 iar Nebucadnețar le‑a zis:

– Șadrak, Meșak și Abed-Nego, este adevărat că voi nu slujiți dumnezeilor mei și nu vă închinați statuii de aur pe care am ridicat‑o?!

15 Acum fiți gata ca, în clipa în care veți auzi sunetul cornului, al flautului, al țiterei, al lirei, al psalterionului, al fluierului și a tot felul de alte instrumente muzicale, să vă prosternați și să vă închinați statuii pe care am făcut‑o. Dacă nu vă veți închina, veți fi aruncați de îndată în mijlocul unui cuptor aprins. Și care este dumnezeul acela care vă va izbăvi din mâna mea?

16 Șadrak, Meșak și Abed-Nego i‑au răspuns împăratului:

–O,Nebucadnețar, noi n‑avem nevoie să‑ți răspundem în această privință!

17 Iată, Dumnezeul nostru, Căruia Îi slujim, poate să ne scape din cuptorul aprins și ne va izbăvi și din mâna ta, împărate!

18 Și chiar dacă nuva fi așa, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat‑o.

19 Atunci Nebucadnețar s‑a umplut de mânie și i s‑a schimbat înfățișarea feței din cauza lui Șadrak, a lui Meșak și a lui Abed-Nego. A poruncit să se încălzească cuptorul de șapte ori mai multdecât trebuia încălzit.

20 Apoi a poruncit unora dintre cei mai puternici bărbați din armata lui să‑i lege pe Șadrak, pe Meșak și pe Abed-Nego și să‑i arunce în cuptorul aprins.

21 Astfel, oamenii aceștia au fost legați, așa cum erau îmbrăcați, în mantalele, tunicile, turbanele șicelelaltehaine ale lor, și au fost aruncați în mijlocul cuptorului aprins.

22 Fiindcă porunca împăratului a fost grabnică, iar cuptorul fusese încălzit peste măsură, acei oameni care s‑au urcat cu Șadrak, Meșak și Abed-Nego au fost uciși de flacăra focului,

23 iar cei trei bărbați – Șadrak, Meșak și Abed-Nego – legați fiind, au căzut în mijlocul cuptorului aprins.

24 Atunci împăratul Nebucadnețar s‑a înspăimântat și s‑a ridicat în grabă.

El le‑a zis sfetnicilor săi:

– Nu am aruncat noi în mijlocul focului trei bărbați legați?

Ei i‑au răspuns împăratului:

– Sigur, împărate!

25 El a zis:

– Iată, eu văd patru bărbați umblând liberi și nevătămați în mijlocul focului, iar înfățișarea celui de‑al patrulea seamănă cu a unui fiu de dumnezei.

26 Atunci Nebucadnețar s‑a apropiat de ușa cuptorului aprins și a strigat: „Șadrak, Meșak și Abed-Nego, slujitori ai Dumnezeului cel Preaînalt, ieșiți afară și veniți încoace!“

Șadrak, Meșak și Abed-Nego au ieșit din mijlocul focului.

27 Satrapii, demnitarii, guvernatorii și sfetnicii împăratului s‑au strânscu toțiiși au văzut că focul nu avusese nicio putere asupra trupurilor acestor bărbați, că părul capului lor nu se pârlise, că mantiile lor rămăseseră neschimbate și că nici măcar miros de fum nu se prinsese de ei.

28 Nebucadnețar a zis:

„Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrak, al lui Meșak și al lui Abed-Nego, Care l‑a trimis pe îngerul Său și i‑a izbăvit pe slujitorii Săi. Ei s‑au încrezut în El, au desconsiderat porunca împăratului și și‑au dat mai degrabă trupurile lor, decât să slujească și să se închine oricărui alt dumnezeu decât Dumnezeului lor.

29 Prin aceasta, dau o poruncă potrivit căreia, orice om, din orice popor, din orice neam sau de orice limbă ar fi, care va vorbi de rău despre Dumnezeul lui Șadrak, al lui Meșak și al lui Abed-Nego, să fie făcut bucăți, iar casa lui să fie prefăcută într‑un morman de gunoi, pentru că nu există un alt Dumnezeu care să poată izbăvi în felul acesta.“

30 După aceea, împăratul i‑a promovat pe Șadrak, Meșak și Abed-Nego în provincia Babilonului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/DAN/3-77980509beb27813ec7577a8ea872f3b.mp3?version_id=126—

Visul lui Nebucadnețar

1 „Nebucadnețar, împăratul,

Către toate popoarele, neamurile și oamenii de orice limbă, care locuiesc pe tot pământul;

Pacea să vă fie înmulțită!

2 Mi s‑a părut potrivit să vă povestesc semnele și minunile pe care le‑a făcut față de mine Dumnezeul cel Preaînalt.

3 Cât de mari sunt semnele Lui

și cât de puternice sunt minunile Lui!

Împărăția Lui este o împărăție veșnică,

iar stăpânirea Luidăinuiedin generație în generație.

4 Eu, Nebucadnețar, trăiam fără griji în casa mea și eram fericit în palatul meu.

5 Dar am avut un vis care m‑a îngrozit; gândurile pe care le‑am avut în timp ce eram în patul meu și viziunile din mintea mea m‑au înspăimântat.

6 De aceea am dat poruncă să fie aduși înaintea mea toți înțelepții Babilonului, ca să‑mi facă cunoscută interpretarea visului.

7 Atunci au venit magicienii, descântătorii, astrologiiși ghicitorii, le‑am spus visul, dar ei n‑au putut să‑mi dea interpretarea.

8 La urmă a venit înaintea mea Daniel, numit și Beltșațar, după numele dumnezeului meu,și care are în el duhul sfinților dumnezei.

I‑am istorisit visul,zicând:

9 – Beltșațar, căpetenie a magicienilor, știu că ai în tine duhul sfinților dumnezei și că pentru tine niciun mister nu este greu. Iată viziunile pe care le‑am văzut în visul meu; spune‑mi interpretarea lor!

10 Iată viziunile din mintea mea pe care le‑am avut în timp ce dormeam: mă uitam și iată că în mijlocul pământului era un copac. Înălțimea lui era foarte mare.

11 Copacul a crescut mare și puternic și vârful lui a ajuns până la ceruri, astfel că se putea vedea de la marginile întregului pământ.

12 Frunzișul lui era frumos, iar roadele lui erau numeroase; în el se găsea hrană pentru toți. La umbra lui se adăposteau fiarele câmpului și printre ramurile lui își făceau cuib păsările cerului. Și din el era hrănită orice făptură.

13 Am continuat să mă uit în viziunile care‑mi treceau prin cap în timp ce eram în patul meu, și iată că un străjer sfânt a coborât din ceruri.

14 El a strigat cu putere, zicând astfel: «Retezați copacul și tăiați‑i ramurile! Despuiați‑l de frunze și împrăștiați‑i roadele! Alungați fiarele de sub el și păsările dintre ramurile lui!

15 Lăsați‑i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ șiprindeți‑lcu legături de fier și de bronz în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului și să‑i fie partea la un loc cu fiarele pe iarba pământului.

16 Să‑i fie schimbată inima de om și să i se dea o inimă de fiară, până când vor trece peste el șapte vremuri!

17 Sentința este proclamată prin străjeri, verdictul este anunțat prin cei sfinți, pentru ca să știe cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, că El o dă cui vrea și ridică peste ea chiar și pe cel mai smerit dintre oameni.»

18 Acesta este visul pe care eu, împăratul Nebucadnețar, l‑am avut. Beltșațar, spune‑mi tu interpretarea, căci toți înțelepții împărăției mele nu pot să‑mi facă cunoscută interpretarea. Tu însă poți, pentru că ai în tine duhul sfinților dumnezei.

Daniel interpretează visul împăratului

19 Atunci Daniel – numitșiBeltșațar – a rămas înmărmurit pentru câteva clipe și gândurile îl îngrozeau.

Împăratul a zis:

– Beltșațar, să nu te înspăimânte nici visul, nici interpretarea lui!

Beltșațar a răspuns:

– Domnul meu, visul acesta să fie pentru cei ce te urăsc, iar interpretarea lui – pentru dușmanii tăi!

20 Copacul pe care l‑ai văzut că a crescut mare și puternic și s‑a înălțat până la cer, de putea fi văzut de întreg pământul,

21 copacul cu frunzișul frumos, cu roade numeroase și în care se găsea hrană pentru toți, copacul acesta, sub care se adăposteau fiarele câmpului și printre ale cărui ramuri își făceau cuib păsările cerului,

22 ești tu, împărate, care ai ajuns mare și puternic. Măreția ta a crescut și s‑a înălțat până la cer, iar stăpânirea ta s‑a întins până la marginile pământului.

23 Cât privește străjerul sfânt pe care împăratul l‑a văzut coborând din ceruri și zicând: «Retezați copacul și distrugeți‑l! Lăsați‑i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ șiprindeți‑lcu legături de fier și bronz în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului și să‑i fie partea la un loc cu fiarele câmpului, până când vor trece peste el șapte vremuri!»,

24 iată care este interpretarea, împărate, și iată care este hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini cu privire la stăpânul meu, împăratul:

25 te vor izgoni dintre oameni și vei locui la un loc cu fiarele câmpului; te vor hrăni cu iarbă ca pe boi și te vor lăsa să fii udat de roua cerului. Vor trece șapte vremuri peste tine până când vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că El o dă cui vrea.

26 Cu privire la faptul că au spus să lase trunchiul copacului cu rădăcinile lui, înseamnă că împărăția ta va fi păstrată pentru tine până când vei recunoaște stăpânirea Cerului.

27 De aceea, împărate, primește sfatul meu: pune capăt păcatelor tale, făcând dreptate, și încetează cu nelegiuirile tale, fiind îndurător cu cei săraci! Și poate că ți se va prelungi bunăstarea!

Visul împăratului se împlinește

28 Toate s‑au împlinit întocmai cu împăratul Nebucadnețar.

29 După douăsprezece luni, în timp ce se plimba peacoperișulpalatului împărătesc din Babilon,

30 împăratul a zis: «Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care l‑am construit eu ca reședință împărătească, prin măreția puterii mele și pentru gloria maiestății mele?»

31 Nici nu ieșiseră bine cuvintele acestea din gura împăratului, că un glas a coborât din cer, zicând: «Iată ce se poruncește cu privire la tine, împărate Nebucadnețar: ‘Împărăția îți este luată.

32 Te vor izgoni dintre oameni și locuința ta va fi la un loc cu fiarele câmpului! Te vor hrăni cu iarbă ca pe boi și vor trece șapte vremuri peste tine, până când vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că El o dă cui vrea.’»

33 Chiar în clipa aceea s‑a și împlinit cuvântul rostit împotriva lui Nebucadnețar. El a fost alungat dintre oameni și a mâncat iarbă ca boii. Trupul lui a fost udat de roua cerului, până când i‑a crescut părul capenelevulturului și unghiile – caghearelepăsărilor.

34 Când s‑au împlinit zilele, eu, Nebucadnețar, mi‑am ridicat ochii spre cer și mi‑am recăpătat judecata. L‑am binecuvântat pe Cel Preaînalt, L‑am lăudat și L‑am slăvit pe Cel Veșnic Viu.

Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică,

iar Împărăția Luidăinuiedin generație în generație.

35 Toți locuitorii pământului

sunt considerați ca un nimic;

El face ce vrea

cu oștirea cerurilor

și cu locuitorii pământului.

Nu există nimeni care să‑L lovească peste mână

și să‑I zică: «Ce‑ai făcut?»

36 Atunci mi‑am recăpătat judecata și mi‑au fost date înapoi gloria împărăției mele, măreția și strălucirea mea. Sfetnicii și nobilii mei m‑au căutat din nou și am fost pus iarăși la conducerea împărăției mele, iar măreția dinainte a sporit și mai mult.

37 Acum dar eu, Nebucadnețar, Îl laud, Îl înalț și Îl slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevăr, căile Lui sunt dreptate și El poate să‑i smerească pe cei ce umblă în mândrie.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/DAN/4-aab96778d6fb41430a7e0c93325fe49c.mp3?version_id=126—

Scrierea de pe zid și interpretarea ei

1 Împăratul Belșațar a dat un ospăț mare celor o mie de nobili ai săi și a băut vin împreună cu ei.

2 În cheful vinului, Belșațar a poruncit să fie aduse vasele de aur și de argint pe care tatălsău, Nebucadnețar, le luase din Templulde la Ierusalim, pentru ca împăratul să bea din ele împreună cu nobilii săi, cu soțiile sale și cu țiitoarele sale.

3 Așadar, au adus vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, și împăratul împreună cu nobilii săi, cu soțiile sale și cu țiitoarele sale au băutdin ele.

4 Au băut vin și i‑au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de bronz, de fier, de lemn și de piatră.

5 Chiar în clipa aceea au apărut degetele unei mâini de om care scria în fața sfeșnicului, pe tencuiala peretelui din palatul împărătesc. Împăratul a văzut palma mâinii care scria.

6 Atunci împăratul a pălit la față și gândurile l‑au îngrozit atât de tare, încât i‑au slăbit încheieturile coapselor, iar genunchii i s‑au izbit unul de altul.

7 Împăratul a strigat cu glas tare să fie aduși descântătorii, astrologiiși ghicitorii. Împăratul le‑a zis înțelepților Babilonului astfel: „Oricine va citi scrierea aceasta și‑mi va spune interpretarea ei, va fi îmbrăcat în purpură, va avea un lanț de aur la gât și va fi al treilea la conducerea împărăției.“

8 Au intrat toți înțelepții Babilonului, dar nu au putut nici să citească scrierea și nici să facă cunoscută împăratului interpretarea ei.

9 Atunci împăratul Belșațar s‑a îngrozit și mai tare, a pălit la față, iar nobilii au rămas înmărmuriți.

10 Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și ale nobililor lui, a intrat în sala de ospăț și a zis: „Să trăiești veșnic, împărate! Să nu te înspăimânte gândurile tale și să nu pălești la față!

11 Există în împărăția ta un om care are în el duhul sfinților dumnezei și despre care, în zilele tatălui tău, s‑a descoperit că are lumină, agerime și o înțelepciune ca înțelepciunea dumnezeilor. Împăratul Nebucadnețar, tatăl tău, l‑a pus căpetenie peste magicieni, peste descântători, peste astrologi și peste ghicitori,

12 deoarece s‑au găsit în el, adică în Daniel – numit de împărat și Beltșațar – un duh deosebit, știință și agerime în interpretarea viselor, în deslușirea enigmelor și în dezlegarea lucrurilor încâlcite. Acum dar, să fie chemat Daniel și el îți va spune interpretarea!“

13 Daniel a fost adus înaintea împăratului, iar acesta l‑a întrebat pe Daniel:

– Tu ești acel Daniel, unul dintre exilații lui Iuda pe care i‑a adus aici din Iuda tatăl meu, împăratul?

14 Am auzit că ai în tine duhul dumnezeilor și că s‑a găsit în tine lumină, agerime și înțelepciune deosebită.

15 Până acum au fost aduși înaintea mea înțelepți și descântători, ca să citească scrierea aceasta și să‑mi facă cunoscută interpretarea ei, dar nu au putut să‑mi spună interpretarea cuvintelor.

16 Despre tine însă am auzit că poți să dai interpretări și să dezlegi lucrurile încâlcite. Acum, dacă vei putea să citești scrierea și să‑mi faci cunoscută interpretarea ei, vei fi îmbrăcat în purpură, vei avea un lanț de aur la gât și vei fi al treilea la conducerea împărăției.

17 Daniel i‑a răspuns împăratului:

– Păstrează‑ți darurile pentru tine și dă altuia răsplătirile tale! Totuși, voi citi împăratului scrierea și‑i voi face cunoscută interpretarea.

18 Împărate, Dumnezeul cel Preaînalt îi dăduse tatălui tău, Nebucadnețar, o împărăție, măreție, onoare și faimă,

19 iar din cauza măreției pe care i‑o dăduse, toate popoarele, neamurile și oamenii de orice limbă tremurau și se temeau de el, căci împăratul omora pe cine voia și lăsa în viață pe cine voia, înălța pe cine voia și smerea pe cine voia.

20 Dar, când i s‑a îngâmfat inima și i s‑a împietrit duhul până la mândrie, a fost dat jos de pe tronul împărăției sale și i‑a fost luată gloria.

21 A fost izgonit dintre oameni, inima lui a devenit ca a fiarelor și a locuit la un loc cu măgarii sălbatici. L‑au hrănit cu iarbă ca pe boi, iar trupul i‑a fost udat de roua cerului, până când a recunoscut că Dumnezeul cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că El o dă cui vrea.

22 Dar tu, Belșațar, fiullui, nu ți‑ai smerit inima, cu toate că ai știut toate acestea,

23 ci te‑ai înălțat împotriva Domnului cerurilor. Vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta, iar tu, împreună cu nobilii tăi, cu soțiile tale și cu țiitoarele tale, ați băut vin din ele. Ai lăudat dumnezeii de argint, de aur, de bronz, de fier, de lemn și de piatră, care nici nu văd, nici nu aud și nici nu pricep, în loc să‑L slăvești pe Dumnezeul în mâna Căruia este suflarea ta și toate căile tale.

24 De aceea a trimis El palma acestei mâini pentru a fi scrisă inscripția aceasta.

25 Inscripția care a fost scrisă este următoarea: „Mene, Mene, Techel, Uparsin“.

26 Iată care este interpretarea acestor cuvinte:

„Mene“înseamnă că Dumnezeu a număratzileledomniei tale și i‑a pus capăt;

27 „Techel“înseamnă căai fost cântărit în cumpănă și ai fost găsit ușor;

28 „Peres“înseamnă căîmpărăția ta a fost împărțită în două și dată mezilor și perșilor.

29 De îndată Belșațar a dat poruncă și l‑au îmbrăcat pe Daniel în purpură, i‑au pus un lanț de aur la gât și l‑au proclamat ca fiind al treilea la conducerea împărăției.

30 Însă chiar în noaptea aceea Belșațar, împăratul caldeenilor, a fost ucis,

31 iar Darius Medul, care era în vârstă de șaizeci și doi de ani, a primit împărăția.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/DAN/5-f35fe797e8e358d1995baecbb8f0f6d4.mp3?version_id=126—

Daniel în groapa cu lei

1 Lui Dariusi s‑a părut potrivit să pună responsabili peste împărăție o sută douăzeci de satrapi, care să fierăspândițiîn toată împărăția.

2 El a numitpeste ei trei căpetenii, una dintre ele fiind Daniel. Satrapii aceștia le dădeau socoteală, pentru ca împăratul să nu sufere vreo pagubă.

3 Daniel însă era mai distins decât aceste căpetenii și decât toți satrapii, deoarece în el era un duh deosebit. Împăratul se gândea să‑l pună responsabil peste toată împărăția.

4 Atunci căpeteniile și satrapii au căutat să găsească vreo acuzație împotriva lui Daniel în privința treburilor împărăției, dar n‑au putut să găsească nicio acuzație și nimic corupt, deoarece era om de încredere și nu se găsea în el vreo neglijență sau ceva corupt.

5 Prin urmare, oamenii aceia au zis: „Nu vom găsi împotriva acestui Daniel nicio acuzație, numai dacă nu cumva am găsi împotriva luicevaîn legătură cu Legea Dumnezeului său!“

6 Atunci căpeteniile și satrapii aceia au venit grămadă la împărat și i‑au vorbit astfel: „Să trăiești veșnic, împărate Darius!

7 Toate căpeteniile împărăției, demnitarii, satrapii, sfetnicii și guvernatorii au căzut de acord să se stabilească un decret împărătesc, întărit printr‑o interdicție, ca oricine va căuta în rugăciune, în următoarele treizeci de zile, vreun alt zeu sau vreun alt om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei.

8 Acum, împărate, stabilește interdicția și scrie documentul, pentru ca să fie de neschimbat, asemenea unei legi de‑a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată.“

9 După aceasta, împăratul Darius a așezat în scris documentul și interdicția.

10 Dar Daniel, când a aflat că s‑a scris documentul, s‑a dus în casa lui, a cărei cameră de sus avea ferestrele deschise înspre Ierusalim. De trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul său, așa cum făcuse și mai înainte.

11 Atunci oamenii aceia au venit grămadă și l‑au găsit pe Daniel căutându‑L și implorându‑L pe Dumnezeul său.

12 Apoi s‑au înfățișat înaintea împăratului și i‑au vorbit cu privire la interdicția împărătească:

– Oare nu ai așezat în scris o interdicție potrivit căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine cautăîn rugăciunevreun alt zeu sau vreun alt om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?

Împăratul a răspuns și a zis:

– Lucrul acesta este sigur, asemenea unei legi de‑a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată.

13 Ei au răspuns apoi împăratului:

– Daniel, unul dintre exilații lui Iuda, nu ține seama de tine, împărate, și nici de interdicția pe care ai scris‑o, ci de trei ori pe ziÎlcautăpe Dumnezeul lui înrugăciune.

14 Atunci împăratul, când a auzit lucrul acesta, s‑a mâhnit foarte tare. El și‑a pus în gând să‑l scape pe Daniel și, până la apusul soarelui, s‑a frământat cum să‑l salveze.

15 Apoi oamenii aceia au venit grămadă la împărat și i‑au zis:

– Să știi, împărate, că, potrivit legii mezilor și a perșilor, orice interdicție și orice decret stabilit de împărat nu se poate schimba!

16 Atunci împăratul a poruncit să‑l aducă pe Daniel și să‑l arunce în groapa cu lei. Împăratul i‑a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, Căruia Îi slujești mereu, te va scăpa!“

17 A fost adusă o piatră care a fost pusă pe gura gropii, iar împăratul a sigilat‑o cu pecetea inelului său și cu pecetea inelului nobililor săi, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel.

18 Apoi împăratul s‑a dus în palatul său și a petrecut noaptea fără să mănânceși fără să i se aducă vreo concubină; n‑a avut somn deloc.

19 La revărsatul zorilor, împăratul s‑a sculat și s‑a dus în grabă la groapa cu lei.

20 Când s‑a apropiat de groapă, l‑a strigat pe Daniel cu durere în glas.

Împăratul i‑a zis lui Daniel:

– Daniel, rob al Dumnezeului cel Viu, a putut Dumnezeul tău, Căruia Îi slujești mereu, să te scape de lei?

21 Atunci Daniel i‑a vorbit împăratului:

– Să trăiești veșnic, împărate!

22 Dumnezeul meu l‑a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, iar aceștia nu m‑au rănit, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, nu am făcut nimic rău!

23 Atunci împăratul s‑a bucurat mult pentru el și a poruncit să‑l scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă și nu s‑a găsit nicio rană pe el, pentru că s‑a încrezut în Dumnezeul său.

24 Împăratul a poruncit să fie aduși oamenii care‑l acuzaseră peDaniel și aceștia au fost aruncați în groapa cu lei, atât ei, cât și fiii și soțiile lor. Nici nu au ajuns bine pe fundul gropii, că leii i‑au și apucat cu putere și le‑au sfărâmat toate oasele.

25 După aceea, împăratul Darius a scris tuturor popoarelor, neamurilor și oamenilor de orice limbă care locuiau în toată țara: „Pacea să vă fie înmulțită!

26 Prin aceasta, dau o poruncă potrivit căreia, în toată împărăția de sub stăpânirea mea, oamenii să tremure și să se teamă de Dumnezeul lui Daniel.

Căci El este Dumnezeul cel Viu

și El dăinuie pe vecie!

Împărăția Lui nu va fi nimicită,

iar stăpânirea Lui va fi până la sfârșit.

27 El scapă și salvează.

El face semne și minuni

în ceruri și pe pământ,

căci l‑a scăpat pe Daniel

din ghearele leilor.“

28 Astfel, Daniel a prosperat în timpul domniei lui Darius și a domniei lui Cirus Persanul.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/DAN/6-40c27c1680b8aaf2b5902264b2239c7f.mp3?version_id=126—

Viziunea celor patru fiare

1 În primul anal lui Belșațar, împăratul Babilonului, Daniel a avut un vis și viziuni în minte, pe când era în patul lui. După aceea, el a scris visul. Începând istorisirea cuvintelor,

2 Daniel a spus astfel:

„În timpul viziunii mele de noapte, m‑am uitat și iată că cele patru vânturi ale cerului au izbucnit pe marea cea mare.

3 Și patru fiare mari, diferite una de cealaltă, au ieșit din mare.

4 Prima semăna cu un leu și avea aripi de vultur.M‑am uitat până când i‑au fost smulse aripile, a fost ridicată de la pământ, a stat în picioare ca un om și i s‑a dat o inimă de om.

5 Și iată că o altă fiară, a doua, era ca un urs. Ea stătea culcată pe o parte, ținând trei coaste în gură, între colți.Și i s‑a zis astfel: «Ridică‑te și mănâncă multă carne!»

6 După aceea m‑am uitat și iată că mai era o alta, ca un leopard. Fiara aceasta avea pe spate patru aripi ca de pasăre și patru capete; și i s‑a dat stăpânire.

7 După aceea, în timpul viziunilormelede noapte, m‑am uitat și iată că era o a patra fiară, înfricoșătoare, înspăimântătoare și nespus de puternică. Avea două rânduri mari de dinți de fier, devora, sfărâma și călca resturile în picioare;era diferită de toate fiarele de dinaintea ei și avea zece coarne.

8 Mă uitam cu atenție la coarne și iată că a apărut între ele un alt corn, mai mic, iar trei dintre primele coarne au fost dezrădăcinate dinaintea lui. Acest corn avea niște ochi ca ochii de om și o gură care vorbea cu trufie.

9 M‑am uitat până când

niște tronuri au fost așezate

și un Îmbătrânit de Zile a luat loc.

Haina Lui era albă ca zăpada,

iar părul capului Său era ca lâna curată.

Tronul Lui era flăcări de foc,

iar roțile tronului erau un foc aprins.

10 Un râu de foc curgea

ieșind dinaintea Lui.

Mii de mii Îi slujeau

și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui.

S‑a ținut judecata

șiniștecărți au fost deschise.

11 Am continuat să mă uit din cauza răsunetului cuvintelor trufașe pe care cornulacelale rostea. M‑am uitat până când fiara a fost ucisă și trupul ei a fost distrus și aruncat în foc, ca să fie ars.

12 Celorlalte fiare li s‑a luat stăpânirea, dar li s‑a îngăduit o prelungire a vieții până la o vreme și un timpanume.

13 M‑am uitat în timpul viziunilormelede noapte

și iată, cu norii cerului

venea Cineva Care era ca un fiu al omului.

El S‑a apropiat de Cel Îmbătrânit de Zile

și a fost adus înaintea Acestuia.

14 Lui I s‑a dat stăpânirea, onoarea și Împărăția,

ca să‑I slujeascătoate popoarele, neamurile și oamenii de orice limbă!

Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnicășicare nu va trece,

iar Împărăția Lui nu va fi distrusă!

Interpretarea viziunii

15 Eu, Daniel, m‑am tulburat în duhul meu, și viziunile din mintea mea m‑au înspăimântat.

16 M‑am apropiat de unul dintre cei ce stăteau în preajmă și i‑am cerut adevărul cu privire la toate acestea.

El mi‑a vorbit și mi‑a făcut cunoscută interpretarea acestor lucruri:

17 «Aceste patru fiare mari sunt patru împărațicare se vor ridica pe pământ.

18 Dar sfinții Celui Preaînalt vor primi Împărăția și o vor stăpâni pe vecie, pentru veci de veci.»

19 Apoi am dorit să mă lămuresc cu privire la fiara a patra, care era diferită de toate celelalte și nespus de înfricoșătoare; avea colți de fier și gheare de bronz, devora, sfărâma și călca resturile în picioare.

20 Am dorit să mă lămurescși cu privire la cele zece coarne de pe capul ei, precum și cu privire la celălalt corn care ieșise și dinaintea căruia căzuseră trei, acel corn care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie și o înfățișare mai impunătoare decât a celorlalte.

21 M‑am uitat iarăși și am văzut cum cornul acela a făcut război cu sfinții și a putut să‑i învingă,

22 până când a venit Cel Îmbătrânit de Zile și a făcut dreptate sfinților Celui Preaînalt și până când a sosit vremea când sfinții au luat în stăpânire Împărăția.

23 Iată cemi‑a zis: «Fiara a patra este o a patra împărăție care va fi pe pământ. Ea va fi diferită de toate celelalte împărății; va devora tot pământul, îl va călca în picioare și‑l va sfărâma.

24 Iar cele zece coarne sunt zece împărați care se vor ridica din împărăția aceasta. După ei se va ridica un altul, dar el va fi diferit de predecesorii săi și îi va umili pe trei împărați.

25 El va rosti cuvinte împotriva Celui Preaînalt și îi va asupri pe sfinții Celui Preaînalt. Se va gândi să schimbe vremurile hotărâte prin lege, iarsfințiivor fi dați în mâna lui o vreme, vremuri și o jumătate de vreme.

26 Dar va fi o judecatăși i se va lua stăpânirea, ca să fie distrusă și nimicită pentru totdeauna.

27 Apoi domnia, stăpânirea și măreția împărățiilor care sunt pretutindeni sub ceruri vor fi date poporului sfinților Celui Preaînalt.Împărăția Lui este o împărăție veșnică și toate stăpânirile Îi vor slujiși Îl vor asculta.»

28 Aici s‑au încheiat cuvintele. Pe mine, Daniel, m‑au înspăimântat foarte tare gândurile mele și mi s‑a schimbat culoarea feței, dar am păstrat cuvintele în inima mea.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/DAN/7-06d167e9721f5c5c47ab3f5074801072.mp3?version_id=126—

Viziunea cu berbecul și țapul

1 În al treilea anal domniei împăratului Belșațar, mie, Daniel, mi s‑a arătat o viziune, după cea care mi se arătase înainte.

2 În viziunea aceasta, m‑am văzut în capitala Susa, în provincia Elam. Am mai văzut în viziune că eram pe malul râului Ulai.

3 Mi‑am ridicat ochii, m‑am uitat și iată că lângă râu stătea un berbec cu două coarne. Coarnele acestea erau lungi, dar unul era mai lung decât celălalt. Cel lung crescuse la urmă.

4 Am văzut cum berbecul împungea spre apus, spre nord și spre sud. Nicio vietate nu‑i putea sta împotrivă și nimeni nu putea scăpa de sub puterea lui. El făcea ce voia și a ajuns puternic.

5 În timp ce căutam să înțelegaceste lucruri, iată că a venit un țap din apus, străbătând fața întregului pământ, fără să atingă însă pământul. Țapul avea un corn impunător între ochi.

6 A venit până la berbecul care avea două coarne, pe care l‑am văzut stând lângă râu, și s‑a năpustit asupra lui cu o furie năprasnică.

7 L‑am văzut cum s‑a apropiat de berbec și s‑a întărâtat împotriva lui. Apoi a izbit berbecul și i‑a rupt cele două coarne, fără ca berbecul să fi avut putere să i se împotrivească. L‑a trântit la pământ și l‑a călcat în picioare. Și nu a fost nimeni care să‑l poată scăpa pe berbec de sub puterea țapului.

8 Țapul a continuat să crească în putere, dar, când a ajuns la culmea puterii sale, cornul cel mare i s‑a rupt. În locul lui au ieșit alte patru coarne, impunătoare, înspre cele patru vânturi ale cerului.

9 Dintr-unul din ele, din cel mic, a ieșit un cornși el a crescut peste măsură de mult spre sud, spre răsărit și sprețaracea frumoasă.

10 S‑a înălțat până la oștirea cerurilor, a aruncat la pământ o parte din oștire și din steleși le‑a călcat în picioare.

11 S‑a înălțat până la Căpetenia oștiriiși i‑a luat jertfa continuă, iar locul Sfântului Său Lăcaș a fost dărâmat.

12 Oștirea și jertfa continuă au fost date pe mâna lui din cauza fărădelegii.El a aruncat adevărul la pământ și a reușit în ceea ce a făcut.

13 Atunci am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt întrebându‑l pe cel ce vorbea: «În cât timp se va împlini viziunea despre jertfa continuă, despre fărădelegeacare pustiește și despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaș și a oștirii?»

14 El mi‑a dat mie răspunsul: «Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Lăcaș va fi curățit.»

Interpretarea viziunii

15 În timp ce eu, Daniel, aveam viziunea aceasta și căutam s‑o înțeleg, iată că cineva, care era la înfățișare ca un om, a apărut stând în picioare în fața mea.

16 Am auzit un glas de om venind din mijlocul râului Ulai care striga și zicea: «Gabriel, fă‑l să înțeleagă această viziune!»

17 Când a venit lângă locul unde eram, m‑am înspăimântat și m‑am aruncat cu fațala pământ. El mi‑a zis: «Înțelege, fiul omului, că viziunea este cu privire la vremea sfârșitului!»

18 Când mi‑a vorbit, am căzut leșinatcu fața la pământ. El m‑a atins și m‑a ridicat iarăși în picioare în locul unde mă aflam.

19 Apoi a zis: «Iată, îți fac cunoscut ce se va întâmpla când mânia va ajunge la capăt, căci este cu privire la vremea hotărâtă sfârșitului.

20 Berbecul pe care l‑ai văzut, cu cele două coarne, îi înfățișează pe împărații Mediei și Persiei.

21 Țapul cel aprig este împăratul Iavanului. Cornul cel mare, care era între ochii lui, este primul împărat.

22 Faptul că acest corn a fost frânt și că în locul lui s‑au ridicat altele patru înseamnă că din neamul aceasta se vor ridica patru împărății, dar nu vor avea puterea ei.

23 La capătul domniei lor, când răzvrătiții vor fi la culme, se va ridica un împărat semețși iscusit în uneltiri.

24 Puterea lui va fi mare, dar nu prin propria‑i tărie. Va provoca distrugeri de necrezut și va reuși în ceea ce va face. Îi va distruge pe cei puternici și pe poporul celor sfinți.

25 Prin istețimea lui, va face înșelătoria să învingă prin mâna lui și apoi se va mândri în inima lui. Va distruge pe mulțicare se credeauîn siguranță și va sta chiar împotrivaCăpeteniei căpeteniilor, dar va fi zdrobit, fărăajutorul vreuneimâiniomenești.

26 Cât despre viziunea cu serile și diminețile, care ți s‑a spus, ea este adevărată. Tu însă tăinuiește viziunea, căci este cu privire la niște zile îndepărtate.»

27 Eu, Daniel, am fost epuizat și bolnav câteva zile, dar apoi m‑am ridicat și m‑am ocupat de treburile împăratului. Eram uimit datorită viziunii și n‑o înțelegeam.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/DAN/8-e57873a08030b5f154c06ed9f7d5185b.mp3?version_id=126—

Rugăciunea lui Daniel

1 În primul an al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamulmezilor, care fusese făcut împărat peste împărăția caldeenilor,

2 în primul an al domniei lui, eu, Daniel, am înțeles din cărți numărul de ani care trebuiau să se împlinească, după CuvântulDomnuluispus profetului Ieremia, cu privire la ruinele Ierusalimului: șaptezeci de ani.

3 Mi‑am îndreptat fața către Stăpânul Dumnezeu, ca să‑L caut cu rugăciune, cu cereri și cu post în sac și cenușă.

4 M‑am rugatDomnului, Dumnezeul meu, și I‑am mărturisit, zicând:

«Stăpâne, Dumnezeule mare și de temut, Cel Ce ții legământul și îndurareafață de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale,

5 am păcătuit, am greșit, am fost răi și ne‑am răzvrătit, ne‑am îndepărtat de poruncile și orânduirile Tale.

6 N‑am ascultat de robii Tăi, profeții, care vorbeau în Numele Tău regilor noștri, prinților și părinților noștri și întregului popor din țară.

7 A Ta, Stăpâne, este dreptatea, și a noastră este rușinea feței, a oamenilor lui Iuda, a locuitorilor Ierusalimului și a întregului Israel, de aproape sau de departe, din orice țară unde i‑ai izgonit din cauza necredincioșiei lor de care s‑au făcut vinovați față de Tine.

8 Doamne, nouă se cuvine să ni se umple fața de rușine,da, nouă, regilor noștri, căpeteniilor noastre și părinților noștri, căci am păcătuit față de Tine!

9 La Stăpânul, Dumnezeul nostru, este însă mila și iertarea, cu toate căîmpotriva Lui ne‑am răzvrătit!

10 N‑am ascultat de glasulDomnului, Dumnezeul nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le‑a dat prin robii Săi, profeții.

11 Tot Israelul a încălcat Legea Ta și astfel s‑a îndepărtat, refuzând să asculte de glasul Tău. De aceea s‑au revărsat peste noi blestemul și jurământul care au fost scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am păcătuit.

12 El Și‑a împlinit astfel cuvântul pe care‑l rostise împotriva noastră și împotriva conducătorilor noștri care ne judecau, aducând peste noi o așa mare nenorocire, încât ceea ce i s‑a întâmplat Ierusalimului nu s‑a mai întâmplat nicăieri sub ceruri.

13 După cum este scris în Legea lui Moise, așa a venit peste noi toată nenorocirea aceasta, iar noi nu ne‑am rugatDomnului, Dumnezeul nostru, ca să ne întoarcem de la nelegiuirile noastre și să luăm aminte la adevărul Tău.

14 De aceea,Domnula avut grijă să aducă nenorocirea aceasta peste noi, căciDomnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrările pe care le‑a făcut, dar noi n‑am ascultat de glasul Lui.

15 Acum, Stăpâne, Dumnezeul nostru,Tu,Care l‑ai scos pe poporul Tău din țara Egiptului cu mână puternică șiCareȚi‑ai făcut un Nume, așa cum este și astăzi, noi am păcătuit și am fost răi.

16 Stăpâne, potrivit cu toate lucrările Tale înfăptuite cu dreptate, îndepărtează‑Ți, Te rog, mânia și furia de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci, din cauza păcatelor și nelegiuirilor părinților noștri, a ajuns Ierusalimul și poporul Tău de disprețul tuturor celor ce ne înconjoară!

17 Acum dar, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea robului Tău și cererile lui și, de dragul Tău, Stăpâne, fă să strălucească fața Ta peste Sfântul Tău Lăcaș devastat!

18 Pleacă‑Ți urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide‑Ți ochii și privește la ruinele noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu datorită faptelor noastre drepte aducem cererile noastre înaintea Ta, ci pentru îndurările Tale cele mari.

19 Ascultă, Stăpâne! Iartă, Stăpâne! Ia aminte, Stăpâne! Lucrează și nu întârzia, de dragul Tău, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!»

Cei șaptezeci de ori câte șapte ani

20 În timp ce vorbeam, mă rugam și mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și în timp ce îmi aduceam cererile înainteaDomnuluiDumnezeul meu, cu privire la muntele cel sfânt al Dumnezeului meu,

21 deci, în timp ce eu încă vorbeam în rugăciune, omul Gabriel, pe care‑l văzusem în viziunea dinainte, a venit repede în zbor și s‑a apropiat de mine chiar în clipa când se aducea darul de mâncare de seară.

22 El m‑a făcut să înțeleg, spunându‑mi astfel: «Daniel, am venit acum să‑ți dau înțelepciune și pricepere.

23 Când ai început să implori milă, a ieșit un cuvânt, iar eu am venit să te înștiințez, căci ești de mare preț. Ia aminte deci la cuvânt și caută să înțelegi viziunea!

24 Șaptezeci de săptămânide aniau fost stabilite pentru poporul tău și pentru cetatea ta sfântă, pentru a pune capăt fărădelegii, pentru a sfârși cu păcatul, pentru a ispăși nelegiuirea, pentru a aduce dreptatea veșnică, pentru a fi pecetluită viziunea și profeția și pentru a unge Sfântul Sfinților.

25 Să știi și să înțelegi aceasta: de la darea poruncii de restaurare și rezidire a Ierusalimuluipână la Unsul, Conducătorul, va fi o perioadă de șapte ori câte șapteaniși apoi încă o perioadă de șaizeci și două de ori câte șapteani. Piața și șanțul îi vor fi refăcute, însă în vremuri de strâmtorare.

26 După perioada de șaizeci și două de ori câte șapteani, Unsul va fi nimicit și nu va avea nimic. Poporul unui conducător care va veni va distruge cetatea și Sfântul Lăcaș. Sfârșitul lui va ficaprintr‑un potop, iar războiul va ține până la sfârșit. Pustiirile sunt hotărâte.

27 El va încheia un legământ ferm cu mulți pentru o perioadă de șapteani, dar la jumătatea celor șapteaniva pune capăt jertfei și darului de mâncare. Și pe aripa urâciunilorva fi cel ce pustiește, până va fi revărsat asupra celui pustiitsfârșitul hotărât.»“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/DAN/9-2e7118374ac4585b68bcee1c092d4d01.mp3?version_id=126—

Revelația cu privire la vecinii lui Israel

1 În anul al treileaal lui Cirus, împăratul Persiei, i‑a fost descoperit un cuvânt lui Daniel, cel care fusese numit Beltșațar. Cuvântul este adevărat șieste cu privire laun mare război. El a priceput cuvântul, înțelegerea acestuia venindu‑i printr‑o viziune.

2 „În acele zile eu, Daniel, eram în jale de trei săptămâni.

3 Nu am mâncat bucate alese, nu mi‑a intrat în gură nici carne, nici vin, și nu m‑am uns deloc, până nu s‑au împlinit cele trei săptămâni.

4 În ziua a douăzeci și patra a lunii întâi, mă aflam pe malul râului cel mare, care este Tigrul.

5 Mi‑am ridicat ochii, m‑am uitat și iată că acolo era un bărbat îmbrăcat în in. Coapsele lui erau încinse cu aur de Ufaz.

6 Trupul lui era asemenea crisolitului, fața lui – ca strălucirea fulgerului, ochii lui – ca torțele de foc, brațele și picioarele lui – ca luciul bronzului lustruit, iar glasul său – ca vuietul mulțimii.

7 Numai eu, Daniel, am văzut vedenia. Bărbații care erau cu mine nu au văzut‑o, însă au fost cuprinși de o frică atât de mare, încât au luat‑o la fugă pentru a se ascunde.

8 Astfel am fost lăsat singur, privind această mare vedenie. Puterea m‑a părăsit, culoarea feței mi s‑a schimbat ca la un mort și am rămas fără vlagă.

9 Am auzit apoi sunetul cuvintelor sale, iar când am auzit sunetul cuvintelor sale, am căzut leșinatcu fața la pământ.

10 Atunci o mână m‑a atins și m‑a așezat pe genunchii și pe mâinile mele tremurânde.

11 El mi‑a zis:

– Daniel, om de mare preț, ia aminte la cuvintele pe care ți le voi spune! Stai în picioare, căci acum am fost trimis la tine!

Când mi‑a vorbit astfel, m‑am ridicat tremurând.

12 Apoi mi‑a zis:

– Nu te teme, Daniel, căci cuvintele tale au fost ascultate chiar din prima zi în care te‑ai hotărât în inima ta să înțelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău. Cuvintele tale au fost auzite și tocmai datorită lor am venit eu acum.

13 Dar căpetenia împărăției Persieimi s‑a împotrivit timp de douăzeci și una de zile, dar iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, a venit să mă ajute, căci fusesem lăsat acolo, cu împărații Persiei.

14 Acum am venit să te învăț cu privire la ceea ce se va întâmpla cu poporul tău în zilele de pe urmă, căci viziunea se referă tot laacelezile.

15 În timp ce îmi spunea cuvintele acestea, mi‑am plecat fruntea la pământ și am rămas mut.

16 Dar iată că cineva care era la înfățișare ca un fiu al omului mi‑a atins buzele.

Atunci mi‑am deschis gura, am vorbit și i‑am zis celui ce stătea înaintea mea:

– Stăpâne, la vederea acestei vedenii, m‑am umplut de groază și am rămas fără vlagă.

17 Cum ar putea robul stăpânului meu să vorbească cu stăpânul meu? Căci puterea m‑a părăsit și abia mai am suflare.

18 Atunci cel care avea înfățișarea ca a unui om m‑a atins din nou și m‑a întărit.

19 El mi‑a zis:

– Nu te teme, om de mare preț! Pace ție! Fii tare! Fii puternic!

În timp ce vorbea cu mine, am simțit cum mă întăresc și i‑am zis:

– Vorbește, stăpâne, căci m‑ai întărit!

20 El m‑a întrebat:

– Știi de ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce să lupt împotriva căpeteniei Persiei, iar, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Iavanului.

21 Dar înainte îți voi spune ce este scris în Cartea Adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva lor decât Mihail, căpetenia voastră.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/DAN/10-cd62b48412d83341aaf24242acaff7e1.mp3?version_id=126—