Category: Apocalipsa

Prolog

1 Descoperirea lui Isus Cristos, pe care I‑a dat‑o Dumnezeu, ca să le arate robilor Lui ce trebuie să se întâmple în curând. Le‑a făcut‑o cunoscută trimițându‑Și îngerul la robul Său Ioan,

2 care a mărturisit tot ce a văzut cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu și la mărturia lui Isus Cristos.

3 Fericit estecel ce citeșteșifericiți suntcei ce aud cuvintele acestei profeții și păzesc lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape!

4 Ioan, către cele șaptebiserici care sunt în Asia: har și pace vouă de la Cel Care este, Care era și Care vine, de la cele șapte duhuricare se află înaintea tronului Său

5 și de la Isus Cristos, Martorul credincios, Întâiul născutdintre cei morți și Conducătorul regilor pământului!

A Celui Care ne iubește, Care ne‑a eliberat din păcatele noastre prin sângele Lui

6 și ne‑a făcut o Împărăție, preoțipentru Dumnezeu, Tatăl Său, a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin.

7 Iată, El vine cu norii

și orice ochi Îl va vedea,

chiarși cei care L‑au străpuns.

Toate semințiile pământului se vor jeli din cauza Lui.

Da! Amin!

8 „Eu sunt Alfa și Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel Care este, Care era și Care vine, Cel Atotputernic!“

Viziunea lui Ioan despre Cristos

9 Eu, Ioan, fratele vostru și părtaș împreună cu voi la necaz, la Împărățieși la răbdarea în Isus, mă aflam pe insula Patmos, din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei lui Isus.

10 În ziua Domnuluieram în Duhul și am auzit în spatele meu un glas puternic ca o trâmbiță,

11 zicând: „Scrie pe un sul ceea ce vezi și trimite‑l celor șapte biserici: în Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodicea!“

12 M‑am întors să văd ce glas vorbea cu mine. Și când m‑am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur,

13 iar în mijlocul sfeșnicelor, pe „Cineva asemenea unui fiu al omului“. Era îmbrăcat într‑o mantie care‑I ajungea până la picioare și era încins la piept cu un brâu de aur.

14 Capul și părul Lui erau albe ca lâna albă sau ca zăpada,ochii Lui erau ca flacăra focului,

15 picioarele Lui erau asemenea bronzului încins, ars ca în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari.

16 În mâna dreaptă avea șapte stele, și din gură Îi ieșea o sabie ascuțită, cu două tăișuri. Fața Lui era ca soarele atunci când strălucește în toată puterea lui.

17 Când L‑am văzut, am căzut la picioarele Lui, ca mort. El Și‑a pus peste mine mâna dreaptă și mi‑a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă

18 și Cel Ce trăiește! Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morții și ale Locuinței Morților!

19 Așadar, scrie ce ai văzut, ce este acum și ce urmeazăsă se întâmple după acestea!

20 Cât despre tainacelor șapte stele pe care le‑ai văzut în mâna Mea dreaptă și a celor șapte sfeșnice de aur, cele șapte stele sunt îngeriicelor șapte biserici, iar cele șapte sfeșnice sunt cele șapte biserici.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/REV/1-9647c886d00187bd8fc3af832355f47b.mp3?version_id=126—

Către îngerul bisericii din Efes

1 Îngerului bisericii din Efesscrie‑i:

«Acesteasunt cuvintele pe care lespune Cel Ce ține cele șapte stele în mâna Sa dreaptă și umblă printre cele șapte sfeșnice de aur:

2 știu faptele tale, osteneala și răbdarea ta și că nu‑i poți suporta pe cei răi, că i‑ai pus la încercare pe cei ce spun despre ei înșiși că sunt apostoli, dar nu sunt, și ai descoperit că sunt falși.

3 Știu,de asemenea, că ai răbdare, că înduri pentru Numele Meu și că n‑ai obosit.

4 Dar ce am împotriva ta este că ți‑ai părăsit dragostea dintâi.

5 Adu‑ți deci aminte de unde ai căzut, pocăiește‑te și fă faptele dintâi! Dacă nu, voi veni la tine și‑ți voi muta sfeșnicul de la locul lui dacă nu te pocăiești!

6 Ai însă aceasta: urăști faptele nicolaiților, pe care și Eu le urăsc.

7 Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul! Celui ce învinge îi voi da să mănânce din Pomul Vieții, care se află în Raiul lui Dumnezeu.»

Către îngerul bisericii din Smirna

8 Îngerului bisericii din Smirnascrie‑i:

«Acesteasunt cuvintele pe care lespune Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel Ce a fost mort și a înviat:

9 știu necazul și sărăcia ta – dar ești bogat – și defăimarea din partea celor ce spun că sunt iudei, dar nu sunt, ci sunt o sinagogăa lui Satan.

10 Nu te teme de niciunul dintre lucrurile pe care urmează să le suferi! Iată că diavolulurmează să‑i arunce pe unii dintre voi în închisoare, ca să fiți încercați, și veți fi în necaz timp de zece zile. Fii credincios până la moarte și îți voi da coroana vieții!

11 Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul! Cel ce învinge, nicidecum nu va fi rănit de moartea a doua.»

Către îngerul bisericii din Pergam

12 Îngerului bisericii din Pergamscrie‑i:

«Acesteasunt cuvintele pe care lespune Cel Ce are o sabie ascuțită, cu două tăișuri:

13 știu unde locuiești – acolo unde este tronul lui Satan.Tu ții strâns Numele Meu și nu ai negat credința Mea nici chiar în zilele când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuiește Satan.

14 Am însă câteva lucruri împotriva ta: ai acolo pe câțiva care țin învățătura lui Balaam, care l‑a învățat pe Balak să pună o piatră de poticnireînaintea fiilor lui Israel, și anume să mănânce ceea ce este jertfit idolilor și să curvească.

15 Tot așa și tu, ai câțiva care țin învățătura nicolaiților.

16 Pocăiește‑te, deci! Dacă nu, voi veni curând la tine și Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele!

17 Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul! Celui ce învinge îi voi da mana ascunsă și‑i voi da o piatră albă pe care este scris un nume nou,pe care nu‑l cunoaște nimeni în afară de cel care‑l primește.»

Către îngerul bisericii din Tiatira

18 Îngerului bisericii din Tiatirascrie‑i:

«Acesteasunt cuvintele pe care lespune Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce are ochii ca flacăra focului și picioarele asemenea bronzului încins:

19 știu faptele tale, dragostea, credința, slujirea și răbdarea ta și știu că ultimele tale fapte sunt mai mari decât primele.

20 Dar ce am împotriva ta este că o lași pe Izabela, femeia aceea care spune despre sine că este profetesă, să dea învățătură și să‑i ducă în rătăcire pe robii Mei, ca să curvească și să mănânce ceea ce este jertfit idolilor.

21 I‑am dat timp să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curviaei.

22 Iată, o arunc la pat, iar pe cei ce comit adulter cu eaîi aruncîntr‑un necaz mare, dacă nu se pocăiesc de faptele ei.

23 Apoi pe copiii ei îi voi lovi cu moartea. Și toate bisericile vor ști că eu sunt Cel Care cercetez mințile și inimile și că vă voi da fiecăruia după faptele voastre.

24 Vouă însă, celorlalți din Tiatira, tuturor celor ce nu aveți învățătura aceasta și care nu ați cunoscut ‘adâncimile lui Satan’, cum le zic ei, vă spun: nu pun peste voi altă greutate.

25 Doar ținețicu tărieceea ce aveți până voi veni!

26 Celui ce învinge și păzește până la sfârșit lucrările Mele îi voi da autoritate peste neamuri –

27 el le va conduce cu un sceptru de fier,

le va sfărâma ca pe niște vase de lut –

28 tot așa cum am primit și Euautoritatede la Tatăl Meu. Și îi voi da Steaua de dimineață.

29 Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!»

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/REV/2-8aa62fb649e4d475e49c0c1a0d80853b.mp3?version_id=126—

Către îngerul bisericii din Sardes

1 Îngerului bisericii din Sardesscrie‑i:

«Acesteasunt cuvintele pe care lespune Cel Ce are cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu și cele șapte stele: știu faptele tale; îți merge numele că trăiești, dar ești mort.

2 Trezește‑te și întărește cele rămase, care erau pe cale să moară, căci n‑am găsit faptele tale desăvârșite înaintea Dumnezeului Meu!

3 Adu‑ți deci aminte cumai primit și ai auzit și păzește și pocăiește‑te! Dacă însă nu te trezești, voi veni ca un hoț și nicidecum nu vei ști la ce oră voi veni la tine.

4 Ai totuși în Sardes câteva nume care nu și‑au pângărit hainele. Ei vor umbla cu Mine,îmbrăcațiîn alb, pentru că sunt vrednici.

5 Cel ce învinge astfel, va fi îmbrăcat în haine albe și nu‑i voi șterge nicidecum numele din Cartea Vieții, iar Eu îi voi mărturisi numele înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui.

6 Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!»

Către îngerul bisericii din Filadelfia

7 Îngerului bisericii din Filadelfiascrie‑i:

«Acesteasunt cuvintele pe care lespune Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel Care are cheia lui David, Cel Care deschide și nimeni nu va închide și Cel Care închide și nimeni nu va deschide:

8 știu faptele tale – iată, am pus înaintea ta o ușă deschisă, pe care n‑o poate închide nimeni –știucă,deșiai puțină putere, ai păzit Cuvântul Meu și n‑ai negat Numele Meu.

9 Iată, ți‑i dau pe cei din sinagogalui Satan, care spun despre ei înșiși că sunt iudei, dar nu sunt, ci mint. Iată, îi voi face să vină și să se închine la picioarele tale și să știe că te‑am iubit.

10 Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării care urmează să vină peste toată omenirea, pentru a‑i pune la încercare pe locuitorii pământului.

11 Eu vin curând. Ține ceea ce ai, pentru ca nimeni să nu‑ți ia coroana!

12 Pe cel ce învinge îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu și nu va mai ieșidin el. Și voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu, numele cetății Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care coboară din cer de la Dumnezeul Meu, și noul Meu Nume.

13 Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!»

Către îngerul bisericii din Laodicea

14 Îngerului bisericii din Laodiceascrie‑i:

«Acesteasunt cuvintele pe care lespune CelCe esteAmin, Martorul credincios și adevărat, Inițiatorulcreației lui Dumnezeu:

15 știu faptele tale,știucă nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!

16 Dar fiindcă ești căldicel – nici în clocot, nici rece – o să te vărs din gura Mea!

17 Pentru că zici: ‘Sunt bogat, am adunat avere și n‑am nevoie de nimic!’ și nu‑ți dai seama că ești nenorocit, vrednic de milă, sărac, orb și gol,

18 te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățat prin foc, ca să fii bogat, haine albe, ca să te îmbraci și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale, și alifie pentru ochi, ca să‑ți ungi ochii și să poți vedea.

19 Eu îi mustru și‑i disciplinez pe cei pe care‑i iubesc. Fii plin de zel deci și pocăiește‑te!

20 Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el, și el cu Mine.

21 Celui ce învinge îi voi dadreptulsă șadă împreună cu Mine pe tronul Meu, tot așa cum și Eu am învins și am șezut împreună cu Tatăl Meu pe tronul Lui.

22 Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!»“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/REV/3-dbca25de8f38eac9758ab4b7752b97b3.mp3?version_id=126—

Tronul din ceruri

1 După acestea, m‑am uitat și iată că în cer era o ușă deschisă. Primul glas, ca sunetul de trâmbiță, pe care l‑am auzit vorbind cu mine, a zis: „Urcă‑te aici și‑ți voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea!“

2 Imediat am fost în Duhul și iată că în cer era un tron, iar pe tron ședea Cineva.

3 Cel Ce ședeape elera la înfățișare asemenea unei pietre de jasp și de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, a cărui înfățișare era asemenea smaraldului.

4 De jur împrejurul tronului erau douăzeci și patru de tronuri, iar peacestetronuri ședeau douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în haine albe și având pe cap coroane de aur.

5 Din tron ieșeau fulgere, suneteși tunete. Înaintea tronului ardeau șapte torțe de foc – care sunt cele șapte duhuriale lui Dumnezeu –

6 șitotînaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, asemenea cristalului.

În mijlocul tronului și de jur împrejurul tronului erau patru ființe vii, pline de ochi în față și în spate.

7 Prima ființă vie era asemenea unui leu, a doua ființă vie era asemenea unui vițel, a treia ființă vie avea fața ca a unui om, iar a patra ființă vie era asemenea unui vultur care zboară.

8 Fiecare dintre cele patru ființe vii avea șase aripi și era plină de ochi de jur împrejur și pe dinăuntru. Zi și noapte ele spuneau fără încetare:

„Sfânt, sfânt, sfânt

este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic,

Cel Care era, Care este și Care vine!“

9 Ori de câte ori ființele vii Îi dădeau slavă, cinste și mulțumire Celui Ce ședea pe tron, Care este viu în vecii vecilor,

10 cei douăzeci și patru de bătrâni se aruncau la pământ înaintea Celui Ce ședea pe tron, I se închinau Celui Ce este viu în vecii vecilor și își așterneau coroanele înaintea tronului, zicând:

11 „Tu ești vrednic, Domnul și Dumnezeul nostru,

să primești slava, cinstea și puterea,

pentru că Tu le‑ai creat pe toate

și prin voia Ta ele erau și au fost create!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/REV/4-861ce2297ad344e0be2247a87bfe64e2.mp3?version_id=126—

Sulul scris și Mielul

1 În mâna dreaptă a Celui Ce ședea pe tron am văzut un sul scris pe ambele părți și sigilat cu șapte sigilii.

2 Și am văzut un înger puternic proclamând cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă sulul și să‑i desfacă sigiliile?“

3 Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ n‑a putut să deschidă sulul, nici să se uite în el.

4 Și am plâns mult, pentru că nu s‑a găsit nimeni vrednic să deschidă sulul, nici să se uite în el.

5 Dar unul dintre bătrâni mi‑a zis: „Nu plânge! Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins ca să deschidă sulul și cele șapte sigilii ale lui!“

6 Și am văzut un Miel, Care părea înjunghiat, stând în picioare în mijlocul tronului și al celor patru ființe vii și în mijlocul bătrânilor. Avea șapte coarneși șapte ochi, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe întreg pământul.

7 El a venit și a luatsululdinmânadreaptă a Celui Ce ședea pe tron.

8 Când a luat El sulul, cele patru ființe vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s‑au aruncat la pământ înaintea Lui. Fiecare avea câte o kitharași vase de aur pline cu tămâie – care sunt rugăciunile sfinților –

9 și cântau o cântare nouă:

„Tu ești vrednic să iei sulul

și să‑i deschizi sigiliile,

pentru că ai fost înjunghiat

și prin sângele Tău ai răscumpărat, pentru Dumnezeu,

oameni din orice seminție, limbă, popor și neam

10 și i‑ai făcut o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru;

și ei vor domni pe pământ!“

11 M‑am uitat și am auzit glasul multor îngeri care erau împrejurul tronului, al ființelor vii și al bătrânilor. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii și de o mie de ori o mie.

12 Ei spuneau cu glas tare:

„Vrednic este Mielul, Care a fost înjunghiat,

să primească putere, bogăție, înțelepciune, tărie,

cinste, slavă și laudă!“

13 Apoi, pe orice făptură care este în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, adică orice se află în aceste locuri, am auzit‑o zicând:

„A Celui Ce stă pe tron și a Mielului

să fie lauda, cinstea, slava și puterea,

în vecii vecilor!“

14 Și cele patru ființe vii au zis: „Amin!“, iar bătrânii s‑au aruncat la pământ și s‑au închinat.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/REV/5-741a05cff56ad79531ce2b5b0779519d.mp3?version_id=126—

Cele șapte sigilii

1 Am văzut când Mielul a deschis unul dintre cele șapte sigilii și am auzit‑o pe una dintre cele patru ființe vii zicând cu glas ca de tunet: „Vino!“

2 M‑am uitat și iatăcă a ieșitun cal alb, iar cel care‑l călărea avea un arc. I‑a fost dată o coroană și,ca uncuceritor, a ieșit să cucerească.

3 CândMielula deschis al doilea sigiliu, am auzit‑o pe cea de‑a doua ființă vie zicând: „Vino!“

4 Și a ieșit un alt cal,unulroșu, iar celui ce‑l călărea i s‑a dat voie să ia pacea de pe pământ, așa încât oamenii să se înjunghie unii pe alții; și i‑a fost dată o sabie mare.

5 CândMielula deschis al treilea sigiliu, am auzit‑o pe cea de‑a treia ființă vie zicând: „Vino!“ M‑am uitat și iatăcă a ieșitun cal negru, iar cel care‑l călărea avea în mână o balanță.

6 Am auzit între cele patru ființe vii ceva ca un glas zicând: „Un choinixde grâu pentru un denar! Trei choinicși de orz pentru un denar! Dar să nu strici uleiul și vinul!“

7 CândMielula deschis al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de‑a patra ființe vii zicând: „Vino!“

8 M‑am uitat și iatăcă a ieșitun cal verde pal, iar numele celui ce‑l călărea era Moartea. Împreună cu el, urmându‑l, era Locuința Morților. Le‑a fost dată autoritate peste a patra parte a pământului, ca să omoare cu sabia, cu foametea, cu molima și prin fiarele sălbatice de pe pământ.

9 CândMielula deschis al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră ucișidin cauza Cuvântului lui Dumnezeu și din cauza mărturiei pe care o avuseseră.

10 Ei au strigat cu glas tare, zicând: „Până când, Stăpâne, Cel Sfânt și Adevărat,întârziisă judeci și să răzbuni sângele nostru împotriva celor ce locuiesc pe pământ?“

11 Fiecăruia i s‑a dat câte o robă albă și li s‑a spus să se mai odihnească încă puțin timp, până cândnumărulcelor care au slujit împreună cu ei și al fraților lor, care urmează să fie uciși ca și ei, se va fi împlinit.

12 Apoi am văzut cândMielula deschis al șaselea sigiliu; și a fost un mare cutremur. Soarele a devenit negru, ca pânza de sac făcută din păr, luna întreagă a devenit ca sângele,

13 iar stelele cerului au căzut pe pământ, așa cum un smochin își aruncă smochinele târziicând este scuturat de un vânt puternic.

14 Cerul a fost strâns ca un sul ce este înfășurat, iar fiecare munte și insulă au fost mișcate din locurile lor.

15 Regii pământului, oamenii de seamă, comandanții, cei bogați, cei puternici, orice sclav și orice om liber s‑au ascuns în peșteri și printre stâncile munților.

16 Ei ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți‑ne de fața Celui Ce stă pe tron și de mânia Mielului,

17 pentru că a venit ziua cea mare a mâniei Lor și cine poate sta în picioare?!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/REV/6-a3a63f0fa39148cb916b5edab16d117b.mp3?version_id=126—

Pecetluirea celor o sută patruzeci și patru de mii

1 După aceea, am văzut patru îngeri care stăteau la cele patru colțuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, pentru ca niciun vânt să nu mai sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac.

2 Am văzut un alt înger care urca de la răsăritul soarelui și care avea sigiliul Dumnezeului cel Viu. El a strigat cu glas tare spre cei patru îngeri cărora le fusese dat să facă rău pământului și mării,

3 zicând: „Nu faceți rău nici pământului, nici mării, nici copacilor, până nu vom pune sigiliul pe fruntea robilor Dumnezeului nostru!“

4 Și am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: fuseseră pecetluiți o sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel:

5 din seminția lui Iudaau fost pecetluițidouăsprezece mii;

din seminția lui Ruben – douăsprezece mii;

din seminția lui Gad – douăsprezece mii;

6 din seminția lui Așer – douăsprezece mii;

din seminția lui Neftali – douăsprezece mii;

din seminția lui Manase – douăsprezece mii;

7 din seminția lui Simeon – douăsprezece mii;

din seminția lui Levi – douăsprezece mii;

din seminția lui Isahar – douăsprezece mii;

8 din seminția lui Zabulon – douăsprezece mii;

din seminția lui Iosif – douăsprezece mii;

din seminția lui Beniamin – douăsprezece mii au fost pecetluiți.

Marea mulțime în robe albe

9 Dupătoateacestea, m‑am uitat și iată că era o mare mulțime, pe care nimeni n‑o putea număra, din toate neamurile, semințiile, popoarele și limbile. Stăteau înaintea tronului și înaintea Mielului, erau îmbrăcați în robe albe și aveau ramuri de palmier în mâini.

10 Ei strigau cu glas tare, zicând:

„Mântuirea este a Dumnezeului nostru,

Care stă pe tron,

și a Mielului!“

11 Toți îngerii stăteau de jur împrejurul tronului, al bătrânilor și al celor patru ființe vii. Ei s‑au aruncat cu fețele la pământ înaintea tronului și I s‑au închinat lui Dumnezeu,

12 zicând:

„Amin! Lauda și slava,

înțelepciunea și mulțumirea,

cinstea, puterea și tăria

să fieale Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin.“

13 Unul dintre bătrâni m‑a întrebat, zicând:

– Cine sunt aceștia îmbrăcați în robe albe și de unde au venit?

14 I‑am răspuns:

– Domnule, tu știi!

El mi‑a zis:

– Aceștia sunt cei care vin din necazul cel mare;

ei și‑au spălat robele

și le‑au albit în sângele Mielului.

15 De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu

și I se închină zi și noapte în Templul Lui;

iar Cel Ce stă pe tron Își va întinde cortul peste ei.

16 Nu le va mai fi nici foame, nici sete

șinu va mai cădea peste eiarșițasoarelui,

nici vreoaltăcăldură arzătoare,

17 pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va păstori

și îi va conduce la izvoarele apelor vieții,

iar Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/REV/7-a60bdc568f043602ddabd6465ba369ec.mp3?version_id=126—

Al șaptelea sigiliu și cădelnița de aur

1 CândMielula deschis al șaptelea sigiliu, în cer s‑a făcut liniștetimp deaproape jumătate de oră.

2 Și i‑am văzut pe cei șapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu. Acestora li s‑au dat șapte trâmbițe.

3 Un alt înger, care avea o cădelniță de aur, a venit și a stat înaintea altarului. I‑a fost dată multă tămâie, pentru a o aduce împreună cu rugăciunile tuturor sfinților pe altarul de aur care este înaintea tronului.

4 Fumul de tămâie, împreună cu rugăciunile sfinților, s‑a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu.

5 Îngerul a luat cădelnița, a umplut‑o cu foc de pe altar și a aruncatfoculpe pământ. Și au avut loc tunete, sunete, fulgere și un cutremur.

Cele șapte trâmbițe

6 Cei șapte îngeri care aveau cele șapte trâmbițe erau pregătiți să sune.

7 Primul a sunat din trâmbiță. Și a venit grindină și foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ. A treia parte a pământului a fost arsă, a treia parte a copacilor a fost arsă și toată iarba verde a fost arsă.

8 Al doilea înger a sunat din trâmbiță. Și ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare. A treia parte din mare s‑a transformat în sânge,

9 a treia parte din făpturile care erau în mare și care aveau viață au murit și a treia parte din corăbii au fost distruse.

10 Al treilea înger a sunat din trâmbiță. Și din cer a căzut o stea mare, aprinsă ca o torță. A căzut peste a treia parte din râuri și peste izvoarele de apă.

11 Numele stelei era: „Pelin“. A treia parte din ape s‑au transformat în pelin și mulți oameni au murit din cauza apelor, pentru că fuseseră făcute amare.

12 Al patrulea înger a sunat din trâmbiță. Și au fost lovite a treia parte din soare, a treia parte din lună și a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată și astfel a treia parte din zi și din noapte să nu mai aibă lumină.

13 M‑am uitat și am auzit un vultur care zbura în înaltul cerului, zicând cu glas tare: „Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din cauza celorlalte sunete de trâmbiță ale celorlalți trei îngeri care urmează să sune!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/REV/8-9343ac6b7556114c8269eee37ef3c688.mp3?version_id=126—

1 Al cincilea înger a sunat din trâmbiță. Și am văzut o steacare căzuse din cer pe pământ. I‑a fost dată cheia fântânii spre Adânc.

2 A deschis fântâna spre Adânc, și din fântână a ieșit fum, ca fumul dintr‑un cuptor mare. Soarele și văzduhul s‑au întunecat din cauza fumului din fântână.

3 Din fum au ieșit pe pământ lăcuste, cărora le‑a fost dată o putere ca puterea pe care o au scorpionii pământului.

4 Li s‑a spus să nu facă rău nici ierbii de pe pământ, nici vreunei plante verzi și nici vreunui copac, ci doar oamenilor care nu au pe frunțile lor sigiliul lui Dumnezeu.

5 Nu li s‑a dat voie să‑i omoare, ci doar să‑i chinuiască timp de cinci luni. Chinulpe care‑l provocauera precum chinulprovocatde un scorpion când înțeapă un om.

6 În zilele acelea oamenii vor căuta moartea, dar nu o vor găsi; vor tânji să moară, dar moartea va fugi de ei.

7 Înfățișarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiți pentru război, iar pe capete aveau ceva ca niște coroane care păreau de aur. Fețele lor erau ca niște fețe de oameni;

8 aveau părul ca părul de femeie și dinții ca de leu,

9 aveau platoșe canișteplatoșe de fier, iar zgomotulfăcut dearipile lor era ca zgomotul multor caretetrasede cai care aleargă în război.

10 Aveau cozi, ca scorpionii, și ace; și în cozile lor le stătea puterea de a face rău oamenilor timp de cinci luni.

11 Aveau peste ele ca împărat pe îngerul Adâncului. În ebraică, numele lui este „Abaddon“, iar în greacă are numele de „Apollyon“.

12 Primul „vai“ s‑a dus. Iată că mai vin încă două „vaiuri“.

13 Al șaselea înger a sunat din trâmbiță. Și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu,

14 zicând celui de‑al șaselea înger care avea trâmbița: „Dezleagă‑i pe cei patru îngeri care sunt legați la Râul cel Mare, Eufrat!“

15 Cei patru îngeri, care fuseseră pregătiți chiar pentru ora, ziua, luna și anulacela, au fost dezlegați, ca să omoare a treia parte din oameni.

16 Numărul soldaților cavaleriei era de douăzeci de mii de ori zece mii; am auzit numărul lor.

17 Iată cum am văzut în viziune caii și pe cei care‑i călăreau: aveau platoșe de un roșu aprins, albastru vinețiu și galben ca sulful. Capetele cailor erau ca și capetele de lei, iar din gurile lor ieșeau foc, fum și sulf.

18 A treia parte din oameni a fost omorâtă prin aceste trei urgii, și anume prin focul, fumul și sulful care ieșeau din gurilecailor.

19 Puterea cailor era în gurile și în cozile lor, căci cozile lor erau asemenea șerpilor, având capete cu care făceau rău.

20 Oamenii care au mai rămas, și anume cei care nu au fost omorâți de aceste urgii, nu s‑au pocăit de lucrările mâinilor lor, acelea de a nu se mai închina demonilor și idolilor de aur, argint, bronz, piatră și lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.

21 Și nu s‑au pocăit nici de crimele lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lorșinici de furturile lor.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/REV/9-9c7f9997463025fd69258a4447ef9841.mp3?version_id=126—

Îngerul cu sulul cel mic

1 Am văzut un alt înger puternic care cobora din cer învăluit într‑un nor șiavânddeasupra capului un curcubeu. Fața lui era ca soarele, picioarele îi erau ca niște stâlpi de foc,

2 și în mână avea un sul mic, care era deschis. Și‑a pus piciorul drept pe mare, piciorul stâng pe uscat

3 și a strigat cu glas tare, așa cum rage un leu. Când a strigat el, cele șapte tunete și‑au făcut auzite glasurile lor,

4 iar când cele șapte tunete au vorbit, eram gata să scriu, însă din cer am auzit un glas, zicând: „Pecetluiește ceea ce au spus cele șapte tunete și nu scrie!“

5 Îngerul pe care l‑am văzut stând în picioare pe mare și pe uscat și‑a ridicat mâna dreaptă spre cer

6 și a jurat pe Cel Ce trăiește în vecii vecilor, Care a creat cerul și ceea ce este în el, pământul și ceea ce este pe el și marea și ceea ce este în ea, că nu va mai fi nicio amânare,

7 ci în zilele când al șaptelea înger va suna din trâmbiță, se va împlini tainalui Dumnezeu, așa cum le‑a vestit El robilor Săi, profeții.

8 Glasul pe care l‑am auzit din cer mi‑a vorbit din nou și mi‑a zis: „Du‑te, ia sulul deschis care este în mâna îngerului ce stă în picioare pe mare și pe uscat!“

9 M‑am dus la înger și i‑am zis să‑mi dea acel sul mic. El mi‑a zis: „Ia‑l și mănâncă‑l! Îți va amărî stomacul, dar în gură îți va fi dulce ca mierea.“

10 Am luat sulul din mâna îngerului și l‑am mâncat. În gura mea a fost dulce ca mierea, dar când l‑am mâncat, stomacul mi s‑a făcut amar.

11 Atunci el mi‑a zis: „Trebuie să profețești din nou despre multe popoare, neamuri, limbi și regi!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/REV/10-816084c42ab35a496a331909aa9a24d9.mp3?version_id=126—