Category: 2 Samuel

Răzbunarea ghivoniților

1 În zilele lui David a fost o foamete de trei ani la rând. David a căutat fațaDomnului, șiDomnuli‑a zis: „Este din cauza lui Saul și a Casei lui sângeroase, deoarece i‑a omorât pe ghivoniți.“

2 Regele i‑a chemat pe ghivoniți și le‑a vorbit. (Ghivoniții nu erau dintre fiii lui Israel, ci erau o rămășiță a amoriților. Fiii lui Israel făcuseră un jurământ față de ei, însă Saul, în râvna lui pentru fiii lui Israel și ai lui Iuda, încercase să‑i nimicească).

3 David i‑a întrebat pe ghivoniți:

– Ce ar trebui să fac pentru voi? Cum aș putea să fac ispășire ca să binecuvântați moștenireaDomnului?

4 Ghivoniții i‑au răspuns:

– Nu vrem nici argint, nici aur de la Saul și de la familia sa. De asemenea, nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.

Atunci el i‑a întrebat:

– Ce‑mi cereți să fac pentru voi?

5 Ei i‑au răspuns regelui:

– Fiindcă bărbatul acesta ne‑a mistuit și plănuise să fim nimiciți, astfel încât să dispărem de pe întreg teritoriul lui Israel,

6 să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui ca să‑i spânzurămînainteaDomnului, în Ghiva lui Saul, alesulDomnului.

Regele a zis:

– Vi‑i voi da.

7 Regele l‑a cruțat însă pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, datorită jurământului făcut înainteaDomnuluiîntre el și Ionatan, fiul lui Saul.

8 I‑a luat pe Armoni și pe Mefiboșet, cei doi fii pe care Rițpa, fiica lui Aia, i‑i născuse lui Saul, precum și pe cei cinci fii pe care Merab, fiica lui Saul, i‑i născuse lui Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul,

9 și i‑a dat în mâinile ghivoniților. Aceștia i‑au spânzurat înainteaDomnului, pe un deal. Toți cei șapte au murit împreună, fiind uciși în primele zile ale seceratului, la începutul seceratului orzului.

10 Rițpa, fiica lui Aia, a luat un sac și l‑a întins sub ea pe o stâncă. De la începutul seceratului și până când a căzut ploaie din cer peste ei, ea n‑a lăsat păsările cerului să se așeze pe ei în timpul zilei și nici vietățile câmpului în timpul nopții.

11 Când i s‑a spus lui David ce făcea Rițpa, fiica lui Aia, țiitoarea lui Saul,

12 acesta s‑a dus și a adus osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan de la locuitorii Iabeșului Ghiladului (aceștia le furaseră din piața Bet‑Șanului, unde le puseseră filistenii în ziua când l‑au ucis pe Saul la Ghilboa).

13 A adus de acolo osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan și au fost adunate, de asemenea, și oasele celor care fuseseră spânzurați.

14 Au înmormântat osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan în teritoriul lui Beniamin, la Țela, în mormântul tatălui său, Chiș. Și au făcut tot ce poruncise regele. În urma acestor fapte, Dumnezeu a răspuns rugăciunilor făcute pentru țară.

Bătălii împotriva filistenilor

15 Între filisteni și Israel a avut loc o nouă bătălie. David a coborât împreună cu slujitorii lui și au luptat împotriva filistenilor. David era epuizat.

16 Ișbi-Benob, unul dintre urmașii lui Rafa, care avea o suliță cu un vârf de bronz în greutate de trei sute de șecheliși care era încins cu o sabie nouă, și‑a pus în gând să‑l omoare pe David.

17 În ajutorul lui David a venit însă Abișai, fiul Țeruiei, care l‑a lovit pe filistean și l‑a omorât. Atunci oamenii lui David i‑au jurat, zicând: „Nu vei mai ieși cu noi la război, ca să nu stingi lumina lui Israel.“

18 După aceea, o altă bătălie împotriva filistenilor a avut loc la Gob. Cu acest prilej, hușatitul Sibecai l‑a ucis pe Saf, unul dintre urmașii lui Rafa.

19 În timpul unei alte lupte cu filistenii la Gob, Elhanan, fiul betleemitului Iaare-Oreghim, l‑a ucis pe Goliat ghititul, care avea o suliță al cărei mâner era ca sulul unui țesător.

20 S‑a mai dat o luptă la Gat. Acolo era un bărbat uriaș care avea câte șase degete la ambele mâini și la ambele picioare – douăzeci și patru în total. Și acesta se trăgea din Rafa.

21 El l‑a batjocorit pe Israel, dar Ionatan, fiul lui Șimea, fratele lui David, l‑a ucis.

22 Aceștia patru i s‑au născut lui Rafa în Gat. Ei au fost uciși de mâna lui David și de mâna slujitorilor săi.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/21-2946cb78d08eecdbf5c3dbb8cbbc1f92.mp3?version_id=126—

Cântarea de laudă a lui David

1 David I‑a dedicatDomnuluicuvintele acestei cântări în ziua în careDomnull‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul.

2 El a zis:

„Domnuleste stânca mea,

fortăreața mea și izbăvitorul meu!

3 Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc,

scutul meu, cornulmântuirii mele,

întăritura mea, scăparea mea și salvatorul meu!

Tu mă izbăvești din asuprire!

4 Eu Îl chem peDomnul,

Care este vrednic de laudă,

și sunt izbăvit de dușmanii mei!

5 Căci mă înfășuraseră talazurile morții,

mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii!

6 Legăturile Locuinței Morțilormă înconjuraseră,

mă prinseseră lațurile morții.

7 Dar în necazul meu L‑am chemat peDomnul,

L‑am chemat pe Dumnezeul meu.

El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său,

și strigătul meu după ajutor a ajuns la urechile Sale.

8 Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul,

temeliile cerurilor s‑au zdruncinat,

s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase.

9 Se înălța fum din nările Lui

și foc mistuitor din gura Lui,

cărbuni aprinșiieșeaudin ea.

10 A aplecat cerurile și a coborât;

negură deasă era sub picioarele Lui.

11 Călărea pe un heruvim și zbura;

pluteape aripile vântului.

12 Întunericul Și‑l așternuse drept acoperământ,

iar împrejurul Lui erau grămezi de ape și nori deși.

13 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieșeau cărbuni aprinși.

14 Domnula tunat din ceruri,

Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul.

15 A aruncat săgeți și i‑a împrăștiatpe dușmani,

a trimisfulgerul și i‑a pus pe fugă.

16 La mustrareaDomnului,

la suflarea nărilor Lui,

s‑au văzut albiile mării

și s‑au descoperit temeliile lumii.

17 El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat,

m‑a scos din apele cele mari,

18 m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic

și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.

19 Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu,

darDomnulmi‑a fost sprijin.

20 El m‑a scos la loc larg,

m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine.

21 Domnulmi‑a răsplătit după dreptatea mea,

mi‑a făcut după curăția mâinilor mele,

22 fiindcă am păzit căileDomnului

și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.

23 Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea

și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.

24 Am fost fără pată înaintea Lui

și m‑am păzit de nelegiuirea mea.

25 Domnulmi‑a răsplătit după dreptatea mea,

după curăția mea înaintea ochilor Săi.

26 Cu cel credincios Tu Te arăți credincios;

cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată.

27 Cu cel curat Tu Te arăți curat,

dar pe cel pervertit Tu îl amăgești.

28 Tu izbăvești poporul smerit,

dar cu privirea Ta îi cobori pe cei trufași.

29 Tu ești candela mea,Doamne!

Domnulîmi luminează întunericul.

30 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor,

cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.

31 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită;

cuvântulDomnuluieste încercat.

El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.

32 Cine este Dumnezeu în afară deDomnul?

Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

33 Dumnezeu este cetățuia mea cea tare

și El mi‑a făcut desăvârșită calea.

34 El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor

și m‑a așezat pe înălțimi.

35 Îmi deprinde mâinile pentru luptă,

astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.

36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale

și răspunsul Tău mă face mare.

37 Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei,

ca să nu‑mi alunece picioarele.

38 Îmi urmăresc dușmanii și‑i nimicesc;

nu mă întorc până nu‑i mistui.

39 Îi mistui și îi zdrobesc de nu se mai ridică;

ei cad sub picioarele mele.

40 Tu mă încingi cu tărie pentru luptă

și‑i faci să se aplece înaintea meape cei ce se ridică împotriva mea.

41 Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei,

și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

42 Ei se uită în jur, dar nu este niciun eliberator.

Se uitădupăDomnul, dar El nu le răspunde.

43 Îi pisez mărunt, ca praful pământului.

Îi zdrobesc, îi strivesc ca pe noroiul de pe străzi.

44 Tu mă scapi de învinuirile poporului meu,

mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;

un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește.

45 Fiii străinului mă lingușesc;

de îndată ce mă aud, mă ascultă.

46 Fiii străinului îngălbenesc

și ies tremurând din fortărețele lor.

47 Domnuleste viu!

Binecuvântată să fie Stânca mea!

Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!

48 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,

Cel Care îmi supune popoare,

49 Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei.

Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea;

Tu mă scapi de omul violent.

50 De aceea Îți voi mulțumi,Doamne, printre neamuri,

și voi cânta spre lauda Numelui Tău!

51 El dă mari izbăviriregelui Său

și arată îndurareunsului Său,

lui David și semințeilui în veac.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/22-d44a20419a264fc43c47bfa4aaa56d6b.mp3?version_id=126—

Ultimele cuvinte ale lui David

1 Acestea sunt cele din urmă cuvinte ale lui David:

„Rostirea lui David, fiul lui Ișai,

rostirea omului înălțatde Dumnezeu,

unsul Dumnezeului lui Iacov

și cântărețul plăcut al lui Israel:

2 DuhulDomnuluivorbește prin mine

și Cuvântul Lui este pe limba mea.

3 Dumnezeul lui Israel a vorbit,

Stânca lui Israel mi‑a zis:

«Cel ce stăpânește drept între oameni,

cel ce stăpânește în teamă de Dumnezeu,

4 este ca lumina dimineții,

atunci când răsare soarele într‑o dimineață senină;

el seamănă cu razele soarelui după ploaie,

care fac să crească iarba din pământ.»

5 Nu este așa Casa mea față de Dumnezeu?

Căci El a încheiat cu mine un legământ veșnic,

bine întocmit în toate privințele și bine păzit.

Nu va face El să răsară din acesta

tot ce este spre mântuirea și bucuria mea?

6 Însă ticăloșii sunt toți ca niște spini buni de aruncat,

pe care nu poți să‑i iei cu mâna.

7 Oricine îi atinge folosește o unealtă de fier

sau mânerul unei sulițe

și‑i arde pe loc.“

Vitejii lui David

8 Acestea sunt numele vitejilor lui David:

Ioșeb-Bașebet, un tahchemonit, era căpetenia conducătorilor.El și‑a învârtit sulița peste opt sutede oameni, pe care i‑a străpuns într‑o singură împrejurare.

9 După el era Elazar, fiul lui Dodo, urmașul lui Ahohi. El a fost unul dintre cei trei viteji care, împreună cu David, i‑au înfruntat pe filistenii adunați acolopentru război, atunci când bărbații lui Israel băteau în retragere.

10 El s‑a ridicat și a ucis la filisteni până când i‑a obosit mâna și i‑a rămas înțepenită pe sabie.Domnula dat o mare victorie în ziua aceea. Poporul s‑a întors la Elazar numai ca să ia prada.

11 După el era Șama, fiul hararitului Aghe. Filistenii se strânseseră la Lehi. Acolo se afla o bucată de pământ plină cu linte, și poporul fugea dinaintea filistenilor.

12 ÎnsăȘamaa stat în mijlocul ogorului, l‑a apărat și i‑a ucis pe filisteni. ȘiDomnula dat o mare victorie.

13 Trei dintre cele treizeci de căpetenii au coborât și au venit la David, pe vremea secerișului, la peștera Adulam, în timp ce o trupă de filisteni își așezase tabăra în valea Refaim.

14 David se afla atunci în fortăreață, iar garnizoana filistenilor se afla în Betleem.

15 Lui David i s‑a făcut sete și a întrebat: „Cine îmi va aduce apă din puțul de lângă poarta Betleemului?“

16 Cei trei viteji au răzbit prin tabăra filistenilor, au scos apă din puțul de lângă poarta Betleemului și au adus‑o cu bine la David. Însă David n‑a vrut s‑o bea, ci a vărsat‑o înainteaDomnului,

17 zicând: „Departe de mine,Doamne, să fac lucrul acesta! Să beau eu sângele bărbaților care și‑au pus viața în pericol?“ Și n‑a vrut s‑o bea. Astfel de isprăvi făceau cei trei viteji.

18 Abișai, fratele lui Ioab, fiul Țeruiei, era căpetenia celor trei. El și‑a învârtit sulița peste trei sute de oameni, străpungându‑i. Și astfel el și‑a făcut un nume alături de cei trei.

19 Era respectat de cătrecei trei.El le‑a fost căpetenie, însă n‑a ajuns mai presus decât cei trei.

20 Benaia, fiul lui Iehoiada, era un viteaz din Kabțeel care a făcut mari isprăvi. El i‑a ucis peceidoifiiai lui Ariel din Moab. El s‑a coborât și a omorât un leu în mijlocul unui puț, într‑o zi cu zăpadă.

21 El a ucis un egiptean impresionant. Egipteanul avea în mână o suliță.Benaiaa coborât împotriva lui cu un toiag, a smuls sulița din mâna egipteanului și l‑a ucis cu propria lui suliță.

22 Astfel de isprăvi făcea Benaia, fiul lui Iehoiada, făcându‑și un nume alături de cei trei viteji.

23 Era respectat mai mult întrecei treizeci, dar n‑a ajuns între cei trei. David l‑a pus în garda sa personală.

24 Dintre cei treizeci făceau parte:

Asael, fratele lui Ioab;

Elhanan, fiul lui Dodo din Betleem;

25 haroditul Șama;

haroditul Elika;

26 paltitul Heleț;

Ira, fiul tekoanitului Icheș;

27 Abiezer din Anatot;

hușatitul Mebunai;

28 ahohitul Țalmon;

netofatitul Maharai;

29 Heled, fiul netofatitului Baana;

Itai, fiul lui Ribai, din Ghiva fiilor lui Beniamin;

30 piratonitul Benaia;

Hidai din uedurileGaaș;

31 arbatitul Abi‑Albon;

barhumitul Azmavet;

32 șaalbonitul Eliahba;

fiii lui Iașen;

Ionatan,

33 fiul hararitului Șama;

Ahiam, fiul hararitului Șarar;

34 Elifelet, fiul maacatitului Ahasbai;

Eliam, fiul ghilonitului Ahitofel;

35 carmelitul Hețrai;

arbitul Paarai;

36 Igal, fiul lui Natan din Țoba;

gaditul Bani;

37 amonitul Țelek;

beerotitul Naharai, cel ce‑i ducea armele lui Ioab, fiul Țeruiei;

38 itritul Ira,

itritul Gareb

39 și hititul Urie.

Erau cu toțiiîn numărde treizeci și șapte.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/23-2f122478afaed74a53d713d894d78173.mp3?version_id=126—

David numără poporul

1 DomnulS‑a aprins de mânie iarăși împotriva lui Israel și l‑a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Du‑te și numărăpoporul dinIsrael și Iuda.“

2 Regele le‑a zis lui Ioab și conducătorilor oștirii care erau cu el:

– Mergeți prin toate semințiile lui Israel, de la Dan până la Beer-Șeba, și numărați poporul ca să știu la cât se ridică numărul lui.

3 Dar Ioab i‑a zis regelui:

–Domnul, Dumnezeul tău, să înmulțească poporul de o sută de ori mai mult și fie ca stăpânul meu, regele, să vadă cu ochii săi lucrul acesta! Dar de ce dorește stăpânul meu, regele, să facă acest lucru?

4 Însă porunca regelui dată lui Ioab și conducătorilor oștirii a rămas de neclintit. Prin urmare, Ioab și conducătorii oștirii au ieșit dinaintea regelui ca să numere poporul, pe Israel.

5 După ce au trecut Iordanul, și‑au așezat tabăra la Aroer, la sudde cetatea care este în mijlocul văi Gad, înspre Iazer.

6 Apoi au ajuns în Ghilad și în teritoriul lui Tahtim-Hodși, apoi la Dan‑Iaan și prin împrejurimi până înspre Sidon.

7 Au ajuns până la fortăreața Tyrului și în toate cetățile hiviților și ale canaaniților, apoi s‑au îndreptat înspre Beer-Șeba, în partea de sud a lui Iuda.

8 Au străbătut astfel toată țara și, după nouă luni și douăzeci de zile, s‑au întors la Ierusalim.

9 Ioab i‑a dat regelui rezultatulde la numărătoarea poporului: în Israel erau opt sute de mii de bărbați în stare să meargă la război, iar în Iuda – cinci sute de mii de bărbați.

Pedeapsa Domnului

10 David s‑a simțit mustrat în inima lui după ce făcuse numărătoarea poporului. El I‑a zisDomnului: „Am săvârșit un mare păcat prin ceea ce am făcut.Însă acumDoamne, îndepărtează, Te rog, nelegiuirea robului Tău, căci m‑am purtat întru totul ca un nebun.“

11 În dimineața următoare, când David s‑a trezit, CuvântulDomnuluii‑a vorbit profetului Gad, văzătorul lui David, zicând:

12 „Du‑te și spune‑i lui David: «Așa vorbeșteDomnul: îți pun înainte trei nenorociri. Alege una dintre ele și‑ți voi face întocmai.»“

13 Gad a venit la David și l‑a înștiințat, zicându‑i:

– Ce alegi? Șapte ani de foamete în țară, trei luni în timpul cărora să fugi dinaintea vrăjmașilor tăi, și ei să te urmărească sau trei zile în timpul cărora molima să fie în țară? Acum gândește‑te și vezi ce trebuie să răspund Celui Ce m‑a trimis!

14 David i‑a zis lui Gad:

– Sunt într‑o mare strâmtorare. Mai bine să cădem în mânaDomnului, căci mila Lui este nemărginită; dar să nu cad în mâinile oamenilor!

15 Domnula trimis molima în Israel, începând din acea dimineață și până la încheierea timpului hotărât. De la Dan și până la Beer-Șeba au murit din popor șaptezeci de mii de oameni.

16 În timp ce Îngerul avea mâna întinsă spre Ierusalim și‑l distrugea,DomnuluiI‑a părut rău pentru acel dezastru și I‑a zis Îngerului Care distrugea poporul: „Destul! Retrage‑Ți mâna!“ ÎngerulDomnuluiera lângă aria iebusitului Aravna.

17 Văzându‑l pe Îngerul Care lovea poporul, David I‑a zisDomnului: „Iată, eu am păcătuit! Eu am săvârșit nelegiuirea! Dar oile acestea, ce au făcut oare? Te rog, lasă mâna Ta să fie numai împotriva mea și împotriva familiei mele!“

David zidește un altar

18 Gad a venit la David în acea zi și i‑a zis:

– Suie‑te și ridică‑IDomnuluiun altar pe aria iebusitului Aravna.

19 David s‑a suitacolo, după cuvântul pe careDomnulîl poruncise prin Gad.

20 Aravna s‑a uitat și l‑a văzut pe rege și pe slujitorii săi, îndreptându‑se spre el. El a ieșit din arie și s‑a plecat cu fața la pământ înaintea regelui.

21 Aravna a întrebat:

– De ce a venit stăpânul meu, regele, la robul său?

David a răspuns:

– Ca să cumpăr de la tine aria pentru a zidi un altarDomnului. Astfel, urgia care s‑a abătut asupra poporului va fi oprită.

22 Aravna i‑a zis lui David:

– Să ia stăpânul meu, regele, și să ofere ca jertfă ceea ce crede că este bine.Iată, boii vor fi pentru arderea‑de‑tot, iar uneltele de treierat și jugurile boilor vor fi pentru lemne.

23 O, rege, Aravna îi dă regelui totul.

Apoi Aravna i‑a zis regelui:

– Fie caDomnul, Dumnezeul tău, să te primească!

24 Însă regele i‑a zis lui Aravna:

– Nu, ci trebuie s‑o cumpăr de la tine,oferindu‑țiun preț. Nu voi aduceDomnului, Dumnezeului meu, arderi‑de‑tot care să nu mă coste nimic.

Astfel, David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de șecheli de argint.

25 David a zidit acolo un altarDomnuluiși I‑a adus arderi‑de‑tot și jertfe de pace. AtunciDomnulS‑a lăsat înduplecat cu privire la țară, iar urgia care era peste Israel a fost oprită.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/24-5dceee8016e31902f263add947999fd9.mp3?version_id=126—