Category: 2 Samuel

David comite adulter cu Batșeba

1 La începutul anului, pe vremea când regii ieșeaula luptă, David l‑a trimisla războipe Ioab, împreună cu slujitorii săi și cu tot Israelul. Ei i‑au distrus pe fiii lui Amon și au asediat Raba. David însă rămăsese la Ierusalim.

2 Într‑o seară, regele s‑a ridicat din patul său și se plimba pe acoperișul palatului. De pe acoperiș a zărit o femeie foarte plăcută la înfățișare care se îmbăia.

3 David a trimis pe cineva să afle cine este femeia și i s‑a spus că este Batșeba, fiica lui Eliam și soția hititului Urie.

4 David a trimis niște mesageri ca s‑o aducă la el. Ea a venit la el și el s‑a culcat cu ea (ea tocmai se curățisede necurăția ei). Apoi ea s‑a întors acasă.

5 Femeia a rămas însărcinată și a trimis să‑l înștiințeze pe David, zicând: „Sunt însărcinată!“

6 Atunci David i‑a transmis lui Ioab: „Trimite‑mi‑l pe hititul Urie!“ Și Ioab l‑a trimis pe Urie la David.

7 Când Urie a sosit la David, acesta a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului și despre desfășurarea războiului.

8 Apoi David i‑a zis lui Urie:

– Coboară‑te acasă și spală‑ți picioarele!

Urie a ieșit din palatul regelui, iar după ela fost trimisun dar din partea regelui.

9 Urie însă n‑a coborât acasă, ci s‑a culcat la intrarea în palat, alături de toți slujitorii stăpânului său.

10 L‑au înștiințat pe David, zicând: „Urie n‑a coborât acasă“.

Atunci David i‑a zis lui Urie:

– Oare nu vii din călătorie? De ce n‑ai coborât acasă?

11 Urie i‑a răspuns lui David:

– Chivotul, cei din Israel și cei din Iuda stau în corturi, iar stăpânul meu, Ioab, și slujitorii stăpânului meu și‑au așezat tabăra în câmp. Cum aș putea deci să merg acasă să mănânc, să beau și să mă culc cu soția mea? Viu ești tu și viu este sufletul tău că nu voi face un asemenea lucru.

12 David i‑a zis:

– Rămâi și astăzi aici, iar mâine te voi trimite înapoi.

Urie a rămas în Ierusalim în acea zi și în ziua următoare.

13 David l‑a invitat să mănânce și să bea împreună cu el și l‑a îmbătat. Seara însă, Urie a ieșit să se culce în patul său, alături de slujitorii stăpânului său, și n‑a coborât acasă.

David, vinovat de moartea lui Urie

14 În dimineața următoare, David i‑a scris o scrisoare lui Ioab și i‑a trimis‑o prin Urie.

15 În ea a scris: „Trimiteți‑l pe Urie în linia întâi, unde lupta este mai crâncenă și apoi retrageți‑vă de lângă el ca să fie lovit și să moară.“

16 Așadar, în timp ce asedia cetatea, Ioab l‑a așezat pe Urie într‑un loc unde știa că sunt bărbați viteji.

17 Bărbații cetății au ieșit și s‑au luptat cu Ioab. Au căzut câțiva din popor, dintre slujitorii lui David, și a murit și hititul Urie.

18 Apoi Ioab a trimisun omla David ca să‑l înștiințeze despre toate lucrurile privitoare la luptă.

19 Și i‑a poruncit mesagerului, zicând: „Când vei termina de istorisit regelui lucrurile privitoare la luptă,

20 dacă regele se va mânia și te va întreba: «De ce v‑ați luptat atât de aproape de cetate? Nu v‑ați dat seama că vor arunca săgeți de pe zid?

21 Cine l‑a ucis pe Abimelek, fiul lui Ierub-Beșet? Nu o femeie care a aruncat asupra lui, de pe zid, piatra de sus a unei mori, astfel că el a murit la Tebeț? De ce v‑ați apropiat, așadar, de zid?», atunci să‑i spui: «Slujitorul tău, hititul Urie, a murit și el.»“

22 Mesagerul a plecat și, ajungând la David, i‑a istorisit tot ceea ce Ioab îl trimisesesă‑i spună.

23 Mesagerul i‑a zis lui David:

– Oamenii aceia au fost mai puternici decât noi. Au ieșit împotriva noastră în câmpie și noi i‑am respins până la intrarea porții cetății,

24 dar arcașii au tras de pe zid asupra slujitorilor tăi și unii dintre slujitorii regelui au murit. A murit și slujitorul tău, hititul Urie.

25 Atunci David i‑a zis mesagerului:

– Așa să‑i spui lui Ioab: „Să nu te întristeze lucrul acesta, căci sabia devorează când pe unul, când pe altul. Intensifică lupta împotriva cetății și distruge‑o.“ Întărește‑l în felul acesta.

26 Soția lui Urie a auzit că soțul ei, Urie, a murit, și l‑a jelit pe stăpânul ei.

27 După ce a trecut perioada de jale, David a trimis după ea și a adus‑o în palatul lui. Ea i‑a devenit soție și i‑a născut un fiu.

Fapta pe care a săvârșit‑o David a fost rea în ochiiDomnului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/11-64b8df5662213cedc6268e164d0711cd.mp3?version_id=126—

Dumnezeu îl mustră pe David

1 Domnull‑a trimis pe Natan la David. Acesta, ajungând la David, i‑a zis:

– Într‑o anume cetate trăiau doi oameni; unul era bogat, iar celălalt era sărac.

2 Cel bogat avea un mare număr de oi și vite.

3 Cel sărac însă nu avea altceva decât o mielușea pe care o cumpărase. Avea grijă de ea, iar aceasta creștea împreună cu el și cu copiii săi. Mânca din aceeași bucatăde pâinecu el, bea din cana lui și dormea la pieptul său; îi era ca o fiică.

4 La omul bogat a venit un călător, dar el nu s‑a îndurat să ia din oile sau din vitele lui pentru a‑i pregăti să mănânce. În schimb, a luat mielușeaua omului sărac și i‑a pregătit‑o celui care venise la el.

5 David s‑a aprins foarte tare de mânie pe omul acela și i‑a zis lui Natan:

– Viu esteDomnulcă omul care a făcut acest lucru este vrednic de moarte!

6 Să dea înapoi patru mielușele, pentru că a săvârșit fapta aceasta și pentru că nu a arătat milă.

7 Atunci Natan i‑a zis:

– Tu ești omul acela! Așa vorbeșteDomnul, Dumnezeul lui Israel: „Te‑am uns rege peste Israel și te‑am scăpat din mâna lui Saul.

8 Ți‑am dat Casa stăpânului tău și ți‑am pus în brațe soțiile stăpânului tău. Ți‑am dat Casa lui Israel și a lui Iuda. Și dacă ar fi fost prea puțin, aș mai fi adăugat și altele.

9 De ce ai disprețuit CuvântulDomnuluiși ai făcut ce este rău în ochii Săi? L‑ai ucis pe hititul Urie cu sabia, iar pe soția lui ai luat‑o să‑ți fie soție. L‑ai ucis pe Urie cu sabia fiilor lui Amon.

10 Acum, sabia nu se va îndepărta din familia ta niciodată, pentru că M‑ai disprețuit și ai luat‑o pe soția hititului Urie să‑ți fie ție soție.“

11 Așa vorbeșteDomnul: „Iată, voi ridica nenorocirea asupra ta din propria ta familie. Îți voi lua soțiile înaintea ochilor tăi și le voi da altuia, iar el se va culca cu ele la lumina zilei.

12 Tu ai lucrat în ascuns, însă Eu voi împlini acest cuvânt la lumina zilei, înaintea întregului Israel.“

13 David i‑a zis lui Natan:

– Am păcătuit împotrivaDomnului.

Natan i‑a răspuns:

–Domnulți‑a iertat păcatul, și nu vei muri.

14 Totuși, pentru că prin fapta aceasta ai făcut ca dușmaniiDomnuluisă‑L disprețuiască, copilul care ți s‑a născut va muri.

Copilul născut de Batșeba moare

15 Natan a plecat acasă, iarDomnula lovit copilul pe care i‑l născuse soția lui Urie lui David și s‑a îmbolnăvit grav.

16 David s‑a rugat lui Dumnezeu pentru copil și a postit. Apoi a intratîn palatși a stat culcat la pământ toată noaptea.

17 Bătrânii palatului său au stăruit de el să se ridice de la pământ, dar el nu a dorit și nici n‑a vrut să mănânce cu ei.

18 În ziua a șaptea, copilul a murit. Slujitorii lui David s‑au temut însă să‑i spună lucrul acesta pentru că își ziceau: „Iată, pe când copilul era încă viu, i‑am vorbit lui David, dar el n‑a ascultat de glasul nostru. Cum să‑i spunemacumcă a murit copilul? Și‑ar facemai multrău.“

19 David a văzut că slujitorii săi șușoteau între ei și a înțeles că a murit copilul.

El i‑a întrebat pe slujitorii săi:

– A murit copilul?

Ei au zis:

– A murit.

20 Atunci David s‑a ridicat de la pământ, s‑a spălat, s‑a uns și și‑a schimbat hainele. Apoi a intrat în CasaDomnuluiși s‑a închinat. După aceea, întorcându‑se acasă, a cerut să i se dea de mâncare și a mâncat.

21 Slujitorii săi l‑au întrebat:

– Ce înseamnă ceea ce faci tu? Când trăia copilul posteai și plângeai, iar acum, când copilul a murit, te ridici de la pământ și mănânci?

22 El a zis:

– Când copilul era încă viu, posteam și plângeam pentru că îmi ziceam: „Cine știe, poateDomnulva arăta bunăvoință față de mine și copilul va trăi.“

23 Dar acum, că a murit, de ce să mai postesc? Aș putea oare să‑l aduc înapoi? Eu voi merge la el, dar el nu se va mai întoarce la mine.

24 David a mângâiat‑o pe soția sa, Batșeba. A intrat la eași ea a născut un fiu căruia i‑au pus numele Solomon.Domnulîl iubea

25 și de aceea El a trimis un mesaj prin profetul Natan să‑i pună numele Iedidia, de dragulDomnului.

Amoniții, subjugați de David

26 Ioab a luptat împotriva Rabei fiilor lui Amon și a capturat cetatea regală.

27 Apoi Ioab a trimis mesageri la David, zicând: „Am luptat împotriva Rabei; de asemenea, am capturat cetatea apelor.

28 Acum, strânge restul poporului, așază tabăra împotriva cetății și cucerește‑o, ca să n‑o cuceresc eu și să primească numele meu.“

29 David a strâns tot poporul, s‑a îndreptat către Raba, a luptat împotriva ei și a cucerit‑o.

30 A luat de pe capul regeluilor coroana care cântărea un talantde aur și care era împodobită cu pietre prețioase. Ea a fost pusă pe capul lui David. Prada luată din cetate era foarte multă.

31 El a scos afară poporul care era în ea, i‑a pus să muncească cu fierăstraie, cu grape de fier și cu securi de fier și i‑a trimis la cuptoarele de cărămizi. Așa a făcut tuturor cetăților fiilor lui Amon. Apoi David s‑a întors la Ierusalim împreună cu întregul popor.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/12-0da63392cedc0a17038524fc9c95ce13.mp3?version_id=126—

Amnon și Tamar

1 După aceea,iatăce s‑a întâmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, pe nume Tamar, de care s‑a îndrăgostit Amnon, fiul lui David.

2 Amnon era atât de chinuit din această cauză, încât s‑a îmbolnăvit tânjind după sora sa Tamar. Căci ea era fecioară și‑i venea greu lui Amnon să‑i facă ceva.

3 Amnon avea un prieten, pe Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David. Ionadab acesta era un om foarte șiret.

4 El l‑a întrebatpe Amnon:

– De ce tu, fiul regelui, arăți tot mai slăbit cu fiecare dimineață ce trece? Nu vrei să‑mi spui?

Amnon i‑a răspuns:

– Sunt îndrăgostit de Tamar, sora fratelui meu Absalom.

5 Atunci Iehonadab i‑a zis:

– Culcă‑te în patul tău și prefă‑te că ești bolnav. Când tatăl tău va veni să te vadă, să‑i spui: „Să vină, te rog, Tamar, sora mea, și să‑mi dea să mănânc ceva. Să‑mi prepare mâncarea înaintea ochilor mei, ca s‑o pot vedea și să pot mânca din mâna ei.“

6 Amnon s‑a culcat și s‑a prefăcut bolnav.

Regele a venit să‑l vadă, iar Amnon i‑a zis:

– Să vină, te rog, Tamar, sora mea, să‑mi coacă două turte înaintea ochilor mei și să mănânc din mâna ei.

7 David a trimis acasă la Tamar să i se spună: „Du‑te, te rog, acasă la fratele tău Amnon și gătește‑i ceva de mâncare.“

8 Tamar s‑a dus acasă la fratele său Amnon, pe care l‑a găsit culcat. A luat niște aluat, l‑a frământat, a făcut turtele înaintea ochilor lui și apoi le‑a copt.

9 După aceea, a luat tigaia și l‑a servit, însă el n‑a vrut să mănânce.

Amnon a zis:

– Scoateți afară toți oamenii!

Și toți oamenii au ieșit din prezența lui.

10 Atunci Amnon i‑a zis lui Tamar:

– Adu mâncarea în dormitor ca să pot mânca din mâna ta.

Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le‑a adus fratelui său Amnon în dormitor.

11 Când ea s‑a apropiat de el ca să‑i dea să mănânce, a apucat‑o strâns și i‑a zis:

– Soro, vino și culcă‑te cu mine!

12 Tamar i‑a răspuns:

– Nu, frate, nu mă necinsti! Nu săvârși nebunia aceasta, căci nu se face așa în Israel.

13 Unde mă voi duce cu rușinea mea? Iar tu vei fi considerat drept un nebun în Israel. Vorbește, te rog, cu regele și el nu mă va opri să fiu a ta.

14 El însă n‑a vrut s‑o asculte și, fiind mai puternic decât ea, a necinstit‑o culcându‑se cu ea.

15 După aceea, Amnon a urât‑o foarte tare pe Tamar, ura aceasta fiind chiar mai mare decât iubirea pe care o avusese pentru ea.

Amnon i‑a zis:

– Ridică‑te și pleacă!

16 Ea i‑a zis:

– Nu, căci răul acesta de a mă alunga ar fi mai mare decât cel pe care mi l‑ai făcut deja.

Amnon însă n‑a vrut s‑o asculte

17 și, chemându‑l pe tânărul care‑l slujea, a zis:

– Scoateți‑o pe aceasta afară și închideți ușa după ea!

18 Ea purta o tunică decorată, căci cu astfel de veșminte se îmbrăcau fiicele regelui care erau fecioare. Slujitorul lui a scos‑o afară și a încuiat ușa după ea.

19 Tamar și‑a presărat cenușă pe cap, și‑a sfâșiat tunica decorată pe care o purta, și‑a pus mâinile pe cap și a plecat țipând.

20 Absalom, fratele ei, a întrebat‑o: „Fratele tău Amnon a fost cu tine? Acum, sora mea, taci,căcieste fratele tău. Nu pune la inimă lucrul acesta.“ Și Tamar, devastată, a rămas în casa fratelui său Absalom.

21 Când regele David a auzit ce s‑a întâmplat, s‑a mâniat foarte tare.

22 Absalom nu i‑a spus nimic lui Amnon, nici rău, nici bine, dar Absalom îl ura pe Amnon pentru că acesta o necinstise pe Tamar, sora sa.

Absalom se răzbună pe Amnon

23 Doi ani mai târziu, Absalom își tundea oile la Baal-Hațor, lângă Efraim. Și Absalom i‑a invitatla elpe toți fiii regelui.

24 El s‑a dus la rege și a zis:

– Iată, cei ce tund oile se află la robul tău. Te rog, să vină regele cu slujitorii lui la robul tău!

25 Dar regele i‑a zis lui Absalom:

– Nu, fiule, nu vom veni toți, ca să nu fim o povară pentru tine.

Deși Absalom a stăruit de el, regele n‑a vrut să meargă, însă l‑a binecuvântat.

26 Atunci Absalom i‑a zis:

– Dă‑i voie, te rog, măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.

Regele i‑a zis:

– De ce să vină Amnon cu tine?

27 Absalom însă a insistat, astfel că regele l‑a trimis pe Amnon, împreună cu toți ceilalți fii ai săi, să meargă cu el.

28 Absalom le‑a poruncit slujitorilor săi, zicând: „Așteptați până când inima lui Amnon se va înveseli de vin și când vă voi zice: «Loviți‑l pe Amnon!», atunci să‑l omorâți. Nu vă temeți. Oare nu eu v‑am poruncit acest lucru? Fiți tari și arătați‑vă vitejia!“

29 Slujitorii lui Absalom i‑au făcut lui Amnon întocmai cum le poruncise stăpânul lor. Atunci ceilalți fii ai regelui s‑au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit.

30 În timp ce veneau ei spre palat, regelui i‑a sosit vestea: „Absalom i‑a ucis pe toți fiii regelui, nelăsând în viață pe niciunul dintre ei.“

31 Auzind acestea, regele s‑a ridicat, și‑a sfâșiat hainele și s‑a culcat la pământ. Toți slujitorii săi stăteau în picioare, având și ei hainele sfâșiate.

32 Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David, i‑a spus însă regelui: „Să nu se gândească stăpânul meu că toți tinerii, fiii regelui, au fost omorâți; numai Amnon a murit. Acest lucru a fost plănuit de către Absalom încă din ziua în care Amnon a necinstit‑o pe sora acestuia, pe Tamar.

33 De aceea să nu pună la inimă stăpânul meu, regele, zvonul că toți fiii regelui au murit, pentru că doar Amnon a murit.“

34 Între timp, Absalom a fugit. La un moment dat, străjerul și‑a ridicat ochii și a zărit venind pe drumul dinspre apus, coborând muntele, o ceată mare de oameni.

35 Atunci Ionadab i‑a zis regelui: „Iată că sosesc fiii regelui; s‑a întâmplat întocmai cum a spus robul tău.“

36 Nici n‑a terminat bine de vorbit că au și sosit fiii regelui. Ei și‑au ridicat glasul și au plâns, iar regele, împreună cu toți slujitorii săi, au plâns foarte tare.

37 Absalom a fugit și s‑a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheșurului, iar regele David bocea pentru fiul său în fiecare zi.

38 După ce Absalom a fugit și a ajuns în Gheșur, a rămas acolo trei ani.

39 Regele David a încetat să‑l mai urmărească pe Absalom deoarece se împăcase cu gândul că Amnon a murit.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/13-118467202b114b2758aa6843c284718f.mp3?version_id=126—

Femeia înțeleaptă din Tekoa

1 Ioab, fiul Țeruiei, și‑a dat seama că inima regelui tânjea după Absalom.

2 El a trimis pe cineva la Tekoa și a adus de acolo o femeie înțeleaptă. Ioab i‑a zis femeii: „Te rog, prefă‑te că bocești, îmbracă‑te în haine de bocet și nu te unge cu ulei. Să arăți ca o femeie care de multe zile bocește pentru un mort.

3 Așa să te duci la rege și să‑i vorbești cum te voi învăța eu.“ Și Ioab i‑a făcut cunoscut femeii ce avea de spus.

4 Când femeia din Tekoa a ajuns la rege, s‑a aruncat cu fața la pământ, s‑a închinat și i‑a zis:

– Ajută‑mă, o, rege.

5 Regele i‑a zis:

– Ce țis‑a întâmplat?

Ea a răspuns:

– Vai, sunt o femeie văduvă. Soțul meu a murit.

6 Roaba ta avea doi fii care,într‑o zi, se băteau pe câmp și nu era nimeni acolo care să‑i despartă, astfel că unul l‑a lovit pe celălalt și l‑a omorât.

7 Acum, iată că tot clanul s‑a ridicat împotriva roabei tale, zicând: „Predă‑ni‑l pe cel care și‑a ucis fratele, ca să‑l omorâm, căci i‑a luat viața fratelui său. Îl vom nimici și pe moștenitor!“ Ei vor stinge astfel singurul cărbune care mi‑a mai rămas, lăsându‑l pe soțul meu fără nume și fără moștenitor pe fața pământului.

8 Regele i‑a zis femeii:

– Du‑te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.

9 Femeia din Tekoa i‑a zis regelui:

– O, rege, stăpânul meu, asupra mea și asupra familiei tatălui meu să cadă vina. Iar regele și tronul său să rămână fără vină.

10 Regele a zis:

– Dacă cineva va vorbi împotriva ta, adu‑l la mine și nu se va mai atinge de tine.

11 Ea a zis:

– Fie ca regele să‑și aducă aminte deDomnul, Dumnezeul tău, pentru ca să‑l împiedice pe răzbunătorul sângelui să mărească prăpădul. Astfel ei nu‑l vor nimici pe fiul meu.

El a zis:

– Viu esteDomnulcă niciun fir de păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ.

12 Atunci femeia a zis:

– Dă voie, te rog, roabei tale să‑i spună ceva stăpânului meu, regele.

El i‑a răspuns:

– Vorbește.

13 Femeia a zis:

– De ce ai plănuit un astfel de lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că, din înseși vorbele lui, regele se face vinovat neaducându‑l înapoi pe cel pe care l‑a izgonit.

14 În ceea ce ne privește, asemenea unor ape care cad pe pământ și nu se mai adună, așa vom muri cu toții. Dumnezeu însă nu ia viața, ci dimpotrivă, plănuiește căi prin care cel izgonit să se poată întoarce la El.

15 De aceea am venit să‑i vorbesc despre lucrul acesta stăpânului meu, regele, pentru că poporul m‑a făcut să mă tem. Roaba ta și‑a zis: „Să‑i vorbesc regelui, poate el va îndeplini cererea slujitoarei sale.

16 Poate că regele va asculta și o va scăpa pe slujitoarea sa din mâna celui ce vrea s‑o nimicească pe ea și pe fiul ei din moștenirea lui Dumnezeu.“

17 Acum, roaba ta spune: „Fie să‑mi aducă pace cuvintele stăpânului meu, regele! Căci stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu, știind să înțeleagă binele și răul. Fie caDomnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine!“

18 Regele a răspuns și i‑a zis femeii:

– Te rog să nu‑mi tăinuiești răspunsul la întrebarea pe care ți‑o voi pune.

Femeia i‑a zis:

– Să întrebe stăpânul meu, regele.

19 Regele i‑a spus:

– Oare nu mâna lui Ioab este cu tine în toate acestea?

Femeia i‑a răspuns:

– Viu este sufletul tău, o, rege, stăpânul meu, că nimeni nu se poate abate nici la dreapta, nici la stânga de la tot ceea ce a zis stăpânul meu, regele. Într-adevăr, slujitorul tău, Ioab, mi‑a poruncit și tot el a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte.

20 Slujitorul tău, Ioab, a făcut acest lucru pentru a schimba situația. Însă Stăpânul meu are o înțelepciune precum a unui înger al lui Dumnezeu, cunoscând tot ce se petrece în țară.

21 Regele i‑a zis atunci lui Ioab:

– Iată, voi face lucrul acesta! Du‑te deci și adu‑l pe tânărul Absalom.

22 Ioab s‑a aruncat cu fața la pământ, s‑a închinat și l‑a binecuvântat pe rege.

El a zis:

– Astăzi slujitorul tău știe că a găsit bunăvoință înaintea stăpânului meu, regele, fiindcă regele a făcut după cuvântul slujitorului său.

Absalom se întoarce la Ierusalim

23 Ioab s‑a ridicat, a plecat la Gheșur și l‑a adus înapoi pe Absalom la Ierusalim.

24 Dar regele a zis: „Să se ducă în casa lui și să nu‑mi vadă fața!“ Absalom s‑a întors astfel acasă la el și nu a văzut fața regelui.

25 În tot Israelul nu era niciun om atât de lăudat pentru frumusețea lui, așa cum era Absalom. Din creștetul capului și până la talpa piciorului nu se găsea niciun cusur în el.

26 Când își tundea părul – și‑l tundea în fiecare an căci devenea prea greu să‑l poarte – acesta cântărea două sute de șecheli, potrivit greutății regale.

27 Lui Absalom i s‑au născut trei fii și o fiică, al cărei nume era Tamar. Aceasta era o femeie frumoasă la înfățișare.

28 Absalom a locuit doi ani în Ierusalim fără să vadă fața regelui.

29 Apoi Absalom l‑a chemat pe Ioab pentru a‑l trimite la rege, însă acesta nu a vrut să vină. A trimis a doua oară după el, dar tot nu a vrut să vină.

30 Atunci Absalom le‑a zis slujitorilor săi: „Ogorul lui Ioab este aproape de al meu și are semănat orz pe el. Mergeți și dați‑i foc.“ Astfel, slujitorii lui Absalom au dat foc ogorului.

31 Aflând acest lucru, Ioab s‑a ridicat, s‑a dus acasă la Absalom și l‑a întrebat:

– De ce slujitorii tăi au dat foc ogorului meu?

32 Absalom i‑a răspuns lui Ioab:

– Iată, am trimis după tine, zicând: „Vino aici ca să te trimit la rege să‑i spui: «De ce am venit din Gheșur? N‑ar fi fost mai bine pentru mine să fi rămas acolo?»“ Acum, lasă‑mă să văd fața regelui, iar dacă este vreo vină în mine, atunci să mă omoare!

33 Ioab s‑a dus la rege și l‑a înștiințat. Atunci regele l‑a chemat la el pe Absalom. Acesta a venit la rege, s‑a plecat cu fața la pământ înaintea lui, iar regele i‑a dat sărutare lui Absalom.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/14-2819326228cbf8ce175e71a0d6e206d8.mp3?version_id=126—

Răzvrătirea lui Absalom

1 După aceea, Absalom și‑a făcut rost de un car, de cai și de cincizeci de oameni care alergau înaintea lui.

2 Absalom se scula dis‑de‑dimineață și stătea pe marginea drumului care ducea spre poarta cetății. Oricine venea la rege cu vreo neînțelegere pe care acesta s‑o judece, Absalom îl chema la el și‑l întreba: „Din care cetate ești?“, iar acesta îi spunea: „Robul tău este dintr‑una din semințiile lui Israel.“

3 Atunci Absalom îi zicea: „Vezi, cererea ta este bună și dreaptă, însă nimeni din partea regelui nu te va asculta.“

4 Apoi Absalom spunea: „Dacă m‑ar pune pe mine judecător în țară, atunci oricine ar avea vreo neînțelegere sau vreo pricină de judecată, ar veni la mine, iar eu i‑aș face dreptate!“

5 Se mai întâmpla că oricine se apropia să se plece înaintea lui, el îi întindea mâna, îl îmbrățișa și‑i dădea sărutare.

6 Așa făcea Absalom cu toți cei din Israel care veneau la rege pentru judecată. Astfel, Absalom a câștigat inima bărbaților lui Israel.

7 După o perioadă de patru ani, Absalom i‑a zis regelui:

– Dă‑mi voie, te rog, să merg la Hebron ca să împlinesc un jurământ pe care I l‑am făcutDomnului,

8 căci, pe când se afla în Aram, la Gheșur, robul tău a făcut un jurământ, zicând: „DacăDomnulmă va aduce înapoi la Ierusalim, voi slujiDomnului!“

9 Regele i‑a răspuns:

– Mergi în pace.

Absaloms‑a ridicat și a plecat la Hebron.

10 Dar Absalom a trimis cercetași în toate semințiile lui Israel, spunând: „Atunci când veți auzi sunetul trâmbiței, să ziceți: «Absalom s‑a întronat la Hebron!»“

11 Două sute de oameni din Ierusalim au mers cu Absalom, fiind invitații acestuia. În naivitatea lor, ei mergeau fără să știe nimic.

12 În timp ce aducea jertfele, Absalom a trimis în cetatea Ghilo după ghilonitul Ahitofel, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere și tot mai mult popor trecea de partea lui Absalom.

Fuga lui David

13 Atunci a venit un mesager la David, zicând:

– Inimile oamenilor lui Israel sunt de partea lui Absalom.

14 Atunci David le‑a zis tuturor slujitorilor săi care erau cu el în Ierusalim:

– Ridicați‑vă! Să fugim, căci altfel nu vom avea nicio scăpare din fața lui Absalom. Grăbiți‑vă, să plecăm! Altfel, el se va grăbi, ne va ajunge, va arunca nenorocirea asupra noastră și va trece cetatea prin ascuțișul sabiei.

15 Slujitorii regelui i‑au zis acestuia:

– Iată, slujitorii tăi sunt gata să facă tot ceea ce va alege stăpânul nostru, regele.

16 Astfel, regele a ieșit, fiind urmat de întreaga sa familie. A lăsat însă zece țiitoare ca să îngrijească de palat.

17 Regele a ieșit împreună cu toți cei care‑l urmau și s‑au oprit la cea din urmă casă.

18 Toți slujitorii săi au trecut pe lângă el. Toți cheretiții, toți peletițiiși toți cei șase sute de ghitiți, care veniseră în urma lui din Gat, au trecut înaintea regelui.

19 Regele i‑a zis atunci ghititului Itai:

– Tu de ce vii cu noi? Întoarce‑te și rămâi cu regeleAbsalom, căci ești un străin și ai fost alungat din țara ta.

20 De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești, mergând împreună cu noi? Eu merg acolo unde trebuie să merg! Întoarce‑te și i‑ai cu tine și pe frații tăi! Îndurarea și credincioșia să fie cu tine!

21 Itai i‑a răspuns regelui:

– Viu esteDomnulși viu este stăpânul meu, regele, că acolo unde se va afla stăpânul meu, regele, fie că va însemna moarte, fie viață, acolo se va afla și robul tău.

22 Atunci David i‑a zis lui Itai:

– Bine, vino și treci înainte!

Astfel, și ghititul Itai, împreună cu toți oamenii și toți copiii care erau cu el, au trecut înainte.

23 Toțioamenii aceluiținut plângeau cu voce tare, la trecerea întregului popor. Regele a trecut uedulChidron și tot poporul s‑a îndreptat spre drumul dinspre pustie.

24 Se afla acolo și Țadok, împreună cu toți leviții, ducând Chivotul Legământului cu Dumnezeu. Leviții au așezat Chivotul lui Dumnezeu jos, iar Abiatar a adus jertfe până când tot poporul a ieșit din cetate.

25 După aceea regele i‑a zis lui Țadok: „Du Chivotul lui Dumnezeu înapoi, în cetate. Dacă voi găsi bunăvoință înainteaDomnului, atunci El mă va aduce înapoi și mă va lăsa să revăd Chivotul și Locuința Lui.

26 Dacă însă va spune: «Nu Îmi ești plăcut!», atunci iată‑mă, El să facă cu mine ce este bine în ochii Lui!“

27 Regele i‑a mai zis preotului Țadok: „Oare nu ești tu un văzător? Întoarceți‑vă în pace în cetate, atât tu și fiul tău Ahimaaț, cât și Abiatar cu fiul său Ionatan.

28 Eu voi aștepta la vadurile pustiei până voi primi vești de la voi.“

29 Așadar, Țadok și Abiatar au dus Chivotul lui Dumnezeu înapoi, la Ierusalim, și au rămas acolo.

30 David urca Muntele Măslinilor, plângând, cu capul acoperit și desculț. Toți oamenii care erau cu el și‑au acoperit capetele și urcau și ei, plângând.

31 David a fost înștiințat: „Ahitofel este printre cei ce au conspirat împreună cu Absalom“. Atunci David a zis: „Doamne, Te rog, fă din sfatul lui Ahitofel o nebunie!“

32 Când a ajuns în vârf, în locul unde oamenii obișnuiesc să I se închine lui Dumnezeu, architul Hușai îl aștepta acolo cu tunica sfâșiată și cu țărână pe cap.

33 David i‑a zis: „Dacă vii cu mine, îmi vei fi o povară.

34 Dacă însă te vei întoarce în cetate și‑i vei spune lui Absalom: «Eu voi fi slujitorul tău, o, rege. Cândva am fost slujitorul tatălui tău, însă acum voi fi slujitorul tău!», atunci vei putea împiedica pentru mine sfatul lui Ahitofel.

35 Oare nu vor fi acolo, cu tine, preoții Țadok și Abiatar? Orice vei auzivorbindu‑seîn palatul regelui să le spui lor.

36 Se mai află acolo, cu ei, și fiii lor: Ahimaaț, fiul lui Țadok, și Ionatan, fiul lui Abiatar. Să‑mi trimiteți prin ei orice știre pe care o veți afla.“

37 Hușai, prietenul lui David, a intrat în Ierusalim chiar atunci când Absalom intra în cetate.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/15-f1024e2c3dce41cd6b4befb34421a127.mp3?version_id=126—

David și Țiba

1 Când David trecuse puțin de vârf, iată că Țiba, slujitorul lui Mefiboșet, a venit să‑l întâlnească, având cu el o pereche de măgari înșeuați, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de fructe coapte și un burduf de vin.

2 Regele l‑a întrebat pe Țiba:

– De ce ai adus aceste lucruri?

Țiba a răspuns:

– Măgarii sunt pentru familia regelui, ca să‑i călărească. Pâinile și turtele sunt pentru hrana tinerilor, iar vinul este pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiți în pustie.

3 Regele a întrebat:

– Nepotul stăpânului tău unde este?

Țiba i‑a răspuns regelui:

– Iată, a rămas în Ierusalim, căci a zis: „Astăzi, Casa lui Israel îmi va da înapoi regatul bunicului meu.“

4 Atunci regele i‑a zis lui Țiba:

– Iată, tot ce este al lui Mefiboșet esteacumal tău.

Țiba a zis:

– Mă aplecînaintea ta. Fie să găsesc bunăvoință în ochii stăpânului meu, regele!

Șimei îl blestemă pe David

5 În timp ce regele David se apropia de Bahurim, iată că a ieșit de acolo un om din clanul familiei lui Saul. Numele lui era Șimei, fiul lui Ghera. El mergea întruna și blestema.

6 Șimei a aruncat cu pietre după David și după toți slujitorii regelui David, în timp ce tot poporul și toți vitejii se aflau la dreapta și la stânga regelui.

7 Blestemându‑l pe David, Șimei striga:

– Pleacă! Pleacă, om al sângelui, om de nimic!

8 Domnula întors asupra ta tot sângele pe care l‑ai vărsat în familia lui Saul, căruia i‑ai luat domnia. ȘiDomnuli‑a dat domnia fiului tău Absalom. Iată‑te în nenorocire, căci ești un om al sângelui.

9 Abișai, fiul Țeruiei, i‑a zis regelui:

– Cum îndrăznește acest câine mort să‑l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă‑mi voie, te rog, să mă duc și să‑i retez capul!

10 Însă regele a zis:

– Ce am eu de‑a face cu voi, fii ai Țeruiei? Dacă blestemă, este pentru căDomnuli‑a zis: „Blestemă‑l pe David!“ Cine‑i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“

11 Apoi David le‑a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi:

– Iată că propriul meu fiu, care a ieșit din carnea meu, caută să‑mi ia viața. Cu atât mai mult acum beniamitul acesta! Lăsați‑l să blesteme, căciDomnuli‑a zis.

12 Poate căDomnulva privi spre necazul meu și îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi.

13 David și oamenii săi mergeau pe drum, iar Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David. În timp ce mergea,Șimeiblestema, arunca cu pietre către acesta și azvârlea cu praf.

14 Regele și tot poporul care era cu el au ajuns obosițila vadurile pustieiși s‑au odihnit acolo.

Sfaturile lui Ahitofel și Hușai

15 Între timp, Absalom și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Împreună cu el era și Ahitofel.

16 Ajungând la Ierusalim, architul Hușai, prietenul lui David, s‑a înfățișat înaintea lui Absalom și i‑a zis:

– Trăiască regele! Trăiască regele!

17 Absalom i‑a zis:

– Aceasta este loialitatea pe care o ai față de prietenul tău? De ce nu te‑ai dus împreună cu prietenul tău?

18 Hușai i‑a răspuns:

– Pentru că voi fi de partea celui pe care l‑a alesDomnul, poporul acesta și toți bărbații lui Israel. Cu acela voi rămâne.

19 De altfel, alături de cine ar trebui să slujesc? Oare nu în prezența fiului său? Cum am slujit în prezența tatălui tău, tot așa voi sluji și în prezența ta.

20 Atunci Absalom i‑a poruncit lui Ahitofel:

– Sfătuiți‑vă împreună! Ce avem de făcut?

21 Ahitofel i‑a zis:

– Intră lațiitoarele tatălui tău, pe care le‑a lăsat să îngrijească de palat. În felul acesta tot Israelul va afla că te‑ai făcut urât regelui și astfel toți cei ce sunt de partea ta se vor întări.

22 Au întins, așadar, un cort pentru Absalom pe acoperiș, iar acesta a intrat la țiitoarele tatălui său înaintea ochilor întregului Israel.

23 În zilele acelea, sfatul pe care îl dădea Ahitofel avea aceeași autoritate precum sfatul dat cuiva de Însuși Dumnezeu. Așa era considerat orice sfat pe care‑l dădea Ahitofel atât lui David, cât și lui Absalom.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/16-f7ed3aa514e3382f3b32657ad0042027.mp3?version_id=126—

1 Ahitofel i‑a zis lui Absalom:

– Dă‑mi voie, te rog, să aleg douăsprezece mii de oameni și să pornesc degrabă, la noapte, în urmărirea lui David.

2 Îl voi ataca pe neașteptate, când încă va fi obosit și slăbit. Îl voi înspăimânta, și toți cei ce sunt cu el vor fugi. Îl voi ucide numai pe rege

3 și voi aduce înapoi la tine tot poporul. Astfel,moarteaomului pe care‑l cauți va însemna întoarcerea tuturor; tot poporul va fi în pace.

4 Acest sfat a părut bun atât lui Absalom, cât și tuturor bătrânilor lui Israel.

5 Absalom însă a zis:

– Chemați‑l, vă rog, și pe architul Hușai, ca să auzim și ce va zice el.

6 Hușai a venit la Absalom, iar Absalom i‑a zis:

– Acesta este sfatul lui Ahitofel. Să facem cum a zis el? Dacă nu, sfătuiește‑ne tu.

7 Hușai i‑a răspuns lui Absalom:

– De data aceasta, sfatul dat de Ahitofel nu este bun.

8 Tu știi că tatăl tău și oamenii lui sunt viteji, iar acum sunt înfuriați ca o ursoaică pe câmp, căreia i‑au fost răpiți puii. Pe lângă aceasta, tatăl tău, fiind un războinic, nu va rămâne peste noapte cu poporul,

9 ci iată că acum el se va fi ascuns deja în vreo peșteră sau în vreun alt loc. Dacă unii dintre ei vor fi învinși de la început, atunci oricine va auzi va spune: „Poporul care este de partea lui Absalom a suferit o înfrângere.“

10 Astfel, chiar și celui mai viteaz, care are o inimă de leu, i se va topi inima de teamă, căci tot Israelul știe că tatăl tău este un viteaz și că are alături de el niște oameni curajoși.

11 Prin urmare, iată sfatul meu: adună tot Israelul la tine, de la Dan și până la Beer-Șeba– o mulțime cât nisipul de pe malul mării – și condu‑i tu însuți în luptă.

12 Apoi îl vom ataca acolo unde îl vom găsi, ne vom năpusti asupra lui așa cum cade roua pe pământ și nu va fi lăsat în viață nici el, nici vreunul dintre oamenii lui.

13 Dacă se va retrage în vreo cetate, atunci tot Israelul va aduce funii și vom trage acea cetate spre vale până nu va mai rămâne din ea nici măcar o pietricică.

14 Absalom și toți bătrânii lui Israel au zis: „Sfatul architului Hușai este mai bun decât cel al lui Ahitofel.“ ÎnsăDomnulporuncise să se împiedice sfatul cel bun al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea asupra lui Absalom.

15 Hușai le‑a zis preoților Țadok și Abiatar: „Ahitofel i‑a sfătuit în felul acesta pe Absalom și pe bătrânii lui Israel, iar eu i‑am sfătuit în felul acesta.

16 Acum, trimiteți‑i imediatun mesajlui David și înștiințați‑l, zicând: «Să nu rămâi peste noapte lângă vadurile pustiei, ci să traversezi repede, ca nu cumva regele și tot poporul care este cu el să fie uciși.»“

17 Ionatan și Ahimaaț așteptau veștile la En‑Roghel, deoarece nu îndrăzneau să intre în cetate. O roabă venea și le aducea veștile, iar ei se duceau și îl înștiințau pe regele David.

18 Totuși, un tânăr i‑a văzut și i‑a spus lui Absalom.Aflând aceasta, cei doi au plecat repede și au ajuns la casa unui anume om din Bahurim. Acesta avea în curte o fântână și cei doi au coborât în ea.

19 Soția omului a luat o învelitoare pe care a întins‑o peste gura fântânii și a împrăștiat niște grânepe ea, pentru ca nimeni să nu poată bănui ceva.

20 Slujitorii lui Absalom au ajuns la casa femeii și au întrebat‑o:

– Unde sunt Ahimaaț și Ionatan?

– Au trecut pârâul! le‑a răspuns femeia.

Ei au căutat după cei doi, dar, negăsindu‑i, s‑au întors la Ierusalim.

21 După ce s‑au îndepărtat oamenii lui Absalom, cei doi au ieșit din fântână și s‑au dus să‑l înștiințeze pe regele David. Ei i‑au zis lui David: „Ridicați‑vă și traversați repede râul, căci iată sfatul pe care l‑a dat Ahitofel împotriva voastră.“

22 David și tot poporul care era cu el s‑au ridicat și au trecut Iordanul. Până în zorii zilei, nu a mai rămas niciunul care să nu fi trecut râul.

23 Ahitofel, văzând că nu i‑a fost urmat sfatul, și‑a înșeuat măgarul și a plecat acasă, în cetatea sa. Și‑a pus casa în rânduială și apoi s‑a spânzurat. Astfel el a murit și a fost înmormântat în mormântul tatălui său.

David la Mahanayim

24 David a ajuns la Mahanayim, în timp ce Absalom trecea Iordanul împreună cu toți bărbații lui Israel.

25 Absalom l‑a numit pe Amasa drept conducător al oștirii, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui israelit pe nume Ieter, care fusese căsătorit cu Abigail, fiica lui Nahaș și sora Țeruiei, mama lui Ioab.

26 Israel împreună cu Absalom și‑au așezat tabăra pe teritoriul Ghiladului.

27 Când David a ajuns la Mahanayim, Șobi, fiul lui Nahaș, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din Lo‑Debar și ghiladitul Barzilai, din Roghelim,

28 au adus paturi, ligheane, vase din lut, grâu, orz, făină, grâne prăjite, fasole și linte,

29 miere, lapte bătut, oi și brânză de vaci pentru ca David și cei ce erau cu el să mănânce. Ei își ziceau: „Poporul este flămând, ostenit și însetatîn urma călătorieiprin pustie.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/17-b71486ae915957d9929123197294b2fb.mp3?version_id=126—

Absalom este ucis

1 David a numărat poporul care era cu el și a numit căpetenii peste mii și căpetenii peste sute.

2 Apoi David a trimis poporulla luptă: o treime sub comandalui Ioab, o treime sub comanda lui Abișai, fiul Țeruiei și fratele lui Ioab, și o treime sub comanda ghititului Itai.

Regele a zis poporului:

– Trebuie să ies și eu cu voi.

3 Dar poporul a răspuns:

– Să nu ieși! Căci dacă va trebui să fugim, dușmanilor nu le va păsa de noi, și dacă jumătate dintre noi ar muri, nu le va păsa de noi. Tu însă faci cât zece mii dintre noi. Prin urmare, este mai bine să ne sprijini din cetate.

4 Regele le‑a zis:

– Voi face ceea ce este bine în ochii voștri.

Regele a stat lângă poartă, în timp ce tot poporul ieșea cu sutele și miile.

5 Regele le‑a poruncit lui Ioab, lui Abișai și lui Itai, zicând: „De dragul meu,purtați‑văcu blândețe cu tânărul Absalom!“ Tot poporul a auzit porunca pe care regele a dat‑o tuturor conducătorilor cu privire la Absalom.

6 Poporul a ieșit în câmp ca să lupte împotriva lui Israel, iar lupta s‑a dat în pădurea lui Efraim.

7 Poporul lui Israel a fost învins acolo de slujitorii lui David. În ziua aceea a avut loc acolo un mare măcel – douăzeci de mii de oameniau fost uciși.

8 Lupta s‑a întins pe suprafața întregii țări și, în ziua aceea, pădurea a devorat mai mulți oameni decât a devorat sabia.

9 S‑a întâmplat ca Absalom să fie întâlnit de slujitorii lui David. Absalom era călare pe un catâr. Catârul a intrat pe sub ramurile încâlcite ale unui terebint mare și capul lui Absalom a rămas înțepenit în terebint, astfel că el stătea atârnat între cer și pământ, în timp ce catârul său a plecat mai departe.

10 Cineva a văzut acest lucru și i‑a spus lui Ioab:

– Iată, l‑am văzut pe Absalom, atârnând de un terebint.

11 Atunci Ioab i‑a zis bărbatului care‑l înștiințase:

– Cum? L‑ai văzut? Atunci de ce nu l‑ai ucis acolo, pe loc? Ți‑aș fi dat zeceșechelide argint și o cingătoare.

12 Bărbatul i‑a zis lui Ioab:

– Chiar dacă aș cântări în mâna mea o miede șechelide argint, n‑aș ridica mâna împotriva fiului regelui. Căci în auzul nostru v‑a poruncit regele atât ție, cât și lui Abișai și lui Itai, să aveți grijă să nu i se întâmple vreun rău tânărului Absalom.

13 Dacă l‑aș fi ucis mișelește, acest lucru n‑ar fi rămas necunoscut de către rege, iar tu nu mi‑ai fi luat apărarea.

14 Ioab i‑a zis:

– N‑am timp de pierdut cu tine.

Apoi a luat trei sulițe și le‑a înfipt în inima lui Absalom, în timp ce acesta era încă viu, prins între ramurile terebintului.

15 Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, l‑au înconjurat după aceea pe Absalom, l‑au lovit și l‑au omorât.

16 Ioab a suflat apoi din trâmbițăși poporul s‑a întors de la urmărirea lui Israel, căci Ioab a chemat poporul să se retragă.

17 L‑au luat pe Absalom, l‑au aruncat în pădure, într‑o groapă mare, și au ridicat peste el un morman foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare bărbat la cortul lui.

18 Pe când trăia, Absalom își ridicase un monument în Valea Regelui, pentru că zicea: „N‑am niciun fiu care să‑mi poarte mai departe amintirea numelui.“ A pus monumentului propriul său nume și, până în ziua aceasta, se numește „Monumentul lui Absalom“.

Vestea morții lui Absalom

19 Ahimaaț, fiul lui Țadok, i‑a zis lui Ioab:

– Lasă‑mă, te rog, să alerg și să‑i duc regelui vestea cea bună căDomnull‑a izbăvit din mâna dușmanilor săi.

20 Ioab i‑a răspuns:

– Nu tu vei duce veștile astăzi. Tu vei duce altă dată veștile. Astăzi însă nu vei duce tu veștile, pentru că a murit fiul regelui.

21 Apoi Ioab i‑a zis unui cușit:

– Du‑te și istorisește‑i regelui ce ai văzut.

Cușitul s‑a plecat înaintea lui Ioab și a luat‑o la fugă.

22 Ahimaaț, fiul lui Țadok, i‑a zis din nou lui Ioab:

– Orice s‑ar întâmpla, lasă‑mă și pe mine să alerg după cușit.

Ioab i‑a zis:

– Fiule, de ce vrei să alergi? Nu sunt niște vești pentru care să fii răsplătit.

23 El i‑a răspuns:

– Orice s‑ar întâmpla,vreausă alerg.

Ioab i‑a zis:

– Bine, aleargă.

Ahimaaț a alergat pe drumul care traversează Arabași l‑a întrecut pe cușit.

24 În timp ce David se afla între cele două porți, străjerul s‑a urcat pe acoperișul porții, înspre zid, și‑a ridicat ochii și a văzut un om care alerga singur.

25 Străjerul l‑a strigat pe rege și i‑a spusacest lucru.

Regele a zis:

– Dacă este singur înseamnă că aduce veștibune.

Omul se apropia din ce în ce mai mult.

26 Străjerul a zărit un alt om care alerga și a strigat către portar:

– Iată un alt om care aleargă singur.

Regele a zis:

– Și el aduce veștibune.

27 Străjerul a spus:

– Văd că felul de alergare al celui dintâi este ca al lui Ahimaaț, fiul lui Țadok.

Regele a zis:

– Înseamnă că aduce vești bune, deoarece acesta este un om bun.

28 Ahimaaț a strigat și i‑a zis regelui:

– Totul este bine!

Apoi s‑a plecat cu fața la pământ înaintea regelui și a zis:

– Binecuvântat să fieDomnul, Dumnezeul tău, Care i‑a dat în mâinile noastre pe oamenii care ridicaseră mâna împotriva stăpânului meu, regele.

29 Regele a zis:

– Tânărul Absalom este bine?

Ahimaaț a răspuns:

– Când Ioab l‑a trimis pe robul regelui și pe mine, robul tău, am văzut o mare învălmășeală, dar nu știu despre ce era vorba.

30 Regele i‑a zis:

– Așteaptă puțin deoparte.

Ahimaaț a stat deoparte.

31 Îndată a sosit și cușitul, care a zis:

– Am veștibunepentru stăpânul meu, regele.Domnulte‑a izbăvit astăzi din mâna tuturor celor ce se ridicaseră împotriva ta.

32 Regele i‑a zis cușitului:

– Tânărul Absalom este bine?

Cușitul i‑a răspuns:

– Ca acest tânăr să fie toți dușmanii stăpânului meu, regele, și toți cei ce se ridică împotriva ta ca să‑ți facă vreun rău.

David îl plânge pe Absalom

33 Atunci regele, cutremurându‑se, a urcat în odaia de sus, de deasupra porții, și a plâns. În timp ce mergea, el spunea: „O, fiul meu Absalom! O, fiul meu, fiul meu Absalom! De ce n‑am murit eu în locul tău? O, Absalom, fiul meu, fiul meu!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/18-2d3e173b7d866969704c5013cfffb1d2.mp3?version_id=126—

1 Lui Ioab i s‑a spus: „Iată, regele plânge și îl bocește pe Absalom.“

2 Astfel, în ziua aceea, victoria s‑a prefăcut în bocet pentru tot poporul, căci în ziua aceea poporul auzea zicându‑se: „Regele este îndurerat din cauza fiului său.“

3 În aceeași zi, poporul a intrat pe furiș în cetate, ca niște oameni rușinați că au fugit din luptă.

4 Regele își acoperise fața și striga în gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!“

5 Ioab a intrat în palat la rege și i‑a zis: „Tu acoperi de rușine astăzi fețele tuturor slujitorilor tăi, cei care au salvat astăzi viața ta, viața fiilor tăi și a fiicelor tale, viața soțiilor tale și viața țiitoarelor tale.

6 Tu îi iubești pe cei ce te urăsc și îi urăști pe cei ce te iubesc, căci astăzi ne spui că, pentru tine, conducătorii și slujitorii nu înseamnă nimic. Și știu că, dacă Absalom ar fi viu, iar noi toți astăzi am fi morți, atunci lucrul acesta ar fi fost drept în ochii tăi.

7 Așadar, ridică‑te, ieși și vorbește‑le slujitorilor tăi peplaculinimii lor, căci jur peDomnulcă, dacă nu ieși să te arăți, nu va mai rămâne niciun om cu tine în noaptea aceasta! Astfel, această nenorocire ar fi mai mare decât toate nenorocirile care ți s‑au întâmplat din tinerețe și până astăzi.“

8 Regele s‑a ridicat și s‑a așezat la poartă. A fost înștiințat întregul popor, zicându‑se: „Iată că regele s‑a așezat la poartă!“ Și tot poporul a venit înaintea regelui.

David se întoarce la Ierusalim

Între timp Israel fugise, fiecare bărbat la cortul lui.

9 În toate semințiile lui Israel, toți oamenii vorbeau între ei și ziceau: „Regele ne‑a eliberat din mâna dușmanilor noștri. El a fost cel care ne‑a izbăvit din mâna filistenilor, iar acum a trebuit să fugă din țară, izgonit de Absalom.

10 Acum însă Absalom, pe care l‑am uns să domnească peste noi, a murit în luptă. Prin urmare, de ce nu spuneți nimic ca să‑l aduceți pe rege înapoi?“

11 Când regele David a aflat ce se vorbește în tot Israelul, a trimis acest mesaj preoților Țadok și Abiatar: „Întrebați‑i pe bătrânii lui Iuda: «De ce trebuie să fiți voi cei de pe urmă care să‑l aduceți pe rege înapoi acasă?

12 Voi sunteți frații mei; sunteți os din oasele mele și carne din carnea mea. Prin urmare, de ce trebuie să fiți ultimii care să‑l aduceți acasă pe rege?»“

13 Iar lui Amasa să‑i spuneți: „Nu ești tu os din oasele mele și carne din carnea mea? Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimeadacă, de azi înainte, nu vei fi tu conducătorul oștirii, în locul lui Ioab.“

14 Regelea câștigat inima tuturor bărbaților din Iuda, ca și cum aceștia ar fi fost un singur om. Ei au trimis să‑i spună regelui: „Întoarce‑te împreună cu slujitorii tăi.“

15 Regele a pornit înapoi și a ajuns la Iordan. Între timp, cei din Iuda veniseră la Ghilgal ca să‑l întâmpine pe rege și să‑l treacă Iordanul.

16 Beniamitul Șimei, fiul lui Ghera, din Bahurim, s‑a grăbit să se coboare cu bărbații lui Iuda ca să‑l întâmpine pe regele David.

17 Împreună cu el erau o mie de bărbați din Beniamin, precum și Țiba, slujitorul familiei lui Saul, împreună cu cei cincisprezece fii și cei douăzeci de slujitori ai săi. Au venit în grabă la Iordan, unde era și regele.

18 El a trecut vadul ca să ajute familia regelui să traverseze și să facă ce crede regele de cuviință.Șimei, fiul lui Ghera, s‑a plecat înaintea regelui, chiar când acesta urma să traverseze Iordanul.

19 El i‑a zis regelui:

– Fie ca stăpânul meu să nu ia în seamă nelegiuirea mea și să nu‑și aducă aminte de răul pe care robul său i l‑a făcut în ziua în care stăpânul meu, regele, ieșea din Ierusalim. Să nu pună regele la inimălucrul acesta.

20 Căci eu, robul tău, știu că am păcătuit, dar iată că astăzi vin primul din întreaga Casă a lui Iosifca să‑l întâmpin pe stăpânul meu, regele.

21 Abișai, fiul Țeruiei, a zis:

– Nu trebuie oare ca Șimei să fie omorât pentru că l‑a blestemat pe unsulDomnului?

22 Însă David a zis:

– Ce am eu de‑a face cu voi, fii ai Țeruiei? De ce îmi sunteți astăzi împotrivă? Astăzi să fie oare omorât vreun om în Israel? Nu știu eu că astăzi sunt rege peste Israel?

23 Apoi regele i‑a zis lui Șimei:

– Nu vei muri.

Și regele i‑a promis printr‑un jurământ.

24 În întâmpinarea regelui a venit și Mefiboșet, nepotul lui Saul. Acesta nu‑și îngrijise picioarele, nu‑și aranjase barba și nu‑și spălase hainele din ziua în care regele plecase și până când acesta sosise în pace.

25 Când a sosit de la Ierusalim în întâmpinarea regelui, acesta l‑a întrebat:

– Mefiboșet, de ce nu ai venit cu mine?

26 El a răspuns:

– O, rege, stăpânul meu, robul tău, fiind olog, s‑a gândit: „Voi înșeua un măgar și, călare pe el, voi putea merge cu regele.“ Slujitorul meu însă m‑a trădat.

27 L‑a defăimat pe robul tău înaintea stăpânului meu, regele. Însă stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ceea ce consideri că este bine.

28 Căci toți cei din familia tatălui meu nu merită nimic mai mult decât moartea din partea stăpânului meu, regele. Cu toate acestea, tu i‑ai dat voie robului tău să mănânce la masa ta. Ce alt drept aș mai putea cere de la rege?

29 Regele i‑a zis:

– De ce mai vorbești despre aceste lucruri? Am spus: tu și Țiba veți împărți pământul.

30 Mefiboșet i‑a zis regelui:

– Poate să ia el chiar tot, de vreme ce stăpânul meu, regele, s‑a întors teafăr acasă.

31 Ghiladitul Barzilai s‑a coborât din Roghelim și a traversat Iordanul împreună cu regele, ca să‑l însoțească până dincolo de Iordan.

32 Barzilai era foarte bătrân, fiind în vârstă de optzeci de ani. El asigurase hrana regelui în timpul șederii acestuia la Mahanayim, căci era un om foarte bogat.

33 Regele i‑a zis lui Barzilai:

– Însoțește‑mă, iar eu îți voi asigura hrana în timp ce ești cu mine la Ierusalim.

34 Dar Barzilai i‑a zis regelui:

– Oare câți ani voi mai trăi, ca să mă sui cu regele la Ierusalim?

35 Am ajuns la optzeci de ani. Pot eu să mai fac deosebirea între ceea ce este bun și ceea ce este rău? Poate robul tău să mai simtă gustul mâncării și al băuturii? Pot eu să mai ascult glasul cântăreților și ale cântărețelor? Și de ce să mai fie robul tău o povară pentru stăpânul meu, regele?

36 Robul tău îl va însoți puțin pe rege dincolo de Iordan. Oricum, de ce mi‑ar oferi regele o asemenea răsplată?

37 Dă‑i voie, te rog, robului tău să se întoarcă și să moară în cetatea sa, unde sunt înmormântați tatăl său și mama sa. Dar iată‑l pe robul tău, Chimham. Să traverseze el împreună cu stăpânul meu, regele! Fă pentru el ceea ce consideri că este bine.

38 Regele i‑a răspuns:

– Chimham va traversa cu mine, iar eu voi face pentru el ceea ce consideri că este bine. Tot ce vei alege de la mine, voi face pentru tine.

39 Astfel, tot poporul a traversat Iordanul, iar după ce a traversat și regele, regele i‑a dat sărutare lui Barzilai și l‑a binecuvântat, iar acesta s‑a întors acasă.

40 Regele a traversat înspre Ghilgal și împreună cu el a traversat și Chimham. Tot poporul lui Iuda, precum și jumătate din poporul lui Israel, l‑au ajutat pe rege să traverseze.

41 Dar iată că toți bărbații lui Israel au venit la rege și i‑au zis:

– De ce bărbații lui Iuda, frații noștri, te‑au furat și l‑au însoțit pe rege să traverseze Iordanul împreună cu familia lui și cu toți oamenii lui David?

42 Toți bărbații lui Iuda le‑au răspuns bărbaților lui Israelastfel:

– Pentru că regele este rudă cu noi. Deci de ce vă mâniați pentru acest lucru? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui? Am primit noi vreun dar din partea lui?

43 Bărbații lui Israel le‑au zis bărbaților lui Iuda:

– Noi avem dreptul la rege de zece ori mai mult decât voi. Chiar la David avem mai mult drept decât voi. Așadar, de ce ne disprețuiți? Noi am fost cei dintâi care l‑am chemat pe regele nostru înapoi.

Cuvintele bărbaților lui Iuda au avut însă mai mare greutate decât cuvintele bărbaților lui Israel.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/19-af01fd78bf332654e65e9598cc42b4a4.mp3?version_id=126—

Rebeliunea lui Șeba

1 S‑a întâmplat că se afla acolo un om de nimic pe nume Șeba, fiul lui Bicri, un beniamit. Acesta a sunat din trâmbițăși a zis:

„Noi n‑avem nicio parte în David

și nicio moștenire în fiul lui Ișai.

La corturile tale, Israel!“

2 Toți bărbații lui Israel l‑au părăsit astfel pe David și l‑au urmat pe Șeba, fiul lui Bicri. Bărbații lui Iuda însă au rămas alipiți de regele lor, în tot drumul său, de la Iordan până la Ierusalim.

3 David a intrat în palatul său de la Ierusalim. Regele a luat cele zece țiitoare pe care le lăsase să îngrijească de palat și le‑a pus într‑o casă păzită. El le‑a asigurat hrana, dar nu a mai intrat la ele. Acestea au rămas închise până în ziua morții lor, trăind ca în văduvie.

4 Regele i‑a zis lui Amasa: „Cheamă‑i la mine pe bărbații lui Iuda în trei zile! Să te înfățișezi și tu aici!“

5 Amasa a plecat să îndeplinească porunca regelui, însă el a întârziat, stând peste timpul hotărât de acesta.

6 Atunci David i‑a zis lui Abișai: „Să știi că Șeba, fiul lui Bicri, ne va face mai mult rău decât ne‑a făcut Absalom. Ia cu tine pe slujitorii stăpânului tău și urmărește‑l ca nu cumva să găsească cetăți fortificate și să scape de noi.“

7 Astfel oamenii lui Ioab, cheretiții, peletițiiși toți vitejii au ieșit din Ierusalim, sub comanda lui Abișai, pentru a‑l urmări pe Șeba, fiul lui Bicri.

8 În timp ce se aflau ei la stânca aceea mare din Ghivon, a venit și Amasa să‑i întâlnească. Ioab era îmbrăcat într‑o tunică de război și peste aceasta, la brâu, purta o cingătoare cu o sabie în teacă. În timp ce se îndrepta înspre Amasa,sabiai‑a ieșit din teacă.

9 Ioab i‑a zis lui Amasa: „Ce mai faci, frate?“ Apoi l‑a apucat cu mâna dreaptă de barbă ca să‑i dea sărutare.

10 Amasa n‑a dat atenție sabiei pe care Ioab o avea în mână, iar acesta l‑a lovit cu ea în stomac, vărsându‑i măruntaiele pe pământ. Fără a mai fi nevoie de încă o lovitură, Amasa a murit. Apoi Ioab, împreună cu fratele său Abișai, a continuat să‑l urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri.

11 Unul dintre slujitorii lui Ioab a rămas lângătrupul lui Amasași striga: „Cine este de partea lui Ioab și cine este de partea lui David să‑l urmeze pe Ioab!“

12 Amasa zăcea în sânge, în mijlocul drumului. Când a văzut el că tot poporul se oprea, l‑a tras pe Amasa din drum pe câmp și a aruncat o haină peste el.

13 După ce a fost luat din drum, toți oamenii l‑au urmat pe Ioab în urmărirea lui Șeba, fiul lui Bicri.

14 El a străbătut toate semințiile lui Israel, îndreptându‑se înspre Abel-Bet-Maaca.Toți beriții s‑au adunat și l‑au urmat.

15 Ioab cu oamenii săiau venit și l‑au asediat pe Șeba în Abel-Bet-Maaca. Au înălțato rampă de asalt în dreptul cetății, care stătea împotriva meterezei, și tot poporul care era cu Ioab izbeau în zid ca să‑l facă să cadă.

16 Atunci o femeie înțeleaptă din cetate a strigat:

– Ascultați! Ascultați! Spuneți‑i, vă rog, lui Ioab: „Apropie‑te până aici, ca să‑ți vorbesc.“

17 Ioab s‑a apropiat, iar femeia l‑a întrebat:

– Tu ești Ioab?

El a răspuns:

– Eu sunt.

Ea i‑a zis:

– Ascultă cuvintele slujitoarei tale.

El a răspuns:

– Ascult.

18 Ea a zis:

– Odinioară ei obișnuiau să spună: „Trebuie să întrebe în Abel!“ Și așa rezolvau eitotul.

19 Noi suntem una din cetățile pașnice și credincioase ale lui Israel, iar tu cauți să distrugi o cetate care este o mamă în Israel. De ce vrei să înghiți moștenireaDomnului?

20 Ioab i‑a răspuns:

– Departe, departe de minegândulsă înghit și să distrug!

21 Nu așa stau lucrurile. Însă un bărbat din muntele lui Efraim, pe nume Șeba, fiul lui Bicri, a ridicat mâna împotriva regelui, împotriva lui David. Dați‑mi‑l doar pe el și mă voi îndepărta de cetate.

Femeia i‑a zis lui Ioab:

– Iată, capul lui îți va fi aruncat peste zid.

22 Femeia s‑a dus la tot poporul cu înțelepciunea ei. Aceștia i‑au tăiat capul lui Șeba, fiul lui Bicri, și i l‑au aruncat lui Ioab. Atunci el a sunat din trâmbiță și oamenii săi s‑au retras de lângă cetate, plecând fiecare la cortul lui. Ioab s‑a întors la rege, în Ierusalim.

23 Ioab era conducătorul întregii oștiri a lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era conducătorul cheretiților și al peletiților;

24 Adoniram era căpetenie peste oamenii de corvoadă; Iehoșafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;

25 Șeva era scrib, iar Țadok și Abiatar erau preoți.

26 De asemenea, și iairitul Ira era preotul lui David.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/20-5f7ec8dfaf2e5be1d21a12b8d619c350.mp3?version_id=126—