Category: 2 Regi

Judecata Domnului asupra lui Ahazia

1 După moartea lui Ahab, Moab s‑a răsculat împotriva lui Israel.

2 S‑a întâmplat că Ahazia a căzut prin grilajul odăii lui de sus, din palatul Samariei, și a zăcut la pat. Atunci a trimis niște mesageri, zicându‑le: „Duceți‑vă și întrebați‑l peBaal-Zebub, zeul Ekronului, dacă mă voi vindeca de boala aceasta.“

3 Dar un îngeralDomnuluii‑a zis lui Ilietișbitul: „Ridică‑te, du‑te să‑i întâlnești pe mesagerii regelui Samariei și spune‑le: «Oare nu este Dumnezeu în Israel, de mergeți să‑l întrebați peBaal-Zebub, zeul Ekronului?

4 De aceea așa vorbeșteDomnul: ‘Nu vei coborî din patul în care te‑ai urcat, ci vei muri sigur!’»“ Apoi Ilie a plecat.

5 Când mesagerii s‑au întors la rege, el i‑a întrebat:

– De ce v‑ați întors?

6 Ei i‑au răspuns:

– Un om s‑a suit să ne întâlnească și ne‑a zis: „Duceți‑vă! Întoarceți‑vă la regele care v‑a trimis și spuneți‑i: «Așa vorbeșteDomnul: ‘Oare nu este Dumnezeu în Israel, de ai trimis să‑l întrebe peBaal-Zebub, zeul Ekronului? De aceea nu vei coborî din patul în care te‑ai urcat, ci vei muri sigur!’»“

7 El i‑a întrebat:

– Cum arăta bărbatul care s‑a suit să vă întâlnească și v‑a spus aceste cuvinte?

8 Ei i‑au răspuns:

– Era un om îmbrăcat cu o manta de păr și încins la mijloc cu o curea de piele.

El a zis:

– Este Ilie tișbitul.

9 Atunci a trimis la el o căpetenie peste cincizecide oameni, împreună cu cei cincizecide oameniai acestuia.

Căpetenias‑a suit la Ilie, care stătea pe vârful unui deal, și i‑a zis:

– Omule al lui Dumnezeu, regele spune: „Coboară!“

10 Dar Ilie a răspuns și i‑a zis căpeteniei celor cincizeci:

– Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din ceruri și să te mistuie pe tine și pe cei cincizecide oameniai tăi.

Atunci a coborât foc din ceruri și i‑a mistuit pe el și pe cei cincizecide oamenicare erau cu el.

11 Apoiregelea trimis o altă căpetenie peste cincizecide oameni, împreună cu cei cincizecide oameniai acestuia.

Căpeteniai‑a zis:

– Omule al lui Dumnezeu, așa vorbește regele: „Coboară repede!“

12 Dar Ilie a răspuns și le‑a zis:

– Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din ceruri și să te mistuie pe tine și pe cei cincizecide oameniai tăi.

Atunci a coborât focul lui Dumnezeu din ceruri și i‑a mistuit pe el și pe cei cincizecide oamenicare erau cu el.

13 Regelea trimis o a treia căpetenie peste cincizecide oameni, împreună cu cei cincizecide oameniai acestuia. Această a treia căpetenie s‑a suit, iar când a ajuns, s‑a plecat pe genunchi înaintea lui Ilie și a căutat bunăvoința lui, zicându‑i: „Omule al lui Dumnezeu, te rog, pune preț pe viața mea și pe viața acestor cincizeci de robi ai tăi!

14 Iată că a coborât foc din ceruri și a mistuit primele două căpetenii peste cincizeci și cei cincizecide oameniai lor. Acum deci, pune preț pe viața mea!“

15 Atunci îngerulDomnuluii‑a zis lui Ilie: „Coboară cu el și nu te teme de el!“Ilies‑a ridicat și a coborât împreună cu el la rege.

16 El i‑a zis regelui: „Așa vorbeșteDomnul: «Nu este în Israel Dumnezeu al Cărui cuvânt să‑L poți întreba, de trimiți mesageri să‑l întrebe peBaal-Zebub, zeul Ekronului? Pentru că ai făcut aceasta, nu vei coborî din patul în care te‑ai urcat, ci vei muri cu siguranță!»“

17 Ahazia a murit potrivit CuvântuluiDomnuluipe care l‑a rostit Ilie. Pentru că nu avea niciun fiu, în locul lui a devenit rege Ioram. Era al doilea an al lui Iehoram, fiul lui Iehoșafat, regele lui Iuda.

18 Celelalte fapte pe care le‑a făcut Ahazia, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2KI/1-9f910fe0d1c0973ce6ae886986fdf804.mp3?version_id=126—

Înălțarea lui Ilie la cer

1 Când a vrutDomnulsă‑l ridice pe Ilie la ceruri într‑un vârtej de vânt, Ilie și Eliseiieșeau împreună din Ghilgal.

2 Ilie i‑a zis lui Elisei:

– Rămâi aici, te rog, pentru căDomnulmă trimite până la Betel.

Elisei a răspuns:

– Viu esteDomnulși viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.

Așa că au coborâtîmpreunăla Betel.

3 Fiii profeților, care erau la Betel, l‑au întâmpinat pe Elisei și i‑au zis:

– Știi căDomnulîl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?

El a răspuns:

– Da, știu, dar tăceți!

4 Apoi Ilie i‑a zis lui Elisei:

– Rămâi aici, te rog, pentru căDomnulmă trimite la Ierihon.

El a răspuns:

– Viu esteDomnulși viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.

Așa că s‑au dus la Ierihon.

5 Fiii profeților care erau la Ierihon l‑au întâmpinat pe Elisei și i‑au zis:

– Știi căDomnulîl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?

–Da, știu, a răspuns el, dar tăceți!

6 Apoi Ilie i‑a zis:

– Rămâi aici, te rog, pentru căDomnulmă trimite la Iordan.

Elisei i‑a răspuns:

– Viu esteDomnulși viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.

Așa că au plecat împreună.

7 Cincizeci de bărbați dintre profeți au venit și s‑au oprit la o anumită distanță înaintea lor. Amândoi stăteau pe malul Iordanului.

8 Atunci Ilie și‑a luat mantaua, a făcut‑o sul și a lovit cu ea apele, iar apele s‑au despărțit într‑o parte și într-alta și au trecut amândoi pe uscat.

9 După ce au trecut, Ilie i‑a zis lui Elisei:

– Spune‑mi ce pot să fac pentru tine înainte de a fi luat de la tine.

Elisei i‑a zis:

– Te rog, aș vrea să‑mi revină o dublă măsură din duhul tău.

10 Ilie i‑a răspuns:

– Ai cerut un lucru greu, însă dacă mă vei vedea când voi fi luat de lângă tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa.

11 Și în timp ce mergeau și vorbeau unul cu altul, iată că un car de foc și niște cai de foc i‑au despărțit pe unul de celălalt și Ilie s‑a înălțat la ceruri într‑un vârtej de vânt.

12 Elisei privea și striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel și călăreții lui!“ După ce nu l‑a mai văzut, Elisei și‑a luat hainele și le‑a rupt în două.

13 Apoi a ridicat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, s‑a întors și a stat pe malul Iordanului.

14 După ce a luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele și a zis: „Unde esteDomnul, Dumnezeul lui Ilie?“ Și de îndată ce a lovit apele, ele s‑au despărțit într‑o parte și într-alta, și Elisei a trecutdincolo.

15 Când au văzutlucrul acesta, fiii profeților care erau în fața Ierihonului au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei!“ Ei au venit să‑l întâlnească și s‑au plecat până la pământ înaintea lui.

16 Ei i‑au zis:

– Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoși. Îngăduie‑le, te rugăm, să‑l caute pe stăpânul tău. Poate că DuhulDomnuluil‑a dus și l‑a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.

El le‑a răspuns:

– Să nu‑i trimiteți.

17 Însă ei au insistat până când acesta, stânjenit, a zis:

– Trimiteți‑i!

I‑au trimis deci pe cei cincizeci de oameni care l‑au căutat timp de trei zile fără să‑l găsească.

18 Când s‑au întors la Elisei, acesta era în Ierihon.

El le‑a zis:

– Nu v‑am spus să nu vă duceți?

Vindecarea apelor de la Ierihon

19 După aceea, bărbații din cetate i‑au zis lui Elisei:

– Domnul meu, după cum vezi, așezarea cetății este bună, dar iată că apele sunt rele și pământul este sterp.

El le‑a zis:

20 – Aduceți‑mi un vas nou și puneți sare în el.

Și ei i‑au adus.

21 ApoiEliseis‑a dus la izvorul apelor, a aruncat în el sare și a zis: „Așa vorbeșteDomnul: «Vindec aceste ape și niciodată nu vor mai cauza moartea, nici nu vor mai face pământul sterp!»“

22 Și apele au rămas vindecate până în ziua aceasta, potrivit cuvântului rostit de Elisei.

Pedepsirea tinerilor batjocoritori

23 De acolo,Eliseis‑a suit la Betel. În timp ce mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate și și‑au bătut joc de el, strigându‑i: „Suie‑te, pleșuvule! Suie‑te, pleșuvule!“

24 El s‑a uitat în spate, i‑a văzut și i‑a blestemat în NumeleDomnului. Atunci au ieșit din pădure două ursoaice și au sfâșiat patruzeci și doi dintre acești copii.

25 De acolo, Elisei s‑a dus la muntele Carmel, iar după aceea s‑a întors în Samaria.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2KI/2-5058d5a09681b23c5123b21d3f6d0310.mp3?version_id=126—

Campania lui Ioram împotriva moabiților

1 Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel, în Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iehoșafat, regele lui Iuda, și a domnit timp de doisprezece ani.

2 El a făcut ce este rău în ochiiDomnului, totuși nu cum făcuse tatăl său și mama sa, căci a îndepărtat stâlpul sacru al luiBaal, pe care‑l făcuse tatăl său.

3 El însă a săvârșit păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască, și nu s‑a depărtat de ele.

4 Meșa, regele Moabului, era crescător de oi și era nevoit să dea regelui lui Israel o sută de mii de miei și o sută de mii de berbeci cu tot cu lâna lor.

5 Însă, după moartea lui Ahab, regele Moabului s‑a răsculat împotriva regelui lui Israel.

6 Regele Ioram a ieșit atunci din Samaria și a numărat întregul Israel.

7 El a plecat și a trimis la Iehoșafat, regele lui Iuda, să‑i spună:

– Regele Moabului s‑a răsculat împotriva mea. Vii cu mine la luptă împotriva Moabului?

Acesta a răspuns:

– Mă voi sui! Eu și cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău și caii mei ca ai tăi.

8 Apoi a întrebat:

– Pe care drum să ne suim?

Iorama răspuns:

– Pe drumul prin pustia Edomului.

9 Regele lui Israel, regele lui Iuda și regele Edomului au plecat. Dar după ce au înaintat, ocolind timp de șapte zile, n‑a mai fost apă pentru tabără și pentru animalele care mergeau alături de ei.

10 Atunci regele lui Israel a zis:

– Ah,Domnuli‑a chemat pe acești trei regi ca să‑i dea în mâinile Moabului?

11 Dar Iehoșafat a zis:

– Nu este aici niciun profet alDomnuluiprin care să‑L întrebăm peDomnul?

Atunci unul dintre slujitorii regelui lui Israel a răspuns:

– Este aici Elisei, fiul lui Șafat, care obișnuia să toarne apă pe mâinile lui Ilie.

12 Iehoșafat a zis:

– CuvântulDomnuluieste cu el!

Atunci regele lui Israel, Iehoșafat și regele Edomului au coborât la el.

13 Elisei i‑a zis regelui lui Israel:

– Ce am eu de‑a face cu tine? Du‑te la profeții tatălui tău și la profeții mamei tale!

Regele lui Israel i‑a răspuns:

– Nu, căciDomnula chemat pe acești trei regi ca să‑i dea în mâinile Moabului.

14 Elisei a zis:

– Viu esteDomnulOștirilor, înaintea Căruia stau, că, dacă nu l‑aș avea în vedere pe Iehoșafat, regele lui Iuda, nici nu m‑aș uita la tine, și nici nu te‑aș vedea.

15 Acum, aduceți‑mi un cântăreț cu o harfă.

În timp ce cântărețul cânta, mânaDomnuluia fost peste Elisei,

16 și el a zis: „Așa vorbeșteDomnul: «Faceți în acest uedgroapă lângă groapă,

17 pentru că – așa vorbeșteDomnul– deși nu veți vedea vânt sau ploaie, uedul acela se va umple cu apă și veți bea atât voi, cât și vitele și animalele voastre.

18 Însă acesta este un lucru mărunt în ochiiDomnului. El îl va da și pe Moab în mâinile voastre.

19 Veți cuceri toate cetățile întărite și toate cetățile alese, veți tăia fiecare copac bun, veți astupa izvoarele de apă și veți distruge cu pietre fiecare ogor bun.»“

20 În dimineața următoare, în timp ce se aducea darul de mâncare, iată că a venit apă de pe drumul dinspre Edom, și pământul s‑a umplut de apă.

21 Atunci toți moabiții, când au auzit că regii au pornit la luptă împotriva lor, i‑au chemat pe toți aceia care erau în stare să poarte armele,tineri și bătrâni, și au stat la hotar.

22 Când s‑au sculat dis‑de‑dimineață, soarele strălucea deasupra apelor și moabiții au văzut în fața lor apele roșii ca sângele.

23 „Acesta este sânge!“ au zis ei. „Regii s‑au luptat între ei și s‑au omorât unii pe alții! Acum, la pradă, Moab!“

24 Dar când au intrat în tabăra lui Israel, israeliții s‑au ridicat și i‑au lovit pe moabiți până când aceștia au fugit dinaintea lor. Apoi au pătruns în țară și au învins Moabul.

25 Le‑au cucerit cetățile, au aruncat fiecare pietre în orice ogor bun, umplându‑le astfel cu pietre, au astupat toate izvoarele de apă și au tăiat toți copacii buni. Mai rămăseseră doar zidurilecetățiiChir-Hareset, însă prăștiașii au înconjurat‑o și au cucerit‑o.

26 Când regele Moabului a văzut că a fost învins în luptă, a luat cu el șapte sute de oameni care luptau cu sabia, cu gând să‑și croiascădrumpână la regele Edomului, dar n‑au putut.

27 Atunci l‑a luat pe întâiul său născut, care urma să fie rege în locul lui, și l‑a adus ca ardere‑de‑tot pe zidul cetății. Era mare mânie împotriva lui Israel. Ei s‑au retras de laregele Moabuluiși s‑au întors în țară.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2KI/3-a9ab797e478e32a9b2a5645bf80bd84e.mp3?version_id=126—

Înmulțirea uleiului văduvei

1 O femeie dintre soțiile fiilor profeților i s‑a plâns lui Elisei, zicând:

– Slujitorul tău, soțul meu, a murit și tu știi că slujitorul tău se temea deDomnul. Creditorul vineacumsă‑i ia pe cei doi copii ai mei și să‑i facă robii lui.

2 Elisei a întrebat‑o:

– Ce aș putea face pentru tine? Spune‑mi ce ai în casa ta?

Ea a răspuns:

– Roaba ta nu mai are nimic în casă, decât un vas cu ulei.

3 Elisei a zis:

– Du‑te și cere vase de la toți vecinii tăi. Cere vase goale, și să nu fie puține.

4 Când te vei întoarce, încuie ușa după tine și după fiii tăi. Apoi toarnă ulei în fiecare din aceste vase și, când vor fi pline, pune‑le deoparte.

5 Atunci a plecat și a încuiat ușa după ea și după fiii săi. Ei apropiau vasele și ea turna ulei în ele.

6 Când vasele au fost pline, ea i‑a zis fiului său:

– Mai adu‑mi un vas.

El i‑a răspuns:

– Nu mai este niciunul.

Atunci uleiul a încetatsă mai curgă.

7 După aceea s‑a dus și i‑a spus omului lui Dumnezeulucrul acesta. El i‑a zis: „Du‑te, vinde uleiul și plătește‑ți datoria, iar cu ce va rămâne vei putea trăi tu și fiii tăi.“

Învierea fiului șunamitei

8 Într‑o zi, Elisei trecea prin Șunem. Acolo era o femeie bogată care a stăruit ca el să mănânce la ea. Și ori de câte ori trecea pe acolo,Eliseise oprea la ea ca să mănânce.

9 Ea i‑a zis soțului ei: „Iată, știu că omul acesta, care trece adesea pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu.

10 Să facem, te rog, pe acoperiș o mică odaie cu pereți și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, pentru ca oricând va veni la noi, să poată sta acolo.“

11 Într‑o zi, când Elisei s‑a întors, a intrat în odaia de sus și s‑a culcat acolo.

12 Apoi i‑a zis slujitorului său, Ghehazi: „Cheam‑o pe șunamita aceasta!“ Ghehazi a chemat‑o și ea a stat înaintea lui.

13 Eliseii‑a zis luiGhehazi: „Spune‑i, te rog: «Iată că tu te‑ai deranjat făcând toate aceste lucruri pentru noi. Cu ce am putea să‑ți răsplătim? Să vorbim pentru tine regelui sau conducătorului oștirii?»“ Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.“

14 Elisei a zis:

– Ce putem face pentru ea?

Ghehazi a răspuns:

– Ei bine, ea nu are niciun fiu, iar soțul ei este bătrân.

15 Elisei a zis:

– Cheam‑o!

El a chemat‑o, iar ea s‑a oprit în prag.

16 Elisei a zis:

– La anul, pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu.

Ea a zis:

– Nu, stăpânul meu! Să n‑o minți pe roaba ta, omule al lui Dumnezeu!

17 Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, așa cum i‑a zis Elisei.

18 Și copilul s‑a făcut mare. Într‑o zi, când se dusese la tatăl său, la secerători,

19 copiluli‑a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“ Atunci tatăl i‑a zis unui slujitor: „Du‑l la mama lui!“

20 Acesta l‑a ridicat și l‑a dus la mama lui.Copilula stat pe genunchii ei până la amiază, și apoi a murit.

21 Atunci ea s‑a suit și l‑a culcat pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis ușa după ea și a ieșit.

22 L‑a chemat pe soțul său și i‑a zis:

– Trimite‑mi, te rog, pe unul din slujitori și o măgăriță ca să mă duc repede până la omul lui Dumnezeu și să mă întorc.

23 Dar el a întrebat‑o:

– De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, și nici Sabat.

Ea a răspuns:

–Fii pepace!

24 Și după ce a înșeuat măgărița, a zis slujitorului ei: „Mână și pleacă! Să nu te oprești pentru mine decât atunci când îți voi spune!“

25 Ea a plecat și a ajuns la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Când a văzut‑o de la depărtare, omul lui Dumnezeu i‑a zis slujitorului său, Ghehazi: „Iată! Aceasta‑i șunamita!

26 Acum, aleargă, te rog, ca s‑o întâmpini și întreab‑o dacă toate sunt bune cu ea, cu soțul ei și cu copilul ei.“ Ea i‑a răspuns: „Totul este bine!“

27 După ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i‑a îmbrățișat picioarele. Atunci Ghehazi s‑a apropiat ca s‑o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i‑a zis: „Las‑o, căci sufletul îi este amărât.Domnulmi‑a ascuns lucrul acesta și nu mi‑a spus.“

28 Ea a zis: „Am cerut eu oare un fiu stăpânului meu? Nu ți‑am spus eu să nu mă amăgești?“

29 Elisei i‑a zis lui Ghehazi: „Încinge‑ți coapsele, ia toiagul meu în mână și fugi. Dacă te vei întâlni cu cineva să nu‑l saluți și, dacă te va saluta cineva, să nu‑i răspunzi. Să așezi toiagul meu pe fața băiatului.“

30 Dar mama băiatului a zis: „Viu esteDomnulși viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“ El s‑a ridicat și a urmat‑o.

31 Ghehazi s‑a dus înainte, a așezat toiagul pe fața băiatului, dar el n‑a scos niciun sunet și n‑a dat niciun semn de viață. Apoi Ghehazi s‑a întors să‑l întâlnească pe Elisei și i‑a zis: „Băiatul nu s‑a trezit.“

32 Când a ajuns Elisei în casă, iată că băiatul era mort, culcat pe patul lui.

33 Eliseia intrat, a închis ușa după ei amândoi și s‑a rugatDomnului.

34 Apoi a urcatîn camera de susși s‑a culcat peste copil, punându‑și gura lui pe gura acestuia, ochii lui pe ochii acestuia și mâinile lui pe mâinile acestuia. S‑a întins peste el, și trupul copilului s‑a încălzit.

35 Eliseis‑a întors și s‑a plimbat prin casă, încoace și încolo, apoi a urcat din nou și s‑a întins pestecopil. Atunci băiatul a strănutat de șapte ori și și‑a deschis ochii.

36 Eliseil‑a chemat pe Ghehazi și i‑a zis: „Cheam‑o pe șunamită!“ Și el a chemat‑o. Când a ajuns la el,Eliseii‑a zis: „Ridică‑ți fiul!“

37 Ea a intrat și a căzut la picioarele lui, plecându‑se până la pământ. Apoi și‑a ridicat fiul și a ieșit.

Dregerea mâncării otrăvite

38 Elisei s‑a întors la Ghilgal. În țară era foamete. În timp ce fiii profeților ședeau în fața lui, el i‑a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe ciorbă pentru profeți“.

39 Unul din ei a ieșit în câmp pentru a aduna ierburi și a găsit o viță sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici, până și‑a umplut poala. Când s‑a întors, i‑a tăiat și i‑a pus în oala cu ciorbă, căci nu știa ce sunt.

40 Apoi au dat oamenilor să le mănânce.

Dar când au început să mănânce din ciorbă, au strigat și au zis:

– Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!

Și n‑au putut să mănânce din ea.

41 Elisei a zis:

– Aduceți făină.

El a aruncat făină în oală și a zis:

– Turnațiciorbăpentru oameni ca să mănânce.

Și n‑a mai fost nimic otrăvitor în oală.

Înmulțirea pâinii

42 A venit un om din Baal-Șalișa, aducând omului lui Dumnezeu douăzeci de pâini de orz, din cele dintâi roade și spice proaspete într‑un sac. Elisei a zis:

– Dă‑le oamenilor să mănânce.

43 Dar slujitorul său a zis:

– Cum pot să împart acestea la o sută de oameni?

Elisei a zis:

– Dă‑le oamenilor să mănânce, căci așa vorbeșteDomnul: „Vor mânca și va mai și rămâne!“

44 Atunci le‑a puspâineînainte, iar ei au mâncat și le‑a mai și rămas, după CuvântulDomnului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2KI/4-51afb5edd13c71849f4bc173c36a6851.mp3?version_id=126—

Vindecarea lui Naaman

1 Naaman era conducătorul oștirii regelui Aramului. El era un om important pentru stăpânul său și totodată foarte respectat, pentru că prin el dăduseDomnulvictorie lui Aram. Însă omul acesta, care ajunsese un războinic viteaz, era lepros.

2 Arameii ieșiserăla luptăîn cete și luaseră captivă o tânără din țara lui Israel. Ea era în slujba soției lui Naaman.

3 Ea a zis stăpânei sale: „O, dacă stăpânul meu ar merge la profetul din Samaria, atunci el l‑ar vindeca de lepra lui.“

4 Naamans‑a dus la stăpânul său și i‑a făcut cunoscut tot ce i‑a spus tânăra care era din țara lui Israel.

5 Și regele Aramului i‑a zis: „Du‑te, căci voi trimite o scrisoare regelui lui Israel!“ Naaman a plecat luând cu el zece talanțide argint, șase mii deșechelide aur și zece rânduri de haine.

6 El i‑a înmânat regelui lui Israel scrisoarea care spunea astfel: „Când scrisoarea aceasta îți va fi înmânatăvei ștică l‑am trimis la tine pe slujitorul meu, Naaman, să‑l vindeci de lepra lui.“

7 După ce a citit scrisoarea, regele lui Israel și‑a sfâșiat hainele și a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să omor și să înviez? De ce‑mi spune să vindec un om de lepra lui? Să știți dar și să înțelegeți că el caută motiv de ceartă cu mine.“

8 Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel și‑a sfâșiat hainele, a trimis să spună regelui: „De ce ți‑ai sfâșiat hainele? Trimite‑l la mine și va ști că există un profet în Israel!“

9 Naaman a venit cualaiulsău de cai și care și s‑a oprit la poarta casei lui Elisei.

10 Elisei i‑a trimis un mesager, zicând: „Du‑te și spală‑te în Iordan de șapte ori, iar carnea ți se va vindeca și vei fi curat.“

11 Dar Naaman s‑a mâniat și a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieși la mine, se va opri înaintea mea și va chema NumeleDomnului, Dumnezeul lui, iar pe urmă își va îndrepta mâna spre loculrăniiși mă va vindeca de lepră.

12 Nu sunt oare Abana și Parpar, râurile Damascului, mai bune decât toate apele Israelului? Nu puteam să mă spăl în ele și să fiu curat?“ Apoi s‑a întors și a plecat plin de mânie.

13 Dar slujitorii lui s‑au apropiat de el și i‑au zis: „Părinte, dacă profetul ți‑ar fi spus să faci un lucru greu, nu l‑ai fi făcut? Cu atât mai mult acum, când ți‑a spus să te speli ca să fii curat!“

14 Atunci a coborât și s‑a cufundat de șapte ori în Iordan, așa cum i‑a spus omul lui Dumnezeu, iar carnea lui s‑a făcut precum carnea unui copilaș. Și astfel, el s‑a curățit.

15 Apoi Naaman împreună cu toți însoțitorii lui s‑au întors la omul lui Dumnezeu.

Când a ajuns, s‑a oprit înaintea lui și i‑a zis:

– Iată, acum știu că nu este alt Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Primește, te rog, un dar din partea robului tău.

16 Dar Elisei i‑a răspuns:

– Viu esteDomnul, înaintea Căruia stau, că nu voi lua nimic.

Și cu toate că Naaman a insistat să ia, Elisei a refuzat.

17 – Dacă nuvrei, a zis Naaman, dă voie, te rog, robului tău să încarce pământ, atât cât pot duce doi catâri, pentru că de‑acum înainte robul tău nu va mai aduce arderi‑de‑tot sau jertfe altor dumnezei, ci numaiDomnului.

18 Iată totuși ce‑L rogpeDomnulsă‑i ierte robului tău: când stăpânul meu intră în templul luiRimonsă se închine acolo, sprijinindu‑se de brațul meu, mă închin și eu în templul luiRimon. Să‑l ierte deciDomnulpe robul tău când mă voi închina în templul luiRimon.

19 Elisei i‑a răspuns:

– Du‑te în pace.

După ce Naaman a plecat de la el și a străbătut o anumită distanță,

20 Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, și‑a zis: „Stăpânul meu l‑a refuzat pe Naaman, arameul acesta, și n‑a luat de la el ceea ce i‑a adus. Viu esteDomnulcă voi alerga și voi lua ceva de la el.“

21 Astfel, Ghehazi s‑a dus după Naaman.

Când l‑a văzut Naaman alergând după el, a coborât din car ca să‑l întâmpine și i‑a zis:

– Totul este bine?

22 El a răspuns:

– Totul este bine. Stăpânul meu m‑a trimis însă să‑ți spun: „Doi tineri dintre fiii profeților au venit chiar acum la mine din muntele lui Efraim. Dă‑mi, te rog, pentru ei un talantde argint și două rânduri de haine.“

23 Naaman i‑a zis:

– Fă‑mi, te rog, pe plac și ia doi talanți.

Naaman a insistat și i‑a pus doi talanți de argint în doi saci, împreună cu două rânduri de haine. I‑a mai dat și doi slujitori care să‑l ajute cu povara.

24 Când a ajuns la deal, Ghehazi le‑a luat din mâinile lor și le‑a pus în casă. Apoi le‑a dat drumul oamenilor, iar ei au plecat.

25 După aceea s‑a dus și s‑a înfățișat înaintea stăpânului său, Elisei.

Elisei l‑a întrebat:

– De unde vii, Ghehazi?

El a răspuns:

– Slujitorul tău nu s‑a dus nicăieri.

26 Dar Elisei i‑a zis:

– Oare n‑a mers inima meacu tine, când omulacelas‑a întors din carul său și te‑a întâmpinat? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, turme, cirezi, robi și roabe?

27 Lepra lui Naaman se va lipi de tine și de sămânța ta pentru totdeauna!

Ghehazi a ieșit dinaintea lui Elisei lepros,albca zăpada.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2KI/5-bae1c0f15224e55153655640697a1330.mp3?version_id=126—

Securea plutitoare

1 Fiii profeților i‑au zis lui Elisei:

– Iată că locul unde ne întâlnim cu tine este prea strâmt pentru noi.

2 Lasă‑ne să mergem la Iordan, să luăm fiecare dintre noi câte un buștean și să facem acolo un loc unde să putem sta.

El a răspuns:

– Duceți‑vă!

3 Atunci unul din ei a zis:

– Fii bun, te rog, și vino cu slujitorii tăi.

El a răspuns:

– Voi merge!

4 Elisei s‑a dus cu ei. Au ajuns la Iordan și au început să taie copaci.

5 Dar s‑a întâmplat că, în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la secure a căzut în apă. Atunci a strigat:

– Ah, stăpâne, era împrumutat!

6 Atunci omul lui Dumnezeu l‑a întrebat:

– Unde a căzut?

Și după ce acesta i‑a arătat locul, Elisei a tăiat o bucată de lemn, l‑a aruncat acolo, iar fierul securii a început să plutească.

7 Apoi a zis:

– Ridică‑l!

El a întins mâna și l‑a luat.

Elisei și arameii

8 Regele Aramului era în război cu Israel. După ce s‑a sfătuit cu slujitorii săi, a zis: „Îmi voi așeza tabăra în locul cutare.“

9 Dar omul lui Dumnezeu a trimis să i se spună regelui lui Israel: „Ai grijă să nu treci prin locul acela, pentru că arameii au coborât acolo.“

10 Regele lui Israel a trimis niște oameni să cerceteze acel loc despre care îl avertizase omul lui Dumnezeu. Și a făcut aceasta nu o dată, și nici de două ori.

11 Inima regelui Aramului s‑a tulburat din cauza acestor lucruri, i‑a chemat pe slujitorii săi și le‑a zis:

– Nu‑mi spuneți care dintre noi este de partea regelui lui Israel?

12 Unul din slujitorii săi a răspuns:

– Nimeni, rege, stăpânul meu! Profetul Elisei însă, care este în Israel, îl înștiințează pe regele lui Israel de cuvintele pe care le rostești în odaia ta de dormit.

13 Regele a zis:

– Duceți‑vă și vedeți unde este, ca să trimit să‑l prindă.

Regele a fost înștiințat, spunându‑i‑se:

– Iată că este în Dotan.

14 Regelea trimis acolo cai, care și o armată puternică. Ei au ajuns noaptea și au înconjurat cetatea.

15 Slujitorul omului lui Dumnezeu s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a ieșit și iată că o armată înconjurase cetatea, cu cai și care.

Slujitorul i‑a zis:

– Ah, stăpâne, ce vom face?

16 Acesta a răspuns:

– Nu te teme, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulți decât cei ce sunt cu ei.

17 Apoi Elisei s‑a rugat, zicând: „O,Doamne, Te rog, deschide‑i ochii ca să poată vedea!“ ȘiDomnula deschis ochii slujitorului și el a putut să vadă muntele plin de cai și de care de foc în jurul lui Elisei.

18 În timp cearameiicoborau spre el, Elisei s‑a rugatDomnului, zicând: „Te rog, lovește‑i pe acești oameni cu orbire!“ ȘiDomnuli‑a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei.

19 Atunci Elisei le‑a zis: „Nu acesta este drumul și nu aceasta este cetatea. Urmați‑mă și vă voi duce la omul pe care îl căutați.“ Și el i‑a dus în Samaria.

20 După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“ ȘiDomnulle‑a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.

21 Când regele lui Israel i‑a văzut, l‑a întrebat pe Elisei:

– Să‑i ucid, părinte? Să‑i ucid?

22 El a răspuns:

– Nu‑i ucide! I‑ai ucide pe cei pe care‑i iei captivi cu sabia și cu arcul tău? Servește‑i cu pâine și cu apă ca să mănânce și să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor.

23 Atunci regele a dat un ospăț mare. După ce au mâncat și au băut, le‑a dat voie să plece, iar ei s‑au întors la stăpânul lor. Și trupele Aramului n‑au mai continuat să năvălească în țara lui Israel.

Foamete în Samaria asediată

24 După o vreme, Ben‑Hadad, regele Aramului, adunându‑și întreaga tabără, s‑a suit și a asediat Samaria.

25 Din cauza asediului, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzecide șechelide argint, iar un sfert de cabde găinaț de porumbel– cincișecheli.

26 În timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând:

– Ajută‑mă, o, rege, stăpânul meu!

27 Dar el i‑a zis:

– Dacă nu te ajutăDomnul, cu ce te‑aș putea ajuta eu? Cu ceea ce este în arie sau în teasc?

28 Apoi regele i‑a zis:

– Ce ți s‑a întâmplat?

Ea a răspuns:

– Această femeie mi‑a zis: „Dă‑l pe fiul tău ca să‑l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.“

29 Noi l‑am fiert pe fiul meu și l‑am mâncat.Iar în ziua următoare, când i‑am zis: „Dă‑l pe fiul tău ca să‑l mâncăm“, ea și‑a ascuns fiul.

30 Când a auzit regele cuvintele femeii, și‑a sfâșiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci oamenii s‑au uitat și au văzut că pe trup avea un sac.

31 El a zis: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă va mai rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe umerii lui!“

32 Elisei ședea în casă, iar bătrâniiședeau lângă el. Regele a trimis pe cineva înaintea sa, dar până să ajungă mesagerul, Elisei le‑a zis bătrânilor: „Vedeți că acest ucigaș trimite pe cineva să‑mi ia capul? Ascultați! Când va veni mesagerul, închideți ușa și țineți‑l la ușă. Nu se aude oare zgomotul pașilor stăpânului său în urma lui?“

33 În timp ce încă vorbea cu ei, iată că mesagerul a ajuns la el și a zis:

– Iată, acest dezastru vine de laDomnul. De ce să‑L mai aștept peDomnul?

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2KI/6-e404988c7641920ada0a959e551c751b.mp3?version_id=126—

1 Elisei a zis:

– Ascultați CuvântulDomnului! Așa vorbeșteDomnul: „Mâine, pe vremea aceasta, la poarta Samariei, o măsurăde făină aleasă se va vinde cu un șechelși două măsuride orz cu un șechel.“

2 Dar ofițerul pe brațul căruia se sprijinea regele i‑a răspuns omului lui Dumnezeu, zicând:

– Iată, nici dacă ar deschideDomnulstăvilarele cerului, nu s‑ar putea întâmpla un asemenea lucru.

Eliseia zis:

– Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca de acolo!

Asediul este ridicat

3 La intrarea porții erau patru leproșicare și‑au zis unul altuia: „De ce să stăm aici până vom muri?

4 Dacă ar fi să intrăm în cetate vom muri din cauza foametei din cetate. Dacă vom sta aici, de asemenea, vom muri. Veniți deci să ne predăm în tabăra arameilor. Dacă ne vor cruța vom trăi, iar dacă ne vor ucide vom muri.“

5 Astfel, în amurg, ei s‑au ridicat și s‑au dus în tabăra arameilor. Dar când au ajuns la intrarea în tabără, iată că nu mai era nimeni acolo,

6 pentru că Stăpânul făcuse ca arameii să audă zgomot de cai și de care, întocmai ca vuietul unei mari oștiri, și fiecare îi zisese fratelui său: „Iată, regele lui Israel i‑a plătit pe regii hitiților și pe regii egiptenilorca să vină împotriva noastră.“

7 Astfel, în amurg, ei s‑au ridicat și au fugit, părăsindu‑și corturile, caii și măgarii. Au lăsat tabăra așa cum era și au fugit ca să‑și scape viața.

8 Când au ajuns la marginea taberei, acești leproși au intrat într‑un cort, au mâncat și au băut, au luat de acolo argint, aur și haine și s‑au dus și le‑au ascuns. Apoi s‑au întors, au intrat într‑un alt cort, au luat și de acololucruriși s‑au dus și le‑au ascuns.

9 Atunci ei și‑au zis unul altuia: „Nu este bine ce facem! Ziua aceasta este o zi a veștilor bune. Dacă vom tăcea și vom aștepta până în zori, vom fi pedepsiți. Să mergem și să anunțăm la palat!“

10 Au venit deci, au chemat străjeriide la poartacetății și le‑au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor și iată că nu era nimeni acolo. Nu se auzea niciun glas de om, ci erau doar cai și măgari legați, iar corturile erau la locul lor.“

11 Atunci străjerii au strigat și au dat de știre la palat.

12 Regele s‑a trezit în toiul nopții și le‑a zis slujitorilor săi:

– Vă voi spune ce vor să ne facă arameii. Știind că suntem înfometați, au ieșit din tabără și s‑au ascuns în câmpie, zicând: „Când vor ieși din cetate, îi vom prinde vii și vom intra în cetate!“

13 Unul dintre slujitorii lui i‑a răspuns:

– Dă‑ne voie să luăm cinci cai din cei care au mai rămas în cetate. Dacă vor rămâne aici, li se va întâmpla același lucru care i se întâmplă acum întregii mulțimi a lui Israel, adică vor pieri așa cum piere toată mulțimea lui Israel. Să trimitem deci și să vedem ce s‑a întâmplat.

14 Au luat două care cu caii lor, și regele i‑a trimis pe urmele oștirii Aramului, zicând: „Duceți‑vă și vedeți ce s‑a întâmplat.“

15 Au mers pe urma lor până la Iordan și iată că tot drumul era plin cu haine și cu lucruri pe care le aruncaseră arameii în goana lor. Mesagerii s‑au întors și l‑au înștiințat pe rege.

16 Apoi poporul a ieșit și a jefuit tabăra arameilor. O măsură de făină aleasă a ajunssă se vândă cuun șechel, iar două măsuri de orz – cu un șechel, după CuvântulDomnului.

17 Regele l‑a pus responsabil cu paza porții pe ofițerul pe a cărui mână se sprijinea, dar acesta a murit călcat în picioare de poporul de la poartă, după cuvântul rostit de omul lui Dumnezeu când coborâse regele la el.

18 S‑a împlinit întocmai cum i‑a vorbit omul lui Dumnezeu regelui, când a zis: „Mâine, pe vremea aceasta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină aleasă cu un șechel și două măsuri de orz cu un șechel.“

19 Atunci ofițerul regelui îi spusese omului lui Dumnezeu: „Iată, nici dacă ar faceDomnulferestre în cer nu s‑ar putea întâmpla un asemenea lucru.“ Iar omul lui Dumnezeu îi răspunsese: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca de acolo.“

20 Și într-adevăr așa i s‑a și întâmplat. Poporul l‑a călcat în picioare la poartă și a murit.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2KI/7-d55009986003ffc0b06367ec7ac0cf92.mp3?version_id=126—

Femeia șunamită este repusă în drepturi

1 Elisei îi zisese femeii pe al cărei fiu îl înviase: „Ridică‑te și pleacă împreună cu familia ta și locuiește pe unde vei putea, pentru căDomnula hotărât să vină o foamete de șapte ani peste țară, și ea a și început.“

2 Femeia a făcut îndată așa cum îi spusese omul lui Dumnezeu. A plecat împreună cu familia ei și a locuit în țara filistenilor timp de șapte ani.

3 La sfârșitul celor șapte ani, femeia s‑a întors din țara filistenilor și a venit să‑i facă regelui o rugăminte pentru casa și pământul ei.

4 Regele tocmai vorbea cu Ghehazi, slujitorul omului lui Dumnezeu, și‑i zicea: „Istorisește‑mi, te rog, toate isprăvile făcute de Elisei!“

5 Chiar în momentul în care Ghehazi îi istorisea regelui cum a înviat Elisei un mort, iată că a intrat femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei, ca să facă o rugăminte regelui pentru casa și pământul ei. Și Ghehazi a zis: „O, rege, stăpânul meu, aceasta este femeia despre care vorbeam și acesta este fiul ei, care a fost înviat de Elisei!“

6 Regele a întrebat‑o pe femeie și ea i‑a istorisit totul. Apoi regele i‑a dat un demnitar, zicându‑i: „Să i se înapoieze tot ce a fost al ei, împreună cu tot venitul pământului ei, din ziua în care a părăsit țara și până acum!“

Hazael ajunge rege al Aramului

7 Elisei a venit în Damasc. Ben‑Hadad, regele Aramului, era bolnav. Și l‑au înștiințat, zicând: „A venit omul lui Dumnezeu aici!“

8 Regele i‑a zis lui Hazael: „Ia cu tine un dar, du‑te, întâlnește‑te cu omul lui Dumnezeu și întreabă‑L peDomnulprin el, zicând: «Mă voi vindeca de boala aceasta?»“

9 Hazael s‑a dus să‑l întâlnească și a luat în mâna lui un dar și tot felul de bunuri ale Damascului, încărcate pe patruzeci de cămile.

Când a ajuns la Elisei, s‑a înfățișat înaintea lui și a zis:

– Fiul tău, Ben‑Hadad, regele Aramului, m‑a trimis la tine să întreb: „Mă voi vindeca de boala aceasta?“

10 Elisei i‑a răspuns:

– Du‑te și spune‑i: „Sigur te vei vindeca“, deșiDomnulmi‑a arătat că sigur va muri.

11 Apoi și‑a ațintit privirea spreHazaelși a rămas așa până când acesta și‑a pierdut răbdarea. Și omul lui Dumnezeu a plâns.

12 Hazael a întrebat:

– De ce plângi, stăpânul meu?

El a răspuns:

– Pentru că știu răul pe care îl vei face fiilor lui Israel. Vei da foc cetăților lor întărite, îi vei ucide cu sabia pe tinerii lor, îi vei tăia în bucăți pe copiii lor și le vei spinteca pe femeile lor însărcinate.

13 Hazael a zis:

– Dar ce este robul tău, câinele acesta, ca să facă lucrul acesta mare?

Elisei a răspuns:

–Domnulmi‑a arătat că vei fi regele Aramului.

14 Apoi Hazael a plecat de la Elisei și s‑a întors la stăpânul său.

Acesta l‑a întrebat:

– Ce ți‑a spus Elisei?

El a răspuns:

– Mi‑a spus că sigur te vei vindeca.

15 Dar a doua zi Hazael a luat o pânză netedă și, după ce a înmuiat‑o în apă, a întins‑o pe fața regelui, care a murit. Și în locul lui a domnit Hazael.

Domnia lui Iehoram peste Iuda

16 În al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, în timp ce Iehoșafat era rege al lui Iuda, a început să domnească Iehoram, fiul lui Iehoșafat, regele lui Iuda.

17 El era în vârstă de treizeci și doi de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de opt ani.

18 El a umblat pe calea regilor lui Israel, făcând ce este rău în ochiiDomnului, așa cum a făcut familia lui Ahab, căci soția lui a fost o fiică a lui Ahab.

19 Totuși,Domnulnu a dorit să distrugă Iuda, de dragul lui David, robul Său, fiindcă îi promisese că‑i va da, pentru totdeauna, o lumină lui și urmașilor lui.

20 În zilele luiIehoram, Edom s‑a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda și și‑a pus propriul său rege.

21 Atunci Iehorama trecut în Țair împreună cu toate carele lui. El s‑a sculat noaptea și l‑a învins pe Edom, care îl înconjurase, pe el și pe conducătorii carelor. Însă poporul a fugit la corturile sale.

22 Edom s‑a răsculat mereu împotriva stăpânirii lui Iuda, până în ziua aceasta. Tot în acea perioadă s‑a răsculat și Libna.

23 Celelalte fapte ale lui Iehoram și tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?

24 Iehoram a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat alături de părinții săi, în Cetatea lui David. În locul său a început să domnească Ahazia, fiul său.

Domnia lui Ahazia peste Iuda

25 În al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda.

26 Ahazia era în vârstă de douăzeci și doi de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de un an. Numele mamei sale era Atalia, o nepoată a lui Omri, regele lui Israel.

27 Și el a umblat pe calea familiei lui Ahab, făcând ce este rău în ochiiDomnului, întocmai ca și familia lui Ahab, căci era căsătorit cu cineva din familia lui Ahab.

28 El a mers la război cu Ioram, fiul lui Ahab, împotriva lui Hazael, regele Aramului, în Ramotul Ghiladului. Acolo însă arameii l‑au rănit pe Ioram.

29 Regele Ioram s‑a întors la Izreel, ca să se vindece de rănile pe care i le făcuseră arameii la Rama, în timpul luptei cu Hazael, regele Aramului. Atunci Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda, a coborât în Izreel ca să‑l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, fiindcă acesta era rănit.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2KI/8-ea5ccbd7e6e7fdcba6f66ace6d23cc8f.mp3?version_id=126—

Iehu uns rege peste Israel

1 Profetul Elisei l‑a chemat pe unul dintre fiii profeților și i‑a zis: „Încinge‑ți coapsele, ia în mâna ta această sticluță cu untdelemn și du‑te în Ramotul Ghiladului.

2 Când vei ajunge acolo, caută‑l pe Iehu, fiul lui Iehoșafat, fiul lui Nimși. Intră, ia‑l dintre frații lui și du‑l într‑o odaie separată.

3 Ia apoi sticluța cu untdelemn și toarnă untdelemnul pe capul lui, zicând: «Așa vorbeșteDomnul: ‘Te ung rege peste Israel!’» După aceea deschide ușa și fugi fără să te oprești.“

4 Tânărul profet a plecat spre Ramotul Ghiladului.

5 Când a ajuns, căpeteniile oștirii stăteau împreună.

El a zis:

– Căpetenie, am un mesaj pentru tine!

– Pentru care dintre noi? a întrebat Iehu.

– Pentru tine, căpetenie, a răspuns el.

6 Iehu s‑a ridicat și a intrat în casă. Tânărul i‑a turnat untdelemnul pe cap și i‑a zis:

– Așa vorbeșteDomnul, Dumnezeul lui Israel: „Te ung rege peste Israel, poporulDomnului.

7 Să distrugi familia lui Ahab, stăpânul tău, ca astfel să răzbun sângele robilor Mei, profeții, și sângele tuturor slujitorilorDomnului, vărsat de Izabela.

8 Va pieri toată familia lui și voi nimici în Israel pe orice bărbat al lui Ahab, fie rob, fie liber.

9 Voi face familiei lui Ahab așa cum am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și așa cum am făcut familiei lui Bașa, fiul lui Ahia.

10 Câinii o vor devora pe Izabela pe ogorul din Izreel și nu o va înmormânta nimeni.“ Apoi a închis ușa și a fugit.

11 Când a ieșit Iehu la slujitorii stăpânului său, aceștia l‑au întrebat:

– Toate bune? De ce a venit acest nebun la tine?

El le‑a răspuns:

– Voi îl știți pe omul acesta șiștiți ce poatespune.

12 Ei au zis:

– Minciună! Istorisește‑ne acum!

Iehua răspuns:

– El mi‑a zis chiar așa: „Așa vorbeșteDomnul: «Te ung rege peste Israel!»“

13 Ei s‑au grăbit să‑și ia mantiile și să le pună sub el, pe treptele goale.Apoi au sunat din trâmbițăși au zis: „Iehu este rege!“

Ioram și Ahazia uciși de Iehu

14 Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iehoșafat, fiul lui Nimși, împotriva lui Ioram. (Ioram se afla în Ramotul Ghiladului, el și tot Israelul, ca să‑l păzească de Hazael, regele Aramului.

15 Fiind rănit, regele Ioram s‑a întors la Izreel pentru a se vindeca de rănile pe care i le făcuseră arameii în timpul războiului cu Hazael, regele Aramului.)

Iehu a zis:

– Dacă aceasta este și dorința voastră, atunci nu lăsați pe nimeni să scape din cetate, ca nu cumva să se ducă să istorisească aceasta în Izreel.

16 Apoi Iehu a încălecat și s‑a dus la Izreel, căci Ioram se odihnea acolo, iar Ahazia, regele lui Iuda, coborâse să‑l vadă.

17 Străjerul care stătea pe turnul din Izreel a văzut ceata lui Iehu venind și a zis:

– Văd o ceată!

Ioram a zis:

– Ia un călăreț și trimite‑l ca să‑i întâmpine și să‑i întrebe: „Este pace?“

18 Călărețul s‑a dus să‑l întâmpine și a zis:

– Așa vorbește regele: „Este pace?“

Iehu i‑a răspuns:

– Ce te privește pe tine dacă este pace!? Treci înapoia mea!

Străjerul a anunțat, zicând:

– Mesagerul s‑a dus până la ei, dar nu se mai întoarce!

19 Atunci el a trimis un al doilea călăreț, care a ajuns la ei și a zis:

– Așa vorbește regele: „Este pace?“

Iehu a răspuns:

– Ce te privește pe tine dacă este pace? Treci înapoia mea!

20 Străjerul a anunțat, zicând:

– A ajuns până la ei, dar nu se mai întoarce! Modul de mânuire a carului este ca a lui Iehu, fiul lui Nimși, căci el mână ca un nebun.

21 Atunci Ioram a zis:

– Înhamă!

După ce au înhămat caii la car, Ioram, regele lui Israel, și Ahazia, regele lui Iuda, au ieșit, fiecare în carul lui, și s‑au dus ca să‑l întâlnească pe Iehu. Ei l‑au găsit în ogorul izreelitului Nabot.

22 Când Ioram l‑a văzut pe Iehu, a zis:

– Este pace, Iehu?

Acesta a răspuns:

– Cum să fie pace atât timp cât vor continua curviile mamei tale, Izabela, și vrăjitoriile ei cele multe?

23 Atunci Ioram a întors frâieleși a fugit, zicându‑i lui Ahazia:

– Înșelătorie, Ahazia!

24 Dar Iehu a luat arcul, a tras cu toată puterea și l‑a lovit pe Ioram între umeri. Săgeata i‑a străpuns inima, iar el s‑a prăbușit în car.

25 Iehu i‑a zis ofițerului său, Bidkar: „Ia‑l și aruncă‑l pe ogorul izreelitului Nabot, căci, adu‑ți aminte că, atunci când călăream împreună, în urma tatălui său, Ahab,Domnula pronunțat împotriva lui rostirea aceasta:

26 «Am văzut ieri sângele lui Nabot și sângele fiilor lui, ziceDomnul, și te voi face cu siguranță să plătești chiar în acest ogor, ziceDomnul!»Ia‑l deci și aruncă‑l pe ogor, potrivit CuvântuluiDomnului.“

27 Când a văzut lucrul acesta, Ahazia, regele lui Iuda, a fugit spre Bet‑Hagan. Iehu l‑a urmărit și a zis: „Omorâți‑lși pe el!“ Și l‑au lovit în car, la înălțimea Gur, care este lângă Ibleam, dar el a fugit la Meghido și a murit acolo.

28 Slujitorii lui l‑au dus într‑un car la Ierusalim și l‑au înmormântat în mormântul lui, alături de părinții săi, în Cetatea lui David.

29 Ahazia ajunsese rege al lui Iuda în al unsprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab.

Izabela ucisă de Iehu

30 Apoi Iehu a venit la Izreel. Când a auzit Izabela, și‑a vopsit ochii, și‑a împodobit capul și s‑a așezat la fereastră.

31 În timp ce Iehu intra pe poartă, ea a zis:

– Este pace, Zimri, ucigașul stăpânului său?

32 El și‑a ridicat fața spre fereastră și a zis:

– Cine este de partea mea? Cine?

Atunci doi sau trei demnitari s‑au uitat în jos înspre el.

33 El a zis:

– Aruncați‑o jos!

Ei au aruncat‑o jos, și sângele ei a țâșnit pe zid și pe cai.Iehua călcat‑o în picioare.

34 Apoi Iehu a intratîn palat. După ce a mâncat și a băut, a zis: „Îngrijiți‑vă de blestemata aceea și îngropați‑o, căci a fost fiică de rege.“

35 Dar când au ajuns la ea, ca s‑o îngroape, n‑au mai găsit din ea decât craniul, picioarele și palmele mâinilor.

36 Ei s‑au întors și l‑au înștiințatpe Iehu, care a zis: „Acesta este CuvântulDomnului, pe care El îl spusese prin robul Său, Ilie tișbitul: «Câinii vor devora carnea Izabeleiîn ogorul din Izreel.

37 Și cadavrul Izabelei va fi, în ogorul lui Izreel, asemenea gunoiului de pe câmpie, astfel încât nu vor putea zice: ‘Aceasta este Izabela!’»“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2KI/9-103ee314ddc6f1983d8171757ac15bf5.mp3?version_id=126—

Familia lui Ahab ucisă de Iehu

1 În Samaria erau șaptezeci dintre urmașii lui Ahab. Iehu a scris scrisori și le‑a trimis în Samaria la conducătorii lui Izreel, la bătrâni și la îngrijitoriiurmașilorlui Ahab, zicând:

2 „De îndată ce va ajunge scrisoarea aceasta la voi – pentru că urmașii stăpânului vostru sunt la voi și aveți care și cai, o cetate fortificată și arme –

3 alegeți‑l pe cel mai bun și mai vrednic dintre urmașii stăpânului vostru, puneți‑l pe tronul tatălui său și luptați pentru Casa stăpânului vostru.“

4 Ei însă s‑au temut foarte tare și au zis: „Iată, cei doi regi n‑au putut să‑i stea împotrivă, cum vom putea să‑i stăm noiîmpotrivă?“

5 Administratorul palatului împreună cu mai marele cetății, cu bătrânii și cu îngrijitorii i‑au trimisun mesajlui Iehu, zicând:

„Noi suntem robii tăi și vom face tot ce ne vei spune. Nu vom face pe nimeni rege. Fă ce consideri că este bine.“

6 Iehu le‑a scris o a doua scrisoare, zicând:

„Dacă sunteți de partea mea și dacă vreți să mă ascultați, luați capetele urmașilor stăpânului vostru și veniți la mine în Izreel mâine, pe vremea aceasta.“

Cei șaptezeci de urmași ai regelui erau în grija mai marilor cetății, care‑i crescuseră.

7 Când a ajuns scrisoarea la ei, i‑au luat pe cei șaptezeci de urmași ai regelui, i‑au înjunghiat, le‑au pus capetele în coșuri și i le‑au trimis lui Iehu, la Izreel.

8 Mesagerul a venit și l‑a înștiințat peIehu, zicând:

– Au adus capetele fiilor regelui.

Iehu le‑a zis:

– Faceți cu ele două grămezi la intrarea porții șilăsați‑le acolopână dimineață.

9 Dimineața, el a ieșit, a stat înaintea întregului popor și a zis: „Voi sunteți drepți! Iată că eu am uneltit împotriva stăpânului meu și l‑am ucis, dar pe toți aceștia cine i‑a omorât?

10 Să știți acum că nimic din CuvântulDomnului, pe careDomnull‑a rostit împotriva familiei lui Ahab, nu va rămâne neîmplinit.Domnula făcut ce a spus prin robul Său Ilie.“

11 Iehu a ucis tot ce a rămas din familia lui Ahab în Izreel, pe toți demnitarii lui, pe prietenii și pe preoții lui, astfel încât n‑a mai rămas niciun supraviețuitor.

12 Apoi s‑a ridicat, a ieșit și a plecat spre Samaria. Pe drum,când a ajunsla Bet‑Ekedul Păstorilor,

13 Iehu i‑a întâlnit pe frații lui Ahazia, regele lui Iuda.

El a întrebat:

– Cine sunteți voi?

Ei au răspuns:

– Noi suntem frații lui Ahazia și ne‑am coborât să‑i salutăm pe fiii regelui și pe fiii reginei.

14 Atunci Iehu a zis:

– Prindeți‑i vii!

Ei i‑au prins vii și i‑au înjunghiat la puțul Bet‑Ekedului. Erau în număr de patruzeci și doi. N‑a cruțat pe niciunul dintre ei.

15 După ce a plecat de acolo, s‑a întâlnit cu Iehonadab, fiul lui Recab, care venea să‑l întâlnească.

Iehu l‑a binecuvântat și i‑a zis:

– Este oare inima ta dreaptă, tot așa cum este inima mea față de inima ta?

Iehonadab a răspuns:

–Da, este!

Iehu a zis:

– Dacă este, atunci dă‑mi mâna!

Iehonadab i‑a dat mâna, și Iehu l‑a urcat la el în car.

16 În timp ce‑l urca în carul său, Iehu a zis:

– Vino cu mine și vei vedea râvna mea pentruDomnul.

17 Când a ajuns Iehu în Samaria, i‑a ucis pe toți aceia care îi rămăseseră lui Ahab în Samaria, nimicindu‑i după cuvântul pe care‑l profețiseDomnulprin Ilie.

Slujitorii lui Baal uciși de Iehu

18 Apoi Iehu a strâns tot poporul și le‑a zis: „Ahab i‑a slujit puțin luiBaal. Iehu însă îi va sluji mult!

19 Chemați‑i la mine pe toți profeții luiBaal, pe toți cei ce‑l slujesc și pe toți preoții lui. Aveți grijă să nu lipsească niciunul, pentru că doresc să aduc o mare jertfă luiBaal. Oricine va lipsi nu va rămâne în viață.“ Însă Iehu lucra cu viclenie, ca să‑i nimicească pe toți slujitorii luiBaal.

20 Iehu a zis: „Așadar, declarațio adunare în cinstea luiBaal!“ Și ei au vestit‑o.

21 Iehu a trimis veste prin tot Israelul și au venit toți slujitorii luiBaal, așa încât n‑a rămas niciunul care să nu fi venit. Au intrat în templul luiBaal, până când templul luiBaals‑a umplut de la un capăt la celălalt.

22 ApoiIehui‑a zis celui ce păzea veșmintele: „Adu veșminte pentru toți slujitorii luiBaal!“ Și el a adus veșminte tuturor.

23 Iehu și Iehonadab, fiul lui Recab, au intrat în templul luiBaal. Ei au spus slujitorilor luiBaal: „Cercetați și vedeți ca nu cumva să fie printre voi vreun slujitor alDomnului, ci doar slujitorii luiBaal.“

24 Așadar, ei au intrat în templu ca să aducă jertfe și arderi‑de‑tot. Însă Iehu pusese afară optzeci de oameni cărora le spusese: „Cine va lăsa să scape pe vreunul dintre aceia pe care îi dau în mâinile voastre, va plăti cu propria viață pentru viața omului aceluia.“

25 De îndată ce a terminat de adus arderile‑de‑tot, Iehu a poruncit gărzilorși ofițerilor: „Intrați și ucideți‑i! Să nu scape niciunul!“ După ce i‑au trecut prin ascuțișul sabiei, gărzile și ofițerii i‑au aruncat afarădin templu. Apoi s‑au dus până în sanctuarul templului luiBaal,

26 au scos afară stâlpul sacru din templul luiBaalși l‑au ars.

27 Au dărâmat atât stâlpul luiBaal, cât și templul luiBaal, folosindu‑l apoi ca latrină până în ziua aceasta.

28 Astfel a nimicit Iehuînchinarea laBaaldin Israel.

29 Dar Iehu nu a renunțat la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască, și anume la închinarea înaintea vițeilor de aur din Betel și Dan.

30 Domnuli‑a zis lui Iehu: „Pentru că ai făcut bine, îndeplinind ce este drept în ochii Mei, și i‑ai făcut familiei lui Ahab potrivit cu tot ce era în inima Mea, urmașii tăi vor domni peste Israel până la a patra generație.“

31 Totuși, Iehu nu a vegheat să păzească LegeaDomnului, Dumnezeul lui Israel, din toată inima lui. El nu a renunțat la păcatele lui Ieroboam, care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască.

32 În acele zile,Domnula început să reducă teritoriul lui Israel. Hazael l‑a învins pe Israel prin toate teritoriile din țară:

33 de la Iordan, spre răsărit, în toată țara Ghiladului, și anume teritoriul lui Gad, al lui Ruben și al lui Manase; apoi de la Aroer, care este lângă uedulArnon, până la Ghilad și Bașan.

34 Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el și toate isprăvile lui, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?

35 Iehu a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în Samaria, iar în locul său a domnit fiul său Iehoahaz.

36 Iehu a domnit peste Israel, în Samaria, timp de douăzeci și opt de ani.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2KI/10-4ad4b06c4d139fd3b6ac808ba3b13da7.mp3?version_id=126—