Category: 2 Cronici

1 Când Roboam a ajuns la Ierusalim, a adunat Casa lui Iuda și a lui Beniamin – o sută optzeci de mii de bărbați aleși și gata de luptă – ca să lupte împotriva lui Israel și să aducă din nou regatul substăpânirealui Roboam.

2 Dar CuvântulDomnuluii‑a vorbit lui Șemaia, omul lui Dumnezeu, zicând:

3 „Spune‑le lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, și întregului Israel din Iuda și din Beniamin:

4 «Așa vorbeșteDomnul: ‘Să nu porniți la luptă împotriva fraților voștri! Întoarceți‑vă fiecare acasă, căci de la Mine a venit lucrul acesta.’»“ Ei au ascultat cuvinteleDomnului, s‑au întorsacasăși nu s‑au mai dus împotriva lui Ieroboam.

Domnia lui Roboam peste Iuda

5 Roboam a locuit la Ierusalim și a zidit cetăți de apărare în Iuda:

6 Betleem, Etam, Tekoa,

7 Bet‑Țur, Soco, Adulam,

8 Gat, Mareșa, Zif,

9 Adorayim, Lachiș, Azeka,

10 Țora, Aialon și Hebron. Aceste cetăți se aflaupe teritoriullui Iuda și al lui Beniamin și erau fortificate.

11 El a întăritacestefortărețe, a numit peste ele conducătorișia pregătitmagazii cu alimente, ulei și vin.

12 În fiecare din aceste cetăți a pus scuturi și sulițe și le‑a întărit foarte mult. Iuda și Beniamin erau de partea lui.

13 Preoții și leviții, care se așezaseră în tot Israelul, s‑au înfățișat înaintea lui,veninddin toate regiunile.

14 Leviții își părăsiseră pășunile și proprietățile și veniseră în Iuda, la Ierusalim, căci Ieroboam și fiii lui îi împiedicaseră să‑și maiîmplinească slujba depreoți aiDomnului.

15 Ieroboamîși pusese preoții lui pentru înălțimile, pentru țapii și pentru vițeii pe care‑i făcuse.

16 Toți aceia din semințiile lui Israel care aveau pe inimă să‑L caute peDomnul, Dumnezeul lui Israel, i‑au urmat pe leviți la Ierusalim, ca să aducă jertfeDomnului, Dumnezeul părinților lor.

17 Astfel, ei au întărit regatul lui Iuda și, timp de trei ani, l‑au susținut pe Roboam, fiul lui Solomon, căci ei au umblat pe calea lui David și a lui Solomon timp de trei ani.

18 Roboam a luat‑o de soție pe Mahalat, fiica lui Ierimot, fiul lui David, și a lui Abihail, fiica lui Eliab, fiul lui Ișai.

19 Ea i‑a născut următorii fii: Ieuș, Șemaria și Zaham.

20 Apoi el s‑a căsătorit cu Maaca, nepoata lui Absalom, care i‑a născut pe Abia, pe Atai, pe Ziza și pe Șelomit.

21 Roboam a iubit‑o pe Maaca, nepoata lui Absalom, mai mult decât pe toate soțiile și țiitoarele sale (el a avut optsprezece soții și șaizeci de țiitoare și i s‑au născut douăzeci și opt de fii și șaizeci de fiice).

22 Roboam l‑a numit căpetenie pe Abia, fiul Maacăi, ca astfel să fie conducătorul fraților săi, căcidoreasă‑l facă rege.

23 El a avut pricepere și a împrăștiat pe unii din fiii lui prin toate regiunile lui Iuda și ale lui Beniamin, prin toate cetățile fortificate ale acestora, unde le‑a dat hrană din belșug șile‑a căutat o mulțime de soții.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/11-33e09628a39196e01e1d6db091e5741d.mp3?version_id=126—

Invazia egipteană

1 Când domnia lui Roboam s‑a statornicit și s‑a întărit, el a părăsit LegeaDomnuluiși tot Israelula părăsit‑o împreună cu el.

2 În al cincilea an al regelui Roboam, Șișak, regele Egiptului, s‑a suit împotriva Ierusalimului, căciisraelițiifuseseră necredincioșiDomnului.

3 El era însoțit de o mie două sute de care și de șaizeci de mii de călăreți. Împreună cu aceștia a venit din Egipt și un popor fără număr, dintre libieni, suchițiși cușiți.

4 El a capturat cetățile fortificate ale lui Iuda și a ajuns până la Ierusalim.

5 Atunci profetul Șemaia s‑a înfățișat înaintea lui Roboam și a căpeteniilor lui Iuda, care se strânseseră la Ierusalim,fuginddinaintea lui Șișak, și le‑a zis:

– Așa vorbeșteDomnul: „Voi M‑ați părăsit! De aceea și Eu vă părăsesclăsându‑văîn mâna lui Șișak!“

6 Atunci căpeteniile lui Israel și regele s‑au smerit și au zis:

–Domnuleste drept!

7 Când a văzutDomnulcă s‑au smerit, CuvântulDomnuluia vorbit lui Șemaia, zicând: „Pentru că s‑au smerit, nu‑i voi distruge, ci le voi da puțină eliberare și nu‑Mi voi revărsa mânia peste Ierusalim prin mâna lui Șișak.

8 Totuși, vor fi robii lui Șișak și vor afla ce deosebire este între a‑Mi sluji Mie și a sluji regiloraltorțări.“

9 Șișak, regele Egiptului, s‑a suit împotriva Ierusalimului și a luat comorile CaseiDomnuluiși comorile palatului regelui; a luat totul. A luat și scuturile de aur făcute de Solomon.

10 În locul lor, regele Roboam a făcut niște scuturi de bronz pe care le‑a pus sub responsabilitatea căpeteniilor gărzilor, cei care păzeau intrarea palatului regelui.

11 De fiecare dată când regele mergea la CasaDomnului, căpeteniile gărzilor veneau și le purtauînaintea lui, după care le aduceau înapoi în odaia gărzilor.

12 Pentru că s‑a smerit, mâniaDomnuluis‑a abătut de la el și El nu a adus o distrugere deplină. Încă mai erau în Iuda unele lucruri bune.

13 Regele Roboam și‑a întăritconducereala Ierusalim și a continuat să domnească. Roboam avea patruzeci și unu de ani când a devenit rege și a domnit timp de șaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe careDomnula ales‑o dintre toate semințiile lui Israel ca să‑Și pună Numele acolo. Numele mamei lui era Naama, amonita.

14 El a făcut ce este rău, pentru că nu și‑a îndemnat inima să‑L caute peDomnul.

15 Faptele lui Roboam, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în „Cronicile profetului Șemaia și ale văzătorului Ido“, cele referitoare la genealogii? Între Roboam și Ieroboam a fost război tot timpul.

16 Roboam a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Abia.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/12-321521db913ec0697edd880ad6614a01.mp3?version_id=126—

Domnia lui Abia peste Iuda

1 În al optsprezecelea an al regelui Ieroboam, peste Iuda a început să domnească Abia.

2 El a domnit la Ierusalim timp de trei ani. Mama lui se numea Maaca și era fiica lui Uriel din Ghiva. Între Abia și Ieroboam a fost război.

3 Abia a început lupta, având o armată de războinici viteji, patru sute de mii de bărbați aleși, iar Ieroboam a așezat în poziție de luptă împotriva acestuia opt sute de mii de bărbați aleși, războinici viteji.

4 Abia s‑a urcat pe culmea muntelui Țemarayim, care este în muntele lui Efraim, și a zis: „Ieroboam și întregul Israel, ascultați‑mă!

5 Nu știți voi oare căDomnul, Dumnezeul lui Israel, i‑a dat pe vecie lui David și urmașilor lui dreptul de domnie peste Israel printr‑un legământ de sare?

6 Însă Ieroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s‑a ridicat și s‑a răzvrătit împotriva stăpânului său!

7 Niște oameni fără rost, fii ai lui Belial, i s‑au alăturat și s‑au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon, iar Roboam, fiind tânăr și timid, nu le‑a putut sta împotrivă.

8 Și acum, voi credeți că vă puteți împotrivi regatuluiDomnului, care se află în mâna urmașilor lui David, doar pentru că sunteți o mulțime numeroasă și aveți împreună cu voi vițeii de aur pe care Ieroboam vi i‑a făcut ca dumnezei?

9 Oare nu voi i‑ați izgonit pe preoțiiDomnului, pe urmașii lui Aaron și pe leviți și v‑ați făcut apoi preoți după cum fac popoarelecelorlaltețări, astfel că oricine venea cu câte un taur și cu șapte berbeci ca să fie învestit în slujire, devenea preot al celui ce nu este Dumnezeu?

10 Cât despre noi,Domnuleste Dumnezeul nostru și noi nu L‑am părăsit: preoții care slujescDomnuluisunt urmașii lui Aaron, iar leviții se află la slujbele lor.

11 Noi aducemDomnuluiarderi‑de‑tot și tămâie mirositoare în fiecare dimineață și în fiecare seară, punem pâinea prezentării pe masa cea curată și aprindem seară de seară sfeșnicul de aur cu candelele lui. Căci noi păzim îndatoririle date deDomnul, Dumnezeul nostru! Voi însă L‑ați părăsit.

12 Iată că în fruntea noastră este Dumnezeu Însuși, precum și preoții Lui cu trâmbițele răsunătoare, ca să sune împotriva voastră. Fii ai lui Israel, nu vă războiți cuDomnul, Dumnezeul părinților voștri, căci nu veți învinge!“

13 Atunci Ieroboam i‑a chemat în luptă pe cei puși la pândă, ca să atace prin spate, astfel cătrupele luise aflau în fața lui Iuda, iar cei puși la pândă – în spate.

14 Cei din Iuda s‑au întors și iată că lupta se desfășura atât în față, cât și în spate. Atunci au strigat cătreDomnul, iar preoții au sunat din trâmbițe.

15 Bărbații lui Iuda au scos un strigăt de război și, la strigătul de război al bărbaților lui Iuda, Dumnezeu i‑a învins pe Ieroboam și pe tot Israelul înaintea lui Abia și a lui Iuda.

16 Fiii lui Israel au fugit dinainteabărbațilorlui Iuda și astfel Dumnezeu i‑a dat în mâinile lor.

17 Abia și poporul său i‑au ucis pe aceștia într‑un mare măcel. Au căzut uciși atunci din Israel cinci sute de mii de bărbați aleși.

18 Fiii lui Israel au fost umiliți în acea vreme, iar fiii lui Iuda au fost mai tari, pentru că s‑au încrezut înDomnul, Dumnezeul părinților lor.

19 Abia l‑a urmărit pe Ieroboam și i‑a luat câteva cetăți: Betelul cu sateledimprejurullui, Ieșana cu sateledimprejurulei și Efronul cu sateledimprejurullui.

20 Ieroboam nu și‑a mai redobândit puterea în vremea lui Abia și a murit lovit deDomnul.

21 Dar Abia a crescut în putere. El și‑a luat paisprezece soții, care i‑au născut douăzeci și doi de fii și șaisprezece fiice.

22 Celelalte fapte ale lui Abia, căile lui și cuvintele lui sunt scrise în „Relatarea profetului Ido“.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/13-60e0aebe323820d0990cfdfaaf8596e0.mp3?version_id=126—

1 Abia a adormit alături de părinții săi și l‑au înmormântat în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Asa.

Domnia lui Asa peste Iuda

În zilele luiAsa, țara a avut liniște timp de zece ani.

2 Asa a făcut ce este bine și drept în ochiiDomnului, Dumnezeul lui.

3 El a îndepărtat altarele străine și înălțimile, a zdrobit stâlpii sacri și a tăiatașerele.

4 El i‑a poruncit lui Iuda să‑L caute peDomnul, Dumnezeul părinților săi, și să împlinească Legea și poruncile.

5 A îndepărtat înălțimile și altarele pentru tămâiere din toate cetățile lui Iuda. Și regatul a avut parte de pace subconducerealui.

6 El a zidit cetăți fortificate în Iuda, căci în țară era pace. Nimeni nua pornitrăzboi împotriva lui în anii aceia, căciDomnulîi dăduse odihnă.

7 El a zis lui Iuda: „Să zidim cetățile acestea și să le împrejmuim cu ziduri, turnuri și porți cu zăvoare! Țara este încă a noastră, pentru că L‑am căutat peDomnul, Dumnezeul nostru. Noi L‑am căutat și astfel El ne‑a dat pace de jur împrejur.“ Prin urmare, ei au zidit și au prosperat.

8 Asa avea o armată de trei sute de mii de bărbați din Iuda, care purtau scut și suliță, și două sute optzeci de mii de bărbați din Beniamin, care purtau scutul și trăgeau cu arcul. Toți aceștia erau războinici viteji.

9 Zerah, cușitul, a ieșit la război împotriva lor cu o armată de un milion deluptătoriși trei sute de care. El a ajuns până la Mareșa.

10 Asa i‑a ieșit împotrivă și s‑au așezat în poziție de luptă în valea Țefata, lângă Mareșa.

11 Asa L‑a chemat peDomnul, Dumnezeul său, și I‑a zis:

„Doamne, nu este nimeni ca Tine, Care să‑l ajute pe cel lipsit de puteresă răzbeascăîmpotriva celui puternic. Ajută‑ne,Doamne, Dumnezeul nostru, căci ne încredem în Tine și în Numele Tău am venit aici, împotriva acestei mulțimi.Doamne, Tu ești Dumnezeul nostru! Nu lăsa un om să iasă învingător împotriva Ta!“

12 Domnuli‑a lovit pe cușiți înaintea lui Asa și a lui Iuda, iar cușiții au luat‑o la fugă.

13 Asa și poporul care era cu el i‑au urmărit până la Gherar șimulțidintre cușiți au căzut, rămânând fără viață, căci au fost zdrobiți dinainteaDomnuluiși a oștirii Sale. Și au luat o foarte mare pradă.

14 Ei au atacat toate cetățile dimprejurul Gherarului, căci groazaDomnuluiintrase în ele. Și au prădat toate cetățile, căci era multă pradă în ele.

15 De asemenea, au atacat și adăposturilevitelor și au capturat o mulțime de oi și de cămile. Apoi s‑au întors la Ierusalim.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/14-8455bdb3d4cc2cc5cd105b4a29954135.mp3?version_id=126—

Reforma lui Asa

1 Azaria, fiul lui Oded, peste care era Duhul lui Dumnezeu,

2 a ieșit în întâmpinarea lui Asa și i‑a zis: „Asa, tot Iuda și Beniamin, ascultați‑mă!Domnuleste cu voi atunci când și voi sunteți cu El. Dacă‑L veți căuta, El Se va lăsa găsit de voi, dar dacă‑L părăsiți, și El vă va părăsi.

3 Israel a fost multe zile fără Dumnezeul adevărat, fără preot care să‑l învețe și fără Lege.

4 Atunci, în strâmtorarea lor, s‑au întors laDomnul, Dumnezeul lui Israel, L‑au căutat și El S‑a lăsat găsit.

5 În vremurile acelea, nu era pace nici la plecare, nici la sosire, căci erau tulburări printre toți locuitorii țărilor.

6 Un neam era zdrobit de un alt neam și o cetate de o altă cetate, căci Dumnezeu îi tulbura cu tot felul de necazuri.

7 Voi însă fiți tari și nu vă odihniți mâinile, căci există o răsplată pentru munca voastră.“

8 Când a auzit aceste cuvinte și această profeție alui Azaria, fiulprofetului Oded, Asa s‑a îmbărbătat și a îndepărtat spurcăciunile din toată țara lui Iuda, a lui Beniamin și din cetățile pe care le cuceriseră în muntele lui Efraim. El a înnoit altarulDomnuluicare se afla înaintea porticuluide la CasaDomnului.

9 I‑a adunat pe toți cei din Iuda și din Beniamin, precum și pe străinii care erau printre ei, veniți din Efraim, din Manase și din Simeon, căci mulți din Israel i se alăturaseră când au văzut căDomnul, Dumnezeul lui, este cu el.

10 S‑au strânscu toțiila Ierusalim, în luna a treia a celui de‑al cincisprezecelea an al domniei lui Asa.

11 În ziua aceea au jertfitDomnului, din prada pe care o aduseseră, șapte sute de boi și șapte mii de oi.

12 Ei au încheiat un legământ potrivit căruia Îl vor căuta peDomnul, Dumnezeul părinților lor, din toată inima și din tot sufletul lor.

13 Oricine nu‑L căuta peDomnul, Dumnezeul lui Israel, trebuia să fie omorât, fie că era mic sau mare, bărbat sau femeie.

14 Au făcut un jurământDomnuluicu glas tare, cu strigăte de bucurie și în sunet de trâmbiță și de corn.

15 Toți cei din Iuda s‑au bucurat de jurământulacesta, căci juraseră din toată inima lor. Ei L‑au căutat peDomnulcu toată pasiunea, iar El S‑a lăsat găsit de ei. ȘiDomnulle‑a dat odihnă de jur împrejur.

16 De asemenea, regele Asa n‑a mai lăsat‑o nici chiar pe bunicasa, Maaca, să fie regină, pentru că aceasta făcuse un idol hidos alAșerei. Asa i‑a tăiat idolul hidos, l‑a sfărâmat și l‑a ars lângă uedulChidron.

17 Dar înălțimile nu au fost îndepărtate din Israel, deși inima lui Asa a fostdevotatăîn întregimeDomnuluiîn toate zilele lui.

18 El a adus în Casa lui Dumnezeu lucrurile pe care el și tatăl său le închinaserăDomnului: argintul, aurul și celelalte obiecte.

19 Și nu a mai avut loc niciun război până în al treizeci și cincilea an al domniei lui Asa.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/15-eacf5f374d020525a32ae1a27d7c4724.mp3?version_id=126—

Asa cere ajutor de la Aram

1 În al treizeci și șaselea an al domniei lui Asa, Bașa, regele lui Israel, s‑a suit împotriva lui Iuda. El a fortificat Rama, ca să nu dea voie nimănui să iasă sau să intre în teritoriul lui Asa, regele lui Iuda.

2 Asa a luat argintul și aurul din vistieriile CaseiDomnuluiși din vistieriile palatului regelui și le‑a trimis lui Ben‑Hadad, regele Aramului, care locuia în Damasc, zicându‑i:

3 „Să fie un legământ între mine și tine, așacum a fostîntre tatăl meu și tatăl tău. Iată, îți trimit argint și aur. Du‑te deci și rupe legământul tău cu Bașa, regele lui Israel, ca el să se retragă dinaintea mea.“

4 Ben‑Hadad a ascultat de regele Asa și i‑a trimis pe conducătorii oștirilor sale împotriva cetăților lui Israel. Ei au cucerit cetățile Iyon, Dan, Abel-Maim, precum și toate cetățile-hambare din Neftali.

5 Când Bașa a auzit acest lucru, a încetat să mai fortifice Rama și a oprit lucrarea.

6 Atunci regele Asa i‑a pus pe toți cei din Iuda să ia pietrele și lemnele folosite de Bașa la fortificarea Ramei. El le‑a folosit la fortificarea Ghevei și a Mițpei.

7 În vremea aceea, văzătorul Hanani a venit la Asa, regele lui Iuda, și i‑a zis: „Pentru că te‑ai sprijinit pe regele Aramului și nu te‑ai sprijinit peDomnul, Dumnezeul tău, de aceea a scăpat armata regelui Aramului din mâna ta!

8 Nu aveau cușițiiși libienii o armată numeroasă, cu care și cu foarte mulți călăreți? Și totuși, pentru că te‑ai încrezut înDomnul, El i‑a dat în mâna ta.

9 Căci ochiiDomnuluistrăbat întreg pământul ca să‑i întărească pe cei a căror inimă estedevotatăLui. Ai lucrat ca un nebun în această privință și de aceea, de acum încolo, vei avea parte de războaie!“

10 Asa s‑a mâniat pe văzător și l‑a aruncat în temniță, căci erafoartefurios pe acesta. În același timp, Asa îi chinuia și pe unii din popor.

11 Faptele lui Asa, cele dintâi și cele de pe urmă, sunt scrise în „Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel“.

12 În al treizeci și nouălea an al domniei sale, Asa a avut o boală de picioare, iar suferința i‑a fost foarte mare. Dar chiar și în boala sa, el nu L‑a întrebat peDomnul, ci pe doctori.

13 Asa a adormit alături de părinții săi, murind în al patruzeci și unulea an al domniei sale.

14 L‑au înmormântat în mormântul pe care și l‑a săpat în Cetatea lui David. L‑au așezat pe un pat umplut cu mirodenii și cu felurite miresme preparate din uleiuri și au făcut,în cinstea lui, un foc foarte mare.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/16-d56fd6a75ae42403f1c8cd85e84e3edc.mp3?version_id=126—

Domnia lui Iehoșafat peste Iuda

1 În locul lui Asa a domnit fiul său Iehoșafat. El s‑a întărit împotriva lui Israel.

2 A pus trupe în toate cetățile fortificate ale lui Iuda și a plasat garnizoane atât în Iuda, cât și în cetățile lui Efraim, care fuseseră cucerite de tatăl său, Asa.

3 Domnula fost cu Iehoșafat, căci el a umblat în cele dintâi căi ale tatălui său David și nu i‑a căutat pebaali,

4 ci L‑a căutat pe Dumnezeul tatălui său și a urmat poruncile Lui, fărăsă săvârșeascăfaptele lui Israel.

5 Domnula întărit regatul sub conducerea lui. Toți cei din Iuda îi aduceau daruri lui Iehoșafat și el a avut parte de multă bogăție și glorie.

6 Inima lui a fost plină de râvnă pentru căileDomnului, îndepărtând din Iuda chiar și înălțimile șiașerele.

7 În al treilea an al domniei sale,Iehoșafati‑a trimis în cetățile lui Iuda pe Ben‑Hail, pe Obadia, pe Zaharia, pe Netanel și pe Micaia, căpeteniile sale, ca să învețepoporul.

8 Împreună cu ei erau următorii leviți: Șemaia, Netania, Zebadia, Asael, Șemiramot, Ionatan, Adonia, Tobia și Tob‑Adonia, precum și preoții Elișama și Iehoram.

9 Ei i‑au învățat pe cei din Iuda din Cartea LegiiDomnului, pe care o aveau cu ei. Au străbătut toate cetățile lui Iuda și au învățat poporul.

10 GroazaDomnuluia venit peste toate regatele țărilor din jurul lui Iuda, astfel că ele nu s‑au războit cu Iehoșafat.

11 Niște filisteni i‑au adus lui Iehoșafat daruri și un tribut în argint, iar niște arabi i‑au adus turme: șapte mii șapte sute de berbeci și șapte mii șapte sute de țapi.

12 Iehoșafat a ajuns pe culmea cea mai înaltă a măririi. El a zidit în Iuda fortărețe și cetăți-hambare.

13 Avea multe proprietăți în cetățile lui Iuda. La Ierusalim avea ostași, războinici viteji.

14 Acesta este numărul lor, potrivit familiilor părinților lor:

Din Iuda, căpeteniile peste miierau:

căpetenia Adna, însoțit de trei sute de miide războinici viteji;

15 alături de el era căpetenia Iehohanan, însoțit de două sute optzeci de miide oameni,

16 și Amasia, fiul lui Zicri, un voluntar în slujbaDomnului, însoțit de două sute de mii de războinici viteji;

17 din Beniamin:

Eliada, un războinic viteaz, însoțit de două sute de miide oameniînarmați cu arcuri și scuturi;

18 alături de el era Iehozabad, însoțit de o sută optzeci de mii de oameni înarmați pentru război.

19 Aceștia erau cei aflați în slujba regelui, în afară de cei puși de rege în cetățile fortificate de pe tot cuprinsul lui Iuda.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/17-f6320b366cee0d8a24ebdfeafc4bd5c8.mp3?version_id=126—

Micaia profețește împotriva lui Ahab

1 Când Iehoșafat a ajuns să aibă multă bogăție și glorie, el s‑a încuscrit cu Ahab.

2 După mai mulți ani, Iehoșafat a coborât la Ahab, în Samaria. Ahab a înjunghiat pentru el și pentru poporul care era cu el o mulțime de oi și de boi. Apoi l‑a îndemnat să se suie împreună împotriva Ramotului Ghiladului.

3 Ahab, regele lui Israel, l‑a întrebat pe Iehoșafat, regele lui Iuda:

– Vei merge cu mine împotriva Ramotului Ghiladului?

Iehoșafati‑a zis:

– Eu și cu tine vom fi una, iar poporul meu ca poporul tău.Voi mergecu tine la război.

4 Însă Iehoșafat i‑a zis regelui lui Israel:

– Întreabă, te rog, mai întâi CuvântulDomnului.

5 Regele lui Israel i‑a adunat pe profeți, aproape patru sute de bărbați, și i‑a întrebat:

– Să mergem la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunț?

Ei au răspuns:

– Suie‑te! Dumnezeu îl va da în mâna regelui.

6 Dar Iehoșafat a zis:

– Nu mai este aici niciun alt profet alDomnului, ca să‑l putem întreba?

7 Regele lui Israel i‑a răspuns lui Iehoșafat:

– Mai este un bărbat prin care putem să‑L întrebăm peDomnul, dar îl urăsc, pentru că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci tot timpulnumai rău: este Micaia, fiul lui Imla.

Iehoșafat a zis:

– Să nu vorbească regele așa.

8 Atunci regele lui Israel a chemat un demnitarși a zis:

– Cheamă‑l repede pe Micaia, fiul lui Imla!

9 Regele lui Israel și Iehoșafat, regele lui Iuda, îmbrăcați în hainele regale, ședeau pe câte un tron în aria de treierat de la intrarea porții Samariei, și toți profeții profețeau înaintea lor.

10 Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și spunea: „Așa vorbeșteDomnul: «Cu acestea îi vei străpunge pe aramei până îi vei nimici!»“

11 Și toți profeții profețeau la fel, zicând: „Suie‑te la Ramotul Ghiladului și învinge!Domnulîl va da în mâna regelui.“

12 Mesagerul care s‑a dus să‑l cheme pe Micaia i‑a spus acestuia:

– Iată, cuvintele profeților aduc regelui un singur mesaj de bine. Să fie și cuvântul tău, te rog, ca al fiecăruia dintre ei și să vorbești de bine!

13 Micaia i‑a răspuns:

– Viu esteDomnulcă voi vorbi ceea ce va spune Dumnezeul meu.

14 Când a ajuns la rege, acesta l‑a întrebat:

– Micaia, să mergem la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunțăm?

El i‑a răspuns:

– Suiți‑vă și învingeți! Vor fi dați în mâinile voastre.

15 Regele i‑a zis:

– De câte ori trebuie să te pun să juri că nu‑mi vei spune decât adevărul în NumeleDomnului?

16 Atunci el a zis:

– Am văzut tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n‑au păstor, iarDomnula zis: „Acestea nu au stăpân. Să se întoarcă fiecare în pace acasă.“

17 Regele lui Israel i‑a zis lui Iehoșafat:

– Nu ți‑am spus că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai de rău?

18 Micaiaa zis:

– Ascultați deci CuvântulDomnului! L‑am văzut peDomnul, șezând pe tronul Său și toată oștirea cerurilor am văzut‑o stând în picioare la dreapta și la stânga Lui.

19 ȘiDomnula întrebat: „Cine‑l va amăgi pe Ahab, regele lui Israel, ca să se suie la Ramotul Ghiladului și să piară acolo?“ Unul a răspuns într‑un fel, altul a răspuns în alt fel.

20 Apoi a venit un duh, s‑a înfățișat înainteaDomnuluiși I‑a zis: „Eu îl voi amăgi.“ „Cum?“ l‑a întrebatDomnul.

21 „Voi ieși, a răspuns el, și voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeților lui.“ ȘiDomnuli‑a zis: „Îl vei amăgi și vei reuși! Du‑te și fă așa!“

22 Și acum, iată,Domnula pus un duh de minciună în gura acestor profeți ai tăi.Domnula rostit nenorocirea împotriva ta.

23 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s‑a apropiat, l‑a lovit pe Micaia peste obraz și i‑a zis:

– Pe unde a ieșit DuhulDomnuluide la mine ca să‑ți vorbească?

24 Micaia a răspuns:

– Iată, vei vedea în ziua în care vei fugi dintr‑o odaie în alta ca să te ascunzi!

25 După aceea, regele lui Israel a zis:

– Luați‑l pe Micaia, duceți‑l înapoi la Amon, conducătorul cetății, și la Ioaș, fiul regelui,

26 și spuneți‑le: „Așa vorbește regele: «Puneți‑l pe acest om în temniță și hrăniți‑l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!»“

27 Dar Micaia a zis:

– Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nuDomnula vorbit prin mine!

Apoi a zis:

– Să auziți, toate popoarele!

Moartea lui Ahab

28 Regele lui Israel împreună cu Iehoșafat, regele lui Iuda, s‑au suit la Ramotul Ghiladului.

29 Regele lui Israel i‑a zis lui Iehoșafat: „Eu mă voi deghiza și voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu însă îmbracă‑te cu hainele tale regale!“ Regele lui Israel s‑a deghizat și au intratcu toțiiîn luptă.

30 Regele Aramului le poruncise căpeteniilor carelor sale, zicând: „Să nu vă luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel!“

31 Când căpeteniile carelor l‑au văzut pe Iehoșafat, și‑au zis: „Acesta este regele lui Israel!“ Și s‑au întors spre el ca să‑l atace, dar Iehoșafat a strigatdupă ajutorșiDomnull‑a ajutat. Dumnezeu i‑a abătut de la el.

32 Căpeteniile carelor, văzând că nu este el regele lui Israel, s‑au întors de la el.

33 După aceea un arcaș a tras cu arcul la întâmplare și l‑a lovit pe regele lui Israel între armură și zale. Regele i‑a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce‑ți mâna și scoate‑mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“

34 Lupta s‑a întețit în ziua aceea. Regele lui Israel a rămas în picioare în car, împotriva arameilor, până seara, dar la apusul soarelui a murit.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/18-b7ad77c1869ff76fa8146a22fcea9e9b.mp3?version_id=126—

1 Iehoșafat, regele lui Iuda, s‑a întors în pace acasă, la Ierusalim.

2 Dar Iehu, fiul văzătorului Hanani, i‑a ieșit înainte și i‑a zis regelui Iehoșafat: „Tu ajuți pe cel nelegiuit și iubești pecel ce Îl urăște peDomnul? Din această cauză mâniaDomnuluieste împotriva ta!

3 Totuși, au fost găsite și lucruri bune în tine, căci ai îndepărtatașereledin țară și te‑ai hotărât în inima ta să‑L cauți pe Dumnezeu.“

Reformele inițiate de Iehoșafat

4 Iehoșafat a continuat să locuiască la Ierusalim. Apoi a mai ieșit o dată în mijlocul poporului,străbătând țarade la Beer-Șeba până la muntele lui Efraim și aducându‑i înapoi laDomnul, Dumnezeul părinților lor.

5 Iehoșafat a rânduit judecători în țară, în toate cetățile fortificate ale lui Iuda, în fiecare cetate.

6 El le‑a zis judecătorilor: „Aveți grijă ce faceți, căci nu judecați pentru un om, ci pentruDomnul, Care este cu voi când rostiți sentința!

7 Și acum, groazaDomnuluisă fie peste voi! Vegheați și facețice trebuie, căci laDomnul, Dumnezeul nostru, nu există nedreptate, părtinire sau luare de mită!“

8 De asemenea, Iehoșafat a rânduit și la Ierusalim pe unii dintre leviți, dintre preoți și dintre căpeteniile de familii din Israel ca să se ocupe de judecataDomnuluiși de neînțelegeri; aceștia s‑au stabilit la Ierusalim.

9 El le‑a poruncit, zicând: „Să lucrați în teamă deDomnul, cu credincioșie și din toată inima!

10 În orice neînțelegere care ajunge la voi de la frații voștri, care locuiesc în cetățile lor,neînțelegerecu privire la vreun omor sau cu privire la vreo lege, vreo poruncă, vreo hotărâre sau vreo judecată, voi să‑i învățați, ca astfel să nu se facă vinovați față deDomnul, și mâniaLuisă nu izbucnească peste voi și peste frații voștri. Faceți așa și nu veți fi vinovați!

11 Iată, preotul Amaria este căpetenia voastră pentru toate treburileDomnului, iar Zebadia, fiul lui Ismael, este conducătorul Casei lui Iuda pentru toate treburile regelui. Totodată, levițiivor slujiînaintea voastră ca supraveghetori. Întăriți‑vă și lucrați, iarDomnulsă fie cu cel bun!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/19-d94bcbdacb50c37b627803b75de75d77.mp3?version_id=126—

Iehoșafat respinge invazia din est

1 După o vreme, fiii lui Moab și fiii lui Amon împreună cu niște meuniți au pornit la război împotriva lui Iehoșafat.

2 Mesageriiau venit la Iehoșafat și l‑au înștiințat, zicând: „O mare mulțime vine împotriva ta de dincolo de mare, din Edom, și iată că au ajuns la Hațațon-Tamar, care este En‑Ghedi.“

3 Iehoșafat s‑a temut. El s‑a hotărât să‑L întrebe peDomnulși a vestit un post în totținutul luiIuda.

4 Cei din Iuda s‑au adunat ca să cearăajutorde laDomnul. Ei au venit din toate cetățile lui Iuda ca să cearăajutorde laDomnul.

5 Iehoșafat a stat în adunarea lui Iuda și a Ierusalimului, la CasaDomnului, înaintea curții celei noi

6 și a zis:

„Doamne, Dumnezeul părinților noștri, oare nu Tu ești Dumnezeu în ceruri? Oare nu Tu stăpânești peste toate regatele neamurilor? În mâna Ta este puterea și tăria și nimeni nu Ți se poate împotrivi!

7 Oare nu Tu, Dumnezeul nostru, ești Cel Care i‑ai alungat pe locuitorii acestei țări dinaintea poporului Tău Israel și n‑ai dat‑o Tu, pentru totdeauna, semințeilui Avraam, prietenul Tău?

8 Ei au locuit în ea și au zidit în ea un Lăcaș Sfânt pentru Numele Tău, zicând:

9 «Dacă va veni asupra noastră vreo nenorocire, sabia, judecata, molima sau foametea, vom sta înaintea acestei Case și înaintea Ta, căci Numele Tău este în Casa aceasta, vom striga către Tine, în strâmtorarea noastră, și Tunevei asculta șinevei izbăvi!»

10 Acum, iată, fiii lui Amon, Moabul și cei din muntele Seir, – înteritoriulcărora nu i‑ai dat voie lui Israel să intre atunci când venea din țara Egiptului, căci el i‑a ocolit și nu i‑a nimicit, –

11 iată cum ne răsplătesc: ei vin să ne alunge din moștenirea Ta, pe care ne‑ai dat‑o în stăpânire.

12 O, Dumnezeul nostru, oare nu‑i vei judeca Tu? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mulțimi numeroase care vine împotriva noastră. Noi nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt îndreptați către Tine.“

13 Toțibărbațiidin Iuda stăteau înainteaDomnuluicu copilașii, cu soțiile și cu fiii lor.

14 Atunci DuhulDomnuluia venit în mijlocul adunării, peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit dintre urmașii lui Asaf.

15 El a zis:

„Voi, toți cei din Iuda, și voi, locuitori ai Ierusalimului, șitu, rege Iehoșafat, ascultați! Așa vorbeșteDomnul: «Nu vă temeți și nu vă înspăimântați din cauza acestei mulțimi numeroase, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu!

16 Să coborâți mâine împotriva lor. Iată că ei se vor fi urcat prin trecătoarea Țiț și‑i veți găsi la capătul ueduluidinspre pustia Ieruel.

17 Voi nu veți avea de luptat. Opriți‑vă, stați și priviți izbăvirea pe care v‑o va daDomnul!» Iuda și Ierusalim, nu vă temeți și nu vă înspăimântați! Mâine, ieșiți înaintea lor șiDomnulva fi cu voi!“

18 Iehoșafat s‑a închinat cu fața la pământ. Toți cei din Iuda și locuitorii Ierusalimului au căzut înainteaDomnului, închinându‑I‑se,

19 iar leviții dintre urmașii lui Chehat și ai lui Korah s‑au ridicat să‑L laude peDomnul, Dumnezeul lui Israel, cu glas foarte puternic.

20 S‑au sculat dis‑de‑dimineață și au pornit înspre pustia Tekoa. La plecarea lor, Iehoșafat s‑a ridicat și a zis:

„Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ascultați‑mă! Credeți înDomnul, Dumnezeul vostru, și veți fi întăriți! Credeți în profeții Lui și veți reuși!“

21 S‑a sfătuit apoi cu poporul, după care i‑a pus pe cei ce Îi cântauDomnuluiși‑L lăudau cu podoabe sfinte, să iasă înaintea celor înarmați și să zică:

„MulțumițiDomnului,

căci în veacțineîndurarea Lui!“

22 În clipa când au început să cânte și să aducă laudă,Domnula așezat o ambuscadă împotriva fiilor lui Amon, a Moabului și a celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda, și aceștia au fost învinși.

23 Fiii lui Amon și ai lui Moab s‑au ridicat împotriva locuitorilor din muntele Seir ca să‑i dea spre nimicireși să‑i distrugă. Când au terminat cu locuitorii din Seir, s‑au repezit unii la alții și s‑au nimicitîntre ei.

24 Când cei din Iuda au ajuns pe înălțimea de unde puteau zări pustia și s‑au uitat înspre mulțimeade dușmani, iată că acolo erau numai cadavre zăcând pe pământ; niciunul nu scăpase.

25 Iehoșafat și poporul lui s‑au dus și au adunat prada. Ei au găsit printre cadavreo mulțime de bunuri, haine și vase prețioase, și au luat atât de multe, încât nu le‑au putut duce. Au avut nevoie de trei zile să adune prada, căci era foarte multă.

26 În ziua a patra, s‑au strâns cu toții în valea Beraca, unde L‑au binecuvântat peDomnul. De aceea au pus văii respective numele Beraca și așa i‑a rămas numele până în ziua de azi.

27 Apoi toți bărbații din Iuda și din Ierusalim au plecat și s‑au întors la Ierusalim cu bucurie, avându‑l pe Iehoșafat în fruntea lor, căciDomnulîi înveselise,dându‑le victorie împotrivadușmanilor lor.

28 Au intrat în Ierusalim cântând din harfe, din lire și din trâmbițe și s‑au dus înspre CasaDomnului.

29 Groaza lui Dumnezeu a venit peste toate regatelecelorlaltețări, când au auzit căDomnulS‑a luptat cu dușmanii lui Israel.

30 Prin urmare, regatul lui Iehoșafat a avut parte de liniște, și Dumnezeul lui i‑a dat odihnă de jur împrejur.

Sfârșitul domniei lui Iehoșafat

31 Așadar, Iehoșafat a domnit peste Iuda. El avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și cinci de ani. Mama lui se numea Azuba și era fiica lui Șilhi.

32 El a umblat pe căile tatălui său, Asa, și nu s‑a abătut de la ele, făcând ce este drept în ochiiDomnului.

33 Totuși, înălțimile nu au fost îndepărtate, iar poporul tot nu și‑a alipit inima de Dumnezeul părinților lor.

34 Celelalte fapte ale lui Iehoșafat, cele dintâi și cele de pe urmă, au fost scrise în „Cronicile lui Iehu“, fiul lui Hanani, care au fost incluse în „Cartea regilor lui Israel“.

35 După o vreme, Iehoșafat, regele lui Iuda, s‑a aliat cu Ahazia, regele lui Israel, cel care s‑a făcut vinovat de nelegiuire.

36 S‑a aliat cu el ca să construiască niște corăbii ce urmau să navigheze la Tarșiș. Au construit corăbiile la Ețion-Gheber.

37 Atunci Eliezer din Mareșa, fiul lui Dodava, a profețit împotriva lui Iehoșafat, zicând: „Pentru că te‑ai aliat cu Ahazia,Domnulîți va sfărâma lucrarea!“ Corăbiile au fost sfărâmate și nu au mai reușit să navigheze la Tarșiș.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/20-2cd996706758527efc8b63c1fcb703b7.mp3?version_id=126—