Category: 1 Samuel

Fuga lui David la Nob

1 David a venit la Nob, la preotul Ahimelek. Acesta i‑a ieșit în întâmpinare tremurând și l‑a întrebat:

– De ce ești singur și nu este nimeni cu tine?

2 David i‑a răspuns preotului Ahimelek:

– Regele mi‑a încredințat o misiune, zicându‑mi: „Nimeni să nu știe nimic despre misiunea în care te‑am trimis și pe care ți‑am încredințat‑o.“ Iar cu oamenii mei am hotărât un anume loc de întâlnire.

3 Acum însă ce ai la îndemână? Dă‑mi vreo cinci pâini sau ce vei găsi.

4 Dar preotul i‑a răspuns lui David, zicând:

– Nu am la îndemână pâine obișnuită. Pot doar să‑ți dau pâine sfințită, însă numai dacă oamenii tăi s‑au ferit deîmpreunarea cufemei.

5 David i‑a răspuns preotului:

– Cu adevărat, femeile au fost ținute departe de noi în aceste trei zile, de când am plecat. Trupuriletinerilor ar fi fost sfinte, chiar dacă ar fi fost o misiune obișnuită. Cu cât mai sfinte vor fi astăzi trupurile lor?

6 Atunci preotul i‑a dat pâine sfințită pentru că nu se afla acolo alt fel de pâine decât pâinea prezentării, care fusese luată dinainteaDomnuluiși înlocuită cu pâine caldă în ziua în care o luaseră pe cealaltă.

7 În acea zi se afla acolo, închis înainteaDomnului, unul dintre slujitorii lui Saul, edomitul Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.

8 David i‑a zis lui Ahimelek:

– Nu este aici, la îndemâna ta, vreo suliță sau vreo sabie? Eu nu mi‑am luat cu mine sabia și armele, pentru că porunca regelui era urgentă.

9 Preotul i‑a răspuns:

– Iată, sabia filisteanului Goliat, pe care l‑ai ucis în valea Ela, este înfășurată într‑o învelitoare, în spatele efodului. Dacă vrei s‑o iei, ia‑o, căci în afară de aceasta, nu este alta.

David a zis:

– Nu este alta ca ea! Dă‑mi‑o!

Fuga lui David la Gat

10 David s‑a ridicat, a fugit de Saul în acea zi și a venit la Achiș, regele Gatului.

11 Slujitorii lui Achiș i‑au zis acestuia:

– Nu este acesta David, regele țării, și nu despre el cântau în timpul dansurilor, zicând:

„Saul a ucis miile lui,

iar David zecile lui de mii?“

12 David a pus la inimă aceste cuvinte și s‑a temut foarte tare de Achiș, regele Gatului.

13 Și, înaintea ochilor lor, și‑a schimbat comportamentul, făcând pe nebunul în mâinile lor: făcea semne pe ușile porții și lăsa să‑i curgă saliva pe barbă.

14 Atunci Achiș le‑a zis slujitorilor săi:

– Iată, vedeți bine că omul este nebun. Pentru ce mi l‑ați adus?

15 Oare duc eu lipsă de nebuni de l‑ați adus pe acesta să facă nebunii înaintea mea? Să intre oare acesta în casa mea?

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/21-d4ab8a03f87faaa7e89fb2d22cfa5732.mp3?version_id=126—

Fuga lui David la Adulam și Mițpa

1 David a plecat de acolo și a fugit în peștera Adulam. Când au auzit lucrul acesta, frații săi și întreaga familie a tatălui său au coborât acolo la el.

2 Toți cei care erau strâmtorați, datori și nemulțumiți s‑au adunat la el, iar el a devenit conducătorul lor. Erau cu el în jur de patru sute de bărbați.

3 David a plecat de acolo la Mițpa, în Moab. El i‑a spus regelui Moabului: „Dă‑le voie, te rog, tatălui meu și mamei mele să vină la voi, până voi ști ce va face Dumnezeu cu mine.“

4 David i‑a lăsat cu regele Moabului, iar ei au locuit cu acesta pe toată perioada cât David s‑a aflat în fortăreață.

5 Însă profetul Gad i‑a zis lui David: „Să nu rămâi în fortăreață, ci du‑te în teritoriul lui Iuda!“

Astfel, David a plecat și a ajuns în pădurea Heret.

Represaliile lui Saul asupra cetății Nob

6 Saul a auzit că David și oamenii care erau cu el au fost descoperiți. Saul, având în mână o suliță, ședea sub tamariscul de pe înălțimea din Ghiva și toți slujitorii săi stăteau lângă el.

7 Saul le‑a zis slujitorilor săi care stăteau lângă el:

– Ascultați, beniamiți! Vă va da fiul lui Ișai tuturor ogoare și vii? Vă va face el pe toți căpetenii peste mii și căpetenii peste sute?

8 Totuși, voi toți ați uneltit împotriva mea și nimeni nu m‑a înștiințat când fiul meu a încheiat un legământ cu fiul lui Ișai. Niciunuia dintre voi nu i‑a păsat de mine și nu m‑a înștiințat că fiul meu l‑a răsculat pe robul meu împotriva mea, ca să mă pândească așa cum o face astăzi.

9 Edomitul Doeg, care stătea lângă slujitorii lui Saul, a răspuns, zicând:

– Eu l‑am văzut pe fiul lui Ișai venind la Nob, la Ahimelek, fiul lui Ahitub.

10 Acesta a întrebat peDomnulpentru David, i‑a dat provizii și i‑a dat și sabia filisteanului Goliat.

11 Atunci regele a trimis să fie chemați preotul Ahimelek, fiul lui Ahitub, și toată familia tatălui său, preoții care se aflau în Nob. Aceștia au venit cu toții la rege.

12 Saul a zis:

– Ascultă, fiul lui Ahitub!

El a răspuns:

– Iată‑mă, stăpâne!

13 Saul i‑a zis:

– De ce ați uneltit împotriva mea, tu și fiul lui Ișai, dându‑i pâine și o sabie și întrebând pe Dumnezeu pentru el? Ca să se răscoale împotriva mea și să mă pândească așa cum o face astăzi?

14 Ahimelek i‑a răspuns regelui, zicând:

– Care dintre toți robii tăi este atât de credincios ca David? El este ginerele regelui, conducătorul gărzii tale și cu mare vază în casa ta.

15 Oare de astăzi am început să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine așa ceva! Să nu arunce regele nicio vină asupra robului său, nici asupra vreunuia din familia tatălui meu, pentru că robul tău n‑a știut nimic din toate acestea, nici lucru mic și nici lucru mare.

16 Dar regele a zis:

– Trebuie să mori, Ahimelek, tu și toată familia tatălui tău.

17 Apoi le‑a zis gărzilor care stăteau lângă el:

– Ucideți‑i pe preoțiiDomnuluicăci și ei sunt de partea lui David. Au știut că este un fugar și nu mi‑au dat de știre.

Însă slujitorii regelui n‑au vrut să‑și întindă mâna și să lovească preoțiiDomnului.

18 Atunci regele i‑a zis lui Doeg:

– Întoarce‑te și lovește‑i tu pe preoți!

Atunci edomitul Doeg s‑a întors și a lovit el preoții. A omorât în acea zi optzeci și cinci de bărbați care purtau efodul de in.

19 A trecut prin ascuțișul sabiei chiar și cetatea preoțească Nob: bărbați și femei, copii și sugari, boi, măgari și oi. Pe toți i‑a trecut prin ascuțișul sabiei.

20 Un fiu de‑al lui Ahimelek, fiul lui Ahitub, pe nume Abiatar, a reușit să scape și a fugit după David.

21 Abiatar i‑a spus lui David că Saul a ucis preoțiiDomnului.

22 Atunci David i‑a zis lui Abiatar:

– Am știut în ziua aceea că edomitul Doeg, fiind acolo, sigur îi va spune lui Saul. Eu sunt vinovat de moartea tuturor celor din familia tatălui tău.

23 Rămâi cu mine și nu te teme, pentru că cel care caută să‑mi ia mie viața caută să ți‑o ia și ție. Cu mine vei fi în siguranță.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/22-b4a581acc0a1f6c3a941cc9ce8f1d12a.mp3?version_id=126—

David salvează cetatea Cheila

1 I s‑a spus lui David:

– Iată, filistenii luptă împotriva Cheilei și îi pradă ariile.

2 David L‑a întrebat peDomnul, zicând:

– Să mă duc să lupt împotriva acestor filisteni?

Domnuli‑a răspuns lui David:

– Du‑te, luptă împotriva filistenilor și izbăvește Cheila!

3 Dar oamenii lui David i‑au zis:

– Iată, noi ne temem chiar și aici, în Iuda! Ce va fi deci când vom merge la Cheila, împotriva oștirilor filistene?

4 Atunci David L‑a întrebat din nou peDomnul, șiDomnuli‑a răspuns, zicând:

– Ridică‑te și coboară la Cheila, căci Eu îi dau pe filisteni în mâna ta.

5 David a plecat la Cheila, împreună cu oamenii lui. A luptat împotriva filistenilor, le‑a luat turmele și le‑a provocat o mare înfrângere. Astfel, David i‑a izbăvit pe locuitorii Cheilei.

6 Când Abiatar, fiul lui Ahimelek, a fugit la David, în Cheila, s‑a coborât cu efodul în mână.

David, urmărit de Saul

7 Saul a fost înștiințat că David a venit la Cheila. Atunci el a zis: „Dumnezeu l‑a dat în mâna mea, căci s‑a izolat, intrând într‑o cetate cu porți și cu zăvoare!“

8 Saul a chemat tot poporul la război ca să coboare la Cheila și să‑l asedieze pe David și pe oamenii săi.

9 Însă David a aflat că Saul a întocmit planuri rele împotriva sa și i‑a zis preotului Abiatar:

– Adu efodul aici!

10 Apoi David a zis:

–Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a auzit că Saul vrea să vină la Cheila pentru a distruge cetatea din cauza mea.

11 Mă vor preda, oare, locuitorii Cheilei în mâna lui? Va coborî, oare, Saul după cum a auzit robul Tău?Doamne, Dumnezeul lui Israel, Te rog, răspunde‑i robului Tău.

Domnuli‑a răspuns:

– Se va coborî.

12 David a zis:

– Mă vor da locuitorii Cheilei pe mine și pe oamenii mei în mâna lui Saul?

Domnuli‑a răspuns:

–Tevor da.

13 Astfel, David și oamenii lui, în număr de aproape șase sute de bărbați, s‑au ridicat, au ieșit din Cheila și au plecat încotro au putut. Când Saul a fost înștiințat că David a scăpat din Cheila, nu s‑a mai dus acolo.

14 David a locuit în pustie, în fortificații; a locuit pe muntele din pustia Zif. Saul îl căuta în fiecare zi, însă Dumnezeu nu l‑a dat în mâinile lui.

15 În timp ce se afla la Horeș, în pustia Zif, David a înțeles că Saul îl caută ca să‑l omoare.

16 Ionatan, fiul lui Saul, s‑a ridicat și s‑a dus la David, la Horeș și i‑a întărit încrederea în Dumnezeu,

17 zicându‑i:

– Nu te teme, pentru că mâna tatălui meu, Saul, nu te va găsi. Tu vei domni peste Israel, iar eu voi fi al doilea, după tine. Chiar și tatăl meu, Saul, știe că este așa.

18 Apoi au încheiat amândoi un legământ înainteaDomnului. David a rămas la Horeș, iar Ionatan s‑a întors acasă.

19 Zifiții s‑au suit la Saul, la Ghiva, și i‑au zis:

– Oare nu se ascunde David printre noi, în fortificațiile de la Horeș, de pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieșimon?

20 Acum, o, rege, coboară, fiindcă aceasta este toată dorința sufletului tău, iar noi îl vom da în mâinile regelui!

21 Saul le‑a zis:

– Fiți binecuvântați deDomnulpentru că ați avut milă de mine.

22 Duceți‑vă, vă rog, să mai cercetați! Aflați și vedeți locul în care se află, precum și cine l‑a văzut acolo, pentru că mi s‑a spus că este foarte șiret.

23 Cercetați, aflați toate locurile în care se ascunde și întoarceți‑vă la mine cu vești sigure. Atunci voi veni cu voi și, dacă se află în țară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.

24 Zifițiis‑au ridicat și au plecat la Zif, înaintea lui Saul. David și oamenii lui se aflau în pustia Maon, în Araba, la sudde Ieșimon.

25 Saul a plecat împreună cu oamenii lui să‑l caute, însă David a fost înștiințat de acest lucru. A coborât la stâncă și a rămasacolo, în pustia Maon. Când a auzit Saul lucrul acesta, l‑a urmărit pe David în pustia Maon.

26 Saul mergea pe o parte a muntelui, iar David cu oamenii lui pe cealaltă parte. David se grăbea să se depărteze de Saul, în timp ce acesta și oamenii săi încercau să‑i înconjoare pe David și pe oamenii lui, ca să‑i prindă.

27 A venit însă un mesager la Saul, zicând: „Grăbește‑te să vii pentru că filistenii au invadat țara!“

28 Atunci Saul s‑a întors din urmărirea lui David și a plecat împotriva filistenilor. Locul acela l‑au numit Sela Hamahlekot.

29 David a plecat de acolo și a locuit în fortificațiile din En‑Ghedi.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/23-a4bd0b4cbeb0debb6818ad785e30b10c.mp3?version_id=126—

David îi cruță viața lui Saul

1 Când Saul s‑a întors de la urmărirea filistenilor, l‑au înștiințat, zicând: „David se află în pustia En‑Ghedi.“

2 Atunci Saul a luat din tot Israelul trei mii de bărbați aleși și a plecat în căutarea lui David și a oamenilor săi, la răsărit de Stâncile Țapilor Sălbatici.

3 A ajuns la stânile de oi, care se aflau lângă drum. Acolo era o peșteră, iar Saul a intrat în ea să‑și acopere picioarele. David și oamenii lui se aflau la capătul peșterii.

4 Oamenii lui David i‑au zis:

– Iată ziua despre care ți‑a spusDomnul: „Iată, îl dau pe dușmanul tău în mâinile tale, iar tu să‑i faci ce consideri că este bine.“

David s‑a ridicat și a tăiat pe furiș colțul mantiei lui Saul.

5 După aceea însă pe David l‑a mustrat cugetul pentru că tăiase colțul mantiei lui Saul.

6 El le‑a zis oamenilor săi:

– Să mă fereascăDomnulsă fac un asemenea lucru stăpânului meu, care este unsulDomnului, și anume să îmi ridic mâna asupra lui. Doar este unsulDomnului!

7 Cu aceste cuvinte David i‑a oprit pe oamenii săi și nu i‑a lăsat să‑l atace pe Saul. Apoi Saul s‑a sculat, a părăsit peștera și și‑a continuat drumul.

8 După aceea s‑a ridicat și David și a ieșit din peșteră.

El a strigat după Saul, zicând:

– O, rege, stăpânul meu!

Când Saul s‑a uitat în urma sa, David s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat.

9 Apoi David i‑a zis lui Saul:

– De ce asculți cuvintele oamenilor care spun că David dorește să‑ți facă rău?

10 Iată, în ziua aceasta ochii tăi au văzut căDomnulte‑a dat în mâna mea, chiar astăzi, în peșteră. Mi s‑a spus să te ucid, dar eu am avut milă de tine și am hotărât să nu ridic mâna asupra stăpânului meu pentru că el este unsulDomnului.

11 Privește, părintele meu, privește colțul mantiei tale în mâna mea! Prin faptul că am tăiat colțul mantiei tale și nu te‑am ucis, să înțelegi și să recunoști că nu sunt vinovat de răutate sau de fărădelege și că nu am păcătuit împotriva ta. Cu toate acestea, tu mă pândești ca să‑mi iei viața.

12 Domnulsă judece între mine și tine șiDomnulsă mă răzbune față de tine. Mâna mea însă nu va fi împotriva ta.

13 Așa cum spune vechiul proverb: „Răutatea de la cei răi iese.“ Mâna mea însă nu va fi împotriva ta.

14 După cine a ieșit regele lui Israel? Pe cine urmărești? Un câine mort? Un singur purice?

15 Domnulsă fie judecător și să judece între mine și tine! Să privească, să‑mi susțină cauza și să mă izbăvească din mâna ta!

16 Când David a terminat de spus aceste cuvinte lui Saul, acesta a zis:

– Tu ești, cu adevărat, fiul meu David?

Apoi a plâns cu voce tare,

17 zicându‑i lui David:

– Tu ești mai drept decât mine, pentru că tu m‑ai tratat bine, chiar dacă eu te‑am tratat rău.

18 Astăzi ai dovedit bunătate față de mine pentru că, deșiDomnulmă dăduse în mâna ta, tu nu m‑ai ucis.

19 Dacă un om își întâlnește dușmanul, oare îi dă drumul cu bine?Domnulsă‑ți răsplătească astăzi cu bine ceea ce ai făcut pentru mine!

20 Acum, știu sigur că tu vei domni și că tronul lui Israel va fi al tău!

21 Jură‑mi peDomnulcă nu îi vei stârpi pe urmașii mei după mine și că nu îmi vei șterge numele din familia tatălui meu.

22 David i‑a jurat lui Saul, după care Saul a plecat acasă. În timpul acesta David cu oamenii săi s‑au suit în fortăreață.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/24-7a15cca5d933ee2985a964c13fa28295.mp3?version_id=126—

David, Nabal și Abigail

1 Samuel a murit. Tot Israelul s‑a adunat, l‑a jelit și apoi l‑au înmormântat acasă la el, în Rama. Atunci David s‑a ridicat și a coborât în pustia Paran.

2 În Maon se afla un om a cărui avere era în Carmel. Era un om foarte bogat: avea trei mii de oi și o mie de capre și tocmai se afla în Carmel pentru a‑și tunde oile.

3 Numele lui era Nabal, iar numele soției lui era Abigail. Femeia avea un bun discernământ și era frumoasă la chip, însă bărbatul era aspru și rău în faptele lui; el era calebit.

4 În timp ce era în pustie, David a auzit că Nabal își tunde oile

5 și a trimis zece tineri, zicându‑le: „Suiți‑vă la Carmel. Când ajungeți la Nabal să‑l salutați în numele meu,

6 zicându‑i: «Să trăiești în pace tu, familia ta și tot ce este al tău!

7 Am auzit că tunzioile. Păstorii tăi au fost împreună cu noi, iar noi nu i‑am jignit, și n‑au suferit nicio pierdere în toate zilele cât au fost în Carmel.

8 Întreabă‑ți slujitorii și îți vor spune. Fie ca tinerii să găsească bunăvoință înaintea tapentru că venim într‑o zi de bucurie. Acum dă‑le, te rugăm, robilor tăi și fiului tău David, ceea ce ai la îndemână.»“

9 Tinerii lui David au venit la Nabal și i‑au spus toate aceste cuvinte în numele lui David, după care au așteptat.

10 Nabal însă le‑a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David și cine este fiul lui Ișai? Astăzi sunt mulți robi care fug de la stăpânii lor.

11 Să iau oare pâinea mea, apa mea și carnea pe care am pregătit‑o pentru cei ce‑mi tundoileși s‑o dau unor oameni care sunt de nu știu unde?“

12 Tinerii lui David au făcut cale-ntoarsă și i‑au spus lui David toate aceste cuvinte.

13 Atunci David le‑a zis oamenilor săi: „Fiecare să‑și încingă sabia!“ Și fiecare și‑a încins sabia. David și‑a încins și el sabia și după el s‑au suit cam patru sute de bărbați, în timp ce două sute au rămas la bagaje.

14 Unul dintre slujitori i‑a spus lui Abigail, soția lui Nabal: „Iată, David a trimis mesageri din pustie pentru a‑l saluta pe stăpânul nostru, iar acesta s‑a răstit la ei.

15 Totuși, acești oameni au fost foarte buni cu noi. Nu ne‑au jignit și n‑am suferit nicio pierdere în toate zilele cât am mers cu ei, atunci când eram pe câmp.

16 Au fost un zid pentru noi atât ziua, cât și noaptea, în toate zilele cât am fost cu ei, păzind oile.

17 Acum, gândește‑te și vezi ce ai de făcut, pentru că răul este hotărât împotriva stăpânului nostru și împotriva întregii lui familii. El este atât de ticălos, încât nimeni nu poate să‑i vorbească.“

18 Abigail a luat în grabă o sută de pâini, două burdufuri de vin, cinci oi gata pregătite, cinci măsuride grâne prăjite, o sută de ciorchini de stafide și două sute de turte de smochine și le‑a așezat pe măgari.

19 Apoi le‑a zis slujitorilor ei: „Mergeți înaintea mea, iar eu vă voi urma“. Soțului ei, Nabal, nu i‑a spus însă nimic.

20 În timp ce ea cobora, călare pe măgar, prin zona umbrităa muntelui, iată că David și oamenii lui tocmai veneau înspre ea, așa că aceasta i‑a întâlnit.

21 David zisese: „Degeaba am păzit în pustie tot ceea ce avea acest om, astfel încât nu i s‑a pierdut nimic. El mi‑a întors rău pentru bine.

22 Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimeacu vrăjmașii lui David dacă voi lăsa în viață, până dimineață, vreun bărbat dintre toți cei ce sunt ai lui Nabal.“

23 Când Abigail l‑a văzut pe David, a descălecat repede de pe măgar, și‑a plecat fața înaintea lui și i s‑a închinat până la pământ.

24 Ea a căzut la picioarele lui și a zis:

– Numai asupra mea să fie vina, stăpâne. Lasă, te rog, pe slujitoarea ta să‑ți vorbească și ascultă cuvintele slujitoarei tale.

25 Te rog, stăpâne, nu‑ți pune mintea cu acel om ticălos, care este Nabal, pentru că așa cum îi este numele, așa este și el. Nabalîi este numele și nebunia se ține de el. Eu însă, slujitoarea ta, nu i‑am văzut pe tinerii stăpânului meu, pe care tu i‑ai trimis.

26 Acum, stăpâne, viu esteDomnulși viu este sufletul tău căDomnulte‑a oprit de la vărsare de sânge și de la răzbunare. Dușmanii tăi și cei ce vor răul stăpânului meu să fie ca Nabal!

27 Darul acesta, pe care l‑a adus roaba ta stăpânului meu, să fie dat tinerilor care‑l urmează pe stăpânul meu.

28 Iartă, te rog, fărădelegea slujitoarei tale. CăciDomnulîi va face sigur stăpânului meu o Casă trainică, deoarece stăpânul meu poartă războaieleDomnului. Să nu se găsească răutate în tine în toate zilele tale.

29 Iar dacă se va ridica vreun om ca să te urmărească și să caute să‑ți ia viața, viața stăpânului meu va fi legată în mănunchiul celor vii, laDomnul, Dumnezeul tău. Însă viața dușmanilor tăi El o va azvârli ca dintr‑o praștie.

30 CândDomnulîi va face stăpânului meu tot ceea ce a spus de bine cu privire la el și îl va pune conducător peste Israel,

31 să nu fie vărsarea de sânge și răzbunarea o remușcare sau o poticnire a inimii pentru stăpânul meu. CândDomnulîi va face bine stăpânului meu, atunci să‑ți aduci aminte de slujitoarea ta.

32 David i‑a răspuns lui Abigail:

– Binecuvântat să fieDomnul, Dumnezeul lui Israel, Care te‑a trimis astăzi să mă întâlnești.

33 Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, care m‑ai oprit în această zi de la vărsare de sânge și de la răzbunare.

34 Viu esteDomnul, Dumnezeul lui Israel, Care m‑a oprit să‑ți fac rău, că dacă nu te‑ai fi grăbit să vii în întâmpinarea mea, până în zorii dimineții nu ar fi fost lăsat în viață niciun bărbat dintre cei ce sunt ai lui Nabal.

35 Apoi David a luat din mâna ei ceea ce ea îi adusese și i‑a zis:

– Suie‑te în pace acasă. Să știi că am ascultat glasul tău și că ți‑am împlinit cererea.

36 Când Abigail a ajuns la Nabal, acesta dădea în casa lui un ospăț, ca ospățul unui rege. Inima lui Nabal era veselă și el era foarte beat. Ea nu i‑a spus nimic până în zorii dimineții.

37 Dimineața, când Nabal nu mai era amețit de vin, soția lui i‑a istorisit tot ce se întâmplase. Atunci inima lui a primit o lovitură de moarte, și el s‑a făcut ca o piatră.

38 Cam după zece zile,Domnull‑a lovit pe Nabal, iar acesta a murit.

39 Când David a auzit că Nabal a murit, a zis: „Binecuvântat să fieDomnul, Care mi‑a apărat cauza cu privire la disprețul din partea lui Nabal și l‑a oprit pe robul Său de la rău.Domnula făcut ca răutatea lui Nabal să se întoarcă împotriva capului său.“

Apoi David a trimis să‑i spună lui Abigail că vrea s‑o ia de soție.

40 Când slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, i‑au vorbit, zicând:

– David ne‑a trimis la tine ca să te luăm pentru a‑i fi soție.

41 Atunci ea s‑a ridicat și s‑a plecat cu fața la pământ, zicând:

– Iată, slujitoarea ta este ca o roabă gata să spele picioarele slujitorilor stăpânului meu.

42 Apoi Abigail s‑a ridicat repede, a încălecat pe un măgar și a plecat însoțită de cinci servitoare ale sale. A mers după mesagerii lui David și a devenit soția acestuia.

43 David o luase de soție și pe Ahinoam din Izreel, astfel că amândouă au devenit soțiile lui.

44 Saul a dat‑o pe fiica sa Mihal, care era soția lui David, lui Paltiel, fiul lui Laiș, care era din Galim.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/25-d3b6068f6ee50f582ddff2cea3d76173.mp3?version_id=126—

David cruță pentru a doua oară viața lui Saul

1 Zifiții au venit la Saul, la Ghiva și i‑au zis:

– David se ascunde pe dealul Hachila, la sud de Ieșimon.

2 Saul s‑a ridicat și a coborât în pustia Zif împreună cu trei mii de bărbați aleși ai lui Israel, ca să‑l caute acolo pe David.

3 Și‑a așezat tabăra lângă drum, pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieșimon. David era în pustie. Când a văzut că Saul a venit după el în pustie,

4 David a trimis cercetași și a aflat că într-adevăr Saul venise.

5 Atunci David s‑a ridicat și a venit la locul în care își așezase Saul tabăra. David a văzut astfel locul în care era culcat Saul și Abner, fiul lui Ner, conducătorul oștirii sale. Saul era culcat în mijlocul taberei, iar poporul era așezat în jurul său.

6 Atunci David i‑a întrebat pe hititul Ahimelek și pe Abișai, – fiul Țeruiei și fratele lui Ioab –, zicând:

– Cine va coborî împreună cu mine în tabăra lui Saul?

Abișai a zis:

– Eu voi coborî cu tine.

7 Astfel, David și Abișai au plecat noaptea spre popor. Saul dormea înăuntrul taberei, cu sulița înfiptă în pământ, la capul său. Abner și poporul erau culcați în jurul lui.

8 Abișai i‑a zis lui David:

– Dumnezeu l‑a dat astăzi pe dușmanul tău în mâna ta. Lasă‑mă, te rog, să‑l țintuiesc cu sulița de pământ, cu o singură lovitură, fără să mai fie nevoie de a doua.

9 David însă i‑a zis lui Abișai:

– Nu‑l doborî. Căci cine ar putea să‑și întindă mâna împotriva unsuluiDomnuluiși să fie fără vină?

10 Apoi David a zis:

– Viu esteDomnul, căDomnulîl va lovi. Fie îi va sosi timpul și va muri, fie va coborî în luptă și va pieri.

11 Să mă fereascăDomnulsă‑mi întind mâna împotriva unsului Său. Acum ia, te rog, sulița care se află la capul lui și urciorul cu apă și să plecăm.

12 David a luat sulița și urciorul cu apă de la capul lui Saul și au plecat. Nimeni n‑a văzut și n‑a știut nimic și nimeni nu s‑a trezit pentru că toți dormeau, căci un somn adânc de laDomnulcăzuse peste ei.

13 David a trecut pe partea cealaltă și a stat pe vârful dealului, la distanță; între ei se afla o suprafață mare.

14 Apoi David a strigat către popor și l‑a chemat pe Abner, fiul lui Ner, zicând:

– Abner, nu răspunzi?

Abner a răspuns și a zis:

– Cine ești tu, care strigi către rege?

15 David i‑a zis lui Abner:

– Ce bărbat ești tu? Cine este ca tine în Israel? De ce nu ai vegheat asupra stăpânului tău, regele? Căci cineva din popor a venit să‑l doboare pe rege, stăpânul tău.

16 Nu este bine ce ai făcut. Viu esteDomnulcă meritați moartea, voi, cei care nu ați vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsuluiDomnului. Vezi acum unde este sulița regelui și urciorul cu apă, care se afla lângă capul lui.

17 Saul a recunoscut vocea lui David și a zis:

– Este aceasta vocea ta, fiul meu David?

David a răspuns:

–Da, rege, stăpânul meu, este vocea mea.

18 Apoi a zis:

– De ce îl urmărește stăpânul meu pe robul său? Ce am făcut și de ce rău mă fac vinovat?

19 Acum, te rog, să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele robului său: dacăDomnuleste Cel Care te întărâtă împotriva mea, atunci să primească mirosul unui dar de mâncare de la noi. Însă dacă sunt oamenii, atunci să fie blestemați înainteaDomnului, căci ei mă alungă astăzi ca să nu mai am parte în moștenireaDomnului, zicând: „Du‑te, slujește altor dumnezei!“

20 Acum, să nu‑mi cadă sângele pe pământ, departe de fațaDomnului, căci regele a ieșit în căutarea unui singur purice, ca unul care urmărește o potârniche în munți.

21 Saul a zis:

– Am păcătuit. Întoarce‑te, fiul meu David, căci nu‑ți voi mai face rău, fiindcă viața mea a fost prețioasă în ochii tăi în ziua aceasta. Iată, m‑am purtat ca un nebun și am greșit foarte mult.

22 David a răspuns și a zis:

– Iată sulița regelui. Să vină unul dintre tineri și s‑o ia.

23 Domnulrăsplătește fiecăruia după dreptatea și credincioșia lui. El te‑a dat astăzi în mâna mea, însă eu n‑am vrut să‑mi întind mâna împotriva unsuluiDomnului.

24 Iată, după cum viața ta a fost prețioasă în ochii mei în ziua aceasta, tot așa să fie prețioasă și viața mea în ochiiDomnului, și El să mă scape din orice necaz.

25 Saul i‑a zis lui David:

– Fii binecuvântat, fiul meu David. Cu siguranță, vei face lucruri mari și vei învinge.

Apoi David și‑a continuat drumul, iar Saul s‑a întors acasă.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/26-c0db1c003a6637706d608769b38812db.mp3?version_id=126—

David, în slujba filistenilor

1 David și‑a zis în inima lui: „Într‑o zi, voi fi spulberat de mâna lui Saul. Nimic nu este mai bine pentru mine decât să fug în țara filistenilor. Astfel, Saul va renunța să mă mai caute pe întreg teritoriul lui Israel și voi scăpa din mâna lui.“

2 David s‑a ridicat și a trecut, împreună cu cei șase sute de bărbați care erau cu el, la Achiș, fiul lui Maoc, regele Gatului.

3 David și oamenii lui au locuit cu Achiș în Gat, fiecare împreună cu familia lui, iar David împreună cu cele două soții ale sale: Ahinoam din Izreel și Abigail,fostasoție a lui Nabal, din Carmel.

4 Când i s‑a spus lui Saul că David a fugit la Gat, acesta a încetat să‑l mai caute.

5 David i‑a zis lui Achiș: „Te rog, dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, să mi se dea un loc într‑una din cetățile țării și voi locui acolo. De ce să locuiască robul tău în cetatea regală, împreună cu tine?“

6 Astfel, în acea zi, Achiș i‑a dat Țiklagul. De aceea Țiklagul a rămas al regilor lui Iuda până în ziua aceasta.

7 Perioada de timpîn care David a locuit în țara filistenilor a fost de un an și patru luni.

8 David și oamenii lui se suiau și năvăleau împotriva gheșuriților, a ghirziților și a amalekiților. Încă din vremuri străvechi, aceștia locuiau teritoriul dinspre Șur până în țara Egiptului.

9 David pustia țara și nu lăsa în viață niciun bărbat și nicio femeie. Lua oile, vitele, măgarii, cămilele și hainele și se întorcea la Achiș.

10 Când Achiș întreba: „Unde ați năvălit astăzi?“, David răspundea: „În Neghevullui Iuda!“ sau „În Neghevul ierahmeeliților!“ sau „În Neghevul cheniților!“

11 David nu lăsa în viață niciun bărbat și nicio femeie, ca nu cumvavreunulsă vină la Gat și să mărturisească împotriva lor, zicând: „Așa a făcut David!“ Acesta a fost obiceiul lui pe toată perioada cât a locuit în țara filistenilor.

12 Achiș se încredea în David și zicea: „Cu siguranță s‑a făcut urât în poporul său Israel, și‑mi va fi slujitor pentru totdeauna.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/27-99cf90aca10e7273cacec34809e25a12.mp3?version_id=126—

1 În acele zile, filistenii și‑au adunat oștirile pentru război ca să lupte împotriva lui Israel.

Achiș i‑a zis lui David:

– Fii sigur că tu și oamenii tăi veți ieși cu mine în tabără.

2 David i‑a zis lui Achiș:

– În felul acesta vei ști ceea ce poate face robul tău.

Achiș i‑a zis lui David:

– Tocmai de aceea te voi pune păzitorul capului meu în toate zilele.

Saul, la vrăjitoarea din En‑Dor

3 Samuel murise. Tot Israelul îl jelise și îl înmormântase în cetatea sa, în Rama. Saul îndepărtase din țară pe cei care întreabă duhurile morților șipe cei care cheamăspiritele.

4 Filistenii s‑au adunat și au venit ca să‑și așeze tabăra la Șunem. Saul a adunat tot Israelul și și‑au așezat tabăra la Ghilboa.

5 Când Saul a văzut tabăra filistenilor s‑a temut și i‑a tremurat inima foarte tare.

6 Saul L‑a întrebat peDomnul, însăDomnulnu i‑a răspuns nici prin vise, nici prin Urimși nici prin profeți.

7 Atunci Saul le‑a zis slujitorilor săi:

– Căutați‑mi o femeie care întreabă duhurile morților, ca să merg la ea și s‑o întreb.

Slujitorii săi i‑au răspuns:

– Iată, în En‑Dor se află o femeie care întreabă duhurile morților.

8 Saul s‑a deghizat, s‑a îmbrăcat cu alte haine și a plecat însoțit de doi bărbați. Au ajuns la femeie noaptea și el i‑a zis:

– Prevestește‑mi, te rog, viitorul și ridică pentru mine duhul unui mort, și anume pe acela pe care ți‑l voi spune.

9 Femeia i‑a zis:

– Iată, tu știi ce a făcut Saul, cum a nimicit din țară pe cei care întreabă duhurile morților șipe cei care cheamăspiritele. De ce întinzi o cursă vieții mele ca să fiu omorâtă?

10 Saul i‑a jurat peDomnul, zicând:

– Viu esteDomnulcă nu vei fi pedepsită pentru lucrul acesta.

11 Femeia l‑a întrebat:

– Pe cine vrei să ridic pentru tine?

El a răspuns:

– Ridică‑l pentru mine pe Samuel.

12 Când l‑a văzut femeia pe Samuel, a scos un țipăt puternic și i‑a zis lui Saul:

– De ce m‑ai înșelat? Tu ești Saul.

13 Regele i‑a zis:

– Nu te teme. Ce vezi?

Femeia i‑a zis lui Saul:

– Văd o ființă dumnezeiască ridicându‑se din pământ.

14 El a întrebat‑o:

– Cum este înfățișarea lui?

Ea a zis:

– Un om bătrân se ridică și este învelit cu o mantie.

Saul și‑a dat seama că acesta era Samuel și s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat.

15 Samuel i‑a zis lui Saul:

– Pentru ce m‑ai tulburat ridicându‑mă?

Saul i‑a răspuns:

– Mă aflu într‑un mare necaz. Filistenii luptă împotriva mea, iar Dumnezeu S‑a îndepărtat de mine. Nu mi‑a mai vorbit nici prin profeți și nici prin vise. Atunci te‑am chemat pe tine ca să‑mi arăți ce să fac.

16 Dar Samuel i‑a zis:

– DacăDomnulS‑a îndepărtat de tine și ți‑a devenit dușman, de ce mă mai întrebi pe mine?

17 Domnula împlinit ceea ce spusese prin mine: a rupt regatul din mâna ta și l‑a dat semenului tău, lui David.

18 Pentru că nu ai ascultat de glasulDomnuluiși nu i‑ai făcut pe amalekiți să simtă mânia Lui cea aprigă, de aceeaDomnulîți face astăzi lucrul acesta.

19 Mai mult,Domnulîl va da pe Israel împreună cu tine în mâna filistenilor. Și astfel, mâine, tu și fiii tăi veți fi cu mine. De asemenea,Domnulva da tabăra lui Israel în mâna filistenilor.

20 Îndată Saul a căzut la pământ, cât era de lung, plin de teamă din cauza cuvintelor lui Samuel. Nu mai era nicio putere în el, căci nu mâncase nimic toată ziua și toată noaptea.

21 Femeia a venit la Saul și, văzând că era atât de îngrozit, i‑a zis:

– Iată, roaba ta a ascultat de glasul tău. Mi‑am pus viața în pericol și am ascultat cuvintele pe care mi le‑ai spus.

22 Acum, te rog, ascultă și tu de glasul roabei tale și dă‑mi voie să‑ți pun înainte o bucată de pâine. Să mănânci ca să prinzi putere pe când vei porni la drum.

23 Saul n‑a vrut să mănânce, însă slujitorii săi, împreună cu femeia, au stăruit de el până i‑a ascultat. Și astfel el s‑a ridicat de la pământ și s‑a așezat pe pat.

24 Femeia avea la casa ei un vițel îngrășat în grajd. Ea l‑a tăiat în grabă, apoi a luat făină, a frământat‑o și a copt azime.

25 Le‑a pus înaintea lui Saul și a slujitorilor săi, iar ei au mâncat. Apoi s‑au ridicat și au plecat chiar în noaptea aceea.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/28-aaf1255d8700c5a5a54ce7dd24d8d704.mp3?version_id=126—

Pregătirea filistenilor pentru război

1 Filistenii și‑au adunat toate trupele la Afek, în timp ce Israel și‑a așezat tabăra în apropiere de izvorul care se află în Izreel.

2 Domnitorii filistenilor mărșăluiau cu sutele și miile lor, iar David cu oamenii lui mărșăluiau în urmă, cu Achiș.

3 Conducătorii filistenilor însă au zis:

– Ce caută evreii aceștia aici?

Achiș le‑a răspuns:

– Nu este acesta David, slujitorul lui Saul, regele lui Israel, care a fost cu mine aceste zile și acești ani și în care nu am găsit nimic greșit, din ziua venirii lui și până în ziua aceasta?

4 Dar conducătorii filistenilor s‑au mâniat pe el și i‑au zis:

– Trimite‑l pe omul acesta înapoi! Să se întoarcă în locul pe care i l‑ai stabilit, ca nu cumva să se coboare cu noi în luptă și să ne devină dușman în timpul luptei. Cum ar putea acesta să se facă din nou plăcut stăpânului său? Oare nu cu capetele acestor oameni?

5 Nu este acesta David, despre care cântau în timpul dansurilor, zicând:

„Saul a ucis miile lui,

iar David zecile lui de mii?“

6 Achiș l‑a chemat pe David și i‑a zis:

– Viu esteDomnulcă ai fost drept și‑mi place când ieși și vii împreună cu mine în tabără. Nu am găsit în tine nimic rău din ziua venirii tale la mine și până astăzi, însă nu ești pe placul domnitorilor.

7 Întoarce‑te acum și mergi în pace, pentru ca să nu faci ceva care să nu placă domnitorilor filistenilor.

8 Însă David i‑a răspuns lui Achiș:

– Dar ce am făcut? Ce ai găsit în robul tău, începând din ziua în care am venit în prezența ta și până în ziua aceasta, încât să nu merg să lupt împotriva dușmanilor stăpânului meu, regele?

9 Achiș i‑a răspuns:

– Știu că în ochii mei ești atât de plăcut ca un înger al lui Dumnezeu. Totuși, conducătorii filistenilor au zis: „Să nu vină cu noi în luptă!“

10 Prin urmare, scoală‑te dis‑de‑dimineață împreună cu slujitorii stăpânului tău, care au venit cu tine. Și după ce vă sculați dis‑de‑dimineață, plecați de îndată ce se luminează.

11 David și oamenii lui s‑au sculat dis‑de‑dimineață ca să plece și să se întoarcă în țara filistenilor, iar filistenii s‑au suit la Izreel.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/29-9c4e1818dbbd0a0eb4bc2bb11843d7c8.mp3?version_id=126—

David îi învinge pe amalekiți

1 Când David și oamenii săi au sosit a treia zi la Țiklag, amalekiții invadaseră Neghevulși Țiklagul. Ei atacaseră Țiklagul și îi dăduseră foc.

2 Au luat captive femeile și pe toți aceia care se aflau în cetate, de la copii până la bătrâni. N‑au omorât pe nimeni, ci doar i‑au luat cu ei și au plecat.

3 Când David și oamenii lui au ajuns la cetate, au găsit‑o arsă, iar pe soțiile, pe fiii și pe fiicele lor – luați captivi.

4 David și oamenii care erau cu el au plâns până ce n‑au mai avut putere să plângă.

5 Au fost luate captive și cele două soții ale lui David: Ahinoam din Izreel și Abigail,fostasoție a lui Nabal, din Carmel.

6 David era într‑o mare strâmtorare, deoarece poporul vorbea să‑l omoare cu pietre. Căci tot poporul avea sufletul amărât, fiecare pentru fiii și fiicele lui. Însă David s‑a întărit înDomnul, Dumnezeul lui.

7 David i‑a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelek:

– Adu‑mi, te rog, efodul!

Abiatar a adus efodul la David.

8 David L‑a întrebat peDomnul, zicând:

– Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge?

El i‑a răspuns:

– Urmărește‑o, căci sigur o vei ajunge și sigur vei salvatotul.

9 David a plecat cu cei șase sute de bărbați care erau cu el. Ei au ajuns la uedulBesor, unde s‑au oprit cei ce rămâneau în urmă.

10 David a continuat să‑i urmărească cu patru sute de bărbați. Dar două sute de bărbați, care erau prea obosiți să traverseze uedul Besor, s‑au oprit.

11 Au găsit un egiptean pe câmp și l‑au adus la David. I‑au dat pâine și el a mâncat; apoi i‑au dat apă.

12 I‑au dat o bucată dintr‑o turtă de smochine și două mănunchiuri de stafide. După ce a mâncat, i‑au revenit puterile căci nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți.

13 David l‑a întrebat:

– Al cui ești și de unde vii?

Tânărul a răspuns:

– Sunt egiptean și sunt robul unui amalekit. Stăpânul meu m‑a părăsit în urmă cu trei zile pentru că m‑am îmbolnăvit.

14 Am invadat Neghevulcheretiților, pe cel al lui Iuda și Neghevul lui Caleb și am dat foc Țiklagului.

15 Atunci David l‑a întrebat:

– Poți să mă duci până la această ceată?

El a răspuns:

– Jură‑mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și că nu mă vei preda în mâna stăpânului meu, și atunci te voi duce la ceata aceasta.

16 L‑a dus acolo și iată că aceștia erau răspândiți pe toată fața pământului, mâncând, bând și chefuind datorită marii prăzi pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda.

17 David i‑a atacat din amurg până în seara zilei următoare. N‑a scăpat niciun bărbat dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile și au fugit.

18 David a salvat tot ceea ce luaseră amalekiții și le‑a eliberat și pe cele două soții ale lui.

19 Nu le lipsea nimic, nici tânăr, nici bătrân, nici fii, nici fiice, nimic din pradă, nimic din ceea ce li se luase. David a adus înapoi totul.

20 David a luat toate oile și vitele.Oamenii luimergeau în fruntea acestei turme și spuneau: „Aceasta este prada lui David.“

21 David a ajuns la cei două sute de bărbați care fuseseră prea obosiți pentru a‑l urma și care fuseseră lăsați la uedul Besor. Aceștia au ieșit în întâmpinarea lui David și a poporului care era cu el. David s‑a apropiat de ei și i‑a salutat.

22 Toți oamenii răi și de nimic dintre cei care merseseră cu David au zis:

– Pentru că n‑au mers împreună cu noi, nu le vom da din prada pe care am recuperat‑o. Fiecare însă poate să‑și ia soția și copiii și să plece.

23 Dar David le‑a zis:

– Să nu faceți așa, fraților, cu ceea ce ne‑a datDomnul, căci El ne‑a păzit și a dat în mâinile noastre ceata de jefuitori care venise împotriva noastră.

24 Oricum, cine are să vă asculte în privința aceasta? Aceeași parte o vor avea și cei care au coborât la luptă și cei care au rămas la bagaje. Toți vor împărți la fel.

25 Așa a fost începând din ziua aceea. David a făcut din aceasta o hotărâre și o lege în Israel până în ziua aceasta.

26 David a sosit la Țiklag și a trimiso partedin pradă bătrânilor lui Iuda, prietenii săi, zicând: „Iată pentru voi o binecuvântare din prada luată de la dușmaniiDomnului.“

27 A trimis apoi șicelor din Betel, celor din Ramot-Negev, celor din Iatir,

28 celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eștemoa,

29 celor din Racal, celor din cetățile ierahmeeliților și celor din cetățile cheniților,

30 celor din Horma, celor din Bor‑Așan și celor din Atac,

31 celor din Hebron și celor din toate locurile pe care le‑a cutreierat David și oamenii săi.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/30-ecc4837a67a3b0eab7e46fae02208b0f.mp3?version_id=126—