Category: 1 Samuel

Saul îi învinge pe amoniți și este confirmat drept rege

1 Amonitul Nahaș s‑a suit și și‑a așezat tabăra împotriva Iabeșului Ghiladului.

Atunci toți bărbații din Iabeș i‑au zis lui Nahaș:

– Încheie cu noi un legământ, iar noi îți vom sluji.

2 Dar Nahaș, amonitul, le‑a răspuns:

– Voi încheia un legământ cu voi doar dacă mă lăsați să vă scot la toți ochiul drept, aruncând în acest fel dispreț asupra întregului Israel.

3 Bătrânii Iabeșului i‑au zis:

– Lasă‑ne un răgaz de șapte zile, ca să trimitem mesageri în tot teritoriul lui Israel, iar dacă nu va fi nimeni care să ne izbăvească, vom ieși la tine.

4 Când au sosit mesagerii în Ghiva lui Saul și au spus aceste cuvinte în auzul poporului, tot poporul și‑a ridicat glasul și a plâns.

5 Saul tocmai se întorcea de la câmp în urma vitelor și a întrebat: „Ce s‑a întâmplat cu poporul de plânge?“

Atunci ei i‑au povestit despre mesajul bărbaților din Iabeș.

6 Când a auzit Saul aceste cuvinte, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, iar acesta s‑a aprins de mânie.

7 A luat o pereche de boi, i‑a tăiat în bucăți și a trimis bucățile, prin mesageri, în toate teritoriile lui Israel, zicând: „Așa se va face cu boii oricui nu îl urmează pe Saul și pe Samuel.“ GroazaDomnuluia intrat în popor, astfel că ei au ieșit la luptă ca un singur om.

8 Când Saul i‑a numărat la Bezek, fiii lui Israel erau trei sute de mii, iar bărbații lui Iuda erau treizeci de mii.

9 Atunci le‑a zis mesagerilor care au venit: „Așa să spuneți bărbaților din Iabeșul Ghiladului: «Mâine, când va dogori soarele, veți fi izbăviți!»“ Când au sosit mesagerii și le‑au spus aceste lucruri bărbaților din Iabeș, aceștia s‑au bucurat.

10 Bărbații din Iabeș au zis: „Mâine vom ieși la voi și ne veți face tot ceea ce credeți că este bine.“

11 În ziua următoare, Saul a împărțit oamenii în trei cete. În timpul străjii de dimineațăau pătruns în tabăra lui Amon și i‑au ucis până la arșița zilei. Cei care au supraviețuit s‑au împrăștiat, astfel încât n‑au mai fost lăsați împreună nici măcar doi dintre ei.

12 Atunci poporul i‑a zis lui Samuel:

– Care au fost cei ce n‑au vrut ca Saul să domnească peste noi? Aduceți‑i la noi pe acești oameni, ca să‑i omorâm.

13 Dar Saul a zis:

– Niciun om nu va fi dat la moarte în această zi, pentru că astăziDomnull‑a izbăvit pe Israel.

14 Atunci Samuel a zis poporului:

– Să mergem la Ghilgal și să reafirmăm acolo monarhia.

15 Astfel, tot poporul s‑a dus la Ghilgal și l‑au încoronat pe Saul în prezențaDomnului. Au adus acolo jertfe de paceînainteaDomnuluiși s‑au bucurat foarte mult, atât Saul, cât și toți bărbații lui Israel.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/11-16cbb0a085fb20d3e354038c81ff7890.mp3?version_id=126—

Discursul de bun‑rămas al lui Samuel

1 Samuel a zis întregului Israel:

– Iată, am ascultat tot ceea ce mi‑ați cerut și am pus astfel un rege peste voi.

2 Acum, iată regele care va merge înaintea voastră! Cât despre mine, eu am îmbătrânit și am încărunțit, iar fiii mei se află aici cu voi. Am fost conducătorul vostru din tinerețea mea și până în ziua aceasta.

3 Iată‑mă! Mărturisiți acum împotriva mea înainteaDomnuluiși înaintea unsului Său! Cui i‑am luat boul sau cui i‑am luat măgarul? Pe cine am asuprit sau pe cine am chinuit? Din mâna cui am primit mită ca să închid ochii în privința lui? Spuneți‑mi și vă voi da înapoi.

4 Ei au zis:

– Nu ne‑ai asuprit, nu ne‑ai chinuit și n‑ai luat nimic din mâna nimănui.

5 Atunci el le‑a zis:

–Domnuleste martor împotriva voastră și unsul Său este martor în ziua aceasta că nu m‑ați găsit vinovat cu nimic.

Ei au răspuns:

– El este martor.

6 Samuel a zis poporului:

–Domnuleste Cel Care i‑a ales pe Moise și pe Aaron și Care i‑a scos pe părinții voștri din țara Egiptului.

7 Acum rămâneți aici ca să vă confrunt, înainteaDomnului, cu toate faptele drepte pe care le‑a făcut El pentru voi și pentru părinții voștri.

8 După ce Iacov a intrat în Egipt, părinții voștri au strigat cătreDomnul, iarDomnuli‑a trimis pe Moise și pe Aaron care i‑au scos din Egipt și i‑au adus să locuiască în locul acesta.

9 Dar ei L‑au uitat peDomnul, Dumnezeul lor, astfel că El i‑a vândut în mâinile lui Sisera, conducătorul oștirii Hațorului, în mâinile filistenilor și ale regelui Moabului, care au luptat împotriva lor.

10 Ei au strigat cătreDomnul, zicând: „Am păcătuit căci L‑am părăsit peDomnulși am slujitbaalilorșiaștoretelor. Dar acum, eliberează‑ne din mâna dușmanilor noștri și Îți vom sluji Ție.“

11 ȘiDomnuli‑a trimis pe Ierub-Baal, pe Bedan, pe Iefta și pe Samuel și v‑a eliberat din mâna dușmanilor din jurul vostru, astfel încât ați locuit în siguranță.

12 Dar când ați văzut că Nahaș, regele fiilor lui Amon, se îndreaptă împotriva voastră, deșiDomnul, Dumnezeul vostru, vă era Împărat, mi‑ați zis: „Nu, ci să domnească un rege peste noi!“

13 Iată deci regele pe care l‑ați ales și pe care l‑ați cerut.Domnula pus peste voi un rege.

14 Dacă vă veți teme deDomnulși Îi veți sluji, dacă veți asculta de glasul Său și nu vă veți răzvrăti împotriva porunciiDomnului, Îl veți urma peDomnul, Dumnezeul vostru, atât voi, cât și regele care a fost pus să domnească peste voi.

15 Dar dacă nu veți asculta de glasulDomnuluiși vă veți împotrivi porunciiDomnului, atunci mânaDomnuluiva fi împotriva voastră, așa cuma fostîmpotriva părinților voștri.

16 Rămâneți în continuare aici și priviți acest mare lucru pe careDomnulîl va face înaintea ochilor voștri.

17 Nu este astăzi seceratul grâului? Am să chem peDomnulși El va trimite tunet și ploaie. Atunci veți înțelege că ați făcut un mare rău în ochiiDomnului, cerând pentru voi un rege.

18 Samuel L‑a chemat peDomnul, iarDomnula trimis tunet și ploaie în ziua aceea. Atunci întregul popor s‑a temut foarte tare deDomnulși de Samuel.

19 Tot poporul i‑a zis lui Samuel:

– Roagă‑teDomnului, Dumnezeul tău, pentru slujitorii tăi, ca să nu murim, căci am adăugat la toate păcatele noastre și răul de a cere pentru noi un rege.

20 Samuel a răspuns poporului:

– Nu vă temeți! Ați făcut tot răul acesta, dar să nu vă întoarceți din a‑L urma peDomnulși din a‑I slujiDomnuluicu toată inima voastră.

21 Nu vă duceți după lucruri deșarte, care nu vă aduc niciun folos și nici nu vă eliberează deoarece sunt lucruri deșarte.

22 Domnulnu‑Și va părăsi poporul datorită Numelui Său cel mare, căci El a găsit plăcere în a face din voi poporul Său.

23 În ce mă privește, departe de mine să păcătuiesc împotrivaDomnuluiîncetând să mă rog pentru voi. De asemenea, vă voi învăța calea cea bună și dreaptă.

24 Numai să vă temeți deDomnulși să‑I slujiți cu credincioșie, din toată inima voastră, căci vedeți ce lucruri mari a făcut pentru voi.

25 Dar dacă veți continua să faceți răul, veți fi spulberați, atât voi, cât și regele vostru.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/12-dc1af16460696fba46f679591cdd7493.mp3?version_id=126—

Saul nesocotește Legea și este lepădat

1 Saul era în vârstă detreizecide ani când a ajuns rege și a domnit timp depatruzeciși doi de ani peste Israel.

2 Saul și‑a ales trei mii de bărbați din Israel: două mii erau cu el în Micmaș și pe muntele Betelului, iar o mie erau cu Ionatan în Ghiva lui Beniamin. Pe ceilalți din popor i‑a trimisacasă, pe fiecare la cortul lui.

3 Ionatan a învins garnizoana filistenilor care se afla la Gheva, iar filistenii au aflat lucrul acesta. Atunci Saul a pus să se sufle din trâmbițăîn toată țara, zicând: „Să audă evreii!“

4 Și s‑a auzit în tot Israelul că Saul a învins garnizoana filistenilor și că Israel a ajuns de nesuferit pentru filisteni. Poporul a fost chemat să i se alăture lui Saul la Ghilgal.

5 Filistenii s‑au adunat ca să lupte cu Israel. Erau treizeci de mii de care și șase mii de călăreți, un popor atât de numeros cât nisipul de pe malul mării. S‑au suit și și‑au așezat tabăra la Micmaș, la răsărit de Bet‑Aven.

6 Când bărbații lui Israel s‑au văzut la strâmtorare (căci poporul lor era în impas) s‑au ascuns în peșteri, în tufișuri, printre stânci, în cripte și în puțuri.

7 Unii dintre evrei chiar au trecut Iordanul înspre regiunile Gad și Ghilad.

Saul se afla încă la Ghilgal și tot poporul de lângă el tremura.

8 El a așteptat șapte zile, timpulhotărâtde către Samuel. Dar pentru că Samuel nu venea la Ghilgal, poporul se împrăștia de lângă Saul.

9 Atunci Saul a zis: „Aduceți la mine arderea‑de‑tot și jertfele de pace.“ Și a jertfit arderea‑de‑tot.

10 Tocmai în momentul în care termina de adus arderea‑de‑tot, a sosit și Samuel. Saul i‑a ieșit în întâmpinare ca să‑l salute.

11 Samuel a zis:

– Ce‑ai făcut?

Saul a răspuns:

– Când am văzut că poporul se împrăștie de lângă mine, că tu nu vii la timpul hotărât și că filistenii sunt adunați la Micmaș,

12 mi‑am zis: „Filistenii vor înainta împotriva mea la Ghilgal, iar eu încă nu am căutat fațaDomnului.“ De aceea am îndrăznit să jertfesc eu arderea‑de‑tot.

13 Samuel i‑a zis lui Saul:

– Ai lucrat ca un nebun și nu ai păzit porunca pe care ți‑o dăduseDomnul, Dumnezeul tău. Dacă ai fi ascultat,Domnulți‑ar fi întărit pentru totdeauna domnia peste Israel.

14 Acum însă domnia ta nu va mai dăinui.DomnulȘi‑a găsit un om după inima Lui și l‑a rânduit să fie conducătorul poporului Său. Și aceasta fiindcă nu ai păzit ce‑ți porunciseDomnul.

15 Samuel s‑a ridicat și s‑a suit din Ghilgal la Ghiva lui Beniamin. Saul a numărat oamenii care erau cu elși au ieșitîn jur de șase sute de bărbați.

Lipsa armelor în Israel

16 Saul și Ionatan, fiul său, și poporul care era cu ei au rămas la Ghiva, în Beniamin, în timp ce filistenii și‑au așezat tabăra la Micmaș.

17 Din tabăra filistenilor au ieșit trei cete de năvălitori ca să distrugă. O ceată a luat‑o pe drumul spre Ofra, în regiunea Șual,

18 o alta a luat‑o pe drumul spre Bet‑Horon, iar ultima – pe drumul spre hotarul care duce în valea Țeboim, spre pustie.

19 În toată țara lui Israel nu se găsea niciun fierar deoarece filistenii ziseseră: „Să nu cumva să‑și facă evreii săbii sau sulițe!“

20 Prin urmare, tot Israelul cobora la filisteni ca să‑și ascută fierul pentru plug, sapa, toporul și secera.

21 Prețul era de un pimpentru ascuțirea fierului de plug și a sapei și de o treime dintr‑un șechelpentru ascuțirea furcii, a toporului și a vârfului care se fixa pe țepușa pentru mânat boii.

22 De aceea, în ziua luptei, niciunul din oamenii care erau cu Saul și cu Ionatan nu avea o sabie sau o suliță în mână. Numai Saul și fiul său Ionatan aveau.

Fapta de vitejie a lui Ionatan

23 O unitate filisteană a înaintat și s‑a așezat în trecătoare, la Micmaș.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/13-2aec94e1fd69f873feac1a5bc457b6ec.mp3?version_id=126—

1 Într‑o zi, Ionatan, fiul lui Saul, i‑a zis tânărului care‑i ducea armele: „Vino să pătrundem până la garnizoana filistenilor, care se află de cealaltă parte!“ Tatălui său însă nu i‑a spus nimic.

2 În acest timp, Saul se afla la marginea cetății Ghiva, sub rodiul din Migron, iar cei care se aflau cu el erau în număr de aproape șase sute de bărbați.

3 Se afla acolo și Ahia, care purta un efod. El era fiul lui Ahitub și fratele lui I‑Kabod, fiul lui Fineas, nepotul lui Eli, preotulDomnuluide la Șilo. Poporul nu știa însă că Ionatan plecase.

4 Între trecătorile prin care căuta Ionatan să treacă la garnizoana filistenilor se afla un colț de stâncă de o parte și un colț de stâncă de cealaltă parte. Numele unuia era Boțeț, iar al celuilalt era Seneh.

5 Unul dintre ele se afla în partea de nord, spre Micmaș, iar celălalt în partea de sud, spre Gheva.

6 Ionatan i‑a zis tânărului care‑i ducea armele:

– Vino să pătrundem până la garnizoana acestor necircumciși! Poate căDomnulva lucra pentru noi, căci nimic nu‑L împiedică peDomnulsă izbăvească fie prin mulți, fie prin puțini.

7 Cel ce‑i ducea armele i‑a răspuns:

– Fă tot ceea ce ai pe inimă. Iată că sunt alături de tine în ceea ce ai de gând să faci.

8 Ionatan a zis:

– Ne vom îndrepta spre bărbații aceia și ne vom arăta lor.

9 Dacă ne vor zice: „Așteptați până vom ajunge noi la voi!“, atunci vom rămâne acolo unde suntem și nu vom urca la ei.

10 Dar dacă ne vor zice: „Suiți‑vă la noi!“, atunci ne vom sui, fiindcăDomnulîi dă în mâinile noastre. Acesta să ne fie semnul.

11 Așadar, s‑au arătat amândoi garnizoanei filistene, iar filistenii au zis: „Iată! Evreii ies din vizuinile în care s‑au ascuns!“

12 Bărbații din garnizoană au strigat către Ionatan și către cel ce‑i ducea armele, zicând: „Suiți‑vă la noi ca să vă arătăm ceva!“ Atunci Ionatan i‑a spus celui ce‑i ducea armele: „Urcă‑te după mine pentru căDomnuli‑a dat în mâna lui Israel.“

13 Ionatan s‑a cățărat, folosindu‑se de mâini și de picioare, iar cel ce‑i ducea armele îl urma. Filistenii cădeau înaintea lui Ionatan, iar cel ce‑i ducea armele venea în urma lui și‑i omora.

14 În acest prim atac, Ionatan și cel ce‑i ducea armele au ucis aproape douăzeci de bărbați pe o întindere de o jumătate de iugărde pământ.

15 Și era un tremur în tabără, pe câmpie și în tot poporul. Garnizoana și distrugătorii au tremurat și ei, iar pământul s‑a cutremurat. Era un tremur de la Dumnezeu.

16 Străjerii lui Saul, care se aflau în Ghiva lui Beniamin, s‑au uitat și iată că mulțimea se împrăștia și alerga încoace și încolo.

17 Atunci Saul le‑a zis oamenilor care erau cu el: „Numărați și vedeți cine a plecat din mijlocul nostru.“ Ei au numărat și iată că Ionatan și cel ce‑i ducea armele lipseau.

18 Saul i‑a zis lui Ahia: „Adu încoace Chivotul lui Dumnezeu!“ – pe atunci Chivotul lui Dumnezeu se afla la fiii lui Israel.

19 În timp ce Saul îi vorbea preotului, învălmășeala din tabăra filistenilor a început să fie din ce în ce mai mare. Atunci Saul i‑a zis preotului: „Retrage‑ți mâna!“

20 Apoi Saul și oamenii lui s‑au adunat și au intrat în luptă unde au găsit o mare învălmășeală deoarecefilisteniiau întors sabia, unii împotriva altora.

21 Evreii care fuseseră înainte cu filistenii și se suiseră împreună cu aceștia în tabăra lor s‑au întors și s‑au unit cu israeliții care erau cu Saul și cu Ionatan.

22 De asemenea, când toți bărbații lui Israel care se ascunseseră pe muntele lui Efraim au auzit că filistenii au fugit, au intrat și ei în luptă, urmărindu‑i.

23 În acea zi,Domnull‑a izbăvit pe Israel, iar lupta s‑a întins până dincolo de Bet‑Aven.

Viața lui Ionatan în pericol

24 Bărbații lui Israel au fost la strâmtoare în acea zi, deoarece Saul pusese un jurământ asupra poporului, zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine până seara, înainte de a mă răzbuna pe dușmanii mei.“ Astfel, niciunul dintre ei n‑a gustat mâncare.

25 Tot poporula intrat într‑o pădure unde, pe suprafața pământului, se afla miere.

26 Când a intrat poporul în pădure, iată că mierea curgea din faguri, însă nimeni nu și‑a dusmierela gură cu mânadeoarece poporul se temea din cauza jurământului.

27 Ionatan însă nu auzise jurământul cu care tatăl său legase poporul. De aceea el a întins vârful toiagului care se afla în mâna lui și l‑a înmuiat în mierea din fagure. Și‑a dus miere cu mâna la gură și ochii i s‑au luminat.

28 Atunci unul dintre bărbați i‑a zis:

– Tatăl tău a pus poporul sub un jurământ sever, zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine astăzi.“

Poporul era epuizat.

29 Atunci Ionatan a zis:

– Tatăl meu a tulburat țara. Priviți cum mi s‑au luminat ochii pentru că am gustat puțin din mierea aceasta!

30 Cât de bine ar fi fost dacă poporul ar fi mâncat astăzi din prada pe care a luat‑o de la dușmanii lui! N‑ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?

31 În ziua aceea i‑au ucis pe filisteni de la Micmaș până la Aialon. Poporul era epuizat.

32 Prin urmare, poporul s‑a năpustit asupra prăzii, au luat oi, vite și viței, le‑au înjunghiat pe pământ și le‑au mâncat cu sânge cu tot.

33 Unii i‑au spus însă lui Saul:

– Iată, poporul păcătuiește împotrivaDomnului, mâncând carnea cu sânge cu tot.

Saula spus:

– V‑ați purtat cu necredincioșie! Acum, rostogoliți până aici o piatră mare.

34 Dați de veste printre oameni să‑și aducă fiecare boul sau oaia, să le taie aici și apoi să le mănânce, ca să nu mai păcătuiască împotrivaDomnului, mâncând carne cu sânge.

Astfel, în acea noapte, fiecare și‑a adus cu el boul și l‑a tăiat acolo.

35 Saul a zidit un altarDomnului; era prima dată când zidea un altarDomnului.

36 Apoi a zis:

– Haideți să coborâm după filisteni în timpul nopții, să‑i prădăm până în zori și să nu lăsăm viu pe niciunul dintre ei.

Ei au răspuns:

– Fă tot ceea ce consideri că este bine.

Dar preotul a zis:

– Să ne apropiem aici de Dumnezeu.

37 Saul L‑a întrebat pe Dumnezeu:

– Să cobor după filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?

Însă, în acea zi, El nu i‑a răspuns.

38 Atunci Saul a zis:

– Să vină aici toți conducătorii poporului ca să descoperim ce păcat a fost săvârșit astăzi.

39 Viu esteDomnul, Care îl izbăvește pe Israel, că și dacă ar fi vorba despre fiul meu Ionatan, chiar și el va trebui să moară.

Însă nimeni din popor nu i‑a răspuns.

40 Saul a zis întregului Israel:

– Voi veți sta într‑o parte, iar eu împreună cu fiul meu Ionatan vom sta în partea cealaltă.

Poporul i‑a răspuns lui Saul:

– Fă ceea ce consideri că este bine.

41 Saul a zisDomnului, Dumnezeul lui Israel:

– Arată‑ne adevărul!

Sorțul a căzut pe Ionatan și Saul, iar poporul a scăpat.

42 Atunci Saul a zis:

– Aruncați sorțul între mine și fiul meu Ionatan.

Și sorțul a căzut pe Ionatan.

43 Saul i‑a zis lui Ionatan:

– Spune‑mi ce ai făcut.

Ionatan i‑a răspuns și a zis:

– Am gustat puțină miere cu vârful toiagului pe care‑l aveam în mână. Iată‑mă, voi muri!

44 Saul a zis:

– Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea față de minedacă nu vei muri, Ionatane!

45 Dar poporul i‑a zis lui Saul:

– Chiar trebuie să moară Ionatan, cel care a adus această mare izbăvire pentru Israel? Nicidecum! Viu esteDomnulcă nici măcar un fir de păr nu va cădea la pământ din capul lui, deoarece el a lucrat cu Dumnezeu în această zi.

Poporul l‑a salvat astfel pe Ionatan și n‑a fost omorât.

46 Saul a încetat să‑i mai urmărească pe filisteni, și filistenii s‑au retras în teritoriul lor.

Realizările și familia lui Saul

47 După ce Saul a început să domnească peste Israel, el a luptat împotriva tuturor dușmanilor săi din toate părțile: împotriva moabiților, împotriva fiilor lui Amon, împotriva edomiților, împotriva regilor din Țoba și împotriva filistenilor. În orice parte se ducea, era necruțător.

48 El a luptat vitejește și i‑a învins pe amalekiți, eliberând Israelul din mâna jefuitorilor săi.

49 Fiii lui Saul erau Ionatan, Ișvi și Malchi‑Șua. Fiica sa cea întâi născută se numea Merab, cea mică se numea Mihal,

50 iar soția lui se numea Ahinoam, fiica lui Ahimaaț. Numele conducătorului oștirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.

51 Chiș, tatăl lui Saul, și Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.

52 Cât timp a trăit Saul, a existat un război înverșunat cu filistenii și ori de câte ori Saul vedea un bărbat puternic sau curajos, îl lua cu el.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/14-088004ddfd0bd78f0e641bb083e7b829.mp3?version_id=126—

Saul, respins ca rege

1 Samuel a venit la Saul și i‑a zis: „Eu sunt cel pe care l‑a trimisDomnulsă te ungă drept rege peste poporul Său Israel. Prin urmare, ascultă mesajulDomnului.

2 Așa vorbeșteDomnulOștirilor: «Îi voi pedepsi pe amalekiți pentru ceea ce i‑au făcut lui Israel, când i s‑au împotrivit pe drum, când se suia din Egipt.

3 Du‑te deci și atacă‑i pe amalekiți. Dă spre nimiciretot ceea ce le aparține! Nu‑i cruța, ci dă la moarte bărbații și femeile, copiii și sugarii, vitele și oile, cămilele și măgarii.»“

4 Saul a adunat poporul și l‑a numărat la Telaim. Erau două sute de mii de pedestrași dintre care zece mii de bărbați din Iuda.

5 Când Saul a ajuns aproape de cetatea amalekiților, s‑a așezat la pândă, în vale.

6 Saul le‑a zis cheniților: „Duceți‑vă, plecați! Ieșiți din mijlocul amalekiților ca să nu vă nimicesc împreună cu ei, deoarece ați arătat bunătate față de toți fiii lui Israel atunci când s‑au suit din Egipt.“ Astfel, cheniții au plecat din mijlocul amalekiților.

7 Saul i‑a învins pe amalekiți de la Havila până la Șur, care se află la răsărit de Egipt.

8 L‑a prins viu pe Agag, regele amalekiților, și a dat spre nimicire tot poporul, trecându‑l prin ascuțișul sabiei.

9 Saul și poporul l‑au cruțat însă pe Agag și cele mai bune oi, vite, viței grașiși miei – tot ceea ce era mai bun. Ei n‑au dorit să le dea spre nimicire, ci au dat spre nimicire doar lucrurile care erau de disprețuit și fără valoare.

10 Atunci CuvântulDomnuluii‑a vorbit lui Samuel, zicând:

11 „Îmi pare rău că l‑am făcut pe Saul rege, pentru că s‑a abătut de la Mine și nu a împlinit poruncile Mele.“ Samuel s‑a mâhnit și a strigat cătreDomnultoată noaptea.

12 S‑a sculat dis‑de‑dimineață pentru a‑l întâlni pe Saul, însă i s‑a spus: „Saul a plecat la Carmel și iată că și‑a ridicat un monument. Apoi s‑a întors și a coborât la Ghilgal.“

13 Samuel s‑a dus la Saul, iar Saul i‑a zis:

– Fii binecuvântat deDomnul! Am împlinit poruncaDomnului.

14 Samuel i‑a răspuns:

– Atunci ce este acest behăit de oi, care ajunge la urechile mele și acest muget de vite, pe care‑l aud?

15 Saul i‑a zis:

– Le‑au adus de la amalekiți, pentru că poporul a cruțat cele mai bune oi și vite ca să le jertfeascăDomnului, Dumnezeul tău. Pe celelalte însă le‑am dat spre nimicire.

16 Samuel i‑a zis:

– Oprește‑te! Îți voi spune ce mi‑a vorbitDomnulîn noaptea aceasta.

Saul i‑a zis:

– Spune‑mi!

17 Samuel i‑a zis:

– Când erai mic în ochii tăi, nu ai devenit tu, oare, căpetenia semințiilor lui Israel?Domnulte‑a uns rege al lui Israel

18 și te‑a trimis într‑o misiune și a zis: „Du‑te și dă‑i spre nimicire pe păcătoșii aceia de amalekiți! Luptă‑te cu ei până vor fi mistuiți!“

19 De ce n‑ai ascultat de glasulDomnuluiși te‑ai aruncat asupra prăzii, făcând astfel ce este rău în ochiiDomnului?

20 Saul i‑a răspuns lui Samuel:

– Am ascultat de glasulDomnului. Am plecat în misiunea pe care mi‑a încredințat‑o și l‑am adus aici pe Agag, regele amalekiților, iar pe amalekiți i‑am dat spre nimicire.

21 Dar poporul a luat din pradă oi și vite, ce era mai bun din ceea ce trebuia dat spre nimicire, ca să le jertfeascăDomnului, Dumnezeul tău, la Ghilgal.

22 Atunci Samuel a zis:

Oare Își găseșteDomnulplăcerea în arderi‑de‑tot și în jertfe

mai mult decât în ascultare de glasul Său?

Iată, ascultarea este mai bună decât jertfele

și luarea-aminte este mai bună decât grăsimea berbecilor.

23 Căci răzvrătirea este ca păcatul divinației,

iar îngâmfarea – ca nelegiuirea și idolatria.

Pentru că ai respins CuvântulDomnului,

te‑a respins și El ca rege.

24 Saul i‑a răspuns lui Samuel:

– Am păcătuit căci am încălcat poruncaDomnuluiși n‑am ascultat de cuvintele tale. M‑am temut de popor și am ascultat de glasul lui.

25 Acum, te rog, iartă‑mi păcatul și întoarce‑te împreună cu mine pentru a mă putea închinaDomnului.

26 Samuel i‑a zis:

– Nu mă voi întoarce împreună cu tine. Pentru că ai respins CuvântulDomnuluișiDomnulte‑a respins ca rege al lui Israel.

27 În timp ce Samuel se întorcea să plece,Saull‑a apucat de marginea mantiei, iar aceasta s‑a rupt.

28 Atunci Samuel i‑a zis:

–Domnula rupt astăzi de la tine domnia peste Israel și a dat‑o unuia din semenii tăi, mai bun decât tine.

29 Tăria lui Israel nu trădează și nu Se răzgândește, căci El nu este om ca Se răzgândească.

30 Saul i‑a zis:

– Am păcătuit. Totuși, cinstește‑mă, te rog, înaintea bătrânilor poporului meu și înaintea lui Israel! Întoarce‑te cu mine ca să mă închin înainteaDomnului, Dumnezeul tău.

31 Samuel s‑a întors după Saul, iar acesta s‑a închinat înainteaDomnului.

32 Apoi Samuel a zis: „Aduceți‑l înaintea mea pe Agag, regele amalekiților.“ Agag a venit spre el încrezător, zicându‑și: „Cu siguranță că amărăciunea morții a trecut.“

33 Samuel i‑a zis lui Agag:

„După cum sabia ta a lăsat femei fără fii,

tot așa mama ta va fi lăsată fără fiu printre femei.“

Apoi l‑a tăiat pe Agag în bucăți înainteaDomnului, la Ghilgal.

34 După aceea, Samuel a plecat la Rama, iar Saul s‑a suit acasă, în Ghiva lui Saul.

35 Samuel nu l‑a mai văzut pe Saul până în ziua morții lui, însă Samuel bocea pentru Saul.DomnuluiI‑a părut rău că l‑a făcut pe Saul rege peste Israel.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/15-91d7df1bbe7d586fc59a928626d935e8.mp3?version_id=126—

David, uns drept rege al lui Israel

1 Domnuli‑a zis lui Samuel:

– Până când vei mai boci pentru Saul, de vreme ce Eu l‑am respins, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple‑ți cornul cu untdelemn și du‑te acolo unde te trimit: la Ișai, betleemitul, pentru că pe unul din fiii săi Mi l‑am ales ca rege.

2 Dar Samuel I‑a zis:

– Cum aș putea să plec? Saul va auzi lucrul acesta și mă va ucide.

Domnuli‑a răspuns:

– Să iei o juncană cu tine și să zici: „Am venit să aducDomnuluio jertfă.“

3 Invită la aducerea jertfei și pe Ișai, iar eu îți voi arăta ce să faci. Vei unge pentru Mine pe acela pe care ți‑l voi arăta.

4 Samuel a făcut ceea ce‑i spuseseDomnulși a venit la Betleem. Bătrânilor cetății le era frică să se întâlnească cu el.

Ei au întrebat:

– Vii cu pace?

5 El a răspuns:

–Da, cupace. Vin ca să aduc o jertfăDomnului. Sfințiți‑văși veniți cu mine la aducerea jertfei.

Samuel l‑a sfințit pe Ișai și pe fiii săi și i‑a invitat la aducerea jertfei.

6 Când aceștia au sosit, Samuel l‑a văzut pe Eliab și s‑a gândit: „Cu siguranță unsulDomnuluise află aici, înaintea Lui.“

7 ÎnsăDomnuli‑a zis: „Nu te uita la înfățișarea sau la înălțimea staturii lui, pentru că l‑am respins, căciDomnulnu Se uită la ceea ce se uită omul. Omul se uită la înfățișare, pe cândDomnulSe uită la inimă.“

8 Atunci Ișai l‑a chemat pe Abinadab și l‑a pus să treacă prin fața lui Samuel.

El i‑a zis:

– Nici pe acesta nu l‑a alesDomnul.

9 Apoi Ișai l‑a pus pe Șama să‑i treacă prin față, dar Samuel a zis:

– Nici pe acesta nu l‑a alesDomnul.

10 Așa i‑a pus Ișai pe șapte din fiii săi să treacă prin fața lui Samuel, însă Samuel i‑a zis lui Ișai:

–Domnulnu i‑a ales nici pe aceștia.

11 Apoi Samuel i‑a zis lui Ișai:

– Aceștia sunt toți fiii pe care îi ai?

Ișaii‑a răspuns:

– A mai rămas cel mai tânăr, dar iată că el paște turmele.

Samuel i‑a zis lui Ișai:

– Trimite după el și adu‑l, căci nu ne vom aduna în jurulmeseipână nu vine aici.

12 Ișaia trimis după el și a fost adus. El era roșcovan, cu ochi frumoși și plăcut la chip.Domnuli‑a zis luiSamuel: „Ridică‑te și unge‑l, căci el este!“

13 Samuel a luat cornul cu untdelemn și l‑a uns în mijlocul fraților lui, iar DuhulDomnuluia venit peste David, începând din ziua aceea. După toate acestea, Samuel s‑a ridicat și a plecat la Rama.

David, la curtea lui Saul

14 DuhulDomnuluiS‑a îndepărtat de la Saul, și un duh răude laDomnulîl chinuia.

15 Slujitorii lui Saul i‑au zis:

– Iată că un duh rău de la Dumnezeu te chinuie.

16 Să poruncească stăpânul nostru slujitorilor tăi, care stau înaintea ta, să caute un om care știe să cânte la liră. Atunci când duhul cel rău de la Dumnezeu va veni peste tine, el va cânta cu mâna lui și te vei simți mai bine.

17 Saul le‑a zis slujitorilor săi:

– Găsiți‑mi un om care știe să cânte bine și aduceți‑l la mine.

18 Atunci unul dintre tinerii slujitori a zis:

– Iată, l‑am văzut pe unul dintre fiii lui Ișai din Betleem, care este iscusit la cântat. Este un războinic viteaz, priceput la vorbire și cu o înfățișare plăcută, iarDomnuleste cu el.

19 Saul a trimis mesageri la Ișai, zicând:

– Trimite‑mi‑l pe David, fiul tău, cel care este cu turmele.

20 Ișai a luat un măgar încărcat cu pâine, un burduf de vin și un ied pe care le‑a trimis lui Saul prin fiul său David.

21 David a venit la Saul și s‑a înfățișat înaintea lui. Lui Saul i‑a plăcut foarte mult de David și l‑a luat să‑i poarte armele.

22 Saul a trimis la Ișai să‑i spună:

– Dă‑i voie lui David să rămână în slujba mea, pentru că a găsit bunăvoință înaintea mea.

23 Ori de câte ori venea duhul de la Dumnezeu asupra lui Saul, David lua lira și cânta. Atunci Saul avea parte de alinare, se simțea mai bine, iar duhul cel rău pleca de la el.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/16-5dcffd6009dac712c72c212c514aefc4.mp3?version_id=126—

David și Goliat

1 Filistenii și‑au strâns trupele pentru război. Ei s‑au strâns la Soco, care aparține de Iuda, și și‑au așezat tabăra între Soco și Azeka, la Efes-Damim.

2 Saul împreună cu bărbații lui Israel s‑au strâns și și‑au așezat tabăra în valea Ela. Ei s‑au așezat în linie de bătaie ca să‑i înfrunte pe filisteni.

3 Filistenii stăteau pe un deal, deoparte, iar Israel stătea pe un alt deal, de cealaltă parte, între ei aflându‑se o vale.

4 Din tabăra filistenilor a ieșit un viteaz al cărui nume era Goliat. Era din Gat și avea o înălțime de șase coți și o palmă.

5 Pe cap avea un coif de bronz și era îmbrăcat cu o platoșă din zale de bronz în greutate de cinci mii de șecheli.

6 Niște apărători din bronz îi acopereau picioarele, iar pe spate îi atârna o lance.

7 Lemnul suliței lui era ca sulul unui țesător, iar vârful ei era de șase sute de șecheli de fier.Cel ce‑i ducea scutul mergea înaintea lui.

8 Goliats‑a oprit și a strigat trupelor lui Israel așezate în linie de bătaie: „De ce ați ieșit și v‑ați aliniat pentru luptă? Oare nu sunt eu filistean, și nu sunteți voi slujitorii lui Saul? Alegeți‑vă un bărbat care să coboare la mine.

9 Dacă va fi în stare să lupte cu mine și să mă ucidă, atunci noi vom deveni robii voștri. Dacă însă eu îl voi învinge și‑l voi ucide, atunci voi veți deveni robii noștri și ne veți sluji.“

10 Apoi filisteanul a zis: „Batjocoresc în ziua aceasta trupele lui Israel! Dați‑mi un bărbat ca să ne luptăm împreună!“

11 Când Saul și tot Israelul au auzit acele cuvinte rostite de filistean s‑au înspăimântat și s‑au temut foarte tare.

12 David era fiul acelui efratit pe nume Ișai, din Betleemul lui Iuda. El avea opt fii, iar în zilele lui Saul, era bătrân, înaintat în vârstă.

13 Cei trei fii mai mari ai lui Ișai plecaseră și îl urmaseră pe Saul la război. Numele celor trei fii ai săi care plecaseră la război erau: Eliab, întâiul născut; al doilea era Abinadab; iar al treilea era Șama.

14 David era cel mai tânăr. Cei trei fii mai mari îl urmaseră pe Saul.

15 David însă pleca și se întorcea de la Saul pentru a paște turma tatălui său, la Betleem.

16 Timp de patruzeci de zile, filisteanul s‑a apropiat dimineața și seara și a stat în poziție de luptă.

17 Ișai i‑a zis fiului său David: „Ia, te rog, pentru frații tăi, efaaceasta de grâne prăjite și aceste zece pâini și du‑le repede în tabără.

18 Ia și aceste zece bucăți de brânză și du‑le căpeteniei peste mia lor. Vezi cum le merge fraților tăi și adu‑mi veștide la ei.

19 Ei se află împreună cu Saul și cu ceilalți bărbați ai lui Israel în valea Ela, unde se luptă cu filistenii.“

20 David s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a lăsat turma în grija unui paznic, a luat cu el tot ce i‑a poruncit Ișai și a plecat. Când a ajuns în tabără, armata se alinia în poziție de luptă, scoțând strigăte de război.

21 Israel și filistenii s‑au aliniat în poziții de luptă, față în față.

22 David și‑a lăsat lucrurile în grija celui ce păzea bagajele și a fugit la pozițiile de luptă. Cum a ajuns, și‑a întrebat frații de sănătate.

23 Pe când vorbea cu ei, iată că viteazul pe nume Goliat, filisteanul din Gat, a ieșit din rândurile filistenilor. El a rostit aceleași cuvinte ca mai înainte, iar David le‑a auzit.

24 Când l‑au văzut pe acel bărbat, toți bărbații lui Israel au fugit dinaintea lui, fiindu‑le foarte teamă.

25 Bărbații lui Israel au zis:

– L‑ați văzut pe acel bărbat înaintând? A înaintat ca să batjocorească pe Israel. Pe cel care‑l va omorî, regele îl va răsplăti cu mari bogății, îi va da pe fiica sa de soție și‑i va scuti familia tatălui său de dări în Israel.

26 David i‑a întrebat pe bărbații care stăteau lângă el:

– Ce i se va face celui care‑l va ucide pe acest filistean și va ridica astfel disprețul de peste Israel? Cine este acest filistean, acest necircumcis, ca să batjocorească oștirile Dumnezeului cel Viu?

27 Poporul i‑a spus despre acea promisiune, zicând:

– Așa i se va face celui care‑l va omorî.

28 Eliab, fratele lui cel mai mare, l‑a auzit vorbind cu bărbații, s‑a aprins de mânie împotriva lui David și i‑a zis:

– De ce ai venit și cu cine ai lăsat acele puține oi în pustie? Îți cunosc eu îngâmfarea și răutatea inimii. Ai venit să vezi lupta.

29 David a zis:

– Cu ce am greșit acum? Nu pot nici măcar să vorbesc?

30 După aceea, s‑a întors de la el spre un altul și l‑a întrebat același lucru. Poporul i‑a dat același răspuns ca mai înainte.

31 Cuvintele rostite de David au fost auzite și istorisite lui Saul, care a trimis după el.

32 David i‑a zis lui Saul:

– Niciun om să nu se descurajeze în inima lui din cauza acestuia. Robul tău va merge și se va lupta cu acest filistean.

33 Saul însă i‑a zis lui David:

– Nu poți să mergi împotriva acestui filistean ca să te lupți cu el, fiindcă tu ești doar un tinerel, pe când el este un războinic încă din tinerețea lui.

34 Dar David i‑a zis lui Saul:

– Robul tău era păstor la turmele tatălui său. Când venea un leu sau un urs și lua o oaie din turmă,

35 mă duceam după el, îl loveam și scăpam oaia din gura lui. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de coamă și‑l loveam până îl omoram.

36 Robul tău a omorât și leul și ursul, iar cu filisteanul acesta, cu acest necircumcis, va fi ca și cu unul dintre ei, pentru că a batjocorit oștirile Dumnezeului cel Viu.

37 David a zis:

–Domnul, Care m‑a scăpat din laba leului și a ursului, mă va scăpa și din mâna acestui filistean.

Atunci Saul i‑a zis lui David:

– Du‑te șiDomnulsă fie cu tine.

38 Saul l‑a îmbrăcat pe David cu armura sa: i‑a pus un coif de bronz pe cap și l‑a îmbrăcat cu o platoșă din zale.

39 David a legat sabia lui Saul peste armură și a încercat să meargă, deoarece nu era obișnuit cu ele. S‑a dezbrăcat însă de ele, zicându‑i lui Saul:

– Nu pot să merg cu ele, căci nu sunt obișnuit.

40 După aceea și‑a luat toiagul în mână, a ales cinci pietre netede din ued, pe care le‑a pus în buzunarul traistei sale de păstor, și‑a luat praștia și s‑a îndreptat înspre filistean.

41 Filisteanul se apropia din ce în ce mai mult de David, iar cel ce‑i ducea scutul era înaintea lui.

42 Filisteanul s‑a uitat și când l‑a văzut pe David, l‑a disprețuit, căci acesta nu era decât un tinerel roșcovan și cu înfățișare frumoasă.

43 El i‑a zis lui David:

– Sunt eu un câine de vii la mine cu toiege?

Apoi l‑a blestemat pe David în numele dumnezeilor săi.

44 Filisteanul i‑a zis lui David:

– Vino la mine și voi da trupul tău păsărilor cerului și fiarelor câmpului.

45 David i‑a zis filisteanului:

– Tu vii la mine cu sabie, suliță și lance, dar eu vin la tine în NumeleDomnuluiOștirilor, Dumnezeul oștirilor lui Israel, pe Care tu L‑ai batjocorit.

46 În ziua aceastaDomnulte va da în mâna mea, te voi lovi și‑ți voi tăia capul. Astăzi voi da păsărilor cerului și vietăților pământului cadavrele oștirii filistenilor și tot pământul va ști că Israel are un Dumnezeu.

47 Și toți cei care sunt adunați aici vor ști că nu prin sabie și prin suliță dăDomnulizbăvire. Căci lupta este aDomnului, iar El vă va da în mâinile noastre.

48 De îndată ce filisteanul a început să se apropie de David, acesta a alergat repede înspre liniile de luptă ca să‑l înfrunte.

49 David și‑a băgat mâna în traistăde unde a scos o piatră. A aruncat piatra cu ajutorul praștiei și l‑a lovit pe filistean în frunte. Piatra a pătruns în fruntea lui, iar el a căzut cu fața la pământ.

50 Astfel, cu o praștie și cu o piatră, David a fost mai tare decât filisteanul. El l‑a lovit pe filistean și l‑a ucis. David n‑a avut nici măcar o sabie în mână.

51 Apoi David a alergat și s‑a oprit lângă filistean. I‑a luat sabia, a scos‑o din teaca ei și i‑a tăiat capul cu ea. Când au văzut că viteazul lor era mort, filistenii au luat‑o la fugă.

52 Atunci bărbații lui Israel și cei ai lui Iuda s‑au ridicat, au scos un strigăt de război și i‑au urmărit pe filisteni până la intrarea într‑o vale și până la porțile Ekronului. Filistenii, răniți de moarte, au căzut pe drumul Șaarayimuluipână la Gat și la Ekron.

53 Când s‑au întors de la urmărirea filistenilor, fiii lui Israel le‑au prădat tabăra.

54 David a luat capul filisteanului și l‑a adus la Ierusalim, iar armele filisteanului le‑a dus la el în cort.

55 Când l‑a văzut Saul pe David ieșind împotriva filisteanului, l‑a întrebat pe Abner, conducătorul oștirii:

– Abner, al cui fiu este acest tânăr?

Abner i‑a răspuns:

– Viu este sufletul tău, rege, că nu știu.

56 Atunci regele i‑a zis:

– Află al cui fiu este acest tânăr.

57 Îndată ce David s‑a întors de la uciderea filisteanului, Abner l‑a luat și l‑a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul filisteanului.

58 Saul i‑a zis:

– Al cui fiu ești, tinere?

David i‑a răspuns:

– Sunt fiul robului tău Ișai din Betleem.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/17-1eb5a0101a0b90527298bcbae0cd327a.mp3?version_id=126—

David, invidiat de Saul

1 După ce David a terminat de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s‑a legat de sufletul lui David. Ionatan l‑a iubit ca pe propriul său suflet.

2 În ziua aceea, Saul l‑a ținut pe David la el și nu l‑a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său.

3 Ionatan a încheiat un legământ cu David pentru că îl iubea ca pe propriul său suflet.

4 Ionatan și‑a scos mantaua pe care o purta și i‑a dat‑o lui David.I‑a datși hainele sale de luptă, sabia sa, arcul său și cingătoarea sa.

5 David se ducea oriunde îl trimitea Saul, și reușeaîn toate. De aceea Saul l‑a pus în fruntea războinicilor. Lucrul acesta a fost plăcut atât înaintea întregului popor, cât și înaintea slujitorilor lui Saul.

6 La întoarcerea lui David de la uciderea filisteanului, în timp ce veneau ei, femeile din toate cetățile lui Israel au ieșit în întâmpinarea regelui Saul. Ele cântau cântări de bucurie și dansau în sunetul tamburinelor și al lăutelor.

7 Femeile cântau, în veselia lor, zicând:

„Saul a ucis miile lui,

iar David zecile lui de mii.“

8 Lui Saul nu i‑au plăcut aceste cuvinte și s‑a înfuriat foarte tare, zicând: „I‑au dat lui David zecile de mii, iar mie doar miile. Acum nu‑i mai lipsește decât regatul.“

9 Și din ziua aceea, Saul l‑a privit cu suspiciunepe David.

10 În ziua următoare, duhul cel răude la Dumnezeu a venit peste Saul, care profețeaînăuntrul casei sale. David cânta la liră, așa cum făcea în fiecare zi, iar Saul avea în mână o suliță.

11 Saul a aruncat sulița, gândindu‑se: „Îl voi țintui pe David de zid.“ Însă David s‑a ferit de el de două ori.

12 Lui Saul i‑a fost teamă de David pentru căDomnulera cu acesta, dar de Saul Se îndepărtase.

13 De aceea Saul l‑a îndepărtat de lângă el și l‑a pus căpetenie peste o miede oameni. David ieșea și intra în fruntea poporului.

14 El reușea în toate căile lui șiDomnulera cu el.

15 Când Saul a văzut că David reușea întotdeauna, i‑a fost frică de el.

16 Însă tot Israelul și Iuda îl iubeau pe David pentru că acesta ieșea și intra în fruntea lor.

17 Atunci Saul i‑a zis lui David:

– Iată, ți‑o voi da de soție pe Merab, fiica mea cea mare; numai să‑mi fii un luptător viteaz și să porți războaieleDomnului!

Saul însă își zicea: „Să nu fie mâna mea împotriva lui, ci să fie mâna filistenilor împotriva lui.“

18 David i‑a răspuns lui Saul:

– Cine sunt eu și cine este neamul meu, clanul tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele regelui?

19 Însă atunci când a sosit timpul ca Merab, fiica lui Saul, să‑i fie dată lui David de soție, ea a fost dată lui Adriel din Mehola.

David, ginerele lui Saul

20 Mihal,o altăfiică a lui Saul, îl iubea pe David. L‑au înștiințat pe Saul, iar lui i‑a plăcut lucrul acesta.

21 Atunci Saul și‑a zis: „I‑o voi da ca să‑i fie o cursă și astfel mâna filistenilor va fi împotriva lui.“

Saul i‑a zis lui David pentru a doua oară:

– Astăzi vei fi ginerele meu.

22 Apoi Saul le‑a poruncit slujitorilor săi:

– Vorbiți‑i lui David în taină și spuneți‑i: „Iată că regele își găsește plăcerea în tine și toți slujitorii săi te iubesc. Acceptă, așadar, să fii ginerele regelui.“

23 Slujitorii lui Saul i‑au spus aceste cuvinte lui David, dar David a zis:

– Credeți că este un lucru neînsemnat să fii ginerele regelui? Eu sunt un om sărac și de puțină însemnătate.

24 Slujitorii lui Saul l‑au înștiințat de cuvintele acestea pe care le spusese David.

25 Atunci Saul a zis: „Așa să‑i vorbiți lui David: «Regele nu dorește zestre, ci o sută de prepuțuri de‑ale filistenilor, astfel încât regele să fie răzbunat pe dușmanii lui.»“ Saul însă plănuia să‑l facă pe David să cadă în mâinile filistenilor.

26 Slujitorii luiSauli‑au spus aceste cuvinte lui David, și propunerea de a fi ginerele regelui a fost dreaptă în ochii lui David. Înainte să se împlinească vremea hotărâtă,

27 David s‑a ridicat, a plecat împreună cu oamenii săi și a ucis două sute de filisteni. A adus prepuțurile lor și le‑a dat în număr întreg regelui, ca să devină ginerele regelui. Atunci Saul i‑a dat‑o de soție pe fiica sa Mihal.

28 Când Saul a văzut și a înțeles căDomnulera cu David și că Mihal, fiica lui, îl iubea,

29 s‑a temut și mai tare de David. Saul i‑a fost dușman lui David în toate zilele.

30 Domnitorii filisteni ieșeau la război și, ori de câte ori ieșeau, David reușea mai multeisprăvidecât toți slujitorii lui Saul. Și numele lui a ajuns foarte prețuit.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/18-0769040757a05575e0061f47950ab08d.mp3?version_id=126—

David, persecutat de Saul

1 Saul a vorbit cu fiul său Ionatan și cu toți slujitorii săi să‑l omoare pe David. Însă Ionatan, fiul lui Saul, îl aprecia foarte mult pe David.

2 Prin urmare, Ionatan l‑a înștiințat pe David, zicând:

– Tatăl meu, Saul, caută să te omoare. De aceea, te rog, păzește‑te mâine dimineață și stai într‑un loc ascuns.

3 Eu voi ieși și voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care te vei afla tu. Îi voi vorbi despre tine și îți voi spune ce voi afla.

4 Ionatan l‑a vorbit de bine pe David tatălui său Saul, zicându‑i:

– Să nu păcătuiască regele împotriva robului său David, pentru că el n‑a păcătuit împotriva ta, ci dimpotrivă, faptele sale ți‑au slujit foarte bine.

5 Și‑a riscat viața atunci când l‑a ucis pe filistean, iarDomnula adus o mare victorie pentru tot Israelul. Tu ai văzut lucrul acesta și te‑ai bucurat. De ce atunci să păcătuiești împotriva unui sânge nevinovat, omorându‑l pe David fără niciun motiv?

6 Saul a ascultat de Ionatan și a jurat:

– Viu esteDomnulcă David nu va fi omorât.

7 Atunci Ionatan l‑a chemat pe David și i‑a spus toate aceste cuvinte. Apoi Ionatan l‑a adus pe David la Saul și David a fost înaintea lui ca mai înainte.

8 Între timp a izbucnit din nou războiul. David a ieșit să lupte împotriva filistenilor și le‑a provocat o înfrângere așa de mare, încât aceștia au fugit dinaintea lui.

9 Într‑o zi, pe când Saul ședea în casa lui, duhul cel răude laDomnula venit peste el. Saul ținea în mână o suliță, iar David cânta la liră.

10 Saul a încercat să‑l țintuiască pe David cu sulița de zid, însă acesta s‑a ferit de Saul, care a înfipt sulița în perete. Apoi David a fugit și a scăpat în noaptea aceea.

11 Atunci Saul a trimis niște mesageri la casa lui David ca să‑l pândească, iar dimineața să‑l omoare. Însă Mihal, soția lui David, l‑a înștiințat, zicând: „Dacă nu‑ți scapi viața în noaptea aceasta, mâine vei fi omorât.“

12 Mihal l‑a coborât pe David pe fereastră, iar acesta a fugit și a scăpat.

13 Apoi Mihal a luatterafimul, l‑a așezat în pat, i‑a pus pe cap niște păr de capră și l‑a acoperit cu o cuvertură.

14 Când Saul a trimis mesagerii să‑l captureze pe David,Mihalle‑a zis că este bolnav.

15 Dar Saul a trimis mesagerii înapoi să‑l vadă pe David, zicând:

– Aduceți‑l la mine, în patul lui, ca să‑l omor.

16 Când au intrat mesagerii, iată că în pat se aflaterafimulcu părul de capră pe cap.

17 Atunci Saul a întrebat‑o pe Mihal:

– De ce m‑ai trădat în felul acesta și l‑ai lăsat pe dușmanul meu să plece și să scape?

Mihal i‑a răspuns:

– El mi‑a zis: „Lasă‑mă să plec, altfel te omor!“

18 David a fugit și a scăpat; s‑a dus la Samuel, la Rama și i‑a spus tot ceea ce i‑a făcut Saul. Apoi, împreună cu Samuel, a plecat și a locuit la Naiot.

19 L‑au înștiințat pe Saul de lucrul acesta, zicând: „Iată, David se află la Naiot, în Rama.“

20 Atunci Saul a trimis niște mesageri să‑l prindă pe David. Dar când aceștia au văzut o ceată de profeți profețind și pe Samuel stând în fruntea lor, Duhul lui Dumnezeu a venit peste oamenii lui Saul, astfel că și ei au profețit.

21 Când i s‑a spus lui Saul lucrul acesta, a trimis alți mesageri, dar și aceștia au profețit. Saul a trimis din nou mesageri, pentru a treia oară, dar și aceștia au profețit.

22 În cele din urmă, a plecat el însuși spre Rama.

A ajuns la puțulcel mare, care se află în Secu și a întrebat:

– Unde sunt Samuel și David?

Cineva i‑a răspuns:

– Iată, sunt la Naiot, în Rama.

23 Atunci Saul s‑a îndreptat spre Naiot, în Rama. Însă Duhul lui Dumnezeu a venit și peste el, iar el și‑a continuat drumul profețind până ce a ajuns la Naiot, în Rama.

24 S‑a dezbrăcat și el de hainele sale și a profețit și el înaintea lui Samuel. A zăcut dezbrăcat toată ziua aceea și toată noaptea. De aceea se zice: „Este oare și Saul printre profeți?“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/19-576fe4970e6c26c5ac3345bb5019f99c.mp3?version_id=126—

David și Ionatan

1 David a fugit din Naiot, din Rama, a venit la Ionatan și l‑a întrebat:

– Ce am făcut? Care este nelegiuirea mea și cu ce am păcătuit împotriva tatălui tău de caută să‑mi ia viața?

2 Ionatani‑a răspuns:

– Nicidecum! Nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, nici mare, nici mic, fără să mi‑l dezvăluie. De ce ar ascunde tatăl meu lucrul acesta de mine? Nu este așa.

3 Dar David a jurat din nou și a zis:

– Tatăl tău știe foarte bine că am găsit bunăvoință înaintea tași trebuie să‑și fi zis: „Să nu știe Ionatan lucrul acesta, căci s‑ar întrista.“ Cu adevărat, viu esteDomnulși viu este sufletul tău că între mine și moarte nu este decât un pas.

4 Ionatan i‑a zis lui David:

– Voi face pentru tine orice vei spune.

5 David i‑a zis lui Ionatan:

– Iată, mâine va fi lună nouăși ar trebui să stau la masă împreună cu regele. Totuși, lasă‑mă să plec și să mă ascund în câmp până în a treia seară.

6 Dacă tatăl tău va observa lipsa mea, să‑i spui: „David m‑a rugat stăruitor să‑l las să dea o fugă până la Betleem, cetatea sa, căci se aduce acolo o jertfă anuală pentru toată familia.“

7 Dacă va zice: „Bine!“, atunci va fi pace pentru robul tău. Însă dacă se va aprinde de mânie atunci să știi că a hotărât să‑mi facă rău.

8 Prin urmare, arată bunătate față de robul tău, căci l‑ai adus pe robul tău în legământ cu tine înainteaDomnului. Iar dacă se găsește vreo nelegiuire în mine, omoară‑mă tu însuți! Pentru ce să mă mai aduci înaintea tatălui tău?

9 Ionatan i‑a zis:

– Niciodată! Dacă aș fi știut că tatăl meu a hotărât să‑ți facă rău, oare nu ți‑aș fi spus?

10 David l‑a întrebat pe Ionatan:

– Cine mă va înștiința dacă tatăl tău îți va răspunde cu asprime?

11 Ionatan i‑a răspuns:

– Vino, să ieșim pe câmp.

Și au ieșit amândoi pe câmp.

12 Ionatan i‑a zis lui David:

–Martor îmi esteDomnul, Dumnezeul lui Israel, că îl voi cerceta pe tatăl meu mâine și poimâine cam pe la ora asta. Iar dacă are gânduri bune față de David, nu voi trimite eu pe cineva la tine și nu‑ți voi dezvălui lucrul acesta?

13 Domnulsă Se poarte cu Ionatan cu toată asprimeadacă tatăl meu va dori să‑ți facă rău, iar eu nu‑ți voi dezvălui lucrul acesta și nu te voi lăsa să pleci în siguranță. ȘiDomnulsă fie cu tine așa cum a fost și cu tatăl meu.

14 Dacă voi mai trăi, să te porți cu mine cu îndurareaDomnului, ca să nu mor.

15 Să nu‑ți îndepărtezi niciodată bunătatea față de familia mea, nici chiar atunci cândDomnulva șterge de pe fața pământului pe fiecare din dușmanii lui David.

16 Ionatan a încheiatlegământcu Casa lui David. „Domnulsă ceară socoteală din mâna dușmanilor lui David!“

17 Ionatan a rostit din nou un jurământ cu David, din dragoste pentru el, căci îl iubea cu o dragoste ca pentru propriul său suflet.

18 Apoi Ionatan i‑a zis:

– Mâine este lună nouă și lipsa ta va fi observată, pentru că locul tău va fi gol.

19 Poimâine să cobori repede, să te duci la locul în care te‑ai ascuns prima oară și să stai lângă piatra Ezel.

20 Eu voi trage trei săgeți spre ea, ca și când aș trage la țintă.

21 Apoi voi trimite un băiat,spunându‑i: „Du‑te și caută săgețile!“ Dacă îi voi spune băiatului: „Iată, săgețile sunt dincoace de tine. Adu‑le încoace!“, atunci să vii, pentru că, viu esteDomnul, te afli în siguranță. Nu este niciun pericol.

22 Dacă însă îi voi spune tânărului: „Iată, săgețile sunt dincolo de tine“, atunci să pleci, pentru căDomnulte trimite.

23 Iar cu privire la ceea ce am vorbit noi, iată,Domnuleste martor între mine și tine pe vecie.

24 David s‑a ascuns în câmp. A venit luna nouă, și regele s‑a așezat la masă să mănânce.

25 Regele s‑a așezat, ca de obicei, pe scaunul său, pe scaunul de lângă perete. Ionatan s‑a ridicat, iar Abner s‑a așezat lângă Saul. Locul lui David a rămas însă gol.

26 Saul n‑a spus nimic în acea zi, pentru că se gândea că s‑a întâmplat ceva cu David. Își spunea: „El nu este curat, cu siguranță nu este curat.“

27 În ziua următoare, a doua zi a lunii noi, locul lui David era tot gol.

Atunci Saul l‑a întrebat pe fiul său Ionatan:

– De ce nu a venit fiul lui Ișai la masă, nici ieri și nici astăzi?

28 Ionatan i‑a răspuns:

– David mi‑a cerut voie să se ducă la Betleem.

29 El mi‑a zis: „Dă‑mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, iar fratele meu mi‑a poruncit să fiu acolo. Acum, dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, dă‑mi voie, te rog, să plec repede și să‑mi văd frații!“ De aceea nu a venit la masa regelui.

30 Saul s‑a aprins de mânie împotriva lui Ionatan și i‑a zis:

– Fiu defemeieușuratică și răzvrătită! Crezi că nu știu că ți‑ai ales ca prieten pe fiul lui Ișai, spre rușinea ta și spre rușinea goliciunii mamei tale?

31 Atât timp cât fiul lui Ișai trăiește pe acest pământ, nici tu și nici regatul tău nu veți fi în siguranță. Trimite deci și adu‑l la mine pentru că este vrednic de moarte!

32 Dar Ionatan i‑a răspuns tatălui său, Saul:

– Pentru ce să fie dat la moarte? Ce a făcut?

33 Atunci Saul a aruncat sulița spre el ca să‑l lovească. Astfel, Ionatan a înțeles că tatăl său era hotărât să‑l omoare pe David.

34 Ionatan s‑a ridicat de la masă, arzând de mânie, și în acea zi, a doua a lunii noi, nu a mâncat nimic, căci era trist din cauza lui David, fiindcă tatăl său îl umilise.

35 În dimineața următoare, Ionatan a ieșit la câmp pentru întâlnirea cu David. Împreună cu el era un băiețaș.

36 El i‑a zis băiatului: „Aleargă și găsește, te rog, săgețile pe care le trag.“ Băiatul a alergat, iar Ionatan a tras o săgeată dincolo de el.

37 Când băiatul a ajuns la locul în care căzuse săgeata trasă de Ionatan, acesta a strigat după el: „Nu‑i așa că săgeata este dincolo de tine?“

38 Ionatan a strigat după băiat: „Iute! Grăbește‑te! Nu te opri!“ Băiatul a strâns săgețile și s‑a întors la stăpânul său.

39 Acesta nu înțelegea nimic. Doar Ionatan și David înțelegeau ce se întâmpla.

40 Ionatan i‑a dat băiatului armele sale și i‑a zis: „Du‑te și du‑le în cetate!“

41 După ce a plecat băiatul, David s‑a ridicat din partea de suda stâncii, s‑a aruncat cu fața la pământ și s‑a închinat de trei ori. Apoi s‑au sărutat unul pe altul și au plâns împreună, dar David a plâns mai mult.

42 Ionatan i‑a zis lui David: „Mergi în pace! Să fie precum am jurat amândoi în NumeleDomnuluicând am zis: «Domnulsă fie între mine și tine și între sămânța mea și sămânța ta pe vecie.»“

ApoiDavids‑a ridicat și a plecat, iar Ionatan s‑a întors în cetate.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/20-d9e793fa867358261d2c3d1954ea03bd.mp3?version_id=126—