Category: 1 Samuel

Nașterea și consacrarea lui Samuel

1 Era un bărbat din Ramatayim-Țofim, din muntele lui Efraim, al cărui nume era Elkana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efratit.

2 El avea două soții. Numele celei dintâi era Ana, iar numele celei de‑a doua era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea.

3 În fiecare an, bărbatul acesta se suia din cetatea sa la Șilo ca să se închine și să aducă jertfeDomnuluiOștirilor. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți aiDomnului.

4 În ziua în care Elkana aducea jertfa, el dădea câte o parte soției sale, Penina, și tuturor fiilor și fiicelor ei,

5 dar Anei îi dădea o parte dublă fiindcă o iubea. ÎnsăDomnulîi închisese pântecul.

6 Potrivnica ei obișnuia s‑o necăjească, ca s‑o facă să se mânie din cauză căDomnulîi închisese pântecul.

7 Ea făcea lucrul acesta în fiecare an. Ori de câte oriAnase suia la CasaDomnului, ea o necăjea în felul acesta, iarAnaplângea și nu mâncanimic.

8 Atunci Elkana, soțul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi și nu mănânci și de ce îți este mâhnită inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“

9 Odată, după ce au mâncat și au băut ei la Șilo, Ana s‑a ridicat. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul din stâlpii porții TempluluiDomnului.

10 Ea avea sufletul amărât și s‑a rugatDomnului, plângând cu amar.

11 A făcut următorul jurământ, zicând: „Doamneal Oștirilor, dacă, într-adevăr, vei privi la întristarea slujitoarei Tale, dacă Îți vei aduce aminte de mine și n‑o vei uita pe slujitoarea Ta și dacă‑i vei da slujitoarei Tale un fiu, atunci îl voi dăruiDomnuluipentru toate zilele vieții lui, iar briciul nu va trece peste capul lui.“

12 Fiindcă ea stătea mult în rugăciune înainteaDomnului, Eli se uita cu atenție la gura ei.

13 Ana vorbea în inima ei și numai buzele i se mișcau, fără să i se audă vocea.

Atunci Eli, crezând că este beată,

14 i‑a zis:

– Femeie, cât timp vei mai fi beată? Lasă‑te de vin!

15 Ana i‑a răspuns și a zis:

– Nu, stăpâne. Sunt o femeie cu duhul întristat. N‑am băut nici vin și nici băutură tare, ci îmi vărsam sufletul înainteaDomnului.

16 Să n‑o privești pe slujitoarea ta ca pe o fiică a lui Belial, căci din prea multa mea durere și supărare am vorbit până acum.

17 Atunci Eli i‑a zis:

– Mergi în pace și Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I‑ai făcut‑o.

18 Anai‑a răspuns:

– Fie ca roaba ta să găsească bunăvoință înaintea ta!

Apoi femeia a plecat în drumul ei. Ea a mâncat, și fața ei n‑a mai fostmâhnită.

19 S‑au sculat dis‑de‑dimineață, s‑au închinat înainteaDomnului, și apoi s‑au întors acasă, în Rama. Elkana a intrat laAna, soția sa, iarDomnulȘi‑a adus aminte de ea.

20 Astfel, după o vreme, Ana a rămas însărcinată și a născut un băiat căruia i‑a pus numele Samuel, zicând: „De laDomnull‑am cerut.“

21 Soțul ei, Elkana, s‑a suit cu toată familia lui ca să aducăDomnuluijertfa anuală și ca să‑și împlinească jurământul.

22 Ana însă nu s‑a suit, ci i‑a zis soțului ei:

– După ce‑l voi înțărca pe băiat, îl voi aduce și‑l voi înfățișa înainteaDomnului, unde va locui pentru totdeauna.

23 Elkana, soțul ei, i‑a zis:

– Fă ce consideri că este bine!Rămâi până îl vei înțărca. Fie numai caDomnulsă‑Și împlinească cuvântul!

Femeia a rămas și a alăptat copilul până l‑a înțărcat.

24 După ce l‑a înțărcat, l‑a suit cu ea, împreună cu un taur de trei ani, o efăde făină și un burduf cu vin, și l‑a adus la CasaDomnului, în Șilo; copilul era mic.

25 După ce au jertfit taurul, l‑au adus pe băiat la Eli.

26 Anaa zis: „Ah, stăpâne! Viu este sufletul tău, stăpâne, că eu sunt femeia care stătea aici, lângă tine, rugându‑seDomnului.

27 Pentru acest băiat mă rugam, iarDomnulmi‑a dat ceea ce am cerut de la El.

28 De aceea îl dăruiescDomnului. Pentru toate zilele vieții lui, el va fi dăruitDomnului.“

Și s‑au închinat acoloDomnului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/1-845fba27b79577462053a09dba3b00ed.mp3?version_id=126—

Rugăciunea Anei

1 Ana s‑a rugat, zicând:

„Mi se bucură inima înDomnul,

cornulîmi este înălțat înDomnul,

iar gura mea este larg deschisă împotriva dușmanilor mei,

căci mă bucur de izbăvirea Ta.

2 Nimeni nu este sfânt caDomnul,

căci nu este niciunDumnezeuîn afară de Tine,

nu este stâncă precum Dumnezeul nostru.

3 Nu mai vorbiți cu atâta mândrie

și să nu mai iasă aroganță din gura voastră,

căciDomnuleste un Dumnezeu al cunoașterii

și Unul Care cântărește faptele.

4 Arcul celor viteji se înspăimântă,

iar cei care se împiedică sunt încinși cu putere.

5 Cei care erau sătui se închiriază pentru pâine,

iar cei care erau flămânzi înceteazăa mai flămânzi.

Cea stearpă naște șapte fii,

pe când cea care are mulți copii se ofilește.

6 Domnuldă la moarte și tot El aduce la viață;

El coboară în Locuința Morțilorși tot El ridică.

7 Domnulduce la sărăcie și tot El îmbogățește;

El coboară și tot El înalță.

8 El îl ridică din praf pe cel sărac,

și îl înalță din grămada de cenușă pe cel nevoiaș,

ca să‑i așeze la un loc cu nobilii

și să le dea drept moștenire un tron al slavei.

Căci aiDomnuluisunt stâlpii pământului

și pe ei a așezat El lumea.

9 El păzește pașii credincioșilor Săi,

însă ticăloșii vor fi reduși la tăcere în întuneric,

pentru că nu prin putere va învinge omul.

10 DușmaniiDomnuluivor fi zdrobiți;

El va tuna din ceruri împotriva lor.

Domnulva judeca marginile pământului,

va da tărie împăratului Său

și va înălța cornul unsului Său.“

11 După aceea, Elkana a plecat acasă, la Rama, iar băiatul slujeaDomnuluiîn prezența preotului Eli.

Ticăloșia fiilor lui Eli

12 Fiii lui Eli erau niște oameni de nimic. Ei nu‑L cunoșteau peDomnul.

13 Obiceiul preoților față de popor era acesta: slujitorul preotului venea, în timp ce se fierbea carnea, la fiecare om care își aducea jertfa și, ținând în mână o furculiță cu trei dinți,

14 o băga în tigaie, în cratiță, în cazan sau în oală, și tot ceea ce era apucat cu furculița, preotul lua pentru sine. În felul acesta făceau cu toți cei din Israel care veneau acolo, la Șilo.

15 Pe lângă aceasta, înainte de a arde grăsimea,slujitorul preotului venea și îi spunea omului care jertfea: „Dă pentru preot carne de fript, căci el nu va lua de la tine carne fiartă, ci doar crudă!“

16 Dacă omul îi răspundea: „Să ardem mai întâi grăsimea, iar după aceea vei lua atât cât dorești“, slujitorul îi spunea: „Chiar acum trebuie să dai! Dacă nu, voi lua cu forța!“

17 Păcatul acestor tineri era foarte mare înainteaDomnului, pentru că disprețuiau darurile de mâncare aleDomnului.

18 Samuel însă slujea înainteaDomnului; și copilul acesta era încins cu un efod de in.

19 Mama sa îi făcea în fiecare an câte o mantie mică pe care i‑o aducea atunci când se suia împreună cu soțul ei pentru a aduce jertfa anuală.

20 Eli binecuvânta pe Elkana și pe soția acestuia, zicând: „Să‑ți deaDomnulurmașidin femeia aceasta, în schimbul celui pe care ea l‑a oferitDomnului.“ Apoi ei plecau acasă.

21 Domnula cercetat‑o pe Ana, iar aceasta a rămas însărcinată și a născut trei fii și două fiice. Cât despre tânărul Samuel, el creștea în prezențaDomnului.

22 Eli era foarte bătrân. El a auzit tot ce făceau fiii lui cu întregul Israel și cum se culcau cu femeile care slujeau la intrarea Cortului Întâlnirii.

23 Eli le‑a zis: „Pentru ce faceți aceste lucruri? Am auzit despre faptele voastre rele de la întregul popor.

24 Nu, fiii mei! Nu este bine ceea ce aud zicându‑se despre voi în poporulDomnului.

25 Dacă un om păcătuiește împotriva altui om, poate Dumnezeu îi va lua apărarea. Dar dacă un om păcătuiește împotrivaDomnului, cine va interveni pentru el?“ Dar ei n‑au ascultat de glasul tatălui lor, căciDomnuldorea să‑i omoare.

26 Băiatul Samuel însă continua să crească și era plăcut atâtDomnului, cât și oamenilor.

Vestirea pedepsei împotriva familiei lui Eli

27 Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli și i‑a zis: „Așa vorbeșteDomnul: «Nu M‑am descoperit Eu familiei tatălui tău atunci când erau în Egipt, în Casa lui Faraon?

28 Nu l‑am ales pe el dintre toate semințiile lui Israel ca să fie preotul Meu, să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia și să poarte efodul înaintea Mea? Nu am dat eu familiei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc ale fiilor lui Israel?

29 De ce călcați voi în picioare jertfa și darul Meu de mâncare, pe care am poruncit să fie aduse în Locuința Mea și cum de i‑ai onorat pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, îngrășându‑vă voi înșivă din partea aleasă a fiecărui dar de mâncare adus de poporul Meu, Israel?»

30 De aceea așa vorbeșteDomnul, Dumnezeul lui Israel: «Am promis cu privire la familia ta și la familia tatălui tău că vor umbla înaintea Mea pentru totdeauna. Acum însă, ziceDomnul, departe de Minelucrul acesta! Voi cinsti doar pe cei care Mă cinstesc, însă cei care Mă disprețuiesc vor fi disprețuiți.

31 Iată că vin zilele când voi reteza puterea ta și puterea familiei tatălui tău, astfel încât nu va mai fi niciun bătrân în familia ta.

32 Vei vedea necazul LocuințeiMele. Israel va avea parte de tot binele, însă în familia ta nu va mai fi niciodată vreun bătrân.

33 Fiecăruia dintre ai tăi, pe care nu‑l voi nimici de la altarul Meu, i se vor topi ochii și i se va întrista sufletul. Toți ceilalți din casa ta vor muri în floarea vârstei.

34 Și acesta va fi pentru tine semnul care va veni asupra celor doi fii ai tăi, asupra lui Hofni și Fineas: amândoi vor muri într‑o singură zi.

35 Eu Îmi voi ridica un preot credincios care va lucra după inima Mea și după sufletul Meu. Eu Însumi îi voi ridica acestuia o Casă trainică, iar el va umbla înaintea unsului Meu pentru totdeauna.

36 Oricine va mai rămâne din familia ta va veni să se plece înaintea lui pentru o bucățică de argintși pentru o fărâmă de pâine și va zice: ‘Pune‑mă, te rog, într‑una din slujbele preoțești, ca să mănânc și eu o bucată de pâine.’»“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/2-db00423ef050af26f803111cc3d4c10d.mp3?version_id=126—

Chemarea lui Samuel

1 Tânărul Samuel slujeaDomnuluiîn prezența lui Eli. În zilele acelea, CuvântulDomnuluiera rar, iar vedeniile nu erau dese.

2 Într‑o noapte, Eli, care era acum aproape orb, stătea culcat în locul săuobișnuit.

3 Candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă, iar Samuel era culcat în TemplulDomnului, unde se afla Chivotul lui Dumnezeu.

4 Domnull‑a chemat pe Samuel, iar acesta a zis:

– Iată‑mă!

5 A alergat la Eli și a zis:

– Iată‑mă, căci m‑ai chemat.

Eli i‑a răspuns:

– Nu te‑am chemat. Întoarce‑te și culcă‑te!

El s‑a dus și s‑a culcat.

6 Domnull‑a chemat din nou pe Samuel, iar acesta s‑a sculat, s‑a dus la Eli și a zis:

– Iată‑mă, căci m‑ai chemat.

Eli însă i‑a răspuns:

– Nu te‑am chemat, fiule! Întoarce‑te și culcă‑te!

7 Samuel nu‑L cunoștea încă peDomnul, iar CuvântulDomnuluinu i se descoperise încă.

8 Domnull‑a chemat pe Samuel din nou, pentru a treia oară.

Samuels‑a sculat, s‑a dus la Eli și i‑a zis:

– Iată‑mă, căci m‑ai chemat.

Atunci Eli a înțeles căDomnulîl cheamă pe tânăr.

9 Eli i‑a zis lui Samuel:

– Du‑te și culcă‑te, iar dacă te va mai chema, să spui: „Vorbește,Doamne, căci robul Tău ascultă!“

Samuel a plecat și s‑a culcat la locul lui.

10 Domnula venit, S‑a înfățișat și l‑a chemat ca și în celelalte ocazii:

– Samuel! Samuel!

Samuel a răspuns:

– Vorbește, căci robul Tău ascultă!

11 AtunciDomnuli‑a zis lui Samuel:

– Iată, sunt gata să fac în Israel un lucru care va răsuna în urechile oricui îl va auzi.

12 În ziua aceea, voi împlini împotriva lui Eli tot ceea ce am rostit cu privire la familia lui, de la început până la sfârșit.

13 I‑am spus că voi judeca familia lui pentru totdeauna din cauza nelegiuirii de care a avut cunoștință. Căci fiii săi au atras asupra lor blestemul, iar el nu i‑a oprit.

14 De aceea jur familiei lui Eli că nelegiuirea ei nu va fi niciodată ispășită prin jertfă sau prin dar.

15 Samuel a rămas culcat până dimineața. Apoi a deschis porțile CaseiDomnului.

El se temea să‑i spună lui Eli vedenia,

16 dar Eli l‑a chemat pe Samuel și a zis:

– Samuel, fiule!

El a răspuns:

– Iată‑mă!

17 Elia zis:

– Care este cuvântul pe care ți l‑a spus El? Te rog să nu ascunzi nimic de mine! Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimeadacă vei ascunde de mine ceva din tot ce ți‑a spus!

18 Samuel i‑a istorisit tot și n‑a ascuns nimic de el.

Atunci Eli a zis:

– Acesta esteDomnul. El să facă ceea ce este bine în ochii Lui!

19 Samuel creștea, iarDomnulera cu el, nelăsând să cadă la pământ niciunul din cuvintele Lui.

20 Tot Israelul, de la Dan și până la Beer-Șeba, a recunoscut că Samuel a fost confirmat ca profet alDomnului.

21 Domnulcontinua să Se arate în Șilo, descoperindu‑i‑Se acolo lui Samuel prin CuvântulDomnului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/3-6c925deae010fd74cd88be30c76790fc.mp3?version_id=126—

Capturarea Chivotului de către filisteni

1 Cuvântul lui Samuel a ajuns la tot Israelul. Israel a ieșit la război împotriva filistenilor, așezându‑și tabăra la Eben-Ezer, în timp ce filistenii și‑au așezat tabăra la Afek.

2 Filistenii s‑au aliniat împotriva Israelului și lupta a început. Israel a fost înfrânt de către filisteni, care au ucis pe câmpul de luptă aproape patru mii de oameni.

3 Când s‑a întors poporul în tabără, bătrânii lui Israelau zis: „De ce a adusDomnulastăzi peste noi această înfrângere din partea filistenilor? Să aducem din Șilo Chivotul LegământuluiDomnului, ca să meargăcu noi și să ne izbăvească din mâna dușmanilor noștri.“

4 Poporul a trimis la Șilo și au adus de acolo Chivotul LegământuluiDomnuluiOștirilor, Care șade între heruvimi. Acolo, împreună cu Chivotul Legământului cu Dumnezeu, se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas.

5 Când a intrat Chivotul LegământuluiDomnuluiîn tabără, tot Israelul a scos un strigăt puternic, încât a răsunat pământul.

6 Auzind răsunetul strigătului, filistenii au zis: „Ce înseamnă răsunetul acestui strigăt puternic, care vine din tabăra evreilor?“

Când au aflat că sosise ChivotulDomnuluiîn tabără,

7 filistenii s‑au temut, căci ziceau că a venit Dumnezeu în tabără. Ei au zis: „Vai de noi, căci n‑a mai fost așa ceva înainte!

8 Vai de noi! Cine ne va elibera din mâna acestor dumnezei măreți? Aceștia sunt dumnezeii care i‑au lovit pe egipteni cu tot felul de plăgi în deșert.

9 Fiți tari, filistenilor! Îmbărbătați‑vă, ca nu cumva să ajungeți să le slujiți evreilor așa cum v‑au slujit ei vouă. Îmbărbătați‑vă și luptați!“

10 Astfel, filistenii s‑au luptat, iar Israel a fost înfrânt, fiecare bărbat dând bir cu fugiții. Pierderea a fost foarte mare, din Israel căzând pe câmpul de luptă treizeci de mii de pedestrași.

11 Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat, iar cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, au murit.

Moartea lui Eli

12 În aceeași zi, un beniamit a fugit de pe câmpul de luptă și a venit la Șilo. Hainele lui erau sfâșiate, iar pe cap avea țărână.

13 Când a sosit el, Eli ședea pe scaunul său, așteptând lângă drum, căci inima lui tremura din cauza Chivotului lui Dumnezeu. Când bărbatul a intrat în cetate și a dat de veste, întreaga cetate a strigat.

14 Când a auzit Eli vuietul, a zis: „Ce înseamnă vuietul acesta?“ Bărbatul a venit repede și l‑a înștiințat pe Eli.

15 Eli era în vârstă de nouăzeci și opt de ani. Ochii îi erau țepeni și nu mai putea să vadă.

16 Bărbatul i‑a zis lui Eli:

– Tocmai am sosit de pe câmpul de luptă. Astăzi am fugit de acolo.

Eli a întrebat:

– Ce s‑a întâmplat, fiule?

17 Cel care aducea veștile a răspuns:

– Israel a fugit dinaintea filistenilor, și poporul a suferit o mare înfrângere. De asemenea, cei doi fii ai tăi, Hofni și Fineas, au murit, iar Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat.

18 De îndată ce a amintit el de Chivotul lui Dumnezeu, Eli a căzut de pe scaunul său pe spate, lângă poartă, și‑a rupt gâtul și a murit, pentru că era un om bătrân și greu. Eli a judecat Israelul timp de patruzeci de ani.

19 Nora sa, soția lui Fineas, era însărcinată și urma să nască. Când a auzit ea vestea despre capturarea Chivotului lui Dumnezeu și despre moartea socrului și a soțului ei, s‑a încovoiat și a născut pentru că o apucaseră durerile nașterii.

20 În timp ce era pe moarte, femeile care stăteau lângă ea i‑au spus: „Nu te teme, căci ai născut un fiu!“ Însă ea n‑a răspuns și n‑a luat în seamă ce i se spunea.

21 L‑a numit pe copil I‑Kabod, zicând: „S‑a dus slava din Israel“ –spunea acest lucrudin cauza capturării Chivotului lui Dumnezeu și din cauza socrului și a soțului ei.

22 Ea a zis: „S‑a dus slava din Israel, căci Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/4-80648f7393fda6ee6106572a50968027.mp3?version_id=126—

Chivotului Domnului și filistenii

1 După ce au capturat Chivotul lui Dumnezeu, filistenii l‑au luat din Eben-Ezer și l‑au adus la Așdod.

2 Au luat Chivotul lui Dumnezeu și l‑au pus în templul luiDagon, așezându‑l lângă acesta.

3 Când s‑au sculat dis‑de‑dimineață, așdodiții au văzut căDagonera căzut cu fața la pământ înaintea ChivotuluiDomnului. Ei l‑au luat peDagonși l‑au pus înapoi la locul lui.

4 A doua zi, sculându‑se dis‑de‑dimineață, au văzut căDagonera din nou căzut cu fața la pământ înaintea ChivotuluiDomnului. De data aceasta, capul luiDagonși ambele sale mâini erau tăiate pe prag, numaitrunchiulrămânând din el.

5 De aceea, până în ziua aceasta, preoții luiDagonși toți cei ce intră în templul lui din Așdod nu calcă pe prag.

6 MânaDomnuluiapăsa greu asupra celor din Așdod, îngrozind și lovind cu bube Așdodul și teritoriile sale.

7 Când oamenii din Așdod au văzut ce se întâmplă, au zis: „Să nu rămână la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel căci mâna Lui apasă asupra noastră și asupra luiDagon, zeul nostru.“

8 Astfel, au chemat la o întâlnire pe toți domnitorii filistenilor și i‑au întrebat:

– Ce să facem cu Chivotul Dumnezeului lui Israel?

Ei au răspuns:

– Chivotul Dumnezeului lui Israel să fie dus la Gat!

Și au dus acolo Chivotul Dumnezeului lui Israel.

9 După ce l‑au dus acolo, mânaDomnuluia fost împotriva cetății, stârnind o panică foarte mare.Domnula lovit oamenii din cetate cu o mulțime de bube, de la copil și până la bătrân.

10 Prin urmare, au trimis Chivotul lui Dumnezeu la Ekron.

Însă când a sosit Chivotul lui Dumnezeu în Ekron, cei din Ekron au strigat, zicând: „Au adus la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare pe noi și pe poporul nostru!“

11 Astfel, ei au trimis să‑i strângă laolaltă pe toți domnitorii filistenilor și le‑au zis: „Trimiteți înapoi Chivotul Dumnezeului lui Israel, ca să se întoarcă la locul său și astfel să nu ne omoare pe noi și poporul nostru.“ Căci era o panică de moarte în toată cetatea, deoarece mânaDomnuluiapăsa foarte greu acolo.

12 Cei care nu mureau, erau loviți cu bube, iar strigătul cetății după ajutor se înălța până la ceruri.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/5-d6d2cb62ab26bdb2d871d863eb3e9f8e.mp3?version_id=126—

Repatrierea Chivotului

1 ChivotulDomnuluis‑a aflat în țara filistenilor timp de șapte luni.

2 Filistenii i‑au chemat pe preoți și pe cei care practicau divinațiași i‑au întrebat:

– Ce să facem cu ChivotulDomnului? Spuneți‑ne cu ce să‑l trimitem înapoi, la locul lui.

3 Ei le‑au răspuns:

– Dacă veți trimite înapoi Chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu‑l trimiteți gol, ci, cu orice preț, oferiți‑I un dar pentru vină. Atunci veți fi vindecați și veți ști de ce nu s‑a îndepărtat mâna Lui de peste voi.

4 Filisteniiau întrebat:

– Ce dar pentru vină să‑I oferim?

Atunci ei le‑au răspuns:

– Cinci bube de aur și cinci șoareci de aur după numărul domnitorilor filistenilor, pentru că aceeași urgie a fost atât peste voi toți, cât și peste domnitorii voștri.

5 Faceți, așadar, niște chipuri ale bubelor voastre și ale șoarecilor care vă distrug țara și dați slavă Dumnezeului lui Israel. În felul acesta, poate că El Își va ridica mâna de peste voi, de peste dumnezeii voștri și de peste țara voastră.

6 De ce să vă împietriți inimile așa cum și le‑au împietrit egiptenii și Faraon? Nu S‑a purtat El aspru cu ei, așa încât i‑au lăsat pe evrei să plece, iar aceștia au plecat?

7 Acum dar, pregătiți un car nou și două vaci care alăptează și care n‑au fost puse la jug niciodată. Înjugați vacile la car și trimiteți vițeii lor înapoi acasă.

8 Luați ChivotulDomnuluiși puneți‑l în car. Alături de el, într‑o ladă, puneți obiectele din aur pe care I le trimiteți ca dar pentru vină. Apoi trimiteți‑l și el va merge.

9 Uitați‑vă după el, iar dacă, pe drumul spre teritoriul său, se va sui spre Bet‑Șemeș, atunciDomnulne‑a făcut acest mare rău. Dacă nu, atunci vom ști că nu mâna Lui a fost cea care ne‑a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întâmplare.

10 Oamenii au făcut așa: au luat două vaci care alăptau, le‑au înjugat la car, iar pe vițeii lor i‑au închis acasă.

11 Au pus ChivotulDomnuluiîn car împreună cu lada în care erau șoarecii de aur și chipurile bubelor lor.

12 Vacile au mers direct pe drumul care duce la Bet‑Șemeș. Ele au ținut mereu același drum, mugind, și nu s‑au întors nici la dreapta, nici la stânga. Domnitorii filistenilor au mers după ele până la hotarul Bet‑Șemeșului.

13 Cei din Bet‑Șemeș tocmai secerau grâul în vale. Ei și‑au ridicat ochii, au văzut Chivotul și s‑au bucurat când l‑au văzut.

14 Carul a intrat pe câmpul lui Iosua din Bet‑Șemeș și s‑a oprit acolo. Acolo se afla o piatră mare. Ei au despicat lemnele carului și au adus vacile ca ardere‑de‑totDomnului.

15 Leviții au coborât ChivotulDomnuluiși lada de lângă el în care se aflau obiectele din aur, și le‑au pus lângă piatra cea mare. În ziua aceea, bărbații din Bet‑Șemeș au adus arderi‑de‑tot și au oferit jertfeDomnului.

16 Cei cinci domnitori ai filistenilor au văzut aceasta și s‑au întors la Ekron în aceeași zi.

17 Acestea sunt bubele din aur, pe care filistenii le‑au adusDomnuluica dar pentru vină: una pentru Așdod, una pentru Gaza, una pentru Așchelon, una pentru Gat și una pentru Ekron.

18 De asemenea, șoarecii din aur erau potrivit cu numărul tuturor cetăților filistenilor, ale celor cinci domnitori, de la cetăți fortificate până la sate și până la Marele Abel, pe care au așezat ChivotulDomnuluiși care a rămas până în ziua aceasta în câmpul lui Iosua din Bet‑Șemeș.

19 Domnuli‑a lovit pe oamenii din Bet‑Șemeș pentru că s‑au uitat în ChivotulDomnului; a lovit cincizeci de mii șaptezeci de bărbați din popor. Și poporul a bocit, căciDomnullovise poporul cu o mare urgie.

20 Atunci bărbații din Bet‑Șemeș au zis: „Cine poate sta înainteaDomnului, înaintea acestui Dumnezeu sfânt? Și la cine să se suieChivotulde la noi?“

21 Apoi au trimis mesageri locuitorilor din Chiriat-Iearim, spunând: „Filistenii au adus înapoi ChivotulDomnului. Veniți și suiți‑l la voi!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/6-cef5dd8dfb8feb8f0a0159f8585e05d6.mp3?version_id=126—

1 Oamenii din Chiriat-Iearim au venit și au luat ChivotulDomnului, ducându‑l în casa lui Abinadab, pe deal, iar pe fiul său Elazar l‑au sfințitca să aibă grijă de ChivotulDomnului.

Prima victorie a lui Israel sub conducerea lui Samuel

2 Trecuse mult timp – douăzeci de ani – de când Chivotul se afla la Chiriat-Iearim, și întreaga Casă a lui Israel se tânguia dupăDomnul.

3 Atunci Samuel a vorbit întregii Case a lui Israel, zicând:

– Dacă din toată inima voastră vă întoarceți laDomnul, atunci îndepărtați dumnezeii străini șiaștoreteledin mijlocul vostru, îndreptați‑vă inima spreDomnulși slujiți‑I numai Lui. Și El vă va elibera din mâna filistenilor.

4 Fiii lui Israel au îndepărtatbaaliișiaștoreteleși au slujit numaiDomnului.

5 Apoi Samuel a zis:

– Adunați tot Israelul la Mițpa, și eu mă voi rugaDomnuluipentru voi.

6 S‑au adunat deci la Mițpa, au scos apă și au vărsat‑o înainteaDomnului.În ziua aceea au postit și au zis acolo: „Am păcătuit împotrivaDomnului.“ Samuel îi judecape fiii lui Israel la Mițpa.

7 Filistenii au auzit că fiii lui Israel s‑au adunat la Mițpa. Atunci domnitorii filistenilor s‑au suit împotriva lui Israel.

Când fiii lui Israel au auzit lucrul acesta, s‑au temut de filisteni

8 și i‑au zis lui Samuel:

– Nu înceta să strigi pentru noi laDomnul, Dumnezeul nostru, ca să ne izbăvească din mâna filistenilor.

9 Samuel a luat un miel de lapte și l‑a adus întreg ca ardere‑de‑totDomnului. Apoi a strigat cătreDomnulpentru Israel, iarDomnuli‑a răspuns.

10 În timp ce Samuel aducea arderea‑de‑tot, filistenii se apropiau ca să se lupte cu Israel.Domnulînsă a tunat în ziua aceea cu un vuiet puternic împotriva filistenilor, aducând panică între ei, încât au fost puși pe fugă dinaintea lui Israel.

11 Bărbații lui Israel au ieșit din Mițpa, i‑au urmărit pe filisteni și i‑au ucis până în apropiere de Bet‑Car.

12 Samuel a luat atunci o piatră și a așezat‑o între Mițpa și Șen. El i‑a pus numeleEben-Ezer, zicând: „Până aiciDomnulne‑a ajutat.“

13 Astfel, filistenii au fost supuși și n‑au mai invadat teritoriul Israelului, iar mânaDomnuluia fost împotriva filistenilor cât timp a trăit Samuel.

14 Cetățile pe care filistenii le‑au capturat de la Israel, cele de la Ekron și până la Gat, au fost luate înapoi. Israel și‑a eliberat teritoriile din mâna filistenilor. În același timp, a fost pace și între Israel și amoriți.

15 Samuel a continuat să judece Israelul în toate zilele vieții lui.

16 El mergea an de an, făcând înconjurul Betelului, al Ghilgalului și al Mițpei, și judeca Israelul în toate aceste locuri.

17 Apoi se întorcea la Rama – deoarece acolo era casa lui – judecând și acolo pe Israel. Tot acolo a construit un altarDomnului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/7-6314872dca37b47fdb42f4fc19d89c24.mp3?version_id=126—

Israel cere un rege

1 Când a îmbătrânit, Samuel i‑a pus pe fiii săi drept judecătoripeste Israel.

2 Numele fiului său întâi născut era Ioel, iar numele celui de‑al doilea era Abia. Ei erau judecători la Beer-Șeba.

3 Fiii săi însă nu călcau pe urmele lui, ci umblau după câștig nedrept, luau mită și perverteau dreptatea.

4 Toți bătrânii lui Israel s‑au adunat și au venit la Samuel, la Rama,

5 zicându‑i: „Iată că tu ești bătrân, iar fiii tăi nu‑ți calcă pe urme. Acum deci, pune un rege care să domnească peste noi, așa cum au toate neamurile!“

6 Samuel a văzut ca pe un lucru rău faptul că ei au zis: „Dă‑ne un rege să domnească peste noi!“ și s‑a rugatDomnului.

7 Domnulînsă i‑a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului cu privire la tot ce‑ți va spune, pentru că nu pe tine te‑au respins, ci pe Mine M‑au respins să fiu Împărat peste ei.

8 Așa au făcut din ziua în care i‑am scos din Egipt și până în ziua aceasta: M‑au părăsit și au slujit altor dumnezei. Tot astfel îți fac și ție.

9 Ascultă‑le deci glasul, însă avertizează‑i și fă‑le cunoscute drepturile regelui care va domni peste ei.“

Drepturile regelui

10 Samuel a spus poporului, care ceruse de la el un rege, toate cuvinteleDomnului.

11 El a zis:

– Acestea vor fi drepturile regelui care va domni peste voi: îi va lua pe fiii voștri și îi va folosi la carele lui. Ei vor fi călăreții lui și vor alerga înaintea carelor sale.

12 Îi va folosi pentru sine drept căpetenii peste mii și căpetenii peste cincizeci. Îi va folosi pentru a‑i ara ogorul și pentru a‑i culege recolta, pentru a‑i face echipament de război și echipament pentru carele lui.

13 Le va lua pe fiicele voastre pentru a‑i face miresme, pentru a‑i pregăti mâncare și pentru a‑i coace.

14 Va lua partea cea mai bună din ogoarele voastre, din viile voastre și din smochinii voștri și o va da slujitorilor săi.

15 Va lua a zecea parte din rodul semințelor voastre și din viile voastre și o va da demnitarilorși slujitorilor săi.

16 Îi va lua pe robii voștri, pe roabele voastre, pe cei mai buni dintre tinerii voștri, și pe măgarii voștri și îi va folosi pentru lucrările lui.

17 Îi veți da a zecea parte din turmele voastre și îi veți fi slujitori.

18 În ziua aceea, veți striga din cauza regelui pe care vi l‑ați ales, darDomnulnu vă va răspunde în ziua aceea.

19 Dar poporul n‑a vrut să asculte de glasul lui Samuel și a zis:

– Nu, ci să fie un rege peste noi!

20 Vom fi și noi ca toate neamurile: regele nostru ne va judeca, va ieși înaintea noastră și va purta războaiele noastre.

21 Samuel, după ce a auzit toate cuvintele poporului, le‑a spus în auzulDomnului.

22 AtunciDomnuli‑a zis lui Samuel: „Ascultă de glasul lor și pune un rege peste ei.“ Samuel le‑a zis bărbaților lui Israel:

– Întoarceți‑vă fiecare în cetatea lui!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/8-7eb82161230daae635fa43150782b6a9.mp3?version_id=126—

Saul, uns drept rege al lui Israel

1 Era un om cu renume din Beniamin, al cărui nume era Chiș. El era fiul lui Abiel, fiul lui Țeror, fiul lui Behorat, fiul lui Afiah, un beniamit.

2 Omul acesta avea un fiu, al cărui nume era Saul, un tânăr chipeș și fără egal printre fiii lui Israel. Era mai înalt cu un cap decât toți ceilalți din popor.

3 Într‑o zi, măgărițele lui Chiș, tatăl lui Saul, s‑au pierdut. Atunci Chiș i‑a zis fiului său, Saul: „Ia cu tine, te rog, pe unul dintre slujitori și duceți‑vă să căutați măgărițele!“

4 Au traversat muntele lui Efraim și regiunea Șalișa fără să le găsească. După aceea, au traversat și regiunea Șaalim, însă tot nu le‑au găsit. Apoi au traversat și teritoriul lui Beniamin fără a le găsi.

5 Când au ajuns în regiunea Țuf, Saul i‑a zis slujitorului său, care era cu el:

– Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu să fie îngrijorat mai degrabă pentru noi, decât pentru măgărițe!

6 Daracestai‑a zis:

– Iată! În cetatea aceasta se află un om al lui Dumnezeu, un om respectat; tot ceea ce spune el, sigur se împlinește. Să mergem acolo acum și poate ne va spune pe ce drum să o luăm.

7 Saul i‑a răspuns slujitorului său:

– Dar dacă mergem, ce să‑i ducem acelui om? Pâinea din sacii noștri s‑a terminat și nu avem niciun dar pentru omul lui Dumnezeu. Deci ce avem?

8 Slujitorul i‑a zis din nou lui Saul:

– Iată, am găsit la mine un sfert de șechelde argint. Îl voi da omului lui Dumnezeu ca să ne spună pe ce drum să mergem.

9 Pe vremuri, în Israel, omul care mergea să‑L întrebe pe Dumnezeu zicea că merge la văzător. Căci cel care se numește astăzi profet, atunci se numea văzător.

10 Saul i‑a răspuns slujitorului său:

– Bine ai spus! Hai să mergem!

Astfel au intrat în cetatea în care se afla omul lui Dumnezeu.

11 În timp ce urcau dealul spre cetate, au întâlnit niște fete care ieșeau să scoată apă.

Ei le‑au întrebat:

– Este aici văzătorul?

12 Ele le‑au răspuns și au zis:

– Iată, este în fața voastră! Acum deci grăbiți‑vă, căci a sosit în cetate chiar astăzi, deoarece poporul aduce o jertfă pe înălțime.

13 De îndată ce veți intra în cetate, îl veți găsi chiar înainte să se urce pe înălțime ca să mănânce. Căci poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa, și doar după aceea cei poftiți mănâncă. Suiți‑vă chiar acum și‑l veți găsi.

14 Ei s‑au suit în cetate. Cum au intrat în cetate, iată că Samuel venea înspre ei, urcând către locul înalt.

15 DomnulSe descoperise lui Samuel cu o zi înainte ca Saul să vină și‑i spusese:

16 „Mâine, cam pe timpul acesta, am să trimit la tine un bărbat din teritoriul lui Beniamin. Să‑l ungi drept conducător peste poporul Meu, Israel. El va izbăvi poporul Meu din mâna filistenilor. Voi face aceasta fiindcă am privit spre poporul Meu, căci strigătul lui a ajuns până la Mine.“

17 Când Samuel l‑a văzut pe Saul,Domnuli‑a zis: „Iată bărbatul despre care ți‑am vorbit! El va domni peste poporul Meu!“

18 Saul s‑a apropiat de Samuel în dreptul porții și i‑a zis:

– Spune‑mi, te rog, unde se află casa văzătorului?

19 Samuel i‑a răspuns:

– Eu sunt văzătorul. Urcă înaintea mea pe înălțime, căci astăzi vei mânca împreună cu mine. Dimineață te voi lăsa să pleci și‑ți voi spune tot ceea ce se află în inima ta.

20 În ceea ce privește măgărițele pe care le‑ai pierdut cu trei zile în urmă, nu pune la inimăpierderealor, căci au fost găsite. Însă către cine este îndreptată toată dorința lui Israel, dacă nu către tine și către întreaga ta familie?

21 Dar Saul i‑a răspuns:

– Nu sunt eu oare un beniamit, din cea mai mică seminție din Israel? Și clanul meu nu este cel mai neînsemnat dintre toate clanurile seminției lui Beniamin? De ce îmi vorbești în felul acesta?

22 Atunci Samuel l‑a luat pe Saul și pe slujitorul său, i‑a dus în salăși i‑a așezat în fruntea celor poftiți, vreo treizeci de oameni.

23 Samuel i‑a zis bucătarului:

– Adu bucata de carne pe care ți‑am dat‑o și despre care ți‑am spus s‑o pui deoparte!

24 Bucătarul a luat coapsa cu ce era pe ea și a așezat‑o înaintea lui Saul.

Samuela zis:

– Iată, aceasta a fost păstrată pentru tine. Mănâncă, pentru că am pus‑o deoparte pentru tine de când am chemat poporul.

În ziua aceea, Saul a mâncat împreună cu Samuel.

25 După aceea au coborât de pe înălțime în cetate, iar Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperiș.

26 S‑au sculat dis‑de‑dimineață, o dată cu ivirea zorilor, iar Samuel l‑a chemat pe Saul pe acoperiș, zicând:

– Ridică‑te, căci urmează să te trimitacasă.

Saul s‑a ridicat și au ieșit afară amândoi, el și Samuel.

27 În timp ce coborau spre marginea cetății, Samuel i‑a zis lui Saul:

– Spune‑i slujitorului să treacă înaintea noastră.

Și acesta a trecut înainte.

Apoi Samuel a zis:

– Oprește‑te acum, ca să auzi de la mine Cuvântul lui Dumnezeu.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/9-acd8e35c4ba7afd8cdec19188f97a523.mp3?version_id=126—

1 Samuel a luat sticluța cu untdelemn, l‑a turnat pe capul luiSaulși i‑a dat sărutare, zicând:

– Nu te‑a unsDomnulsă fii conducător peste moștenirea Lui?

2 După ce vei pleca de la mine, vei întâlni doi bărbați lângă mormântul Rahelei, în teritoriul lui Beniamin, la Țelțah. Ei îți vor spune: „Măgărițele, pe care te‑ai dus să le cauți, au fost găsite. Tatăl tău însă nu mai este îngrijorat pentru măgărițe, ci este îngrijorat pentru voi. El întreabă: «Ce să fac pentru fiul meu?»“

3 Treci de locul acela și mergi mai departe până la stejarul din Tabor. Acolo te vor întâlni trei bărbați care se suie la Dumnezeu, la Betel. Unul dintre ei duce cu el trei iezi, altul trei pâini, iar altul un burduf cu vin.

4 Ei te vor saluta și îți vor dărui două pâini pe care le vei lua din mâna lor.

5 După aceea vei merge la Ghiva lui Dumnezeu unde se află o garnizoană de‑a filistenilor. Cum vei intra în cetate, vei întâlni un grup de profeți coborând de pe înălțime cu harfe, tamburine, flaute și lire înaintea lor, iar ei profețind.

6 DuhulDomnuluiva veni peste tine, vei profeți împreună cu ei și vei fi preschimbat într‑un alt om.

7 Când ți se vor împlini aceste semne, fă ceea ce mâinile tale vor găsi potrivit să facă, pentru căDomnuleste cu tine.

8 Coboară înaintea mea la Ghilgal. După aceea voi coborî și eu la tine ca să aduc arderi‑de‑tot și jertfe de pace. Vei aștepta șapte zile până voi veni la tine ca să‑ți fac cunoscut ce vei avea de făcut.

9 De îndată ce Saul s‑a întors cu spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i‑a dat o altă inimă și toate semnele acestea s‑au împlinit în acea zi.

10 Au ajuns la Ghiva și iată că un grup de profeți i‑a ieșit în întâmpinare. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el și el a profețit în mijlocul lor.

11 Când toți cei care‑l cunoșteau înainte au văzut că profețea împreună cu ei, au zis unul către celălalt: „Ce i s‑a întâmplat fiului lui Chiș? Este oare și Saul printre profeți?“

12 Iar un localnic a zis: „Și cine este tatăl lor?“ Astfel s‑a ajuns la următoarea zicere: „Este oare și Saul printre profeți?“

13 Când a terminat de profețit, Saul a venit pe înălțime.

14 Atunci unchiul său l‑a întrebat pe el și pe slujitorul său:

– Pe unde ați umblat?

Saul i‑a răspuns:

– În căutarea măgărițelor. Însă când am văzut că nu sunt de găsit ne‑am dus la Samuel.

15 Unchiul lui l‑a întrebat:

– Spune‑mi, te rog, ce v‑a zis Samuel?

16 Saul i‑a răspuns unchiului său:

– Ne‑a zis că măgărițele au fost găsite.

Însă nu i‑a spus nimic din ce i‑a vorbit Samuel cu privire la domnie.

Saul, desemnat oficial drept rege al lui Israel

17 Samuel a chemat poporul înainteaDomnului, la Mițpa.

18 El le‑a zis fiilor lui Israel: „Așa vorbeșteDomnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu l‑am scos pe Israel din Egipt și v‑am eliberat din mâna egiptenilor și a tuturor regatelor care vă asupreau.»

19 Voi însă Îl respingeți astăzi pe Dumnezeul vostru Care v‑a izbăvit din toate nenorocirile și necazurile voastre, zicându‑I: «Când vei pune un rege peste noi?» De aceea înfățișați‑vă acum înainteaDomnului, după semințiile și clanurile voastre.“

20 Samuel a apropiat toate semințiile lui Israel, iar sorțul a căzut pe seminția lui Beniamin.

21 Apoi a apropiat seminția lui Beniamin după clanuri, iar sorțul a căzut pe clanul lui Matri. În cele din urmă sorțul a căzut pe Saul, fiul lui Chiș. Când l‑au căutat însă, n‑a fost găsit.

22 Ei l‑au întrebat în continuare peDomnul:

– A sosit omul acesta aici?

Domnula răspuns:

– Iată, s‑a ascuns printre bagaje.

23 Ei au alergat și l‑au scos de acolo. Când a stat în picioare în mijlocul poporului, era mai înalt cu un cap decât toți ceilalți din popor.

24 Atunci Samuel a zis întregului popor:

– Îl vedeți pe acela pe care l‑a alesDomnul? Nu este altul ca el în tot poporul.

Și toți au strigat:

– Trăiască regele!

25 Samuel a făcut cunoscută poporului legea monarhiei și a scris‑o într‑un sul, pe care l‑a așezat înainteaDomnului. După aceea, Samuel a trimis întregul popor, pe fiecare în parte, la casa lui.

26 Apoi și Saul a plecat acasă, în Ghiva, însoțit de vitejii ale căror inimi le atinseseDomnul.

27 Au fost însă și niște oameni de nimiccare au zis: „Cum ar putea acesta să ne izbăvească?“ L‑au disprețuit și nu i‑au adus niciun dar.Saul însăs‑a făcut că nu‑i aude.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/10-60c06725a9bfa1c1a4420306f66df7ac.mp3?version_id=126—