Author: admin

Femeile care L‑au urmat și slujit pe Isus

1 După aceea, Isus a călătorit prin fiecare cetate și sat, predicând și vestind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Împreună cu El erau cei doisprezece,

2 precum și niște femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de neputințe: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni,

3 Ioana – soția lui Cuza, administratorul lui Irod–, Suzana și încă multe altele care Îislujeau cu ceea ce aveau.

Pilda semănătorului

4 Când s‑a adunat o mare mulțimede oameniși au venit la El de prin fiecare cetate,Isus le‑a vorbit printr‑o pildă:

5 „Semănătorul a ieșit să‑și semene sămânța. În timp ce semăna el, oparte din sămânțăa căzut lângă drum, unde a fost călcată în picioare și au mâncat‑o păsările cerului.

6 Alta a căzut pe stâncă și cum a încolțit, s‑a uscat, pentru că nu avea umezeală.

7 Alta a căzut în mijlocul spinilor, iar spinii au crescut împreună cu ea și au sufocat‑o.

8 Alta însă a căzut într‑un pământ bun, a încolțit și a făcut rod însutit.“

Șizicând acestea, El striga: „Cine are urechi de auzit, să audă!“

Isus explică pilda semănătorului

9 Ucenicii Lui L‑au întrebat ce înseamnă această pildă.

10 Isusa zis: „Vouă v‑a fost dat să cunoașteți taineleÎmpărăției lui Dumnezeu, dar celorlalțitoate suntîn pilde, pentru ca,

«Privind, să nu vadă

și auzind, să nu înțeleagă!»

11 Acesta esteînțelesulpildei: sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu.

12 Cei de lângă drum sunt cei care aud. Atunci vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca să nu creadă pentru a fi mântuiți.

13 Cei de pe stâncă sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină. Ei cred doar pentru o vreme, iar în vreme de încercare, se depărtează.

14 Cât despresămânțacăzută între spini, aceștia sunt cei care aud, dar, în timp ce merg, sunt sufocați de îngrijorările, bogățiile și plăcerile vieții și nu aduc rod copt.

15 Iar cât despresămânțadin pământul bun, aceștia sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl țin strâns într‑o inimă frumoasă și bună și aduc rod cu răbdare.

Candela așezată pe un sfeșnicar

16 Nimeni nu aprinde o candelă ca s‑o acopere cu un vas sau s‑o pună sub pat, ci o pune pe un sfeșnicar, astfel încât cei ce intră, să vadă lumina.

17 Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit și nimic tăinuit care să nu fie făcut cunoscut și care să nu iasă la iveală.

18 Luați seama deci la felul cum ascultați. Căci celui ce are, i se va da, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ceea ce i se pare că are.“

Mama și frații lui Isus

19 Atunci mama și frații Lui au venit la El,dar nu puteau ajunge la El din cauza mulțimii.

20 Isusa fost anunțat:

– Mama Ta și frații Tăi stau afară, dorind să Te vadă.

21 DarIsus, răspunzând, le‑a zis:

– Mama Mea și frații Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și‑l împlinesc.

Isus liniștește furtuna

22 Într‑una din zile,IsusS‑a urcat în barcă împreună cu ucenicii Lui și le‑a zis:

– Să traversăm în partea cealaltă a lacului!

Și au plecat.

23 În timp ce vâsleau ei,Isusa adormit. Atunci a coborât pe lac un vârtej de vânt, iar ei au fost acoperiți de ape și erau în pericol.

24 Ei s‑au apropiat și L‑au trezit, zicând:

– Stăpâne, Stăpâne, pierim!

Atunci El, ridicându‑Se, a mustrat vântul și apa învolburată, iar ele au încetat și s‑a făcut liniște.

25 Apoi i‑a întrebat:

– Unde vă este credința?!

Ei s‑au temut, au rămas uimiți și și‑au zis unii altora:

– Cine deci este Acesta, de poruncește până și vânturilor, și apei, iar ele Îl ascultă?!

Vindecarea unui om demonizat

26 Au vâslit mai departe, înspre ținutul gherasenilor, care se află în dreptul Galileei.

27 Când a coborât pe țărm, L‑a întâmpinat un anumit om din cetate, care aveaîn eldemoni. De multă vreme acesta nupurta haine și nu locuia într‑o casă, ci în morminte.

28 Când L‑a văzut pe Isus, a strigat, I s‑a închinat și a zis cu glas tare:

– Ce am eu de‑a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Te rog fierbinte să nu mă chinui!

29 CăciIsusîi poruncise duhului necurat să iasă din om. Căci de multe oriduhulîl înșfăca și, deșiomulera legat cu lanțuri și cătușe și ținut sub pază, el totuși rupea legăturile și era dus de către demon înlocuripustii.

30 Isus l‑a întrebat:

– Care‑ți este numele?

El a zis:

– „Legiune“.

Căci în el intraseră mulți demoni.

31 Aceștia îl rugau să nu le poruncească să se ducă în Adânc.

32 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau.DemoniiL‑au rugat să le dea voie să intre înporciiaceia, iar El le‑a dat voie.

33 Demonii au ieșit din om și au intrat în porci. Atunci turma s‑a repezit de pe râpă în jos, în lac, și s‑a înecat.

34 Păzitoriiturmei, văzând ce s‑a întâmplat, au fugit și i‑au anunțatpe oameniîn cetate și în cătune.

35 Aceștiaau ieșit să vadă ce s‑a întâmplat și au venit la Isus. Când l‑au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, stând jos la picioarele lui Isus, îmbrăcat și întreg la minte, s‑au înspăimântat.

36 Cei ce văzuseră cum a fost salvat cel ce fusese demonizat, le‑au istorisittotul.

37 Atunci toată mulțimea din vecinătatea gherasenilor L‑a rugatpe Isussă plece de la ei, pentru că îi cuprinsese o mare frică. El S‑a urcat în barcă și S‑a întorsîn cetatea Sa.

38 Omul din care ieșiseră demonii Îl rugase fierbinte să‑l lase să vină cu El, darIsusl‑a trimis înapoi, zicând:

39 „Întoarce‑te acasă și istorisește cât de mult a făcut Dumnezeu pentru tine!“

El a plecat și a proclamat prin toată cetatea cât de mult a făcut Isus pentru el.

Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe

40 La întoarcere, mulțimea I‑a uratlui Isusbun venit, pentru că toți Îl așteptau.

41 Și iată că un om, numit Iair, care era conducătorul sinagogii, a venit, a căzut la picioarele lui Isus și L‑a rugat să vină până la el acasă,

42 pentru că singura lui fiică, în vârstă de vreo doisprezece ani, era pe moarte. În timp ce mergea, mulțimile se adunau grămadă în jurul Lui.

43 Eraacoloo femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge și care cheltuise pe la doctori tot ce avusese fără să fi putut fi vindecată de cineva.

44 Apropiindu‑se prin spate, s‑a atins de marginea hainei Lui și deodată scurgerea ei de sânge s‑a oprit.

45 Isus a întrebat:

– Cine M‑a atins?

Pentru că toți negau, Petru I‑a zis:

– Stăpâne, mulțimile se îngrămădesc în jurul Tău și se înghesuie, iar Tu întrebi: „Cine M‑a atins?!“

46 Dar Isus a zis:

– M‑a atins cineva, pentru că știu că a ieșit o putere din Mine!

47 Când femeia a văzut că n‑a scăpat neobservată, a venit tremurând și a căzut înaintea Lui. Apoi a istorisit înaintea întregii mulțimi din ce cauză s‑a atins de El și cum fusese vindecată deodată.

48 El i‑a zis: „Fiică, credința ta te‑a vindecat! Du‑te în pace!“

49 În timp ce El încă vorbea, a venit cineva dincasaconducătorului sinagogii și a zis:

– Fiica ta a murit. Nu‑L mai deranja pe Învățător!

50 Dar Isus, auzind, i‑a zislui Iair:

– Nu te teme! Crede doar, și ea va fi vindecată!

51 Când a ajuns la casa luiIair, n‑a lăsat pe nimeni să intre împreună cu El, în afară de Petru, de Ioan, de Iacov și de tatăl și mama copilului.

52 Toți plângeau și o jeleau, însăIsusle‑a zis: „Nu mai plângeți, pentru că ea n‑a murit, ci doarme!“

53 Ei însă râdeau de El, pentru că știau căfetițamurise.

54 Isus, după ce i‑a scos afară pe toți, a apucat‑o de mână și a strigat, zicând: „Copilă, scoală‑te!“

55 Duhul ei s‑a întors, și ea s‑a ridicat deodată. Isus a dat îndrumări să i se deafetițeisă mănânce.

56 Părinții ei au rămas înmărmuriți.Isusle‑a poruncit să nu spună nimănui ce s‑a întâmplat.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/8-462e308ea29541ab8da9b24c2bd819ed.mp3?version_id=126—

Trimiterea celor doisprezece

1 Isusi‑a chemat pe cei doisprezece, le‑a dat putere și autoritate peste toți demonii șipesteboli, ca să le vindece,

2 și i‑a trimis să proclame Împărăția lui Dumnezeu și să‑i vindece pe cei neputincioși.

3 El le‑a zis: „Să nu luați nimiccu voipe drum – nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici argint și să nu aveți două cămăși.

4 În orice casă intrați, rămâneți acolo și din locul acela să plecați.

5 Și oriunde nu vă vor primi, scuturați‑vă praful de pe picioare când ieșiți din cetatea aceea, drept mărturie împotriva lor!“

6 Ei au plecat și au călătorit prin sate, vestind Evanghelia și vindecând pretutindeni.

Confuzia lui Irod despre Isus

7 Tetrarhul Iroda auzit despre toate câte se întâmplaseră și era nedumerit, pentru că unii ziceau că Ioan fusese înviat dintre cei morți.

8 Alțiiziceaucă s‑a arătat Ilie, iar alții că a înviat vreun profet dintre cei din vechime.

9 Dar Irod a zis: „Pe Ioan l‑am decapitat. Deci Cine este Acesta despre Care aud asemenea lucruri?“ Și căuta să‑L vadă.

Isus hrănește peste cinci mii de oameni

10 Când s‑au întors, apostolii I‑au povestit luiIsustot ce au făcut. El i‑a luat deoparte și s‑au retras, doar ei singuri, spre o cetate numită Betsaida.

11 Dar mulțimile au aflatlucrul acesta șiL‑au urmat. El le‑a primit bine, le‑a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu și i‑a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare.

12 Când ziua a început să se sfârșească, cei doisprezece s‑au apropiat și I‑au zis:

– Lasă mulțimea să se ducă prin satele și cătunele dimprejur, ca să găsească găzduire și provizii, fiindcă aici suntem într‑un loc pustiu.

13 Însă El le‑a zis:

– Dați‑le voi să mănânce!

Ei I‑au răspuns:

– N‑avem cu noi mai mult de cinci pâini și doi pești.Le putem danumai dacă ne ducem noi să cumpărăm mâncare pentru tot poporul acesta!

14 Căci erau aproape cinci mii de bărbați.

Isusle‑a zis ucenicilor Săi:

– Puneți‑i să se așeze în grupuri de aproximativ cincizeci!

15 Ei au făcut întocmai – i‑au pus pe toți să se așeze.

16 Isusa luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, le‑a binecuvântat și le‑a frânt. Apoi le‑a dat ucenicilor ca să le așeze înaintea mulțimii.

17 Ei au mâncat cu toții și s‑au săturat. Și s‑au ridicat douăsprezece coșnițeplinecu firimiturile rămase.

Mărturisirea de credință a lui Petru

18 Într‑o zi, în timp ce Se ruga singur, cu El fiind doar ucenicii,Isusi‑a întrebat, zicând:

– Cine zic mulțimile că sunt Eu?

19 Ei, răspunzând, au zis:

–Unii zic că eștiIoan Botezătorul, alțiizic că eștiIlie, iar alțiispuncă a înviat un profet dintre cei din vechime.

20 El le‑a zis:

– Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?

Petru, răspunzând, a zis:

–Tu eștiCristosul lui Dumnezeu!

Isus vorbește despre moartea și învierea Sa

21 ÎnsăIsusle‑a atras atențiașile‑a poruncit să nu spună nimănui aceasta,

22 zicând:

– Fiul Omului trebuie să sufere multe și să fie respins de către bătrâni, de către conducătorii preoților și de către cărturari, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.

Prețul uceniciei

23 Apoi le‑a spus tuturor: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.

24 Căci oricine vrea să‑și salveze viața, o va pierde, dar cel ce‑și pierde viața de dragul Meu, acela o va salva.

25 Într-adevăr, la ce i‑ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă s‑ar distruge sau s‑ar pierde pe sine însuși?

26 Căci de cel ce îi va fi rușine de Mine și de cuvintele Mele, de acela Îi va fi rușine și Fiului Omului când va veni în slava Sa, a Tatălui și a sfinților îngeri.

27 Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta nicidecum moartea înainte de a vedea Împărăția lui Dumnezeu.“

Schimbarea la față

28 Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus i‑a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a urcat pe munte ca să Se roage.

29 În timp ce Se ruga, I s‑a schimbat înfățișarea feței, iar hainele Lui au devenit strălucitor de albe.

30 Și iată că doi bărbați stăteau de vorbă cu El – erau Moise și Ilie,

31 care se arătaseră în slavă. Ei vorbeau despre plecareaLui, pe care urma s‑o ducă la îndeplinire în Ierusalim.

32 Petru și cei ce erau cu el erau îngreunați de somn, dar când s‑au trezit bine au văzut slava Lui și pe cei doi bărbați care stăteau împreună cu El.

33 Tocmai când aceștia se despărțeau de El, Petru I‑a zis lui Isus: „Stăpâne, este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.“ Nu știa ce zice.

34 În timp ce spunea el aceste lucruri, a venit un nor și i‑a acoperit. Când au intrat în nor, s‑au înspăimântat.

35 Și din nor s‑a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu, pe Care L‑am ales! De El să ascultați!“

36 Când s‑a auzit glasul, Isus Se aflaacolosingur. Ei au păstrat tăcerea și, în zilele acelea, n‑au istorisit nimănui nimic despre lucrurile pe care le văzuseră.

Vindecarea unui băiat demonizat

37 În ziua următoare, când au coborât de pe munte, o mare mulțime L‑a întâmpinatpe Isus.

38 Și iată că un bărbat din mulțime a strigat:

– Învățătorule, Te rog fierbinte să priveșticu îndurarela fiul meu, căci este singurul meu fiu!

39 Iată, un duh îl apucă și deodată elîncepesă strige.Duhulîl face să aibă convulsii și spume la gură și cu greu pleacă de la el, lăsându‑l zdrobit!

40 I‑am rugat fierbinte pe ucenicii Tăi să‑l alunge, dar n‑au putut.

41 Isus, răspunzând, a zis:

– O, generație necredincioasă și pervertită! Până când voi mai fi cu voi și vă voi mai îngădui? Adu‑l aici pe fiul tău!

42 Chiar în timp cebăiatulse apropia, demonul l‑a trântit la pământ și l‑a aruncat în convulsii. Dar Isus a mustrat duhul necurat, l‑a vindecat pe băiat și l‑a dat înapoi tatălui său.

43 Toți au rămas uimiți de măreția lui Dumnezeu.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

Dar în timp ce toți se mirau de toate lucrurile pe care le făcea El,Isusle‑a zis ucenicilor Săi:

44 „Plecați bine urechea la cuvintele acestea: Fiul Omului urmează să fie predatîn mâinile oamenilor.“

45 Ei însă nu pricepeau cuvintele acestea; fuseseră ascunse de ei, ca să nu le înțeleagă. Și se temeau să‑L întrebe cu privire la aceste cuvinte.

Cine este cel mai mare?

46 Apoi a început o dispută între ei cu privire la cine ar fi cel mai mare dintre ei.

47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copilaș, l‑a pus să stea lângă El

48 și le‑a zis:

– Oricine îl primește în Numele Meu pe acest copilaș, pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine. Căci cine este cel mai mic dintre voi toți, acela este cel mai mare.

De partea lui Isus

49 Atunci Ioan, răspunzând, a zis:

– Stăpâne, noi am văzut pe cineva care alunga demoni în Numele Tău și l‑am oprit, pentru că nu ne urmează.

50 Dar Isus i‑a zis:

– Nu‑l opriți, pentru că cel care nu este împotriva voastră este de partea voastră.

Opoziție din partea samaritenilor

51 Când s‑a apropiat vremea în care avea să fie luat la cer, Și‑a îndreptat hotărât fața să meargă la Ierusalim.

52 A trimis înaintea Lui niște mesageri, care s‑au dus și au intrat într‑un sat al samaritenilor, ca să facă pregătirile pentru El.

53 Dar aceștia nu L‑au primit, pentru că fața Sa se îndrepta spre Ierusalim.

54 Când au văzut acest lucru, Iacov și Ioan, ucenicii Lui, au zis:

– Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer și să‑i mistuie, cum a făcut Ilie?

55 Însă Isus, întorcându‑Se, i‑a mustrat și a zis:

– Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți!

56 Căci Fiul Omului nu a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască!

Apoi au plecat într‑un alt sat.

Costurile uceniciei

57 În timp ce mergeau pe drum, cineva I‑a zis:

– Doamne, Te voi urma oriunde vei merge!

58 Însă Isus i‑a spus:

– Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să‑Și plece capul.

59 Altuia i‑a zis:

– Urmează‑Mă!

Dar acela I‑a răspuns:

– Doamne, dă‑mi voie mai întâi să mă duc să‑l înmormântez pe tatăl meu!

60 DarIsusi‑a zis:

– Lasă morții să‑și înmormânteze morții,iar tu du‑te și vestește Împărăția lui Dumnezeu!

61 Un altul a zis:

– Te voi urma, Doamne, însă dă‑mi voie mai întâi să‑mi iau rămas bun de la cei din casa mea!

62 Dar Isus i‑a răspuns:

– Niciunomcare pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/9-327496a20a77ff9609d8a8567d362241.mp3?version_id=126—

Trimiterea celor șaptezeci și doi de ucenici

1 Dupătoateacestea, Domnul a numit alți șaptezeci și doide uceniciși i‑a trimis, doi câte doi, să se ducă înaintea Lui în orice cetate și în orice loc pe unde urma să meargă El.

2 El le‑a zis:

– Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. Deci, rugați‑L fierbinte pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său!

3 Duceți‑vă! Iată, Eu vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor.

4 Să nu luați cu voi nici săculeț cu bani, nici traistă, nici sandale și să nu faceți urărinimănui pe drum.

5 În orice casă intrați, să spuneți mai întâi: „Paceasă fiepeste această casă!“

6 Dacă se află acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, dar dacă nu, se va întoarce la voi.

7 Rămâneți în casa aceea și mâncați și beți ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata lui! Să nu vă mutați dintr‑o casă într-alta.

8 În orice cetate în care intrați și vă primesc, să mâncați ce vi se va pune înainte.

9 Vindecați‑i pe cei bolnavi de acolo și spuneți‑le: „S‑a apropiat de voi Împărăția lui Dumnezeu!“

10 Dacă însă în cetatea în care intrați,oameniinu vă primesc, să ieșiți pe străzile ei și să ziceți:

11 „Până și praful din cetatea voastră, care ni s‑a lipit de picioare, îl ștergem împotriva voastră! Totuși, să știți aceasta: s‑a apropiat Împărăția lui Dumnezeu!“

12 Vă spun că, în ziua aceea, va fi mai ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea!

13 Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tyr și Sidon minunile care au fost făcute în voi, demult s‑ar fi pocăit stând în sac și cenușă!

14 Dar la judecată va fi mai ușor pentru Tyr și Sidon decât pentru voi!

15 Iar tu, Capernaume,

vei fi înălțat oare până la cer?

Nu, civei coborî până în Locuința Morților!

16 Cel ce vă ascultă pe voi, Mă ascultă pe Mine și cel ce vă respinge pe voi, Mă respinge pe Mine, iar cel ce Mă respinge pe Mine Îl respinge pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine.

Întoarcerea celor șaptezeci și doi de ucenici

17 Cei șaptezeci și doi s‑au întors plini de bucurie și I‑au zis:

– Doamne, chiar și demonii ne sunt supuși în Numele Tău!

18 Însă El le‑a zis:

– L‑am văzut pe Satancăzând din cer ca un fulger.

19 Iată, v‑am dat autoritate să călcați peste șerpi, peste scorpioni și peste toată puterea dușmanului și nimic nu vă va răni!

20 Totuși, nu vă bucurați că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați‑vă că numele voastre sunt scrise în ceruri!

21 În ceasul acela,IsusS‑a bucurat nespus în Duhul Sfânt și a zis: „Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le‑ai descoperit copilașilor. Da, Tată, pentru că așa a fost plăcut înaintea Ta!

22 Toate lucrurile Mi‑au fost încredințate Mie de către Tatăl Meu. Și nimeni nu știe cine este Fiul, în afară de Tatăl, sau cine este Tatăl, în afară de Fiul și de cel căruia dorește Fiul să i‑L descopere.“

23 Apoi S‑a întors spre ucenici și le‑a zis doar lor:

– Fericiți sunt ochii care văd lucrurile pe care le vedeți voi!

24 Vă spun că mulți profeți și regi au dorit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n‑au văzut, șiau doritsă audă ceea ce auziți voi, dar n‑au auzit!

Pilda samariteanului milostiv

25 Dar iată că un învățător al Legii s‑a ridicat să‑L pună la încercare peIsus, zicând:

– Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?

26 Isus i‑a zis:

– Ce este scris în Lege? Ce citești acolo?

27 El, răspunzând, a zis:

– „Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu toată mintea ta, și pe semenul tău ca pe tine însuți.“

28 Isusi‑a zis:

– Ai răspuns corect. Fă așa și vei trăi!

29 Dar el, care voia să se îndreptățească, L‑a întrebat pe Isus:

– Și cine este semenul meu?

30 Isus, răspunzând, a zis:

– Un om cobora de la Ierusalim spre Ierihonși a căzut în mâinile tâlharilor, care, după ce l‑au dezbrăcat și i‑au datmultelovituri, au plecat, lăsându‑l pe jumătate mort.

31 Din întâmplare, pe acel drum cobora un preot. Dar când l‑a văzut,preotula trecut înainte, ocolindu‑l.

32 Tot așa și un levit, când a ajuns în locul acela și l‑a văzut, a trecut înainte, ocolindu‑l.

33 Însă un samaritean, care călătoreași el pe acolo, când a ajuns în dreptul lui și l‑a văzut, i s‑a făcut milă de el.

34 S‑a apropiat, i‑a bandajat rănile și a turnat peste ele ulei de măsline și vin. Apoi l‑a pus pe propriul lui animal de povară, l‑a dus la un han și a continuat să‑l îngrijească.

35 În ziua următoare, a scos doi denari, i‑a dat hangiului și a zis: „Ai grijă de el, iar când mă voi întoarce, îți voi plăti eu orice vei mai cheltui.“

36 Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost semenul celui căzut în mâinile tâlharilor?

37 El a răspuns:

– Cel ce și‑a făcut milă de el.

Isus i‑a zis:

– Du‑te și fă și tu la fel!

Acasă la Marta și Maria

38 În timp ce‑și continuau călătoria, Isus a intrat într‑un sat oarecare.Acolo, o femeie pe nume Marta L‑a primit ca oaspete în casa ei.

39 Ea avea o soră, numită Maria. Aceasta s‑a așezat la picioarele Domnului și asculta cuvintele Lui.

40 Marta însă era copleșită de atât de multă slujire.

Ea a venit și a zis:

– Doamne, nu‑Ți pasă că sora mea m‑a lăsat să slujesc singură? Spune‑i deci să mă ajute!

41 Domnul însă, răspunzând, i‑a zis:

– Marto, Marto, tu te îngrijorezi și te necăjești cu privire la multe lucruri,

42 însă de unul singur este nevoie!Căci Maria și‑a ales partea cea bună, care nu i se va lua!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/10-e2a9271cf156f24a66b9c34cbd431bdb.mp3?version_id=126—

Învățătura lui Isus despre rugăciune

1 Într‑o zi, Isus Se afla într‑un loc oarecare și Se ruga.

După ce a terminat, unul din ucenicii Lui I‑a zis:

– Doamne, învață‑ne să ne rugăm, așa cum i‑a învățat și Ioan pe ucenicii lui!

2 El le‑a zis:

– Când vă rugați, să zicețiastfel:

„Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească‑se Numele Tău!

Vie Împărăția Ta, facă‑se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ!

3 Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă‑ne‑o nouă în fiecare zi!

4 Și iartă‑ne păcatele noastre,

pentru că și noi iertăm oricui ne este dator!

Și nu ne duce în ispită,

ci scapă‑ne de cel rău!“

5 Apoi le‑a zis:

– Are cineva dintre voi vreun prieten la care să se ducă în miez de noapte și să‑i spună: „Prietene, împrumută‑mi trei pâini,

6 pentru că a venit la mine, de pe drum, un prieten de‑al meu și n‑am nimic ce să‑i pun înainte!“,

7 iar acesta să‑i răspundă dinăuntru: „Nu mă deranja. Ușa este deja încuiată, iar copiii mei sunt cu mine în pat. Nu mă pot ridica să‑ți dau.“?

8 Vă spun că, deși nu s‑ar ridica să‑i dea pentru că‑i este prieten, totuși, ca să nu se facă de rușine, până la urmă tot se va ridica și‑i va da orice are nevoie.

9 Prin urmare, vă spun: cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide!

10 Căci oricine cere primește; cel ce caută găsește, iar celui ce bate i se va deschide.

11 Cine este tatăl acela dintre voi, care, atunci când fiul său îi cere o pâine, să‑i dea în schimb o piatră, sau când îi cere un pește, să‑i dea un șarpe în loc de pește,

12 sau când îi cere un ou, să‑i dea un scorpion?

13 Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl Care este în ceruri le va da Duhul Sfânt celor ce I‑L cer!?

Isus și Beelzebul

14 Isus alunga un demon care era mut. După ce demonul a ieșit, mutul a vorbit, iar mulțimile au rămas uimite.

15 Unii dintre ei însă ziceau:

– El alungă demonii cuajutorul luiBeelzebul, conducătorul demonilor.

16 Iar alții, ca să‑L pună la încercare, căutau un semn din cerde la El.

17 DarIsus, cunoscându‑le gândurile, le‑a zis:

– Orice împărăție dezbinată împotriva ei înseși este pustiită. Iar o casădezbinatăîmpotriva ei înseși se prăbușește.

18 Și dacă Satan este dezbinat în el însuși, cum va dăinui împărăția lui?!Vă întreb aceastafiindcă ziceți că Eu alung demonii cuBeelzebul!

19 Iar dacă Eu alung demonii cuBeelzebul, fiiivoștri cu cine îi alungă? De aceea ei vor fi judecătorii voștri!

20 Dar dacă Eu alung demonii cu degetul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi.

21 Când cel puternic, pe deplin înarmat, își păzește propria locuință, bunurile lui sunt în siguranță.

22 Dar când vine unul și mai puternic și‑l învinge, îi ia toate armele în care s‑a încrezut și apoi împarte prăzile.

23 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine risipește.

24 Când duhul necurat iese dintr‑un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, dar n‑ogăsește. Atunci își spune: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit!“

25 Și când vine, o găsește măturată și împodobită.

26 Atunci se duce și mai ia alte șapte duhuri, mai rele decât el, și intrând, locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi.

Adevărata fericire

27 În timp ce Isus spunea aceste lucruri, o femeie din mulțime și‑a înălțat glasul și a zis:

– Fericit este pântecul care Te‑a purtat șifericiți suntsânii care Te‑au alăptat!

28 Dar El a zis:

– Fericiți sunt mai degrabă cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu și‑l păzesc!

Semnul profetului Iona

29 În timp ce numărul mulțimilor creștea, El a început să spună:

– Această generație este o generație rea. Ea caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona.

30 Căci, așa cum a fost Iona un semn pentru niniviteni, tot așa va fi și Fiul Omului pentru generația aceasta.

31 Regina din sud se va ridica la judecată alături de oamenii din generația aceasta și‑i va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon, iar aici iată că este Cevamai mare decât Solomon.

32 Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată alături de această generație și o vor condamna, pentru că ei s‑au pocăit lamesajulproclamat de Iona, iar aici iată că este Ceva mai mare decât Iona.

Candela trupului

33 Nimeni nu aprinde o candelă ca s‑o pună într‑o ascunzătoaresau sub un obroc, cio așazăpe un sfeșnicar, astfel încât cei ce intră, să vadă lumina.

34 Ochiul este candela trupului tău.Când ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină, dar când este rău, atunci trupul tăuesteplin de întuneric.

35 Ia seama deci ca lumina careesteîn tine să nu fie întuneric!

36 Prin urmare, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi întru totul plin de lumină, ca atunci când te‑ar lumina o candelă cu lumina ei strălucitoare.

Isus îi acuză pe liderii religioși

37 În timp ce Isus vorbea, un fariseu L‑a rugat să mănânce la el. Isus a intrat și S‑a așezat la masă.

38 Fariseul a rămas uimit când a văzut căIsusnu Se spălase înainte de masă.

39 Domnul i‑a zis:

– Voi, fariseii, curățați pe din afară paharul și farfuria, dar pe dinăuntru sunteți plini de jaf și de răutate.

40 Nesăbuiților, oare Cel Ce a făcut partea din afară n‑a făcut și partea dinăuntru?

41 Dați deci milostenie din lucrurile dinăuntru, și atunci toate vor fi curate pentru voi.

42 Dar vai de voi, fariseilor! Căci voi dați zeciuială din mentă, din tămâița de câmpși din orice legumă, dar neglijați judecata și dragostea lui Dumnezeu. Pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le neglijați.

43 Vai de voi, fariseilor! Căci voi iubiți scaunul de onoare în sinagogi și saluturile în piețe!

44 Vai de voi! Căci voi sunteți ca mormintele care nu se văd și peste care oamenii umblă fără să știe!

45 Unul dintre învățătorii Legii, răspunzând, I‑a zis:

– Învățătorule, spunând aceste lucruri, ne jignești și pe noi!

46 Dar El a zis:

– Vai și de voi, învățători ai Legii! Căci îi încărcați pe oameni cu poveri dificil de purtat, iar voi înșivă nu atingeți poverile nici măcar cu unul din degetele voastre!

47 Vai de voi! Căci voi zidiți mormintele profeților pe care i‑au ucis strămoșiivoștri!

48 Prin urmare, voi sunteți martori și încuviințați faptele strămoșilor voștri, căci ei i‑au ucis, iar voilezidițimormintele!

49 De aceea înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: „Le voi trimite profeți și apostoli, însă pe unii dintre ei îi vor ucide, iar pe alții îi vor persecuta“,

50 ca să se ceară de la această generație sângele tuturor profeților, care a fost vărsat de la întemeierea lumii

51 – de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia,care a pierit între altar și Templu. Da, vă spun că va fi cerut de la generația aceasta.

52 Vai de voi, învățători ai Legii! Căci ați luatcu voicheia cunoașterii. Nici voi n‑ați intrat și i‑ați împiedicat astfel și pe cei ce intrau!

53 Când Isus a ieșitde acolo, cărturarii și fariseii au început să‑L critice cu înverșunare și să‑I pună întrebări ostile despre multe lucruri,

54 pândindu‑L, ca să vâneze vreun cuvânt ieșit din gura Lui.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/11-5b030308734867ded338c5daffc53784.mp3?version_id=126—

Ipocrizia fariseilor

1 Între timp, mulțimea s‑a adunat cu zecile de mii, astfel că se călcau în picioare unii pe alții.Isusa început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi:

– Păziți‑vă pe voi înșivă de drojdia fariseilor, care este ipocrizia!

2 Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit și nimic ascuns care nu va fi făcut cunoscut.

3 De aceea, orice ați spus în întuneric, va fi auzit la lumină, și orice ați șoptit la ureche, în odăițe, va fi proclamat de pe acoperișuri.

Teamă de Dumnezeu, nu de oameni

4 Vă spun vouă, prietenilor Mei, să nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care, după aceea, nu mai pot face nimic.

5 Vă voi arăta însă de Cine să vă temeți: temeți‑vă de Cel Care, după ucidereatrupului, are autoritatea de a arunca în Gheenă. Da, vă spun, de Acela să vă temeți!

6 Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi assarioni? Și totuși, nici măcar una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu!

7 Chiar și firele de păr din capul vostru, toate vă sunt numărate! Nu vă temeți! Voi sunteți mai prețioși decât multe vrăbii.

8 Vă spun că pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi și Fiul Omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

9 Însă cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, va fi lepădat și el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

10 Și oricine va spunevreuncuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cel care va blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.

11 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a conducătorilor și a autorităților, să nu vă îngrijorați cum sau ce veți vorbi în apărarea voastră sau ce veți spune,

12 pentru că Duhul Sfânt vă va învăța chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneți.

Pilda bogatului nesăbuit

13 Cineva din mulțime I‑a zis:

– Învățătorule, spune‑i fratelui meu să împartă moștenirea cu mine!

14 Dar Isus i‑a răspuns:

– Omule, cine M‑a pus pe Mine judecător sau împărțitor între voi?!

15 Apoi le‑a zis:

– Fiți atenți și păziți‑vă de orice fel de lăcomie, căci viața cuiva nu stă în belșugul avuțiilor lui!

16 Și le‑a spus o pildă:

– Ogorul unui om bogat rodise din belșug.

17 El se gândea în sine însuși și zicea: „Ce să fac, pentru că nu mai am unde să‑mi depozitez roadele?!“

18 Atunci a zis: „Iată ce voi face: îmi voi dărâma hambarele, voi construi altele mai mari și voi depozita acolo tot grâul șitoatebunurile mele.

19 Apoi voi zice sufletului meu: «Suflete, ai multe bunuri, adunate pentru mulți ani. Odihnește‑te, mănâncă, bea și înveselește‑te!»“

20 Dar Dumnezeu i‑a zis: „Nesăbuitule! Chiar în noaptea aceasta ți se cere sufletul; și lucrurile pe care le‑ai pregătit, ale cui vor fi?!“

21 Așa este cel care adună pentru sine, dar care nu este bogat față de Dumnezeu!

Despre îngrijorări

22 Apoi le‑a zis ucenicilor Săi:

– De aceea vă spun: nu vă îngrijorați pentru viațavoastră,gândindu‑văce veți mânca, nici de trupul vostru,gândindu‑văcu ce vă veți îmbrăca!

23 Căci viața este mai mult decât mâncarea, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea.

24 Uitați‑vă cu atenție la corbi: ei nici nu seamănă, nici nu seceră și nu au nici cămară, nici hambar. ȘitotușiDumnezeu îi hrănește. Cu cât mai prețioși sunteți voi decât păsările!?

25 Și apoi, cine dintre voi, îngrijorându‑se, poate să adauge un cot la lungimea vieții lui?!

26 Prin urmare, dacă nu puteți face nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijorați de celelalte?!

27 Uitați‑vă cu atenție cum cresc crinii: ei nici nu se ostenesc, nici nu torc. Și totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s‑a îmbrăcat ca unul dintre ei!

28 Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puțin credincioșilor!?

29 Și voideci, nu căutați ce să mâncați și ce să beți, și nu fiți îngrijorați,

30 căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută. Tatăl vostru știe că aveți nevoie de acestea.

31 Căutați în schimb Împărăția lui Dumnezeuși vi se vor da și acestea.

32 Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatălui vostru Îi face plăcere să vă dea Împărăția!

33 Vindeți‑vă bunurile și dați milostenie. Faceți‑vă rost de săculețicare nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde hoțul nu se apropie, nici molia n‑o distruge.

34 Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.

Îndemn la veghere

35 Coapsele să vă fie încinse, iar candelele aprinse.

36 Să fițiși voi asemenea oamenilor care își așteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să‑i deschidă imediat atunci când va veni și va bate la ușă.

37 Fericiți sunt robii aceia pe care stăpânul, la venirea lui, îi va găsi veghind! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să se așeze la masă și se va apropia să le slujească!

38 Fie că vine la a doua strajădin noapte, fie că vine la a treia strajă, fericiți sunt aceia pe care‑i va găsi astfel!

39 Să știți lucrul acesta: dacă stăpânul casei ar ști la ce oră vine hoțul, ar veghea și n‑ar lăsa să i se spargă casa.

40 Și voi deci, fiți pregătiți, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.

Robul credincios și înțelept

41 Petru L‑a întrebat:

– Doamne, pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toți?

42 Domnul a răspuns:

– Cine este deci administratorul credincios și înțelept pe care stăpânul îl va pune responsabil peste ceilalți slujitori ai săi, ca să le dea partea de hrană la timp?

43 Fericit este robul acela, pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând așa!

44 Adevărat vă spun că îl va pune responsabil peste toate bunurile sale!

45 Dar, dacă robul acela zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie să vină!“ și începe să‑i bată pe slujitori și pe slujnice, să mănânce, să bea și să se îmbete,

46 stăpânul acelui rob va veni într‑o zi în care el nu se așteaptă și la o oră pe care n‑o știe. El îl va tăia în douăși‑i va hotărî partea la un loc cu necredincioșii.

47 Robul acela, care știe voia stăpânului său și nu se pregătește sau nu face potrivit cu voia acestuia, va fi bătut cu multe lovituri.

48 Iar cel ce nu știe, însă face lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu mai puține lovituri. Cui i s‑a dat mult, i se va cere mult, iar cui i s‑a încredințat mult, i se va cere și mai mult.

Nu pacea, ci dezbinarea

49 Eu am venit să arunc foc pe pământ și cât aș vreaca foculsă fi fost deja aprins!

50 Am un botez cu care trebuie să fiu botezat și cât de apăsat sunt până când acesta este îndeplinit!

51 Credeți că am venit să aduc pace pe pământ? Vă spun că nu, ci mai degrabă dezbinare.

52 Căci, de acum înainte, din cinci care vor fi într‑o casă, trei vor fi dezbinați împotriva a doi și doi împotriva a trei.

53 Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului,

iar fiul împotriva tatălui,

mama împotriva fiicei,

iar fiica împotriva mamei,

soacra împotriva nurorii ei,

iar nora împotriva soacrei.

Înțelegând vremurile

54 Apoi le‑a mai zis mulțimilor:

– Când vedeți un nor ridicându‑se la apus, ziceți imediat: „Vine ploaia.“ Și așa se întâmplă.

55 Iar când vântul suflă din sud, ziceți: „Va fi arșiță.“ Șiașase întâmplă.

56 Ipocriților! Fața cerului și a pământului știți s‑o deosebiți, dar vremea aceasta cum de nu știți s‑o deosebiți?

57 Și de ce nu judecați voi înșivă ce este drept?

58 În timp ce te duci cu acuzatorul tău la conducător, dă‑ți silința pe drum să te împaci cu el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna ofițerului, iar ofițerul să te arunce în închisoare!

59 Îți spun că nu vei ieși de acolo până când nu vei fi plătit și ultimul lepton!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/12-f2c656f331e8388edd00c450b192c2c6.mp3?version_id=126—

Chemare la pocăință

1 În acea vreme au sosit unii și I‑au istorisit lui Isus despre galileenii al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.

2 Isus, răspunzând, le‑a zis: „Credeți că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni, pentru că au suferit aceste lucruri?

3 Vă spun că nu! Dar dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri într‑un fel asemănător!

4 Sau credeți că acei optsprezece peste care a căzut turnul Siloamului și i‑a omorât au fost mai vinovați decât toți ceilalți oameni care locuiesc în Ierusalim?

5 Vă spun că nu! Ci dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri într‑un fel asemănător!“

6 Apoi le‑a spus această pildă: „Un om avea un smochin plantat în via sa. A venit să caute roade în el, dar n‑a găsit.

7 Atunci i‑a zis agricultorului: «Iată că sunt deja trei ani de când vin și caut roade în acest smochin, dar nu găsesc! Taie‑l deci! De ce să mai secătuiască pământul degeaba?!»

8 Însă acesta, răspunzând, i‑a zis: «Stăpâne, mai lasă‑l și anul acesta, iar eu voi săpa în jurul lui și îi voi pune gunoi.

9 Poate că, de acum înainte, va face roade. Dacă nu, îl vei tăia!»“

Vindecarea unei femei într‑o zi de Sabat

10 Într‑o zi de Sabat, Isus dădea învățătură într‑una din sinagogi.

11 Și iată că acolo era o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputință. Ea era încovoiată și nu se putea îndrepta pe deplin.

12 Când a văzut‑o, Isus a chemat‑o și i‑a zis: „Femeie, ești eliberată de neputința ta!“

13 El Și‑a întins mâinile peste ea și deodată ea s‑a îndreptat; și‑L slăvea pe Dumnezeu.

14 Însă conducătorul sinagogii, indignat că Isus a vindecat în ziua de Sabat, a zis mulțimii:

– Sunt șase zile în care trebuie să se lucreze. Veniți deci în acele zile să fiți vindecați, nu în ziua de Sabat!

15 Dar Domnul i‑a răspuns și a zis:

– Ipocriților! Oare în ziua de Sabat nu‑și dezleagă fiecare dintre voi boul sau măgarul de la iesle și‑l duce să‑l adape?!

16 Această femeie, care este o fiică a lui Avraam și pe care, iată, Satan a ținut‑o legată timp de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua de Sabat?

17 Toți împotrivitorii Lui au rămas de rușine când a zis aceste lucruri. Și întreaga mulțime se bucura de toate lucrurile minunate care se înfăptuiau prin El.

Pilda bobului de muștar și a drojdiei

18 Prin urmare, El a zis:

– Cu ce seamănă Împărăția lui Dumnezeu și cu ce o voi asemăna?

19 Ea este ca un bob de muștar pe care l‑a luat un om și l‑a aruncat în grădina lui. El a crescut și a devenit un pom, iar păsările cerului și‑au făcut cuiburi între ramurile lui.

20 El a zis iarăși:

– Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu?

21 Este ca drojdia pe care a luat‑o o femeieșia pus‑oîn trei măsuride făină, până a dospit totaluatul.

Intrarea în Împărăție

22 Isustrecea prin cetăți și prin sate, dând învățătură și continuându‑Și călătoria spre Ierusalim.

23 Cineva L‑a întrebat:

– Doamne, numai câțiva vor fi mântuiți?

El le‑a zis:

24 – Străduiți‑vă să intrați pe ușa cea îngustă! Căci vă spun că mulți vor încerca să intre, dar nu vor putea.

25 Odată ce Stăpânul casei se va ridica și va încuia ușa, voi, stând afară, veți începe să bateți la ușă și să ziceți: „Doamne, deschide‑ne!“ Dar El, răspunzând, vă va zice: „Nu știu de unde sunteți.“

26 Atunci veți începe să ziceți: „Noi am mâncat și am băut înaintea Ta, și pe străzile noastre ai dat Tu învățătură!“

27 Dar El, răspunzând, vă va zice: „Vă spun că nu știu de unde sunteți. Îndepărtați‑vă de la Mine, voi, toți lucrătorii nedreptății!“

28 Va fi plânsul și scrâșnirea dinților când îi veți vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov și pe toți profeții în Împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi alungați!

29 Vor veni de la Răsărit și de la Apus, de la Nord și de la Sud și se vor așeza la masă în Împărăția lui Dumnezeu.

30 Și iată că sunt unii dintre cei din urmă care vor fi cei dintâi și sunt unii dintre cei dintâi care vor fi cei din urmă.

Plângere asupra Ierusalimului

31 Chiar în ceasul acela au venit câțiva farisei și I‑au zis:

– Pleacă și du‑Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare!

32 El le‑a răspuns:

– Duceți‑vă și spuneți‑i acelei vulpi: iată, alung demoni și înfăptuiesc vindecări azi și mâine, iar a treia zi voi termina.

33 Trebuie însă ca azi, mâine și poimâine să‑Mi continui drumul, pentru că nu se poate ca un profet să piară afară din Ierusalim.

34 Ierusalime, Ierusalime, care omori profeții și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să‑ți adun copiii așa cum îșiadunăcloșca puii sub aripi, dar n‑ați vrut!

35 Iată, casa vă este lăsată pustie! Vă spun că nicidecum nu Mă veți mai vedea până când nu va venivremeacând veți zice: „Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/13-6244425faf9f7e30e465371be699ee34.mp3?version_id=126—

Isus vindecă un bolnav de hidropizie

1 Într‑o zi de Sabat, Isus a intrat să mănânce în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ei Îl urmăreau îndeaproape.

2 Și iată că înaintea Lui era un om bolnav de dropică.

3 Isus i‑a întrebat pe învățătorii Legii și pe farisei:

– Este voie să vindeci în ziua de Sabat sau nu?

4 Ei însă tăceau.Isusl‑a luatde mână, l‑a vindecat și l‑a lăsat să plece.

5 Apoi le‑a zis:

– Cine dintre voi, când îi cade fiul sau boul într‑un puț, nu‑l va scoate imediat afară în ziua de Sabat?

6 Și n‑au putut să‑I răspundă nimic la acestecuvinte.

Smerenie și ospitalitate

7 Când i‑a văzut pe cei invitați cum își aleg scaunele de onoare, le‑a spus următoarea pildă:

8 – Când ești invitat de cineva la o nuntă, să nu te așezi să mănânci în locul de onoare, ca nu cumva să fi fost invitat, de către gazdă, cineva mai de seamă decât tine,

9 iar cel ce te‑a invitat și pe tine, și pe el, să vină să‑ți spună: „Dă locul tău acestui om!“ Atunci, cu rușine, va trebui să ocupi cel din urmă loc.

10 Ci tu, când ești invitat, du‑te și așază‑te să mănânci în cel din urmă loc, pentru ca atunci când vine cel ce te‑a invitat, să‑ți spună: „Prietene, mută‑te mai în față!“ Atunci vei avea cinste înaintea tuturor celor ce șed la masă împreună cu tine.

11 Căci oricine se înalță pe sine, va fi smerit, și oricine se smerește, va fi înălțat.

12 Apoi i‑a zis și celui ce‑L invitase:

– Când dai un prânz sau o cină, nu‑ți invita nici prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te invite și ei pe tine și să fii astfel răsplătit.

13 Ci tu, când dai un ospăț, invită‑i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei ologi, pe cei orbi,

14 și vei fi fericit, pentru că ei n‑au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți.

Pilda celor invitați la cină

15 Când a auzit acestea, unul dintre cei ce ședeau la masă I‑a zis:

– Fericit este oricine va mâncaîn Împărăția lui Dumnezeu!

16 Dar Isus i‑a răspuns:

– Un om a dat o cină mare și i‑a invitat pe mulți.

17 La ora cinei, și‑a trimis sclavul să le spună celor invitați: „Veniți, căci acum toate sunt gata!“

18 Dar toți, unul după altul, au început să se scuze.Primul i‑a zis: „Am cumpărat un ogor și am nevoie să mă duc să‑l văd. Te rog să mă scuzi!“

19 Altul i‑a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să‑i pun la probă. Te rog să mă scuzi!“

20 Altul i‑a zis: „Tocmai m‑am însurat și de aceea nu pot să vin!“

21 Când sclavul s‑a întors, i‑a istorisit stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s‑a mâniat și i‑a zis sclavului său: „Ieși repede pe străzile și pe aleile cetății și adu‑i aici pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei orbi și pe cei ologi!“

22 La urmă, sclavul a zis: „Stăpâne, s‑a făcut ce ai poruncit și tot mai este loc!“

23 Stăpânul i‑a zis atunci sclavului: „Ieși pe drumuri și pe la garduri și silește‑ipe oamenisă vină, ca să mi se umple casa!

24 Căci vă spun că niciunul dintre acei oameni care fuseseră invitați nu va gusta din cina mea!“

Costul uceniciei

25 Împreună cu El mergeau mulțimi maride oameni. El S‑a întors și le‑a zis:

26 „Dacă vine cineva la Mine și nu‑și urăștetatăl, mama, soția, copiii, frații, surorile, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.

27 Oricine nu‑și duce crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.

28 Căci cine dintre voi, dacă vrea să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze costul, ca să vadă dacă are cu ce să‑l termine?

29 Pentru ca nu cumva, după ce‑i pune temelia, să nu‑l poată termina și toți cei care vădaceastasă înceapă să‑și bată joc de el

30 șisă zică: «Omul acesta a început să construiască și n‑a putut să termine!»

31 Sau care rege, când pornește la război împotriva altui rege, nu se așază mai întâi să hotărască dacă este în stare să i se opună cu zece miide oamenicelui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?!

32 Dacă nupoate, atunci, în timp ce acesta este încă departe, îi va trimite o solie ca să ceară pace.

33 Tot așa, oricine dintre voi, care nu renunță la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu.

34 Sarea este bună. Dar dacă sarea și‑a pierdut puterea de a săra, prin ce va fi făcută din nou sărată?!

35 Nu mai este de folos nici pentru pământ și nici pentru grămada de gunoi,ci oameniio aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/14-64d152dd1c5bedc9b08c426efb55cf68.mp3?version_id=126—

Pilda cu oaia pierdută

1 Toți vameșiiși păcătoșiise apropiau de El ca să‑L asculte.

2 Dar fariseii și cărturarii murmurau și ziceau:

– AcestOmîi primește pe păcătoși și mănâncă împreună cu ei!

3 El însă le‑a spus următoarea pildă:

4 – Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde una din ele, nu le lasă pe câmp pe celelalte nouăzeci și nouă și nu se duce după cea pierdută, până când o găsește?!

5 Iar când o găsește, o pune bucuros pe umeri,

6 vine acasă și‑și cheamă prietenii și vecinii, zicându‑le: „Bucurați‑vă împreună cu mine, fiindcă mi‑am găsit oaia pierdută!“

7 Tot așa, vă spun că va fi mai mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă deoamenidrepți care n‑au nevoie de pocăință!

Pilda cu moneda pierdută

8 Sau care femeie, dacă are zece drahmeși pierde una din ele, nu aprinde o candelă, nu mătură casa și nu caută cu atenție până când o găsește?!

9 Iar când o găsește, își cheamă prietenele și vecinele și le spune: „Bucurați‑vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem!“

10 Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește!

Pilda fiului risipitor

11 El a mai zis:

– Un om avea doi fii.

12 Cel mai tânăr dintre ei i‑a zis tatălui: „Tată, dă‑mi partea de avere care mi se cuvine!“ Și tatăl a împărțit între ei avuția.

13 Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul și a plecat într‑o țară îndepărtată, iar acolo și‑a risipit averea, trăind într‑un mod destrăbălat.

14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, iar el a început să ducă lipsă.

15 S‑a dus și s‑a alipit de unul dintre cetățenii acelei țări, iar acesta l‑a trimis pe câmpurile lui ca să‑i pască porcii.

16 El tânjea să se sature din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu iledădea nimeni.

17 Atunci și‑a venit în fire și a zis: „Câți angajați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici!

18 Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu și‑i voi spune: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta

19 și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă‑mă ca pe unul dintre angajații tăi!»“

20 Și s‑a ridicat și s‑a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l‑a văzut și i s‑a făcut milă de el. A alergatla el, l‑a îmbrățișat și l‑a sărutat mult.

21 Fiul i‑a zis: „Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău!“

22 Dar tatăl le‑a zis sclavilor săi: „Aduceți repede cea mai bună robă și îmbrăcați‑lcu ea! Puneți‑i un inel în deget și sandale în picioare!

23 Aduceți apoi vițelul cel îngrășat și tăiați‑l!Să mâncăm și să ne înveselim,

24 pentru că acest fiu al meu era mort, și trăiește iarăși, era pierdut, și a fost găsit!“ Și au început să se înveselească.

25 Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când a venit și s‑a apropiat de casă, a auzit muzică și dansuri

26 și l‑a chemat pe unul dintre slujitori ca să‑l întrebe ce se întâmplă.

27 Acesta i‑a răspuns: „A venit fratele tău, iar tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l‑a primit înapoi sănătos.“

28 Atunci el s‑a mâniat și n‑a vrut să intre. Tatăl lui a ieșit afară și l‑a rugatsă intre,

29 însă el, răspunzând, i‑a zis tatălui său: „Iată, eu îți slujesc de atâția ani și niciodată nu ți‑am încălcat porunca! Și mie nu mi‑ai dat niciodată nici măcar un ied ca să mă înveselesc cu prietenii mei!

30 Dar când a venit acest fiu al tău, care ți‑a mâncat averea cu prostituatele, lui i‑ai tăiat vițelul cel îngrășat!“

31 Tatăli‑a zis: „Copile, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce este al meu este și al tău.

32 Dar trebuia să ne înveselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, șiacumtrăiește, era pierdut, și a fost găsit!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/15-5182adf1ee9dad13630d565d84395ab5.mp3?version_id=126—

Pilda administratorului nedrept

1 Apoi le‑a zis ucenicilor:

– Un om bogat avea un administrator care a fost acuzat că‑i risipește averea.

2 El l‑a chemat și i‑a zis: „Ce înseamnă lucrul acesta pe care‑l aud despre tine? Dă socoteală de administrația ta, pentru că nu mai poți fi administrator!“

3 Administratorul și‑a zis: „Ce să fac, pentru că stăpânul meu va lua administrația de la mine? Să sap – nu sunt în stare, iar să cerșesc – mi‑e rușine.

4 Știu ce‑o să fac, pentru ca, atunci când voi fi îndepărtat din administrație, ei să mă primească în casele lor!“

5 I‑a chemat unul câte unul pe datornicii stăpânului său și i‑a zis primului: „Cât îi datorezi stăpânului meu?“

6 Acela i‑a răspuns: „O sută de bațide ulei de măsline.“ El i‑a zis: „Ia‑ți zapisul, așază‑te repede și scrie cincizeci!“

7 A zis apoi altuia: „Dar tu, cât îi datorezi?“ Acela i‑a răspuns: „O sută de coride grâu.“ El i‑a zis: „Ia‑ți zapisul și scrie optzeci!“

8 Stăpânul l‑a lăudat pe administratorul nedrept, deoarece lucrase cu perspicacitate.Căci fiii veacului acestuia sunt mai isteți față de propria lor generație, decât fiii luminii.

9 Și Eu vă spun: faceți‑vă prieteni cu ajutorul bogățieinedreptății, pentru ca, atunci când ea va înceta să mai fie, aceștia să vă primească în corturile veșnice!

10 Cine este credincios în lucrul cel mai mic, este credincios și în cel mare, și cine este nedrept în lucrul cel mai mic, este nedrept și în cel mare.

11 Așadar, dacă n‑ați fost credincioși în ce privește bogăția nedreptății, cine v‑o va încredința pe cea adevărată?!

12 Și dacă n‑ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?!

13 Niciun servitor nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul și‑l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia și‑l va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și bogăției.

14 Fariseii, care erau iubitori de bani, au auzit toate acestea și își băteau joc de El.

15 Dar El le‑a zis:

– Voi sunteți cei ce vă îndreptățiți pe voi înșivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile! Căci ce este înălțat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Alte învățături

16 Legea și Profețiiau ținutpână la Ioan. De atunci încoace se vestește Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și fiecare dă năvală în ea.

17 Este mai ușor să treacă cerul și pământul, decât să cadă o parte a vreunei literea Legii!

18 Oricine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta, comite adulter, iar cel care se căsătorește cu o femeie divorțată de soțul ei comite adulter.

Bogatul și Lazăr

19 Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură și in subțire și se bucura de lux în fiecare zi.

20 La poarta lui zăcea cineva sărac, pe nume Lazăr, care era plin de bube

21 și care tânjea să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Până și câinii veneau și‑i lingeau bubele.

22 Săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit apoi și bogatul și a fost înmormântat.

23 În Locuința Morților, unde se afla în chinuri, și‑a ridicat ochii și l‑a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul acestuia.

24 Atunci el, strigând, a zis: „Tată Avraam, ai milă de mine și trimite‑l pe Lazăr să‑și umezească vârful degetului în apă și să‑mi răcorească limba, căci suntatât dechinuit în flacăra aceasta!“

25 Însă Avraam a zis: „Copile, amintește‑ți că, în viața ta, tu ai primit lucrurile bune, iar Lazăr le‑a primit pe cele rele, așa că acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit.

26 Pe lângă toate acestea, între noi și voi a fost așezată o prăpastie mare, astfel încât cei ce vor să treacă de aici la voi, să nu poată, și niciceide acolo să nupoatătrece la noi.“

27 El a zis: „Atunci, te rog, tatăAvraam, să‑l trimiți în casa tatălui meu, –

28 căci am cinci frați –, ca să‑i avertizeze, așa încât să nu vină și ei în locul acesta de chin!“

29 Însă Avraam a zis: „Îi au pe Moise și pe Profeți. Să asculte de ei!“

30 Dar el a zis: „Nu, tată Avraam, ci dacă se duce la ei cineva dintre cei morți,atuncise vor pocăi!“

31 Însă Avraam i‑a zis: „Dacă nu ascultă de Moise și de Profeți, nu vor fi convinși nici dacă învie cineva dintre cei morți!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/16-352920102deae6c8d10a63e901a5ee65.mp3?version_id=126—

Despre păcat, credință și datorie

1 Le‑a zis apoi ucenicilor Săi:

– Este imposibil să nu vină prilejuri de poticnire, dar vai de acela prin care vin!

2 Ar fi mai bine pentru el dacă i s‑ar atârna de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare, decât să‑l facă să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți!

3 Fiți atenți la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră‑l, iar dacă se pocăiește, iartă‑l!

4 Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori se întoarce la tine și zice: „Mă pocăiesc!“, tu să‑l ierți!

5 Apostolii I‑au zis Domnului:

– Mărește‑ne credința!

6 Domnul le‑a răspuns:

– Dacă ați avea credință ca un bob de muștar, ați zice acestui dud: „Dezrădăcinează‑te și sădește‑te în mare!“, iar el v‑ar asculta.

7 Cine dintre voi,dacăare un sclav care ară sau paște oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino imediat și așază‑te să mănânci!“?!

8 Nu‑i va zice mai degrabă: „Pregătește‑mi să mănânc și încinge‑te să‑mi slujești câtă vreme mănânc și beau eu, iar după aceea vei mânca și vei bea și tu!“?!

9 Va avea el cumva recunoștință față de sclav pentru că acesta a făcut ce i s‑a poruncit? Nu cred.

10 Tot așa și voi: când faceți tot ceea ce vi s‑a poruncit, să ziceți: „Suntem niște sclavi netrebnici. Am făcut ceea ce eram datori să facem.“

Isus curățește zece leproși

11 În drum spre Ierusalim, El a trecut printre Samaria și Galileea.

12 În timp ce intra într‑un sat, L‑au întâlnit zece bărbați leproși.

Ei au stat la distanță

13 și și‑au ridicat glasul, zicând:

– Stăpâne Isuse, ai milă de noi!

14 Când i‑a văzut, Isus le‑a zis:

– Duceți‑vă și arătați‑vă preoților!

Și, în timp ce se duceau, au fost curățiți.

15 Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s‑a întors slăvindu‑L pe Dumnezeu cu glas tare.

16 El s‑a aruncat cu fața la picioarele lui Isus și I‑a mulțumit. Era samaritean.

17 Isus, răspunzând, a zis:

– Oare n‑au fost zece curățiți?! Unde sunt ceilalți nouă?

18 Nu s‑a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?

19 Apoi i‑a zis:

– Ridică‑te și du‑te! Credința ta te‑a vindecat.

Venirea Împărăției lui Dumnezeu și a Fiului Omului

20 Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, Isus le‑a răspuns și a zis:

– Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel încât să fie observată,

21 șinici nu se va zice: „Iat‑o aici!“ sau „Uite‑oacolo!“ Căci iată, Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru!

22 El le‑a zis apoi ucenicilor:

– Vor veni zile când veți tânji să vedeți una din zilele Fiului Omului, dar n‑o veți vedea!

23 Vă vor zice: „Iată‑L aici!“ sau „Iată‑L acolo!“ Să nu vă duceți și să nu‑iurmați!

24 Căci, așa cum fulgerul, când scânteiază, luminează cerul dintr‑o parte în cealaltă, tot așa va fișiFiul Omului în ziua Sa!

25 Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație.

26 Așa cum s‑a întâmplat în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului.

27 Oameniimâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care Noe a intrat în arcă și a venit potopul și i‑a distrus pe toți.

28 De asemenea,va fiașa cum s‑a întâmplat în zilele lui Lot:oameniimâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau,

29 dar, în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și sulf din cer și i‑a distrus pe toți.

30 Tot așa va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului.

31 În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperișulcaseiși va avea lucrurile în casă, să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la cele lăsate în urmă.

32 Aduceți‑vă aminte de soția lui Lot!

33 Oricine caută să‑și scape viața, o va pierde, dar cel care și‑o va pierde, o va păstra.

34 Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într‑un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.

35 Două femei vor măcina împreună – una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată.

36 Doi bărbați vor fi la câmp – unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.

37 Ei L‑au întrebat:

– Unde, Doamne?

Isusle‑a zis:

– Oriunde va fi trupul, acolo se vor aduna și vulturii.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/LUK/17-6fb4e4e131f2dac19d04e7d28a7f5146.mp3?version_id=126—