Author: admin

Pilda semănătorului

1 Isus a început din nou să dea învățătură lângă mare. În jurul Lui se adunase o mare mulțimede oameni, astfel că El S‑a urcat într‑o barcă și S‑a așezatacolo, pe mare; întreaga mulțime se afla lângă mare, pe țărm.

2 El îi învăța multe lucruri în pilde și, în învățătura Lui, le spunea:

3 „Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene.

4 În timp ce semăna el, oparte din sămânțăa căzut lângă drum, unde au venit păsările și au mâncat‑o.

5 Alta a căzut pe loc stâncos, unde nu avea pământ mult. A încolțit repede, din cauză că nu avea pământ adânc,

6 dar, când a răsărit soarele, a fost arsă și, fiindcă nu avea rădăcină, s‑a uscat.

7 Alta a căzut între spini, iar spinii au crescut și au sufocat‑o, așa că nu a dat rod.

8 Dar altele au căzut într‑un pământ bun și au dat rod, înălțându‑se și crescând: una a adus treizeci, una șaizeci și una o sută.“

9 Și zicea: „Cine are urechi de auzit, să audă!“

Isus explică pilda semănătorului

10 Când a fost singur, cei din jurul Lui împreună cu cei doisprezece L‑au întrebat despre pilde.

11 Isusle‑a zis: „Vouă v‑a fost dată tainaÎmpărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate sunt în pilde,

12 pentru ca,

«Să privească cu privirea,dar să nu vadă,

și să audă cu auzul,dar să nu înțeleagă,

ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați!»“

13 Apoi le‑a zis: „Nu înțelegeți această pildă? Atunci cum veți înțelege toatecelelaltepilde?

14 Semănătorul seamănă Cuvântul.

15 Cei de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt aceștia: când aud, vine imediat Satanși ia Cuvântul semănat în ei.

16 Cei semănați pe locuri stâncoase sunt aceștia: când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie,

17 dar nu au rădăcină în ei înșiși, ci sunt vremelnici. Atunci când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, ei se poticnesc imediat.

18 Cei semănați între spini sunt alții: aceștia sunt cei care aud Cuvântul,

19 dar îngrijorările veacului, înșelăciunea bogățiilor și poftele pentru alte lucruri intră și sufocă Cuvântul, iar el devine neroditor.

20 Iar cei semănați în pământul cel bun sunt aceia care aud Cuvântul, îl primesc și aduc rod: unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută.“

Pilda candelei

21 El le‑a mai zis: „Oare se aduce candela ca să fie pusă sub un obroc sau sub un pat?! Nueste adusă eaca să fie pusă pe un sfeșnicar?

22 Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit și nu este nimic tăinuit care nu va ieși la iveală.

23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!

24 Fiți atenți la ceea ce auziți! Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura și vi se va adăuga!

25 Căci celui ce are, i se va da, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are.“

Pilda cu sămânța care crește

26 El a mai zis: „Împărăția lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânță în pământ.

27 Fie că el doarme, fie că se scoală, zi și noapte, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum.

28 Pământul rodește de la sine – mai întâi firulverde, apoi spicul, iar apoi grâu deplin în spic.

29 Când rodul este copt, trece imediat seceraprin el, pentru că a sosit secerișul.“

Pilda bobului de muștar

30 El a mai zis: „Cu ce să asemănăm Împărăția lui Dumnezeu sau prin ce pildă s‑o descriem?

31 Ea este ca un bob de muștar, care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințelede pe pământ,

32 dar după ce este semănat, el crește, ajunge mai maredecât toate legumele și face ramuri mari, așa încât păsările își pot face cuibul la umbra lor.“

33 Și prin multe astfel de pilde, El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să‑l înțeleagă.

34 Nu le vorbea fărăsă foloseascăpilda. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile.

Isus liniștește furtuna

35 În aceeași zi, când s‑a lăsat seara, le‑a zis:

– Să traversăm în partea cealaltă!

36 Și lăsând mulțimea, L‑au luat în barcă așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte bărci.

37 Atunci s‑a stârnit un vârtej de vânt puternic, care arunca valurile în barcă, astfel încât barca era deja aproape plinăcu apă.

38 Isusera în partea din spatea bărcii, dormind pe o pernă.

Ei L‑au trezit și I‑au spus:

– Învățătorule, nu‑Ți pasă că pierim?!

39 Atunci El, ridicându‑Se, a mustrat vântul și a zis mării:

– Taci! Liniștește‑te!

Vântul s‑a oprit și s‑a făcut o liniște mare.

40 Apoi le‑a zis:

– De ce sunteți fricoși? Tot n‑aveți credință?

41 Ei s‑au temut foarte tare și‑și ziceau unii altora:

– Cine deci este Acesta, de‑L ascultă până și vântul, și marea?!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MRK/4-4f50f5e23bfce050f834b09f8f813e76.mp3?version_id=126—

Isus vindecă un om demonizat

1 Au ajuns de cealaltă parte a mării, în ținutul gherasenilor.

2 Când a coborât Isus din barcă, L‑a întâmpinat imediat un omcare ieșeadin morminteși avea în elun duh necurat.

3 El își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să‑l țină legat nici chiar cu un lanț.

4 Fusese de multe ori legat cu lanțuri și cu cătușe, dar rupsese lanțurile și sfărâmase cătușele și nimeni nu‑l putea stăpâni.

5 Toată noaptea și toată ziua era prin morminte sau prin munți, urlând și tăindu‑se cu pietre.

6 Când L‑a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s‑a închinat

7 și a strigat cu glas tare, zicând:

– Ce am eu de‑a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Te pun să juri pe Dumnezeu, să nu mă chinui!

8 CăciIsusîi zicea: „Duh necurat, ieși afară din acest om!“

9 Isusl‑a întrebat:

– Care‑ți este numele?

El I‑a zis:

– Numele meu este „Legiune“, pentru că suntem mulți.

10 Și Îl ruga mult pe Isus să nu‑l trimită afară din ținutulacela.

11 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau.

12 Duhurile necurateL‑au rugat, zicând:

– Trimite‑ne în porciiaceia, ca să intrăm în ei!

13 Și El le‑a dat voie. Duhurile necurate au ieșitdin omși au intrat în porci. Atunci turma, în jur de două miide porci, s‑a repezit pe râpă în jos, în mare; și s‑au înecat în mare.

14 Păzitorii lor au fugit șii‑au anunțatpe oameniîn cetate și în cătune. Șiaceștiaau venit să vadă ce s‑a întâmplat.

15 Când au ajuns la Isus și l‑au văzut pe cel ce fusese demonizat, – pe cel ce avuseseîn ellegiunea –, stând jos, îmbrăcat și întreg la minte, s‑au înspăimântat.

16 Cei ce văzuseră ce s‑a întâmplat cu cel ce fusese demonizat și cu porcii, le‑au istorisittotul.

17 Atunci ei au început să‑L roagepe Isussă plece din hotarele lor.

18 În timp ceIsusSe urca în barcă, cel ce fusese demonizat Îl ruga să‑l lase să rămână cu El,

19 darIsusnu l‑a lăsat, ci i‑a zis: „Du‑te acasă, la ai tăi, și istorisește‑le cât de mult a făcut Domnul pentru tine și cum a avut milă de tine!“

20 El a plecat și a început să proclame prin Decapoliscât de mult făcuse Isus pentru el. Și toți erau uimiți.

Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe

21 După ce Isus a trecut iarăși cu barca de cealaltă parte, s‑a adunat la El o mare mulțimede oameni. Și El stătea lângă mare.

22 A venitla Elunul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair. Când L‑a văzut, a căzut la picioarele Lui

23 și L‑a rugat fierbinte, zicând: „Fetița mea este pe moarte. Vino și pune‑Ți mâinile peste ea ca să fie vindecată și să trăiască!“

24 Isusa plecat împreună cu el. Și o mare mulțimede oameniÎl urma și se îmbulzea în jurul Lui.

25 Eraacoloo femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge.

26 Ea suferise multe din partea multor doctori și cheltuise tot ce avusese fără vreun folos, ba dimpotrivă, se îmbolnăvise mai rău.

27 Auzind despre Isus, a venit în mulțime prin spate și s‑a atins de haina Lui.

28 Căciîșizicea: „Dacă aș atinge măcar hainele Lui, voi fi vindecată!“

29 Imediat izvorul sângelui ei a secat și ea a simțit în trup că fusese vindecată de boalaei.

30 Isus Și‑a dat seama imediat că din El ieșise o putere și, întorcându‑Se spre mulțime, a întrebat:

– Cine s‑a atins de hainele Mele?

31 Ucenicii I‑au zis:

– Vezi că mulțimea se îmbulzește în jurul Tău, iar Tu întrebi: „Cine M‑a atins?!“

32 El însă Se uita de jur‑împrejur ca s‑o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.

33 Atunci femeia, știind ce i se întâmplase, a venit înfricoșată și tremurând și a căzut înaintea Lui, spunându‑I tot adevărul.

34 Isusi‑a zis: „Fiică, credința ta te‑a vindecat! Du‑te în pace și fii vindecată de boala ta!“

35 În timp ce El încă vorbea, au venitcâțivadincasaconducătorului sinagogii și au zis:

– Fiica ta a murit. De ce‑L mai deranjezi pe Învățător?

36 Dar Isus, fără să ia în seamă cuvintelelor, i‑a zis conducătorului sinagogii:

– Nu te teme! Crede doar!

37 N‑a dat voie nimănui să‑L însoțească în afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov.

38 Când au ajuns ei la casa conducătorului sinagogii,Isusa văzutacolotulburare și pe cei ce plângeau și boceau mult.

39 El a intrat și le‑a zis: „De ce sunteți tulburați și plângeți? Copilul n‑a murit, ci doarme!“

40 Ei însă râdeau de El.

Isusi‑a scos pe toți afară, i‑a luat pe tatăl copilului, pe mama acestuia și pe cei ce erau cu El și a intrat acolo unde era copilul.

41 A apucat copilul de mână și i‑a zis: „Talita kum!“, care tradus înseamnă: „Fetițo, ție îți zic, scoală‑te!“

42 Fetița s‑a ridicat imediat și a început să umble. Ea era în vârstă de doisprezece ani. Eiau înmărmurit de mirare.

43 Isusle‑a poruncit stăruitor ca nimeni să nu știe despre aceasta și a spus să i se deafetițeisă mănânce.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MRK/5-fb71b61fdc6630a13e852fbbbd7a8fbc.mp3?version_id=126—

Necredința celor din Nazaret

1 Isusa ieșit de acolo și a venit în patria Lui. Ucenicii Lui L‑au urmat.

2 Când a venit ziua Sabatului, a început să dea învățătură în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, erau uimiți și ziceau: „De unde Îi vin Acestuia aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta care I‑a fost dată și cum de se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?

3 Oare nu este Acesta tâmplarul, fiul Marieiși fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și surorile Lui nu sunt oare aici, printre noi?“ Șiastfelei se poticneau în El.

4 Isus însă le‑a zis: „Un profet nu este fără onoaredecât în patria lui, între rudele lui și în casa lui.“

5 Și n‑a putut să facă acolo nicio minune, în afară de faptul că Și‑a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i‑a vindecat.

6 Și era uimit de necredința lor.

Trimiterea celor doisprezece

Isus străbătea satele de jur‑împrejur, dând învățătură.

7 El i‑a chemat pe cei doisprezece și a început să‑i trimită doi câte doi, dându‑le autoritate asupra duhurilor necurate.

8 Le‑a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag –să nu ianici pâine, nici traistă, nici monede de bronz la brâu,

9 ci să se încalțe cu sandale, dar să nu‑și ia două cămăși.

10 El le‑a mai zis: „În orice casă intrați, rămâneți acolo până când veți pleca din locul acela.

11 Și dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, scuturați‑vă praful de sub picioare când ieșiți de acolo, drept mărturie împotriva lor!“

12 Ei au plecat și au predicat cătoțitrebuie să se pocăiască.

13 Alungau mulți demoni și pe mulți bolnavi îi ungeau cu ulei de măsline și îi vindecau.

Ioan Botezătorul decapitat

14 RegeleIrod a auzitdespre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit.Uniiziceau: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin El!“

15 Alții ziceau: „Este Ilie!“, iar alții ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeți!“

16 Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, pe care l‑am decapitat, a fost înviat!“

17 Căci Irod însuși, după ce a trimis să pună mâna pe Ioan, l‑a legat în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea,

18 iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu‑ți este permis s‑o ai pe soția fratelui tău!“

19 Irodiada îl dușmănea pe Ioan și voia să‑l omoare, dar nu putea,

20 pentru că Irod se temea de Ioan, știindu‑l un bărbat drept și sfânt, și îl proteja. Când îl asculta, stătea mult pe gânduri; totuși, îl asculta cu plăcere.

21 A venit însă o zi potrivită, când Irod, la sărbătorirea zilei sale de naștere, a dat un ospăț nobililor săi, ofițerilor și conducătorilor Galileei.

22 Când fiica Irodiadeia intrat și a dansat, lui Irod și celor ce ședeau la masă le‑a plăcut.

Regele i‑a zis atunci fetei:

– Cere‑mi orice dorești și‑ți voi da!

23 Apoi i‑a jurat:

– Orice‑mi vei cere, îți voi da, până la o jumătate din regatul meu!

24 Ea a ieșit și a întrebat‑o pe mama ei:

– Ce să cer?

Aceasta i‑a răspuns:

– Capul lui Ioan Botezătorul!

25 Atunci ea a intrat în grabă la rege, cerându‑i:

– Doresc să‑mi dai chiar acum, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!

26 Regele s‑a întristat foarte tare, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, n‑a vrut s‑o refuze.

27 Și regele a trimis imediat un călău, poruncindu‑i să‑i aducăpe o tavăcapul lui Ioan. Acesta s‑a dus, l‑a decapitatpe Ioanîn închisoare,

28 i‑a adus capul pe o tavă și i l‑a dat fetei, iar fata i l‑a dat mamei sale.

29 Când ucenicii luiIoanau auzit despre aceasta, au venit, i‑au luat trupul și l‑au pus într‑un mormânt.

Isus hrănește peste cinci mii de oameni

30 Apostolii s‑au adunat la Isus și I‑au istorisit tot ce făcuseră și tot ce‑i învățaserăpe oameni.

31 Isusle‑a zis: „Venițicu Mineîntr‑un loc pustiu, doar voi singuri, și odihniți‑vă puțin!“ Căci erau mulți care veneau și plecau, iar ei n‑aveau timp nici măcar să mănânce.

32 Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu.

33 Dar mulți i‑au văzut plecând și i‑au recunoscut, așa căoamenidin toate cetățile au alergat pe jos până acolo și au sosit înaintea lor.

34 Când a coborâtdin barcă,Isusa văzut o mare mulțimede oameniși I s‑a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n‑au păstor.Și a început să‑i învețe multe lucruri.

35 Când ora era deja târzie, ucenicii Lui s‑au apropiat de El și I‑au zis:

– Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie.

36 Lasămulțimilesă se ducă prin cătunele și satele dimprejur, ca să‑și cumpere ceva de mâncare.

37 ÎnsăIsus, răspunzând, le‑a zis:

– Dați‑le voi să mănânce!

Ei L‑au întrebat:

– Să ne ducem să cumpărăm pâine de două sute de denariși să le dăm să mănânce?

38 Isus i‑a întrebat:

– Câte pâini aveți? Duceți‑vă și vedeți!

După ce au aflat,I‑au răspuns:

– Cincipâiniși doi pești.

39 Atunci le‑a poruncit să‑i așezepe toți pe iarba verde, în grupuri.

40 Și ei s‑au așezat în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci.

41 El a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le‑a dat ucenicilor ca să le așeze înaintea lor. De asemenea, a împărțit tuturor și cei doi pești.

42 Ei au mâncat cu toții și s‑au săturat.

43 Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimituri și curesturilede la pești.

44 Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.

Isus umblă pe mare

45 Imediat după aceea, Isus i‑a zorit pe ucenicii Lui să se urce în barcă și să treacă înaintea Lui de partea cealaltăa mării, în Betsaida, în timp ce El va lăsa mulțimea să plece.

46 După ce Și‑a luat rămas bun de la ei, S‑a dus pe munte să Se roage.

47 Când s‑a lăsat seara, barca era în mijlocul mării, iar El Se afla singur pe țărm.

48 A văzut căuceniciise chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă și, cam în a patra strajă a nopții,Isusa venit spre ei, umblând pe mare; voia să ajungă alături de ei.

49 Când L‑au văzut umblând pe mare, au crezut că este o stafie și au țipat,

50 pentru că toți s‑au speriat când L‑au văzut.

DarIsusle‑a vorbit imediat și le‑a zis: „Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!“

51 După ce S‑a urcat la ei în barcă, vântul a încetat. Și tare se mai minunau în ei înșiși,

52 căci nu înțeleseserăce s‑a întâmplatcu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.

Isus vindecă bolnavii în Ghenezaret

53 După ce au trecutmarea, au ajuns la țărm, în Ghenezaret, și au ancoratacolo.

54 Imediat ce a coborât din barcă,oameniiL‑au recunoscut.

55 Ei au alergat prin toată regiunea aceea și au început să‑i aducă pe paturi, pe cei bolnavi, acolo unde auzeau că Se aflăIsus.

56 Și oriunde mergea El, în sate, în cetăți sau în cătune, îi așezau pe cei bolnavi în piețe și‑L rugau să‑i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți cei care se atingeau de El erau vindecați.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MRK/6-13801ae40a15ed6e11c62fcefe50bbd0.mp3?version_id=126—

Isus și tradiția bătrânilor

1 Fariseii și unii dintre cărturarii care veniseră de la Ierusalim s‑au adunat la El

2 și i‑au văzut pe câțiva dintre ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile întinate, adică nespălate.

3 (Căci fariseii și toți iudeii nu mănâncă dacă nu‑și spală cu atenție mâinile,ținând astfel tradiția bătrânilor.

4 Iar cândse întorcde la piață, nu mănâncă dacă nu s‑au spălat. Și mai sunt multe alte lucruri pe care le‑au primit ei să le țină,cum ar fi:spălarea paharelor, a urcioarelor, a vaselor de bronz și a paturilor.)

5 Atunci fariseii și cărturarii L‑au întrebat pe Isus:

– De ce ucenicii Tăi nu umblă potrivit cu tradiția bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile întinate?

6 El le‑a răspuns:

– Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, așa cum este scris:

„Poporul acesta Mă cinstește cu buzele,

dar inima lui este departe de Mine!

7 Degeaba însă Mi se închină ei,

dândcaînvățăturinișteporunci de‑ale oamenilor!“

8 Voi, lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți strâns tradiția oamenilor: spălarea urcioarelor și a cănilor și multe alte lucruri de felul acesta pe care le faceți.

9 Apoi le‑a zis:

– Și ați respins frumos porunca lui Dumnezeu ca să păstrațitradiția voastră!

10 Căci Moise a zis: „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta“ și „Cel ce își vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea.“

11 Însă voi ziceți: „Dacă un om spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mine estekorban, – adică estedeja închinat cadarlui Dumnezeu»“ –,

12 pe acela nu‑l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau mama lui!

13 Și desființați astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradițiavoastră pe care o răspândiți. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta.

Lucrurile care îl întinează pe om

14 Isusa chemat din nou mulțimea și a zis: „Ascultați‑Mă cu toții și înțelegeți!

15 Nu există nimic din afara omului, care, intrând în el, să‑l poată întina, ci lucrurile care ies din om, acelea îl întinează!“

16 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!

17 Dupăce a lăsatmulțimea și a intrat în casă, ucenicii Lui L‑au întrebat despre pildă.

18 El le‑a zis: „Și voi sunteți tot fără pricepere? Nu înțelegeți că orice intră în om din afară nu‑l poate întina,

19 fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac, iar apoi iese în latrină, el dând afară astfel toată mâncarea?“

20 Apoi a zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează pe om.

21 Căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, curviile, furturile, crimele,

22 adulterele, lăcomiile, răutățile, viclenia, depravarea, ochiul rău, blasfemia, mândriașinesăbuința.

23 Toate aceste rele ies dinăuntru și îl întinează pe om.“

Credința femeii siro-feniciene

24 Isusa plecat de acolo și S‑a dus în hotarele Tyrului și ale Sidonului. Dorind să nu știe nimeni că Se află acolo, a intrat într‑o casă, dar n‑a putut rămâne neobservat,

25 ci imediat, o femeie care auzise despre El și a cărei fetiță avea un duh necurat, a venit la El și I‑a căzut la picioare.

26 Femeia era o grecoaică, originară din Siro-Fenicia.

Ea L‑a rugat să alunge demonul din fiica ei,

27 dar Isus i‑a zis:

– Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței.

28 Însă ea a răspuns și i‑a zis:

– Da, Doamne, dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.

29 Atunci El i‑a zis:

– Pentru răspunsul acesta, du‑te. Demonul a ieșit din fiica ta.

30 Ea a plecat acasă și a găsit copilul culcat pe pat, iar demonul ieșise.

Isus vindecă un surdo‑mut

31 AtunciIsusa ieșit iarăși din hotarele Tyrului și S‑a dus, prin Sidon, la Marea Galileei, în mijlocul hotarelor Decapolisului.

32 Au adus la El un surd, care totodată vorbea greu, și L‑au rugat să‑Și pună mâna peste el.

33 Isusl‑a luat deoparte din mulțime, Și‑a pus degetele în urechile lui și i‑a atins limba cu scuipatul Lui.

34 Apoi a privit spre cer, a oftat și i‑a zis: „Efata!“, care înseamnă: „Deschide‑te!“

35 Și imediat i s‑au deschis urechile, i s‑a descleștat limbași a început să vorbească corect.

36 Isus le‑a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei proclamauaceastamai mult.

37 Ei erau uimiți peste măsură și ziceau: „El pe toate le face bine. Chiar și pe surzi îi face să audă, iar pe muți să vorbească!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MRK/7-8be21c51105d321806ff49450522ecb8.mp3?version_id=126—

Isus hrănește peste patru mii de oameni

1 În zilele acelea s‑a adunat din nou o mare mulțimede oameniși nu aveau ce să mănânce.

Isus i‑a chemat pe ucenici și le‑a zis:

2 – Mi‑e milă decei dinmulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n‑au ce să mănânce,

3 iar dacă îi las să plece acasă flămânzi, vor leșina pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe.

4 Ucenicii Lui I‑au răspuns:

– De unde ar putea lua cineva pâini aici, în pustie, ca să‑i sature pe aceștioameni?

5 Isusi‑a întrebat:

– Câte pâini aveți?

Ei au zis:

– Șapte.

6 Isusi‑a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. Și după ce a luat cele șapte pâini și a mulțumit, le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, iar ei le‑au împărțit mulțimii.

7 Mai aveau și câțiva peștișori. El i‑a binecuvântat și a zis să fie împărțiți și aceștia.

8 Au mâncattoțiși s‑au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase.

9 Erau în jur de patru miide bărbați. După ce i‑a lăsat să plece,

10 IsusS‑a urcat imediat în barcă împreună cu ucenicii Lui și S‑a dus în părțile Dalmanutei.

Fariseii cer un semn

11 Fariseii au venit și au început să discute aprins cuIsus, căutând un semn din cerde la El ca să‑L pună la încercare.

12 ÎnsăIsus, oftând adânc în duhul Său, a zis: „De ce caută această generație un semn? Adevărat vă spun că acestei generații nu i se va da niciun semn.“

13 Apoi i‑a lăsat, S‑a urcat iarășiîn barcăși S‑a dus de cealaltă parte amării.

Drojdia fariseilor și a lui Irod

14 Uceniciiuitaseră să ia pâini și nu aveau cu ei în barcă decât o pâine.

15 Isusle‑a poruncit, zicând:

– Aveți grijă, feriți‑vă de drojdia fariseilor și de drojdia lui Irod!

16 Ei vorbeau unii cu alții despre faptul că nu aveau pâini.

17 Cunoscând aceasta,Isusle‑a zis:

– De ce vorbiți între voi că n‑aveți pâini? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Aveți inima împietrită?

18 Aveți ochi,darnu vedeți și aveți urechi, dar nu auziți?Nu vă mai aduceți aminte,

19 atunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii deoameni, câte coșnițe pline cu firimituri ați ridicat?

Ei I‑au zis:

– Douăsprezece.

20 – Iar când am frânt cele șapte pâini la cei patru miide bărbați, câte coșuri pline cu firimituri ați ridicat?

Ei I‑au zis:

– Șapte.

21 AtunciEl le‑a zis:

– Tot nu înțelegeți?

Isus vindecă un orb la Betsaida

22 Când au ajuns în Betsaida, I‑au adus un orb și L‑au rugat să Se atingă de el.

23 Isusl‑a luat pe orb de mână și l‑a dus afară din sat.

A scuipat pe ochii acestuia, Și‑a pus mâinile peste el și l‑a întrebat:

– Vezi ceva?

24 Omul s‑a uitat și a zis:

– Văd niște oameni, dar mi se par ca niște pomi care umblă.

25 AtunciIsusȘi‑a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar el a privit țintă și i‑a revenit vederea.Acumel vedea toate lucrurile clar.

26 Isusl‑a trimis acasă, zicând:

– Să nu intri în sat și nici să nu spui cuiva în sat!

Mărturisirea de credință a lui Petru

27 Isus S‑a dus împreună cu ucenicii Lui în satele Cezareei lui Filip.

Pe drum,Isusi‑a întrebat pe ucenicii Săi, zicându‑le:

– Cine zic oamenii că sunt Eu?

28 Ei I‑au răspuns, zicând:

–Unii zic că eștiIoan Botezătorul, alțiizic că eștiIlie, iar alțiispun despre Tine că eștiunul dintre profeți.

29 El i‑a întrebat:

– Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?

Petru, răspunzând, I‑a zis:

– Tu ești Cristosul!

30 AtunciIsusle‑a atras atenția să nu spună nimănui despre El.

Isus vorbește despre moartea și învierea Sa

31 Apoi a început să‑i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere multeși să fie respins de către bătrâni, de către conducătorii preoților și de către cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie.

32 Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L‑a luat deoparte și a început să‑L mustre.

33 Dar Isus S‑a întors, S‑a uitat la ucenicii Săi și l‑a mustrat pe Petru, zicând:

– Pleacă! Înapoia Mea, Satan, căci tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.

Prețul uceniciei

34 Apoi i‑a chemat pe cei din mulțime alături de ucenicii Săi și le‑a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să Mă urmeze.

35 Căci oricine vrea să‑și salveze viața, o va pierde, dar cel ce‑și pierde viața de dragul Meu și de dragul Evangheliei, o va salva.

36 Într-adevăr, la ce i‑ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și‑ar pierde sufletul?

37 Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?

38 Căci de cel ce îi va fi rușine de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră și păcătoasă, de acela Îi va fi rușine și Fiului Omului când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MRK/8-228edf11fc0a0fd40165411dbd6fa0e9.mp3?version_id=126—

1 Și le‑a zis: „Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta nicidecum moartea înainte de a vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.“

Schimbarea la față

2 După șase zile, Isus i‑a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i‑a dus deoparte, pe ei singuri, pe un munte înalt.AcoloI s‑a schimbat înfățișarea înaintea lor.

3 Hainele Lui au devenit strălucitoare, foarte albe, așa cum niciun înălbitor de pe pământ nu le‑ar putea înălbi.

4 Șiiată căli s‑au arătat Ilie împreună cu Moise; ei stăteau de vorbă cu Isus.

5 Petru I‑a zislui Isus „Rabbi, este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.“

6 Căci nu știa ce să zică, fiindcă erau îngroziți.

7 Un nor a venit și i‑a acoperit, iar din nor s‑a auzit un glascare zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit! De El să ascultați!“

8 Ei s‑au uitat deodată în jur, dar n‑au mai văzut pe nimeni altcineva decât pe Isus singur cu ei.

9 În timp ce coborau de pe munte,Isusle‑a poruncit să nu povestească nimănui ceea ce au văzut, până când nu va învia Fiul Omului dintre cei morți.

10 Ei au ținut pentru ei lucrul acestașiau discutat ce înseamnă învierea dintre cei morți.

11 Apoi L‑au întrebat, zicând:

– De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?

12 El le‑a răspuns:

– Într-adevăr, Ilie vine primul pentru a reașeza toate lucrurile. Totuși, cum de este scris despre Fiul Omului că El trebuie să sufere multe și să fie disprețuit?

13 Dar Eu vă spun că Ilie a și venit, însă ei au făcut cu el tot ce‑au vrut, așa cum este scris despre el.

Vindecarea unui băiat demonizat

14 Când au ajuns laceilalțiucenici, au văzut o mare mulțime în jurul lor și pe niște cărturari care discutau aprins cu ei.

15 Imediat ce întreaga mulțime L‑a văzut pe Isus, au rămas uimiți și au alergat la El să‑L salute.

16 El i‑a întrebat:

– Despre ce discutați atât de aprins cu ei?

17 Un om din mulțime I‑a răspuns:

– Învățătorule, l‑am adus la Tine pe fiul meu, care areîn elun duh de muțenie.

18 Oriunde îl apucă, îl trântește la pământ. El face spume la gură, scrâșnește din dinți și devine țeapăn. Le‑am spus ucenicilor Tăi să‑l alunge, dar n‑au putut.

19 Isus, răspunzând, le‑a zis:

– O, generație necredincioasă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai îngădui? Aduceți‑l la Mine!

20 Și ei l‑au adus la El. Imediat ce L‑a văzutpe Isus, duhul l‑a aruncat pebăiatîn spasme.Acestaa căzut la pământ și se rostogolea, făcând spume la gură.

21 Isus l‑a întrebat pe tatăl acestuia:

– De cât timp i se întâmplă așa?

El I‑a răspuns:

– Din copilărie.

22 Și de multe ori îl aruncă în foc și în ape, ca să‑l omoare. Dar, dacă poțifaceceva, ai milă de noi și ajută‑ne!

23 Isus i‑a zis:

– „Dacă poți…“?! Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede!

24 Imediat tatăl băiatului a strigat, zicând:

– Cred! Ajută necredinței mele!

25 Când a văzut Isus că mulțimea vine în fuga mare, a mustrat duhul necurat, zicându‑i: „Duh mut și surd, ție îți poruncesc: ieși afară din el și să nu mai intri în el!“

26 Duhula strigat și apoi a ieșit, aruncându‑l pebăiatîn convulsii puternice.Băiatula rămas ca mort, așa că mulți ziceau că a murit.

27 Isus însă l‑a apucat de mână și l‑a ridicat. Și el s‑a sculatîn picioare.

28 Când a intrat El în casă, ucenicii Lui L‑au întrebat deoparte:

– Noi de ce n‑am putut să‑l alungăm?

29 El le‑a zis:

– Acest felde demoninu poate ieși afară prin nimic, decât prin rugăciune și post.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

30 Au plecat de acolo și au trecut prin Galileea.Isusnu voia să știe nimenilucrul acesta,

31 pentru că îi învăța pe ucenici și le zicea: „Fiul Omului urmează să fie predatîn mâinile oamenilor. Ei Îl vor omorî, dar la trei zile după ce‑L vor fi omorât, va învia.“

32 Ei însă nu pricepeau cuvintele acestea și se temeau să‑L întrebe.

Cine este cel mai mare?

33 Apoi au ajuns în Capernaum.

În timp ce Se afla în casă, Isus i‑a întrebat:

– Despre ce ați discutat pe drum?

34 Dar ei tăceau, pentru că pe drum discutaseră unii cu alții cu privire la cine este cel mai mare.

35 IsusS‑a așezat, i‑a chemat pe cei doisprezece și le‑a zis:

– Dacă vrea cineva să fie primul, va fi ultimul dintre toți și slujitorul tuturor.

36 Isusa luat un copilaș, l‑a pus să stea în mijlocul lor și, luându‑l în brațe, le‑a zis:

37 – Oricine primește în Numele Meu pe unul dintre astfel de copilași, pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine, nu Mă primeștede faptpe Mine, ci pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine.

De partea lui Isus

38 Ioan I‑a zis:

– Învățătorule, noi am văzut pe cineva care alunga demoni în Numele Tău și l‑am oprit, pentru că nu ne urma.

39 Dar Isus a zis:

– Nu‑l opriți, căci nu este nimeni care să facă o minune în Numele Meu și care să Mă poată vorbi de rău imediatdupă aceea.

40 Cel care nu este împotriva noastră este de partea noastră.

41 Căci oricine vă dă un pahar cu apă în NumeleMeu, pentru că sunteți ai lui Cristos, adevărat vă spun că nu‑și va pierde răsplata.

Cauze de păcătuire

42 Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s‑ar atârna de gât o piatră mare de moară și ar fi aruncat în mare.

43 Dacă mâna ta te face să păcătuiești, taie‑o! Este mai bine pentru tine să intri în viață schilod, decât să ai două mâini și să mergi în Gheenă, în focul care nu se stinge,

44 unde viermele lor nu moare, iar focul nu se stinge.

45 Și dacă piciorul tău te face să păcătuiești, taie‑l! Este mai bine pentru tine să intri în viață olog, decât să ai două picioare și să fii aruncat în Gheenă,

46 unde viermele lor nu moare, iar focul nu se stinge.

47 Dacă ochiul tău te face să păcătuiești, scoate‑l! Este mai bine pentru tine să intri în Împărăția lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în Gheenă,

48 unde viermele lor nu moare,

iar focul nu se stinge.

49 Căci oriceomva fi sărat cu foc și orice jertfă va fi sărată cu sare.

50 Sarea este bună, dar dacă sarea și‑a pierdut puterea de a săra, prin ce o veți face din nou sărată?! Aveți deci sare în voi înșivă și trăiți în pace unii cu alții!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MRK/9-79e3dff4580f74c20af95cede4d1c03c.mp3?version_id=126—

Despre divorț

1 Apoi a plecat de acolo și a venit în hotarele Iudeei șidincolo de Iordan. Mulțimile s‑au adunat din nou în jurul Lui, iar El, după cum Îi era obiceiul, a început iarăși să‑i învețe.

2 Niște farisei au venit la El ca să‑L pună la încercare și L‑au întrebat dacă îi este îngăduit unui soț să divorțeze de soția lui.

3 Isus, răspunzând, le‑a zis:

– Ce v‑a poruncit Moise?

4 Ei au zis:

– Moise a dat voie casoțulsă‑i scriesoțieio scrisoare de despărțire și să divorțeze de ea.

5 Dar Isus le‑a zis:

– Din cauza inimilor voastre împietrite v‑a scris el această poruncă,

6 însă la începutul creațieiDumnezeu„i‑a făcut bărbat și femeie“.

7 „De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui,

8 iar cei doi vor fi un singur trup.“Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.

9 Deci, ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă!

10 În casă, ucenicii L‑au întrebat iarăși cu privire la aceasta.

11 El le‑a zis: „Oricine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta comite adulter împotriva ei.

12 Și dacăo soțiedivorțează de soțul ei și se căsătorește cu altul, comite adulter.“

Isus și copilașii

13 I‑au adus niște copilași, ca să Se atingă de ei, dar ucenicii i‑au mustrat.

14 Isus însă, când a văzut acest lucru, S‑a indignat și le‑a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine! Nu‑i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei!

15 Adevărat vă spun că oricine nu primește ca un copilaș Împărăția lui Dumnezeu, nicidecum nu va intra în ea!“

16 Apoi i‑a luat în brațe și i‑a binecuvântat punându‑Și mâinile peste ei.

Isus și tânărul bogat

17 Tocmai când pornea la drum, a alergatla Elunomcare a căzut în genunchi înaintea Lui și L‑a întrebat:

– Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?

18 Isus i‑a zis:

– De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu.

19 Cunoști poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu păgubeștipe nimeni“, „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta.“

20 El I‑a spus:

– Învățătorule, pe toate acestea le‑am păzit încă din tinerețea mea.

21 Uitându‑Se la el, Isus l‑a îndrăgit și i‑a zis:

– Îți lipsește un singur lucru: du‑te, vinde tot ce ai și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează‑Mă!

22 Mâhnit deacestecuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe averi.

23 Isus a privit în jur și le‑a zis ucenicilor Săi:

– Cât de greu va fi pentru cei bogați să intre în Împărăția lui Dumnezeu!

24 Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui.

Isus le‑a zis iarăși:

– Copii, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu!

25 Este mai ușor să treacă o cămilă prin gaura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!

26 Ei au rămas și mai uimiți și au zis unii către alții:

– Atunci cine poate fi mântuit?

27 Uitându‑Se la ei, Isus a zis:

– Este imposibil pentru oameni, dar nu și pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate lucrurilesuntposibile.

28 Petru a început să‑I zică:

– Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat.

29 Isus a răspuns:

– Adevărat vă spun că nu este nimeni care să‑și fi lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare de dragul Meu și de dragul Evangheliei

30 și care să nu primească acum, în vremea aceasta, de o sută de ori mai mult case, frați, surori, mame, copii și ogoare, împreună cu persecuții, iar în veacul care vine, viață veșnică.

31 Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

32 Ei erau pe drum și se suiau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor.Uceniciierau uimiți, iar cei care‑L urmau erau speriați.Isusi‑a luat din noudeopartepe cei doisprezece și a început să le vorbească despre ce urma să I se întâmple:

33 „Iată că ne suim spre Ierusalim și Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoților și a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte și‑L vor da pe mâna neamurilor,

34 care Îl vor batjocori, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și‑L vor omorî. Dar după trei zile va învia.“

Cererea fiilor lui Zebedei

35 Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El și I‑au zis:

– Învățătorule, dorim să faci pentru noi orice‑Ți vom cere.

36 El i‑a întrebat:

– Ce doriți să fac pentru voi?

37 Ei I‑au zis:

– Dă‑ne voie să ședem unul la dreapta și altul la stânga Ta, în slava Ta.

38 Isus le‑a zis:

– Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care îl beau Eusau să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu?

39 Ei I‑au zis:

– Putem!

Isus le‑a zis:

– Veți bea paharul pe care‑l voi bea Eu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu,

40 dardreptul dea sta la dreapta sau la stânga Mea nu ține de Mine să‑l dau, ci este pentru aceia cărora le‑a fost pregătit.

41 Ceilalți zece, când au auzit, au început să fie indignați din cauza lui Iacov și a lui Ioan.

42 Atunci Isus i‑a chemat la El și le‑a zis: „Știți că aceia care sunt considerați domnitorii neamurilor stăpânesc peste ele, iar mai marii lor își exercită autoritatea asupra lor.

43 Dar între voi nu este așa! Dimpotrivă, oricine vrea să fie mai mare între voi, va fi slujitorul vostru,

44 iar cel ce vrea să fie primul între voi, va fi sclavul tuturor.

45 Căci Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să‑Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.“

Vindecarea orbului Bartimeu

46 Au ajuns în Ierihon. Când a ieșit Isus din Ierihon, împreună cu ucenicii Lui și cu o mulțime marede oameni, un cerșetor orb,pe numeBartimeu, fiul lui Timeu, ședea lângă drum.

47 Când a auzit el că este Isus din Nazaret, a început să strige și să zică:

– Fiul lui David, Isuse, ai milă de mine!

48 Mulți îl mustrau ca să tacă, dar el striga și mai tare:

– Fiul lui David, ai milă de mine!

49 Isus S‑a oprit și a zis: „Chemați‑l!“ Ei l‑au chemat pe orb și i‑au zis: „Îndrăznește! Ridică‑te,căcite cheamă!“

50 El și‑a aruncat haina, a sărit în picioare și a venit la Isus.

51 Atunci Isus, răspunzându‑i, a întrebat:

– Ce dorești să fac pentru tine?

Orbul I‑a zis:

– Rabuni, să‑mi recapăt vederea!

52 Isus i‑a zis:

– Du‑te! Credința ta te‑a vindecat.

Imediat el și‑a recăpătat vederea și L‑a urmat pe Isus pe drum.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MRK/10-6597cf6cdde9cdc47f86e4c2fe5cfe06.mp3?version_id=126—

Intrarea triumfală în Ierusalim

1 Când s‑au apropiat de Ierusalimși au ajunsla Betfaghe și Betania, înspre Muntele Măslinilor,Isusi‑a trimis pe doi dintre ucenicii Săi,

2 zicându‑le: „Duceți‑vă în satul dinaintea voastră. De îndată ce intrați în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n‑a încălecat încă niciun om. Dezlegați‑l și aduceți‑l!

3 Dacă vă va spune cineva: «De ce faceți aceasta?», să‑iziceți: «Domnul are nevoie de el.» Și imediat îl va trimite înapoi aici.“

4 Ei s‑au dus, au găsit măgărușul legat lângă ușă, afară în stradă, și l‑au dezlegat.

5 Unii dintre cei care stăteau acolo i‑au întrebat: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul?“

6 Ei le‑au zis așa cum le spusese Isus și aceștia i‑au lăsat să plece.

7 Au adus măgărușul la Isus, și‑au pus hainele peste el, iarIsusa șezut pe el.

8 Mulți își așterneau hainele pe drum,iar alțiiîmprăștiauramuri pe care le tăiaseră de pe câmpuri.

9 Cei care mergeau înainte și cei care‑L urmau strigau:

„Osana!

Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!

10 Binecuvântată este Împărăția care vine, Împărăția strămoșuluinostru David!

Osana în locurile preaînalte!“

Blestemarea smochinului neroditor

11 A intrat în Ierusalim, în Templu, S‑a uitat de jur‑împrejur la toate lucrurile și, pentru că era deja seara târziu, S‑a dus la Betania împreună cu cei doisprezece.

12 În ziua următoare, după ce au ieșit din Betania, luiIsusI s‑a făcut foame.

13 A văzut de departe un smochin care avea frunze și S‑a dussă vadădacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns la el, n‑a găsit nimic în el, în afară de frunze, pentru că nu era vremea smochinelor.

14 Atunci i‑a zis: „În veci să nu mai mănânce nimeni rod din tine!“ Ucenicii Lui au auzitaceste cuvinte.

Isus alungă comercianții din Templu

15 Au ajuns în Ierusalim. El a intrat în Templu și a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei

16 și nu lăsa pe nimeni să ducă vreun vasprin Templu.

17 El îi învăța și le zicea: „Oare nu este scris:

«Casa Mea va fi numită

o casă de rugăciune pentru toate neamurile.»?

Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!“

18 Conducătorii preoților și cărturarii au auzit lucrul acesta și căutau cum să‑L omoare, pentru că se temeau de El, deoarece întreaga mulțime era uimită de învățătura Lui.

19 Și ori de câte ori se făcea târziu,Isus și ucenicii Luiieșeau afară din cetate.

Puterea credinței

20 Dimineața, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini.

21 Petru și‑a amintitce se întâmplaseși i‑a zis:

–Rabbi, iată că smochinul pe care l‑ai blestemat s‑a uscat!

22 Isus, răspunzând, le‑a zis:

– Aveți credință în Dumnezeu!

23 Adevărat vă spun că, dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică‑te și aruncă‑te în mare!“ și nu s‑ar îndoi în inima lui, ci ar crede că se va întâmpla ceea ce spune, i se va daîntocmai.

24 De aceea vă spun ca toate lucrurile pe care le cereți atunci când vă rugați, să credeți că le‑ați și primit, și ele vi se vor da.

25 Și când stați în picioare rugându‑vă, să iertați dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru Care este în ceruri să vă ierte vouă nelegiuirile.

26 Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru Care este în ceruri nu vă va ierta nelegiuirile.

Autoritatea lui Isus

27 Au intrat apoi din nou în Ierusalim.

În timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoților, cărturarii și bătrânii

28 și L‑au întrebat:

– Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Și cine Ți‑a dat această autoritate ca să le faci?

29 Isus le‑a zis:

– Vă voi întreba un singur lucru. Răspundeți‑Mi și vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri.

30 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți‑Mi!

31 Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», va întreba: «Atunci de ce nu l‑ați crezut?»

32 Sau să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulțime, fiindcă toți considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet.

33 Așa că, răspunzându‑I lui Isus, au zis:

– Nu știm!

Atunci Isus le‑a zis:

– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MRK/11-9c8267102006feea16777ba5fbfb5377.mp3?version_id=126—

Pilda viticultorilor

1 Apoi a început să le vorbească în pilde:

– Un om a plantat o vie. A împrejmuit‑o cu un gard, a săpat un teasc și a construit un turn de pază.Apoi a arendat‑o unor viticultori și a plecat într‑o călătorie.

2 La vremea potrivită a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei din roadele viei.

3 Viticultorii însă l‑au apucat, l‑au bătut și l‑au trimis înapoicu mâinilegoale.

4 Stăpânula trimis apoi la ei un alt sclav, dar și pe acela l‑au lovit peste cap și l‑au umilit.

5 A trimis apoi un altul, dar pe acela l‑au omorât, și apoi încă mulți alții, dintre care pe unii i‑au bătut, iar pe alții i‑au omorât.

6 Singurul pe care‑l mai avea era un fiu preaiubit. În cele din urmă, l‑a trimis la ei, zicând: „Pe fiul meu îl vor respecta!“

7 Dar viticultorii aceia și‑au zis între ei: „Acesta este moștenitorul! Haideți să‑l omorâm și moștenirea va fi a noastră!“

8 Și l‑au apucat, l‑au omorât și l‑au scos afară din vie.

9 Așadar, ce va face stăpânul viei? El va veni și‑i va nimici pe viticultori, iar via o va da altora.

10 N‑ați cititcuvântulacestaînScriptură:

„Piatra pe care au respins‑o zidarii

a devenit Piatra din capul unghiului.

11 Domnul a făcut acest lucru

și este minunat în ochii noștri!“?

12 Ei căutau să pună mâna pe El, dar le‑a fost frică de mulțime; căci știau că împotriva lor spuseseIsuspilda. Așa că L‑au lăsat și au plecat.

Tributul datorat Cezarului

13 I‑au trimis la El pe câțiva dintre farisei și dintre irodienica să‑L prindă în cursă cu vorba.

14 Ei au venit și I‑au zis:

– Învățătorule, știm că ești adevăratși că nu‑Ți pasă de nimeni, căci nu Te uiți la fața oamenilor,ci‑iînveți calea lui Dumnezeu potrivit cu adevărul. Se cuvine să plătim tribut Cezaruluisau nu? Să plătim sau să nu plătim?

15 El însă, înțelegând ipocrizia lor, le‑a zis:

– De ce Mă puneți la încercare? Aduceți‑Mi un denar, să‑l văd!

16 Ei I‑au adus.

Isus le‑a zis:

– Chipul acesta și inscripția, ale cui sunt?

Ei I‑au zis:

– Ale Cezarului.

17 Isus le‑a zis:

– Dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!

Ei erau foarte uimiți de El.

Despre înviere

18 Apoi au venit la El saducheii, care zic că nu există înviere, și L‑au întrebat:

19 – Învățătorule, Moise ne‑a scris: „Dacă fratele cuiva moare și lasă în urmă o soție, dar fără să lase vreun copil, fratele lui s‑o ia de soție pe văduvă și să‑i ridice un urmașfratelui său.“

20 Eraudecișapte frați. Primul și‑a luat o soție, dar, când a murit, n‑a lăsat niciun urmaș.

21 Al doilea a luat‑o de soție pe văduvă, dar și el a murit fără să lase vreun urmaș. Așa s‑a întâmplat și cu al treilea.

22 Șiniciunul dintrecei șapte n‑a lăsat un urmaș. La urmă,după eitoți, a murit și femeia.

23 La înviere, când vor învia, soția căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut‑o de soție!

24 Isus le‑a zis:

– Oare nu vă rătăciți voi tocmai pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?

25 Căci atunci când învie dintre cei morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri.

26 Iar cu privire la faptul că cei morți sunt înviați, n‑ați citit în Cartea lui Moise,acolo unde scriedespre rug, cum i‑a vorbit Dumnezeu, zicând: „EusuntDumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.“?

27 El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii! Sunteți foarte rătăciți!

Cea mai mare poruncă

28 Unul dintre cărturari venise și‑i auzise discutând.

Când a văzut că Isus le‑a răspuns bine, L‑a întrebat:

– Care este cea dintâi poruncă dintre toate?

29 Isus a răspuns:

– Cea dintâi poruncă este: „Ascultă, Israel! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.

30 Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta.“Aceasta este cea dintâi poruncă.

31 A douaeste: „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți.“Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.

32 Cărturarul I‑a zis:

– Bine, Învățătorule! Este adevărat ceea ce ai spus, și anume că El este Unul singur, că nu este altul în afară de El

33 și că a‑L iubi pe El cu toată inima, cu toată priceperea și cu toată puterea și a‑l iubi pe semenul tău ca pe tine însuți înseamnă mult mai mult decât toate arderile‑de‑tot și decâttoatejertfele.

34 Când a văzut Isus că răspunsese cu înțelepciune, i‑a zis:

– Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.

Și nimeni nu mai îndrăznea să‑L întrebenimic.

Al cui fiu este Cristos?

35 În timp ce dădea învățătură în Templu, Isus a întrebat: „Cum de zic cărturarii despre Cristos că este fiul lui David?

36 David însuși, prinDuhul Sfânt, a spus:

«Domnul I‑a zis Domnului meu:

‘Șezi la dreapta Mea,

până‑i voi pune pe dușmanii Tăi sub picioarele Tale!’»

37 David însuși Îl numește «Domn». Deci cum este El fiul lui?“

Mulțimea cea mare Îl asculta cu plăcere.

Modul de viață ipocrit al cărturarilor

38 În învățătura Lui spunea: „Feriți‑vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi,le placsaluturile în piețe,

39 scaunele de onoare în sinagogi și locurile de onoare la mese.

40 Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare.“

Văduva săracă și dărnicia ei

41 S‑a așezat în fața vistierieiTempluluiși Se uita cum punea mulțimea bani în vistierie. Mulți dintre cei bogați puneau mult.

42 A venit și o văduvă săracă și a pus doi leptoni, care fac împreună un codrant.

43 Isusi‑a chemat pe ucenicii Lui și le‑a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți cei care au pus în vistierie,

44 pentru că toți au pus din belșugul lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, întreaga ei sursă de trai.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MRK/12-c2e0fe03bd704cb8eaec549cd7664cbb.mp3?version_id=126—

Semne ale sfârșitului

1 În timp ceIsusieșea din Templu, unul dintre ucenicii Lui I‑a zis:

– Învățătorule, iată ce pietreși ce clădiri!

2 Isus i‑a zis:

– Vezi tu clădirile acestea mari? Nu va fi lăsată aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.

3 Apoi S‑a așezat pe Muntele Măslinilor, de cealaltă parte a Templului, și Petru, Iacov, Ioan și Andrei L‑au întrebat deoparte:

4 – Spune‑ne când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul când urmează să fie împlinite toate acestea?

5 Isus a început să le vorbească astfel:

– Vedeți să nu vă ducă în rătăcire cineva!

6 Vor veni mulți în Numele Meu, zicând: „Eu suntAcela!“, și‑i vor duce în rătăcire pe mulți.

7 Când veți auzi de războaie și vești de războaie, să nu vă neliniștiți! Acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nuva fisfârșitul.

8 Un neam se va ridica împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății. Vor fi cutremure, în diverse locuri, și vor fi foamete și tulburări. Acestea vor fi începutul durerilor nașterii.

9 Luați seama la voi înșivă! Vă vor da pe mâna sinedriilorși veți fi bătuți în sinagogi. Veți fi puși să stați înaintea guvernatorilor și înaintea regilor din cauza Mea, ca mărturie pentru ei.

10 Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie proclamată la toate neamurile.

11 Când vă vor duce să vă dea pe mâna lor, să nu vă îngrijorați dinainte ce veți vorbi, ci spuneți ce vi se va da chiar în ceasul acela! Căci nu voi sunteți cei care veți vorbi, ci Duhul Sfânt.

12 Frate pe frate va da la moarte și tată pe copil. Copiii se vor ridica împotriva părinților și‑i vor omorî.

13 Veți fi urâți de toți din cauza Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela va fi mântuit.

14 Când veți vedea „urâciunea pustiirii“stând acolo unde n‑ar trebui, – cel ce citește, să înțeleagă! –, atunci cei din Iudeea să fugă în munți.

15 Cel ceva fipe acoperișul casei, să nu coboare, nici să nu intre în casă ca să‑și ia ceva din ea,

16 iar cel ce va fi la câmp, să nu se întoarcă să‑și ia haina.

17 Vai de cele ce vor fi însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea!

18 Rugați‑vă să nu se întâmple iarna.

19 Căci în zilele acelea va fi un necaz așa de mare, cum n‑a mai fost de la începutul creației, pe care a creat‑o Dumnezeu, și până acum, și nici nu va mai fi!

20 Iar dacă Domnul n‑ar fi scurtatnumărulzilelor, niciun om n‑ar scăpa. Dar, de dragul celor aleși, pe care El i‑a ales,Domnula scurtatnumărulzilelor.

Isus vorbește despre revenirea Sa

21 Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Iată, acolo este!“, să nu‑lcredeți!

22 Căci se vor ridica cristoși falși și profeți falși și vor face semne și minuni, pentru a‑i duce în rătăcire, dacă este posibil, pe cei aleși.

23 Voi însă păziți‑vă! V‑am spus mai dinainte toate lucrurile!

24 Dar în zilele acelea, după necazul acela,

„soarele se va întuneca,

luna nu‑și va mai da lumina,

25 stelele vor cădea din cer

și puterile din ceruri vor fi clătinate.“

26 Și atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu mare putere și slavă.

27 Atunci El va trimite îngerii, iar ei îi vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.

28 Învățați de la smochin pildalui: când mlădița lui devine deja fragedă și dă frunze, știți că vara este aproape.

29 Tot așa și voi, când vedeți că se întâmplă aceste lucruri, să știți că Eleste aproape, este chiar la uși.

30 Adevărat vă spun că nu va trece această generație până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri.

31 Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nicidecum nu vor trece!

Îndemn la veghere

32 Dar despre ziua sau ora aceea nu știe nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.

33 Luați seama! Fiți treji și rugați‑vă! Căci nu știți când va sosi vremea.

34 Esteca atunci când un om, plecat într‑o călătorie, își lasă casa, le dă sclavilor săi autoritate, fiecăruia slujba lui, și îi poruncește portarului să vegheze.

35 Vegheați deci, pentru că nu știți când vine stăpânul casei – sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșului, sau dimineața–

36 și nu cumva ca, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind!

37 Ceea ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheați!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MRK/13-3c8a156263270700a4e9983c565e6f61.mp3?version_id=126—