Author: admin

Iehoiachim taie și aruncă în foc sulul scris de Ieremia

1 În al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a venit următorul cuvânt din parteaDomnuluila Ieremia:

2 „Ia un sul și scrie pe el toate cuvintele pe care ți le‑am spus cu privire la Israel, la Iuda și la toate celelalte neamuri, din ziua când ți‑am vorbit, din perioada lui Iosia și până în ziua aceasta.

3 Poate când Casa lui Iuda va auzi toate nenorocirile pe care Eu plănuiesc să le aduc asupra lor, se vor întoarce fiecare de la căile lor rele și le voi ierta astfel nelegiuirea și păcatul.“

4 Ieremia l‑a chemat pe Baruc, fiul lui Neria, și acesta a scris într‑un sul, după cum îi dicta Ieremia, toate cuvintele pe careDomnuli le spusese lui Ieremia.

5 Apoi Ieremia i‑a poruncit lui Baruc, zicând: „Eu sunt împiedicat să pot să intru în CasaDomnului.

6 De aceea, du‑te tu în CasaDomnului, în ziua postului, și citește în auzul poporului cuvinteleDomnului, pe care le‑ai scris pe sul întocmai cum ți le‑am dictat. Citește‑le și în auzul tuturor celor din Iuda care vin din cetățile lor.

7 Poate vor înălța o cerere înainteaDomnuluiși se vor întoarce fiecare de la căile lor rele, căci mare este mânia și furia pe care le‑a rostitDomnulîmpotriva acestui popor.“

8 Baruc, fiul lui Neria, a făcut tot ce i‑a poruncit profetul Ieremia. El a citit din sul cuvinteleDomnului, în CasaDomnului.

9 În al cincilea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a noua, tot poporul Ierusalimului și tot poporul care venise din cetățile lui Iuda la Ierusalim a fost chemat la un post înainteaDomnului.

10 Atunci, din CasaDomnului, din odaia scribului Ghemaria, fiul lui Șafan, care era în curtea de sus, la intrarea Porții Noi a CaseiDomnului, Baruc a citit din sul cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor.

11 Când Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Șafan, a auzit toate cuvinteleDomnuluiscrise pe sul,

12 a coborât la palatul regelui, în odaia scribului. Toți conducătorii erau acolo: scribul Elișama, Delaia, fiul lui Șemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Șafan, Zedechia, fiul lui Hanania, și toți ceilalți conducători.

13 Mica i‑a înștiințat de toate cuvintele pe care le‑a auzit,totce citise Baruc din sul în auzul poporului.

14 Atunci toți conducătorii l‑au trimis la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Șelemia, fiul lui Cuși, ca să‑i spună:

– Ia sulul din care ai citit înaintea poporului și vino!

Baruc, fiul lui Neria, a luat sulul în mâini și s‑a dus la ei.

15 Ei i‑au zis:

– Așază‑te, te rugăm, și citește‑ne și nouă.

Baruc le‑a citit și lor.

16 Când au auzit ei toate cuvintele, s‑au uitat înfricoșați unii la alții și i‑au zis lui Baruc:

– Trebuie să‑l înștiințăm neapărat pe rege în legătură cu toate cuvintele acestea!

17 Apoi l‑au întrebat pe Baruc, zicând:

– Spune‑ne, te rugăm, cum ai scris toate cuvintele acestea?Au ieșitdin gura lui Ieremia?

18 Baruc le‑a răspuns:

– El mi‑a spus cu gura lui toate cuvintele acestea, iar eu le‑am scris pe sulul acesta cu cerneală.

19 Atunci conducătorii i‑au zis lui Baruc:

– Tu și Ieremia duceți‑vă și ascundeți‑vă și nu spuneți nimănui unde sunteți.

20 După ce au lăsat sulul în odaia scribului Elișama, s‑au dus la rege, în curte, și l‑au înștiințat în legătură cu toate cuvinteledin sul.

21 Regele l‑a trimis pe Iehudi ca să aducă sulul. Iehudi s‑a dus și a adus sulul din odaia scribului Elișama și l‑a citit înaintea regelui și înaintea tuturor conducătorilor care stăteau lângă rege.

22 Regele locuia în reședința de iarnă, fiindcă era luna a noua, iar în fața lui, în vatră, era aprins un foc.

23 După ce Iehudi citea trei sau patru coloane, regele le tăia cu cuțitașul scribului și le arunca în focul din vatră, până ce întregul sul a ars în întregime.

24 Regele și toți slujitorii lui au ascultat toate cuvintele acestea, dar nu s‑au înfricoșat și nu și‑au sfâșiat hainele.

25 Chiar dacă Elnatan, Delaia și Ghemaria au stăruit pe lângă rege să nu ardă sulul, el nu i‑a ascultat,

26 ci i‑a poruncit lui Ierahmeel, fiul regelui, lui Seraia, fiul lui Azriel și lui Șelemia, fiul lui Abdeel, să pună mâna pe scribul Baruc și pe profetul Ieremia. DarDomnulîi ascunsese.

27 După ce regele a ars sulul care conținea cuvintele scrise de Baruc, așa cum i le dictase Ieremia, CuvântulDomnuluii‑a vorbit lui Ieremia, zicând:

28 „Ia un alt sul și scrie pe el toate cuvintele care erau pe primul sul, pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, l‑a ars.

29 Iar lui Iehoiachim, regele lui Iuda, să‑i spui că așa vorbeșteDomnul: «Ai ars sulul acela și ai întrebat: ‘De ce ai scris pe el că împăratul Babilonului va veni, va distruge țara aceasta și va nimici din mijlocul ei oamenii și animalele?’»

30 De aceea, așa vorbeșteDomnuldespre Iehoiachim, regele lui Iuda: «Nimeni dintre ai lui nu va mai ședea pe tronul lui David. Cadavrul lui va fi aruncat și va fi lăsat ziua la căldură și noaptea la frig.

31 Îl voi pedepsi atât pe el, cât și pe sămânța lui și pe slujitorii lui, din cauza nelegiuirilor lor. Voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului și peste bărbații din Iuda, toate nenorocirile pe care le‑am rostit împotriva lor și cărora ei nu le‑au dat atenție.»“

32 Ieremia a luat un alt sul și i l‑a dat scribului Baruc, fiul lui Neria. Baruc a scris pe sul, după cum i‑a dictat Ieremia, toate cuvintele care fuseseră scrise pe sulul pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, îl arsese în foc. Pe acestal doilea sulau mai fost adăugate multe alte asemenea cuvinte.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JER/36-5184b5344e0979df47b04afca88d965a.mp3?version_id=126—

Ieremia este aruncat în închisoare

1 Zedechia, fiul lui Iosia, pe care Nebucadnețar, împăratul Babilonului, l‑a făcut rege în țara lui Iuda, a domnit în locul lui Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim.

2 Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din țară nu au ascultat cuvinteleDomnului, rostite de profetul Ieremia.

3 Regele Zedechia a trimis pe Iehucal, fiul lui Șelemia, și pe preotul Țefania, fiul lui Maaseia, la profetul Ieremia să‑i spună: „Te rugăm, mijlocește pentru noi înainteaDomnului, Dumnezeul nostru.“

4 Pe atunci, Ieremia era liber să umble prin popor, căci încă nu fusese aruncat în temniță.

5 Armata lui Faraon ieșise din Egipt, iar când caldeenii, care asediau Ierusalimul, au auzit vestea aceasta, s‑au retras din Ierusalim.

6 CuvântulDomnuluii‑a vorbit profetului Ieremia, zicând:

7 „Așa vorbeșteDomnul, Dumnezeul lui Israel: «Să vorbiți astfel regelui lui Iuda care v‑a trimis la Mine să Mă întrebe: ‘Iată că armata lui Faraon, care a ieșit să vă ajute, se va întoarce în țara ei, în Egipt,

8 iar caldeenii vor reveni și vor lupta împotriva acestei cetăți. Ei o vor cuceri și îi vor da foc.’»

9 Așa vorbeșteDomnul: «Nu vă înșelați singuri, zicând: ‘Caldeenii se vor depărta cu totul de la noi!’, căci ei nu se vor depărta.

10 Și chiar dacă ați învinge întreaga armată a caldeenilor, care se luptă împotriva voastră, și ar mai rămâne dintre ei doar câțiva oameni răniți în corturile lor, tot se vor ridica și vor da foc acestei cetăți!»“

11 După ce armata caldeenilor s‑a retras din fața Ierusalimului din cauza armatei lui Faraon,

12 Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim ca să meargă în teritoriul lui Beniamin, pentru a intra în posesia proprietății pe care o avea în mijlocul poporului de acolo.

13 Când profetul Ieremia a ajuns însă la Poarta lui Beniamin, căpitanul gărzilor, al cărui nume era Ireia, fiul lui Șelemia, fiul lui Hanania, a pus mâna pe el, zicând:

– Tu vrei să dezertezi la caldeeni!

14 Ieremia a răspuns:

– Este o minciună! Nu vreau să dezertez la caldeeni.

Dar Ireia nu l‑a ascultat, ci l‑a înșfăcat și l‑a dus înaintea conducătorilor.

15 Aceștia s‑au mâniat pe Ieremia, l‑au bătut și l‑au întemnițat în casa scribului Ionatan pe care o transformaseră în temniță.

16 Ieremia a fost pus într‑o celulă subterană a temnițeiși acolo a stat multă vreme.

17 Apoi regele Zedechia a trimis după el, iar Ieremia a fost adus la palat.

Acolo regele l‑a întrebat în secret:

– Ai vreun cuvânt din parteaDomnului?

Ieremia a răspuns:

– Da.

Apoi a zis:

– Vei fi dat în mâinile împăratului Babilonului.

18 Atunci Ieremia i‑a zis regelui Zedechia:

– Cu ce am greșit față de tine, față de slujitorii tăi și față de poporul acesta de m‑ați aruncat în temniță?

19 Unde vă sunt profeții care profețeau că împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră și împotriva țării acesteia?

20 Acum, o, rege, stăpânul meu, ascultă‑mă te rog! Fie bine primită cererea mea înaintea ta! Nu mă trimite înapoi în casa scribului Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!

21 Regele Zedechia a poruncit ca Ieremia să fie pus în curtea temniței și să i se dea în fiecare zi pâine de pe Strada Brutarilor, până când avea să se termine toată pâinea din cetate. Și astfel Ieremia a rămas în curtea temniței.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JER/37-a7baa19095d8f8a0f215df92bd1f0966.mp3?version_id=126—

Ieremia este aruncat într‑un puț

1 Șefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Pașhur, Iehucal, fiul lui Șelemia și Pașhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele pe care Ieremia le rostea înaintea întregului popor. El spunea:

2 „Așa vorbeșteDomnul: «Cel care va mai rămâne în cetatea aceasta va fi ucis de sabie, de foamete și de molimă, dar cel care va ieșiși se va ducela caldeeni va trăi. Prada lui va fi însăși viața lui și astfel el va trăi.»“

3 „Așa vorbeșteDomnul: «Această cetate va fi dată cu siguranță în mâinile oștirii împăratului Babilonului, care o va cuceri.»“

4 Atunci conducătorii poporului i‑au zis regelui:

– Omul acesta ar trebui omorât, căci descurajează războinicii care au mai rămas în cetate și întreg poporul prin cuvântările pe care le ține. Omul acesta nu caută binele poporului, ci nenorocirea lui.

5 Regele Zedechia le‑a răspuns:

– Iată, el este în mâinile voastre, căci nu este ceva ce regele ar putea să vă facă.

6 Ei l‑au luat pe Ieremia și l‑au aruncat în puțul lui Malchia, fiul regelui, care era în curtea temniței. Ei l‑au coborât înăuntru cu niște funii. Acolo nu era apă, ci doar noroi, astfel că Ieremia s‑a afundat în noroi.

7 Însă cușitulEbed-Melek, un demnitar de la palatul regelui, auzise că Ieremia fusese aruncat într‑un puț. În timp ce regele stătea la Poarta lui Beniamin,

8 Ebed-Melek a ieșit din palat și i‑a zis:

9 – O, rege, stăpânul meu, oamenii aceștia s‑au purtat cu răutate prin tot ce i‑au făcut profetului Ieremia. Ei l‑au aruncat într‑un puț și va muri de foame acolo, căci nu mai este pâine în cetate!

10 Atunci regele a poruncit cușitului Ebed-Melek, zicând:

– Ia de aici treizeci de oameni cu tine și scoate‑l pe profetul Ieremia din puț, până nu moare!

11 Ebed-Melek i‑a luat cu el pe oamenii aceia, s‑au dus într‑o odaie aflată sub vistieria palatului și au luat de acolo niște zdrențe vechi și niște haine purtate, pe care le‑au coborât apoi cu niște funii în puțul în care era Ieremia.

12 Atunci cușitul Ebed-Melek i‑a zis lui Ieremia: „Pune‑ți, te rog, aceste zdrențe și aceste haine vechi sub subsuori și apoi leagă‑ți funia de jur împrejur.“ Ieremia a făcut așa,

13 iar ei l‑au tras cu funiile și l‑au scos din puț. Ieremia a rămas în curtea temniței.

Zedechia îi cere iarăși sfatul lui Ieremia

14 După aceea, regele Zedechia a trimis după profetul Ieremia și acesta a fost adus la intrarea a treia a CaseiDomnului.

Regele i‑a zis lui Ieremia:

– Te voi întreba ceva, dar să nu ascunzi de mine nimic.

15 Ieremia i‑a răspuns lui Zedechia:

– Dacă‑ți voi răspunde, oare nu mă vei omorî tu sigur? Iar dacă te voi sfătui, nu mă vei asculta.

16 Regele Zedechia i‑a jurat lui Ieremia în secret, zicând:

– Viu esteDomnul, Care ne‑a dat viață, că nu te voi omorî și nu te voi da în mâinile celor ce caută să‑ți ia viața!

17 Atunci Ieremia i‑a zis lui Zedechia:

– Așa vorbeșteDomnul, Dumnezeul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Dacă te vei preda conducătorilor împăratului Babilonului, vei rămâne în viață și cetății acesteia nu i se va da foc; astfel tu și familia ta veți trăi.

18 Dar, dacă nu te vei preda conducătorilor împăratului Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mâinile caldeenilor, care îi vor da foc, iar tu nu vei scăpa din mâna lor!“

19 Regele Zedechia i‑a zis lui Ieremia:

– Mi‑e frică de iudeii care s‑au dus de partea caldeenilor, ca nu cumva să fiu dat în mâinile lor, iar ei să mă maltrateze.

20 Ieremia a răspuns:

– Nu te vor da. Ascultă, te rog, glasulDomnuluiîn ceea ce‑ți spun. Atunci îți va merge bine și vei rămâne în viață.

21 Dar, dacă refuzi să te predai, iată ce mi‑a descoperitDomnul:

22 „Iată, toate femeile care au mai rămas în palatul regelui lui Iuda vor fi duse la conducătorii împăratului Babilonului. Ele îți vor zice:

«Prietenii tăi de încredere

te‑au ademenit și te‑au învins!

Acum că ți s‑au afundat picioarele în noroi,

prietenii tăi ți‑au întors spatele!»

23 Toate soțiile și toți copiii tăi vor fi duși la caldeeni. Nici tu nu vei scăpa din mâna lor, căci vei fi prins de împăratul Babilonului, iar cetății acesteia i se va da foc.“

24 Zedechia i‑a zis lui Ieremia:

– Să nu știe nimeni despre cuvintele acestea și nu vei muri.

25 Iar dacă conducătorii vor auzi că am vorbit cu tine și dacă vor veni și îți vor zice: „Spune‑ne ce i‑ai zis regelui! Nu ne ascunde nimic și nu te vom omorî! Și ce ți‑a spus regele?“,

26 să le răspunzi astfel: „L‑am rugat pe rege să nu mă trimită iarăși în casa lui Ionatan, ca nu cumva să mor acolo.“

27 Toți conducătorii au venit la Ieremia și l‑au întrebat, iar el le‑a zis toate cuvintele pe care regele i‑a poruncit să le spună. Atunci ei nu i‑au mai spus nimic, căci niciunul nu auzise discuția cu regele.

28 Ieremia a rămas astfel în curtea temniței până în ziua în care a fost cucerit Ierusalimul.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JER/38-baf7048335d521744368f9c82cc24d25.mp3?version_id=126—

Căderea Ierusalimului

1 În al nouălea an al lui Zedechia, regele lui Iuda, în luna a zecea, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului cu toată armata sa și l‑a asediat,

2 iar în al unsprezecelea an al lui Zedechia, în ziua a noua a lunii a patra, a pătruns în cetate.

3 Atunci, toți conducătorii împăratului Babilonului au venit și s‑au așezat lângă Poarta din Mijloc. Erau: Nergal-Șarețer, Samgar-Nebo, Sarsechim, care era Rab‑Saris, Nergal-Sarețer, care era Rab‑Mag, și toți ceilalți conducători ai împăratului Babilonului.

4 Când Zedechia, regele lui Iuda, și toți războinicii lui i‑au văzut, au fugit. Ei au ieșit din cetate în timpul nopții pe drumul grădinii regelui, prin poarta dintre cele două ziduri, și au luat‑o pe drumul spre Araba.

5 Armata caldeenilor i‑a urmărit însă și l‑a ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului. L‑au capturat și l‑au dus la Nebucadnețar, împăratul Babilonului, la Ribla, în țara Hamatului. Acesta a rostit o sentință împotriva lui.

6 Acolo, la Ribla, împăratul Babilonului i‑a înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. De asemenea, i‑a înjunghiat și pe toți nobilii lui Iuda,

7 după care i‑a scos ochii lui Zedechia și l‑a legat cu lanțuri de bronz ca să‑l ducă în Babilon.

8 Caldeenii au dat foc atât palatului regelui cât și caselor poporului și au dărâmat zidurile Ierusalimului.

9 Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a dus în captivitate în Babilon poporul care mai rămăsese în cetate, împreună cu toți cei care i se predaseră și cu toată rămășița poporului.

10 Însă Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, i‑a lăsat în țara lui Iuda pe unii dintre cei mai săraci din popor, care nu aveau nimic. Tot atunci el le‑a dat vii și ogoare.

Eliberarea lui Ieremia

11 Nebucadnețar, împăratul Babilonului, i‑a dat următoarea poruncă lui Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, cu privire la Ieremia, zicând:

12 „Ia‑l și poartă‑i de grijă! Să nu‑i faci niciun rău, ci fă‑i tot ceea ce‑ți va cere!“

13 Astfel Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, Nebușazban, care era Rab‑Saris, Nergal-Șarețer, care era Rab‑Mag, și toți ceilalți conducători ai împăratului Babilonului,

14 au trimis să‑l aducă pe Ieremia din curtea temniței și l‑au încredințat lui Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Șafan, ca să‑l ducă înapoi acasă. Și Ieremia a rămas în mijlocul poporului.

15 CuvântulDomnuluiîi vorbise astfel lui Ieremia atunci când era închis în curtea temniței:

16 „Du‑te și spune‑i cușituluiEbed-Melek astfel: «Așa vorbeșteDomnulOștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi împlini cuvintele pe care le‑am rostit împotriva cetății acesteia și voi aduce asupra ei nenorocirea și nu bunăstarea. În ziua aceea, ele se vor împlini înaintea ochilor tăi.

17 Pe tine însă te voi scăpa în ziua aceea, ziceDomnul, și nu te voi da în mâinile celor de care ți‑e frică.

18 Eu te voi scăpa și nu vei cădealovitde sabie. Prada ta va fi însăși viața ta, pentru că te‑ai încrezut în Mine, ziceDomnul.’»“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JER/39-4af604879c1ccf65400a6042e76bcf28.mp3?version_id=126—

Guvernatorul Ghedalia

1 Cuvântul spus lui Ieremia din parteaDomnului, după ce Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, l‑a eliberat din Rama. El îl găsise pe Ieremia legat în lanțuri, în mijlocul tuturor exilaților din Ierusalim și Iuda, care erau duși în captivitate în Babilon.

2 Atunci căpetenia gărzilor l‑a luat pe Ieremia și i‑a zis: „Domnul, Dumnezeul tău, a vestit aceste nenorociri împotriva acestui loc.

3 AcumDomnula împlinit și a făcut cum a spus. Toate aceste lucruri vi s‑au întâmplat pentru că ați păcătuit împotrivaDomnuluiși nu L‑ați ascultat.

4 Acum, iată, te eliberez din lanțurile pe care le ai la mâini. Vino cu mine în Babilon, dacă vrei, și eu voi avea grijă de tine! Dar dacă nu vrei să vii, nu veni! Iată, toată țara este înaintea ta, du‑te oriunde este bine și drept în ochii tăi!“

5 Fiindcă Ieremia întârzia să răspundă, căpetenia gărzilor a adăugat: „Întoarce‑te la Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Șafan, pe care împăratul Babilonului l‑a pus conducător peste cetățile lui Iuda și locuiește cu el în mijlocul poporului sau du‑te oriunde este drept în ochii tăi!“

Apoi căpetenia gărzilor i‑a dat provizii și un dar și l‑a lăsat să plece.

6 Ieremia s‑a dus la Ghedalia, fiul lui Ahikam, la Mițpa, și a locuit cu el în mijlocul poporului care rămăsese în țară.

7 Când toți conducătorii oștirilor, care rămăseseră pe câmp, și oamenii lor au auzit că împăratul Babilonului l‑a pus pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, conducător peste țară și că i‑a încredințat lui pe toți bărbații, femeile și copiii cei mai săraci, care nu fuseseră duși în captivitate în Babilon,

8 au venit împreună cu oamenii lor la Ghedalia, la Mițpa. Aceștia erau: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan și Ionatan, fiii lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, fiii netofatitului Efai și Iaazania, fiul unui maacatit.

9 Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Șafan, le‑a jurat lor și oamenilor lor, zicând: „Nu vă temeți să slujiți caldeenilor! Rămâneți în țară, slujiți împăratului Babilonului și vă va fi bine!

10 Iată că eu însumi locuiesc la Mițpa să stau înaintea caldeenilor care vor veni la noi. Voi strângeți așadar vinul, fructele de vară și uleiul, puneți‑le în vase și locuiți în cetățile în care vă aflați.“

11 Când iudeii care locuiau în Moab, în Amon, în Edom și în toate celelalte țări au auzit că împăratul Babilonului a lăsat o rămășiță în Iuda și că l‑a pus conducător peste ei pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Șafan,

12 s‑au întors din toate locurile unde fuseseră împrăștiați și au venit în țara lui Iuda, la Ghedalia, la Mițpa. Ei au avut parte de un mare belșug de vin și de fructe de vară.

13 Iohanan, fiul lui Careah, și toți conducătorii oștirilor care rămăseseră pe câmp au venit la Ghedalia, la Mițpa.

14 Ei i‑au zis:

– Știi că Baalis, regele fiilor lui Amon, l‑a trimis pe Ismael, fiul lui Netania, să te ucidă?

Dar Ghedalia, fiul lui Ahikam, nu i‑a crezut.

15 Atunci Iohanan, fiul lui Careah, i‑a vorbit în secret lui Ghedalia la Mițpa, zicând:

– Lasă‑mă, te rog, să mă duc și să‑l omor pe Ismael, fiul lui Netania, și nimeni nu va ști. De ce să te omoare el și astfel să se împrăștie din nou iudeii care s‑au strâns la tine și să piară rămășița lui Iuda?

16 Ghedalia, fiul lui Ahikam, i‑a răspuns lui Iohanan, fiul lui Careah:

– Să nu faci așa ceva, căci ce spui tu despre Ismael este o minciună!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JER/40-39845af702113ffd996479525ad10ac2.mp3?version_id=126—

Atrocitățile lui Ismael și fuga poporului în Egipt

1 În luna a șaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elișama, care era de sămânță regală și fusese un conducător al regelui, a venit împreună cu zece oameni la Ghedalia, fiul lui Ahikam, la Mițpa. În timp ce mâncau împreună acolo, la Mițpa,

2 Ismael, fiul lui Netania, s‑a ridicat împreună cu cei zece oameni care erau cu el și l‑au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Șafan. Astfel, el l‑a omorât pe cel pe care împăratul Babilonului l‑a pus conducător peste țară.

3 Ismael i‑a ucis pe toți iudeii care erau cu Ghedalia la Mițpa, precum și pe toți războinicii caldeeni care se aflau acolo.

4 A doua zi, după asasinarea lui Ghedalia, pe când nimeni nu știa nimic,

5 optzeci de bărbați cu barba rasă, cu hainele rupte și cu tăieturi în piele, au venit din Șehem, din Șilo și din Samaria ca să aducă daruri de mâncare și tămâie la CasaDomnului.

6 Ismael, fiul lui Netania, a ieșit din Mițpa înaintea lor și mergea plângând. Când i‑a întâlnit le‑a zis:

– Veniți la Ghedalia, fiul lui Ahikam!

7 Când au ajuns ei în mijlocul cetății, Ismael, fiul lui Netania, și bărbații care erau cu el i‑au ucis și i‑au aruncat într‑un puț.

8 Dar zece dintre ei i‑au zis lui Ismael:

– Nu ne omorî căci mai avem grâu, orz, ulei și miere ascunse în câmpie.

Atunci el i‑a lăsat în viață și nu i‑a ucis împreună cu frații lor.

9 Puțul în care a aruncat Ismael toate cadavrele celor care fuseseră cu Ghedalia și pe care îi ucisese, era puțul cel mare pe care l‑a făcut regele Asa ca apărare împotriva lui Bașa, regele lui Israel. Puțul acesta l‑a umplut Ismael, fiul lui Netania, cu cei uciși.

10 Ismael i‑a luat captivi pe toți cei din popor care mai rămăseseră la Mițpa: pe fiicele regelui și pe toți aceia din popor care mai rămăseseră la Mițpa și pe care Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, îi încredințase lui Ghedalia, fiul lui Ahikam. Ismael, fiul lui Netania, i‑a luat captivi și a plecat să treacă la fiii lui Amon.

11 Când Iohanan, fiul lui Careah, și toți conducătorii oștirilor care erau cu el, au auzit despre tot răul pe care‑l făcuse Ismael, fiul lui Netania,

12 i‑au luat pe toți oameniicare erau cu eiși au mers să lupte împotriva lui Ismael, fiul lui Netania. Ei l‑au ajuns lângă apele cele mari ale Ghivonului.

13 Întreg poporul care era cu Ismael s‑a bucurat când l‑a văzut pe Iohanan, fiul lui Careah, și pe toți conducătorii oștirilor care erau cu el.

14 Tot poporul, pe care‑l luase captiv Ismael din Mițpa, s‑a întors și s‑a dus la Iohanan, fiul lui Careah.

15 Dar Ismael, fiul lui Netania, împreună cu opt din oamenii lui, au scăpat de Iohanan și au fugit la fiii lui Amon.

16 Iohanan, fiul lui Careah, și toți conducătorii oștirilor care erau cu el, au luat toată rămășița poporului din Mițpa, pe care o eliberaseră din mâinile lui Ismael, fiul lui Netania, după ce acesta îl ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahikam: războinicii, femeile, copiii și demnitarii pe care‑i adusese din Ghivon.

17 După ce au mers o vreme, s‑au oprit la Gherut-Chimham, lângă Betleem; apoi au plecat în Egipt,

18 departe de caldeeni, pentru că se temeau de ei, deoarece Ismael, fiul lui Netania, îl ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, pe care împăratul Babilonului îl pusese conducător peste țară.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JER/41-9986abf4ad218c965d63183688bd463e.mp3?version_id=126—

Avertizare împotriva plecării în Egipt

1 Apoi toți conducătorii oștirilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hoșaia, și tot poporul, de la cel mai mic la cel mai mare, s‑au apropiat

2 de profetul Ieremia și i‑au zis:

– Te rugăm, fie bine primită înaintea ta cererea noastră! Mijlocește în favoarea noastră laDomnul, Dumnezeul tău, pentru toată rămășița aceasta, căci, după cum bine vezi tu însuți, am mai rămas puțini din câți am fost.

3 Roagă‑te caDomnul, Dumnezeul tău, să ne arate calea pe care trebuie să mergem și ce trebuie să facem.

4 Profetul Ieremia le‑a răspuns:

– V‑am auzit și voi mijloci în favoarea voastră laDomnul, Dumnezeul vostru, după cum mi‑ați cerut. Vă voi descoperi tot ce‑mi va spuneDomnulși n‑am să vă ascund nimic.

5 Atunci, ei i‑au zis lui Ieremia:

–Domnulsă fie un martor adevărat și credincios împotriva noastră dacă nu vom împlini tot ceea ceDomnul, Dumnezeul tău, te va trimite să ne spui.

6 Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasulDomnului, Dumnezeul nostru, la care te trimitem, ca să ne meargă bine ascultând deDomnul, Dumnezeul nostru.

7 După zece zile, CuvântulDomnuluii‑a vorbit lui Ieremia.

8 El a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toți conducătorii oștirilor care erau cu el și pe tot poporul, de la cel mai mic la cel mai mare,

9 și le‑a zis:

– Așa vorbeșteDomnul, Dumnezeul lui Israel, la Care voi m‑ați trimis să‑I prezint cererile voastre:

10 „Dacă veți rămâne în țara aceasta, Eu vă voi zidi și nu vă voi dărâma, vă voi planta și nu vă voi smulge, căci Îmi pare rău de răul pe care vi l‑am făcut.

11 Nu vă temeți de împăratul Babilonului, de care acum vă este teamă. Nu vă temeți de el, ziceDomnul, căci Eu sunt cu voi ca să vă scap și să vă izbăvesc din mâna lui.

12 Îmi voi arăta mila față de voi, făcându‑l peîmpăratsă aibă milă de voi, și vă va aduce înapoi în țara voastră.“

13 Dacă nu veți asculta însă de glasulDomnului, Dumnezeul vostru, și veți zice: „Nu vrem să locuim în țara aceasta!“,

14 dacă veți zice: „Nu, ci vom merge în țara Egiptului, unde nu vom vedea nici război, nu vom auzi nici sunetul trâmbițeiși unde nu vom duce lipsă de pâine, și vom locui acolo!“,

15 atunciDomnulare un cuvânt pentru tine, rămășiță a lui Iuda. Așa vorbeșteDomnulOștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Dacă vă veți hotărî să mergeți în Egipt și să locuiți acolo,

16 atunci sabia de care vă temeți vă va ajunge acolo, în țara Egiptului, și foametea de care vă este groază vă va urmări în Egipt și veți muri acolo.

17 Toți cei ce se vor hotărî să meargă în Egipt și să locuiască acolo vor muri uciși de sabie, de foamete și de molimă; niciunul din ei nu va mai supraviețui și nimeni nu va scăpa de nenorocirea pe care Eu o voi aduce asupra lor.“

18 Așa vorbeșteDomnulOștirilor, Dumnezeul lui Israel: „După cum mânia și furia Mea s‑au revărsat asupra locuitorilor Ierusalimului, tot așa se va revărsa furia Mea peste voi când vă veți duce în Egipt. Veți fi o pricină de scârbă și de groază, o pricină de blestem și de dispreț. Nu veți mai vedea niciodată locul acesta.“

19 Rămășiță a lui Iuda,Domnulvă spune să nu mergeți în Egipt. Să fiți siguri de lucrul aceasta, fiindcă eu vă avertizez astăzi!

20 Căci ați fost necinstițicând m‑ați trimis laDomnul, Dumnezeul vostru, zicând: „Mijlocește în favoarea noastră înainteaDomnului, Dumnezeul nostru! Descoperă‑ne tot ce‑ți va spuneDomnul, Dumnezeul nostru, iar noi vom împlini ceea ce‑ți va zice.“

21 Astăzi eu v‑am înștiințat, însă voi nu vreți să ascultați de glasulDomnului, Dumnezeul vostru, în tot ceea ce m‑a trimis să vă spun.

22 Acum, fiți siguri că veți muri uciși de sabie, de foamete și de molimă în locul acela în care vă găsiți plăcerea să mergeți și să locuiți.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JER/42-ca4b8d0ddb4b559416ae7dafce084f6a.mp3?version_id=126—

Dus în Egipt, Ieremia vestește judecata

1 După ce Ieremia a terminat de spus poporului toate cuvinteleDomnului, Dumnezeul lor, tot ceea ceDomnul, Dumnezeul lor, l‑a trimis să le spună,

2 Azaria, fiul lui Hoșaia, Iohanan, fiul lui Careah, și toți oamenii aceia mândri i‑au zis lui Ieremia: „Minți! NuDomnul, Dumnezeul nostru, te‑a trimis să spui: «Să nu mergeți în Egipt ca să locuiți acolo»,

3 ci Baruc, fiul lui Neria, te întărâtă împotriva noastră, ca să ne dai în mâinile caldeenilor, să ne omoare sau să ne ducă în captivitate în Babilon.“

4 Iohanan, fiul lui Careah, toți conducătorii oștirilor și întreg poporul nu au ascultat de poruncaDomnuluide a rămâne în țara lui Iuda.

5 Astfel, Iohanan, fiul lui Careah, și toți conducătorii oștirilor au luat toată rămășița lui Iuda – care fusese împrăștiată în mijlocul neamurilor și se întorsese să locuiască în țara lui Iuda –

6 și anume pe toți bărbații, femeile și copiii, pe fiicele regelui, pe toți aceia pe care Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, îi lăsase cu Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Șafan, pe profetul Ieremia și pe Baruc, fiul lui Neria,

7 și i‑au dus în țara Egiptului, neascultând de poruncaDomnului. Ei au ajuns la Tahpanhes.

8 La Tahpanhes, CuvântulDomnuluii‑a vorbit lui Ieremia, zicând:

9 „Ia în mână niște pietre mari și ascunde‑le, înaintea ochilor iudeilor, în lutul cuptorului de cărămizi de la intrarea palatului lui Faraon din Tahpanhes.

10 Apoi spune‑le: «Așa vorbeșteDomnulOștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi trimite după slujitorul Meu, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și voi pune tronul lui peste aceste pietre, pe care le‑am ascuns; el își va întinde baldachinulpeste ele.

11 El va veni și va ataca țara Egiptului. Cei ce sunt pentru moarte vor fi dați morții, cei ce sunt pentru captivitate vor fi dați captivității și cei ce sunt pentru sabie vor fi dați sabiei.

12 Voi da foc templelor dumnezeilor Egiptului. El le va arde și le va captura dumnezeii. Se va înveli cu Egiptul cum se învelește un păstor cu haina lui și va ieși de acolo nevătămat.

13 Va sfărâma stâlpii din templul Soarelui, din țara Egiptului, și va da foc tuturor templelor dumnezeilor Egiptului.’»“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JER/43-d5ea667900b6fd818cc50c57b26df1af.mp3?version_id=126—

Condamnarea idolatriei

1 Cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toți iudeii care locuiau în țara Egiptului – la Migdol, la Tahpanhes, la Nofși în țara Patros:

2 „Așa vorbeșteDomnulOștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ați văzut toate nenorocirile pe care le‑am adus asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda. Iată‑le că astăzi sunt niște dărâmături și fără niciun locuitor în ele,

3 din cauza răutății lor cu care M‑au provocat la mânie, ducându‑se să ardă tămâie și să slujească altor dumnezei, pe care nu i‑au cunoscut nici ei, nici voi, nici părinții voștri.

4 Deși i‑am trimis dis‑de‑dimineaţă pe toți robii Mei, profeții, să le spună: ‘Să nu săvârșiți aceste urâciuni pe care Eu le urăsc!’,

5 ei nu M‑au ascultat și n‑au luat aminte. Nu s‑au întors de la răutatea lor și n‑au încetat să ardă tămâie altor dumnezei.

6 De aceea, furia Mea s‑a revărsat și mânia Mea a izbucnit în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, care au devenit în ziua de azi o ruină și un loc pustiu.»

7 Acum, așa vorbeșteDomnul, Dumnezeul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «De ce vă faceți singuri un rău așa de mare, nimicind astfel din mijlocul lui Iuda bărbați, femei, copii și prunci, și rămânând fără nicio rămășiță?

8 De ce Mă provocați la mânie prin lucrarea mâinilor voastre, arzând tămâie altor dumnezei, în țara Egiptului, unde v‑ați dus să locuiți? Vă veți distruge singuri și veți deveni o pricină de blestem și de dispreț printre toate neamurile pământului.

9 Ați uitat relele părinților voștri, relele regilor și ale reginelor lui Iuda și relele pe care le‑ați săvârșit voi și soțiile voastre în țara lui Iuda și pe străzile Ierusalimului?

10 Până în ziua de azi ei nu s‑au smerit, nu s‑au temut și nu au urmat Legea Mea și hotărârile pe care le‑am pus înaintea voastră și înaintea părinților voștri.»

11 De aceea, așa vorbeșteDomnulOștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, Îmi îndrept fața împotriva voastră ca să vă fac rău și să nimicesc întreg Iuda.

12 Voi îndepărta rămășița lui Iuda, care s‑a dus în țara Egiptului ca să locuiască acolo. Vor pieri cu toții în țara Egiptului: vor fi uciși de sabie sau de foamete. De la cel mai mic până la cel mai mare vor fi uciși de sabie sau de foamete. Vor deveni o pricină de scârbă și de groază, o pricină de blestem și de dispreț.

13 Îi voi pedepsi pe cei ce locuiesc în țara Egiptului cu sabie, cu foamete și cu molimă, așa cum am pedepsit și Ierusalimul.

14 Niciunul din rămășița lui Iuda, care s‑a dus să locuiască în țara Egiptului, nu va scăpa cu viață ca să se întoarcă iarăși în țara lui Iuda, deși va dori să se întoarcă și să trăiască. Nu se vor mai întoarce decât câțiva care vor scăpa.»“

15 Atunci, toți bărbații care știau că soțiile lor ardeau tămâie altor dumnezei, împreună cu toate femeile care stăteauacolo– o mare adunare – și cu întreg poporul care locuia în țara Egiptului și în Patros, i‑au răspuns lui Ieremia:

16 – Nu vom asculta de mesajul pe care ni l‑ai rostit în NumeleDomnului,

17 ci, cu siguranță, vom face potrivit cu orice cuvânt care ne‑a ieșit din gură: vom arde tămâie împărătesei ceruluiși vom vărsa în cinstea ei jertfe de băutură, așa cum am mai făcut atât noi, cât și părinții, regii și conducătorii noștri în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului. Atunci aveam destulă mâncare, eram fericiți și nu vedeam nicio nenorocire.

18 Dar, de când am încetat să aducem tămâie împărătesei cerului și să vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei, am dus lipsă de toate și am fost uciși de sabie și de foamete.

19 Femeile au spus:

– Când ardem tămâie împărătesei cerului și vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei, nu știu oare și bărbații noștri că facem turte după chipul ei și vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei?

20 Atunci Ieremia a răspuns întregului popor – bărbaților și femeilor – care‑i dăduse acest răspuns:

21 – Oare nu Și‑a adus aminteDomnulși nu S‑a gândit la tămâia pe care ați ars‑o în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, atât voi, cât și părinții, regii și conducătorii voștri împreună cu întreg poporul?

22 CândDomnulnu a mai suferit lucrul acesta, din cauza răutății practicilor voastre și a urâciunilor pe care le‑ați săvârșit, țara voastră a devenit o pricină de groază și de blestem, un loc pustiit și fără locuitori, așa cum este astăzi.

23 Tocmai pentru că ați ars tămâie și ați păcătuit împotrivaDomnului, pentru că nu ați ascultat de glasulDomnuluiși nu ați păzit Legea, hotărârile și mărturiile Lui, de aceea a venit peste voi această nenorocire, așa cum este astăzi.

24 Apoi Ieremia a zis întregului popor și tuturor femeilor:

– Ascultați CuvântulDomnului, voi, toți cei din Iuda, care sunteți în țara Egiptului.

25 Așa vorbeșteDomnulOștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Voi și soțiile voastre ați împlinit cu mâinile voastre promisiunea pe care ați făcut‑o, zicând că veți arde tămâie împărătesei cerului și veți vărsa jertfe de băutură în cinstea ei. Acum dar împliniți promisiunile pe care le‑ați făcut și îndepliniți‑vă jurămintele!“

26 De aceea, ascultați CuvântulDomnului, toți cei din Iuda care locuiți în țara Egiptului: „Iată, jur pe Numele Meu cel mare, ziceDomnul, că nimeni dintre cei din Iuda care sunt în toată țara Egiptului nu va mai chema Numele Meu, zicând: «Viu este StăpânulDomn!»

27 Căci Eu veghez asupra lor să le fac rău și nu bine. Toți cei din Iuda, care sunt în țara Egiptului, vor fi nimiciți de sabie și de foamete până vor pieri cu toții.

28 Cei care vor scăpa de sabie și se vor întoarce din țara Egiptului în țara lui Iuda vor fi doar câțiva. Atunci toată rămășița lui Iuda, care s‑a dus să locuiască în țara Egiptului, va cunoaște care cuvânt se va împlini: al Meu sau al lor.

29 Semnul, după care veți cunoaște că Eu vă voi pedepsi în locul acesta, ziceDomnul, și după care veți ști că planurile Mele de a vă distruge se vor împlini, este următorul:

30 «Așa ziceDomnul: îl voi da pe faraonul Hofra, regele Egiptului, în mâna dușmanilor lui și în mâna celor ce caută să‑i ia viața, tot așa cum l‑am dat și pe Zedechia, regele lui Iuda, în mâna dușmanului său Nebucadnețar, împăratul Babilonului, care căuta să‑i ia viața.»“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JER/44-ca4ffeb57cad80f6c3a0e8408fd42802.mp3?version_id=126—

Mesaj către Baruc

1 Iată cuvântul pe care profetul Ieremia i l‑a spus lui Baruc, fiul lui Neria, în al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, după ce Baruc scrisese într‑un sul cuvintele pe care Ieremia i le dictase.

2 „Așa vorbeșteDomnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la tine, Baruc:

3 «Tu zici: ‘Vai de mine!Domnula adăugat întristare la durerea mea. Sunt sleit din cauza suspinelor și nu găsesc odihnă.’»

4 Așa să‑i zici lui Baruc: «Așa vorbeșteDomnul: ‘Iată, ceea ce am construit voi dărâma și ceea ce am semănat voi smulge, și anume toată țara aceasta.

5 Iar tu cauți pentru tine lucruri mari?! Nu le căuta, căci voi aduce nenorocirea peste orice făptură, ziceDomnul. Ție însă îți voi da ca pradă propria ta viață, oriunde vei merge.’»“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JER/45-9bc56718f5311cd0f6d1a25464ab5dd0.mp3?version_id=126—