Israel Îl uită pe Dumnezeu
1 CuvântulDomnuluimi‑a vorbit, zicând:
2 „Du‑te și vestește în auzullocuitorilorIerusalimului astfel: «Așa vorbeșteDomnul:
‘Îmi amintesc de credincioșia tinereții tale,
cum, mireasă fiind, Mă iubeai
și Mă urmai prin pustie,
pe un pământ nesemănat.
3 Israel era sfântulDomnului,
primul rod al recoltei Lui;
toți cei ce‑l devorau se făceau vinovați
și nenorocirea venea peste ei,
ziceDomnul.’»“
4 Ascultați CuvântulDomnului, Casă a lui Iacov,
toate clanurile Casei lui Israel!
5 Așa vorbeșteDomnul:
„Ce nedreptate au găsit părinții voștri în Mine
de s‑au depărtat de Mine?
Ei s‑au dus după deșertăciuni
și ei înșiși au devenit deșertăciuni.
6 Nu s‑au întrebat: «Unde esteDomnul,
Care ne‑a scos din țara Egiptului
și ne‑a condus prin pustie,
printr‑un pământ uscat și plin de gropi,
printr‑un pământ al secetei și al umbrei morții,
printr‑un pământ pe unde nimeni nu trece
și unde nu locuiește niciun om?»
7 V‑am dus într‑o țară ca o livadă,
ca să mâncați din rodul ei șidinbunătățile ei,
însă voi ați venit și Mi‑ați pângărit țara,
Mi‑ați prefăcut moștenirea într‑o urâciune.
8 Preoții nu s‑au întrebat:
«Unde esteDomnul?»
Cei ce mânuiesc Legea nu M‑au cunoscut;
păstoriis‑au răzvrătit împotriva Mea.
Profeții au profețit prinBaal
și s‑au dus după cei ce nu pot fi de niciun folos.
9 De aceea Mă voi certa din nou cu voi,
ziceDomnul,
și Mă voi certa și cu copiii copiilor voștri.
10 Treceți în țărmurile Chitimși priviți!
Trimiteți la Chedarși luați aminte;
vedeți dacă acolo s‑a întâmplat așa ceva!
11 Și‑a schimbat vreun neam dumnezeii,
măcar că ei nu sunt Dumnezeu?
Poporul Meu însă și‑a schimbat Slava
cu ceva care nu‑i este de niciun folos.
12 Mirați‑vă de aceasta, ceruri!
Înfiorați‑vă, uimiți‑vă mult,
ziceDomnul,
13 căci poporul Meu a săvârșit două rele:
M‑au părăsit pe Mine,
Izvorul apelor vii,
și și‑au săpat puțuri,
puțuri sparte, care nu țin apa.
14 Este Israel un rob? Este el un fiu de rob din naștere?
Atunci de ce a devenit pradă?
15 Leii răcnesc împotriva lui
și își ridică glasurile.
Ei îi pustiesc țara;
cetățile lui sunt devastate și fără locuitori.
16 Chiar și cei din Nofși Tahpanhes
ți‑au zdrobit creștetul capului.
17 Nu ți‑ai provocat tu singur lucrul acesta
pentru că L‑ai părăsit peDomnul, Dumnezeul tău,
când El te conducea pe cale?
18 Și acum, de ce te duci în Egipt
să bei apă din Șihor?
De ce mergi în Asiria
să bei apă din râu?
19 Răutatea ta te va pedepsi;
necredincioșia ta te va mustra.
Vei ști și vei vedea astfel
cât de rău și de amar este pentru tine
să‑L părăsești peDomnul, Dumnezeul tău,
și să nu ai nicio frică de Mine,
zice Stăpânul,DomnulOștirilor.
20 Deși, demult, ți‑am sfărâmat jugul
și ți‑am smuls legăturile,
totuși tu ai zis: «Nu voi mai sluji».
Căci pe orice deal înalt
și sub orice copac verde
te‑ai întins ca o prostituată.
21 Eu te sădisem ca pe o vie aleasă,
toată dintr‑o sămânță veritabilă.
Cum de te‑ai prefăcut înaintea Mea
într‑o ramură putredă de viță străină?
22 Chiar dacă te‑ai spăla cu sodă,
chiar dacă te‑ai da cu multă leșie,
nelegiuirea ta tot ar rămâne înaintea ochilor Mei, zice StăpânulDomn.
23 Cum poți spune: «Nu m‑am pângărit
și nu am alergat dupăbaali!»?
Privește‑ți urma pașilor în vale
și ia aminte la ce ai făcut.
Ești ca o dromaderă iute,
ale cărei căi sunt întortocheate,
24 ca o măgăriță sălbatică, obișnuită cu pustiul,
care gâfâie în aprinderea poftei ei!
Cine o va împiedica să‑și satisfacă pofta?
Cei ce o doresc nu se obosesc căutând‑o,
căci o găsesc la vremea împerecherii ei.
25 Oprește‑te până când nu ajungi desculță
și cu gâtul uscat!
Dar tu zici: «În zadar!
Eu iubescdumnezeiistrăini
și vreau să merg după ei!»
26 Cum este dat de rușine un hoț când este prins,
tot astfel este rușinată Casa lui Israel –
poporul, regii și conducătorii lui,
preoții și profeții lui.
27 Ei zic lemnului: «Tu ești tatăl nostru!»
și pietrei: «Tu ne‑ai dat naștere!»
Căci s‑au întors cu ceafa la Mine,
și nu cu fața.
Dar când sunt în nenorocire,
ei zic: «Ridică‑Te și izbăvește‑ne!»
28 Unde sunt atunci dumnezeii pe care vi i‑ați făcut?
Să se ridice ei deci, și să te izbăvească în vremea nenorocirii tale!
Căci Iuda, ai tot atâția dumnezei, câte cetăți ai!
29 De ce vă certați cu Mine?
Toți v‑ați răzvrătit împotriva Mea,
ziceDomnul.
30 Degeaba v‑am lovit copiii,
căci tot n‑au luat aminte la disciplinare.
Sabia voastră i‑a devorat pe profeții voștri
ca un leu distrugător.“
31 Voi,cei dingenerațiaaceasta, uitați‑vă la CuvântulDomnului:
„Am fost Eu o pustie pentru Israel
sau un pământ plin de întuneric?
De ce spune poporul Meu: «Suntem liberi să rătăcim!
Nu vom mai veni la Tine!»
32 Își uită o fecioară bijuteriile
sau o mireasă eșarfele?
Poporul Meu însă M‑a uitat
de zile fără număr.
33 Ce bine știi să‑ți întocmești căile când cauți iubire!
Astfel, până și pe femeile rele le înveți căile tale!
34 Chiar și pe marginile hainelor tale
se găsește sângele săracilor nevinovați,
pe care nu i‑ai prins dând vreo spargere.
Dar în pofida acestor lucruri
35 tu zici: «Sunt nevinovat!
Cu siguranță, mânia Lui s‑a întors de la mine!»
Însă Eu te voi judeca
pentru că zici: «Nu am păcătuit!»
36 De ce atâta grabă
ca să‑ți schimbi calea?
Vei fi făcut de rușine de către Egipt
așa cum ai fost făcut de rușine de către Asiria.
37 Și de acolo vei ieși cu mâinile pe cap,
căciDomnuli‑a lepădat pe cei în care te încrezi
și nu vei reuși împreună cu ei.“
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JER/2-11bdf21ddace0ea7235eadc321da8e79.mp3?version_id=126—