Categories
Iov

Iov 25

Al treilea discurs al lui Bildad

1 Atunci Bildad din Șuah i‑a zis:

2 „Stăpânirea și groaza sunt ale Lui!

El face pace în înălțimile Lui.

3 Cine‑I poate număra oștirile?

Peste cine nu răsare lumina Sa?

4 Cum poate fi un om drept înaintea lui Dumnezeu?

Cum poate fi curat cel născut din femeie?

5 Iată, nici chiar luna nu este strălucitoare

și nici chiar stelele nu sunt curate în ochii Lui!

6 Cu cât mai puțin deci un om – o larvă,

și un fiu al omului – un vierme!?“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/25-0459e311838c252b6869f6b6fc9e6143.mp3?version_id=126—

Categories
Iov

Iov 26

Răspunsul lui Iov

1 Iov a răspuns și a zis:

2 „Ce bine l‑ai ajutat tu pe cel fără putere!

Ce bine ai sprijinit tu brațul fără tărie!

3 Ce sfaturi bune ai dat tu celui lipsit de înțelepciune!

Ce multă înțelegere i‑ai arătat!

4 Cucine ai rostit aceste cuvinte

și a cui suflare a ieșit din tine?

5 Umbrele tremură,

de sub ape și de sub locuitorii lor.

6 Locuința Morților este goală înaintea luiDumnezeu,

iar Locul Nimiciriinu este acoperit.

7 El întinde nordul asupra golului

și atârnă pământul pe nimic.

8 El leagă apele în norii Săi,

iar norii nu se rup de greutatea lor.

9 El acoperă fața tronului Său,

întinzându‑Și norii peste el.

10 El a trasat o boltă peste fața apelor,

până la marginea dintre lumină și întuneric.

11 Stâlpii cerurilor se clatină

și se înspăimântă la mustrarea Sa.

12 Prin puterea Lui a liniștit marea

și prin priceperea Lui l‑a zdrobit pe Rahab.

13 Suflarea Lui înseninează cerurile,

mâna Lui străpunge șarpele fugar.

14 Iată, acestea sunt doar marginile căilor Sale

și cât de slabă este șoapta pe care o auzim despre El.

Dar cine poate înțelege tunetul puterii Sale?“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/26-5a94d73ba6f2c4cd81e3d103ce348cd7.mp3?version_id=126—

Categories
Iov

Iov 27

1 Iov și‑a continuat discursul și a zis:

2 „Viu este Dumnezeu, Care nu‑mi dă dreptate,

Cel Atotputernic, Care mi‑a amărât sufletul,

3 că atâta vreme cât am suflare,

cât am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,

4 buzele mele nu vor rosti vreo nedreptate

și limba mea nu va spune nimic înșelător.

5 Departe de mine gândul să vă dau dreptate;

îmi voi apăra integritatea până îmi voi da suflarea!

6 Îmi voi susține neclintit dreptatea;

inima nu mă va mustra pentru niciuna din zilele mele.

7 Fie ca dușmanul meusă aibă soartacelui rău

și cel ce se ridică împotriva measă aibă soartacelui nedrept.

8 Ce speranță mai are cel lipsit de evlavie

când Dumnezeu îi taie firul vieții,

când Dumnezeu îi ia viața?

9 Îi va auzi Dumnezeu strigătul

când va veni necazul asupra lui?

10 Se va desfăta el în Cel Atotputernic?

Va chema el pe Dumnezeu în orice vreme?

11 Vă voi învăța despre puterealui Dumnezeu!

Nu voi ascunde ceea ce este cu Cel Atotputernic.

12 Iată, voi înșivă ați văzut cu toții aceasta.

De ce atunci vorbiți deșertăciune?

13 Aceasta este partea omului nelegiuit de la Dumnezeu

și moștenirea celor groaznici de la Cel Atotputernic.

14 Dacă i se înmulțesc fiii,ei suntpentru sabie,

și odraslele lui nu se vor săturaniciodatăde pâine.

15 Pe supraviețuitorii lui îi va îngropa moartea,

iar văduvele lor nu‑i vor plânge.

16 Deși adună argintul precumadunățărâna,

și hainele precumgrămezile delut,

17 ceea ce el pregătește, va fi îmbrăcat de cel drept,

iar cel nevinovat va împărți argintullui.

18 El își zidește casa ca o molie

și ca o colibă făcută de un străjer.

19 Când se culcă este bogat, dar nu va mai fi așa;

când își deschide ochii toate s‑au dus.

20 Spaimele îl cuprind ca un șuvoi;

o vijelie îl smulge în timpul nopții.

21 Vântul de răsărit îl ia și îl duce,

îl smulge din locul său ca o furtună.

22 Vuiește asupra lui fără milă

când el fuge grăbit de puterea lui.

23 Îi bate din palme în derâdere

și‑l alungă din locul lui cu fluierături.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/27-ea9507f32e0b6917093a5de12545e2bd.mp3?version_id=126—

Categories
Iov

Iov 28

1 Cu siguranță, argintul are o mină din care este scos,

iar aurul are un loc unde este curățit.

2 Fierul este luat din pământ,

și arama este scoasă din minereu.

3 Omulpune capăt întunericului

și caută până în locurile cele mai adânci

după piatra întunericului și a umbrei morții.

4 El sapă un puț departe de locuința oamenilor,

în locuri necălcate de piciorul omului;

el stă atârnat și se clatină, departe de oameni.

5 Pământul din care iese hrana

este răscolit pe dedesubt ca de foc.

6 Pietrele lui sunt locul safirului

și în el se află pulberea de aur.

7 Nicio pasăre de pradă nu știe acea cărare ascunsă,

nici ochiul șoimului n‑a văzut‑o.

8 Nici fiarele cele mai mândre n‑au călcat pe ea,

leul n‑a trecut niciodată pe acolo.

9 Omulîși pune mâna pe stânca de cremene

și răstoarnă munții din rădăcini.

10 El sapă șanțuri în stâncă,

și ochii lui îi văd toate bogățiile.

11 El stăvilește izvoarele râurilor

și aduce la lumină lucruri ascunse.

12 Dar unde poate fi găsită înțelepciunea?

Unde locuiește priceperea?

13 Omul nu‑i cunoaște locuința;

ea nu poate fi găsită pe pământul celor vii.

14 Adâncul zice: «Nu este în mine!»,

iar marea zice: «Nu este la mine!»

15 Ea nu se dă în schimbul aurului ales,

nici prețul ei nu poate fi cântărit în argint.

16 Ea nu poate fi cumpărată cu aur de Ofir

și nici cu onix prețios sau cu safir.

17 Aurul și cristalul nu se pot compara cu ea,

și nu poate fi schimbată pe bijuterii de aur pur.

18 Coralii și cristalul nu merită a fi amintite;

prețul înțelepciunii este mai mare decât al rubinelor.

19 Topazul de Cușnu se poate compara cu ea;

ea nu poate fi cumpărată cu aur curat.

20 De unde vine atunci înțelepciunea?

Unde este locul priceperii?

21 Ea a fost tăinuită de ochii a orice este viu

și a fost ascunsă de păsările cerului.

22 Locul Nimiciriiși Moartea zic:

«Am auzit doar vorbindu‑se despre ea.»

23 Dumnezeu înțelege calea către ea

și El îi cunoaște locul,

24 pentru că El Se uită până la marginile pământului,

vede totce se întâmplăsub ceruri.

25 Când i‑a stabilit vântului greutatea

și a măsurat mărimea apelor,

26 când a stabilit o hotărâre pentru ploaie

și o cărare pentru lumina trăsnetelor,

27 atunci S‑a uitatla înțelepciuneși a vestit‑o;

a așezat‑o și a încercat‑o.

28 Apoi i‑a zis omului:

«Iată, teama de Stăpânul, aceasta este înțelepciune,

și depărtarea de rău este pricepere.»“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/28-c6e7f6e5954b882cbce9629c867fa45b.mp3?version_id=126—

Categories
Iov

Iov 29

1 Iov și‑a continuat discursul și a zis:

2 „Ce n‑aș da să fiu ca în lunile din trecut,

ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,

3 când candela Lui strălucea peste capul meu,

și, prin lumina Lui, umblam în întuneric,

4 ca atunci când eram în zilele rodniciei mele,

când sfatul lui Dumnezeu era peste cortul meu,

5 când Cel Atotputernic era încă cu mine,

când copiii mei erau în jurul meu,

6 când mi se scăldau pașii în smântână,

iar stânca turna lângă mine pâraie de ulei.

7 Când ieșeam la poarta cetății,

când îmi pregăteam scaunul în piață,

8 cei tineri mă vedeau și se trăgeau înapoi,

iar cei în vârstă se ridicau și rămâneau în picioare,

9 conducătorii se opreau din vorbit

și‑și puneau mâna la gură,

10 glasul conducătorilor amuțea

și li se lipea limba de cerul gurii.

11 Oricine mă auzea mă numea fericit,

și oricine mă vedea era de partea mea,

12 pentru că scăpam pe săracul care striga după ajutor

și pe orfanul care nu avea sprijin.

13 Omul care murea mă binecuvânta;

făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

14 Îmbrăcam dreptatea ca pe o haină,

judecata dreaptă îmi era robă și turban;

15 eram ochi pentru cel orb

și picior pentru cel olog;

16 eram tată pentru cel nevoiaș

și cercetam cauza celui străin.

17 Zdrobeam colții celui nedrept

și smulgeam prada din dinții lui.

18 Îmi ziceam: «Voi muri în cuibul meu,

și zilele mele vor fi multe ca nisipul.

19 Rădăcina mea va ajunge la apă,

și roua va înnopta pe ramurile mele.

20 Gloriamea va fi mereu proaspătă alături de mine

și arcul meu va fi mereu nou în mâna mea.»

21 Toțimă ascultau și așteptau,

tăceau așteptând sfatul meu.

22 După ce vorbeam eu, nu mai vorbea nimeni,

și cuvântul meu cădea peste ei ca picăturile de ploaie.

23 Ei mă așteptau ca pe ploaie,

își deschideau gura ca după o ploaie târzie.

24 Când le zâmbeam, nu le venea să creadă,

și nu făceau să pălească seninătatea feței mele.

25 Le alegeam calea și locuiam ca un conducător,

sălășluiam ca un rege în mijlocul cetelor sale,

eram ca unul care îi mângâie pe cei ce bocesc.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/29-77e35a907ca5171c329e767a76b4f21a.mp3?version_id=126—

Categories
Iov

Iov 30

1 Dar acum ei râd de mine,

ei, cei mai tineri decât mine,

pe ai căror părinți i‑am considerat nevrednici

să‑i pun alături de câinii turmei mele.

2 Dar la ce mi‑ar fi folositputerea mâinilor lor,

de vreme ce rămăseseră fără vigoare?

3 Epuizați de sărăcie și de foame,

cutreierau pustia,

noaptea, prin locuri părăsite și pustii,

4 smulgeau nalbă dintre arbuști,

mâncau chiar șirădăcini de verigel.

5 Erau alungați din mijlocul oamenilor;

strigalumeadupă ei ca după niște hoți.

6 Ei locuiau în râpele uedurilor,

între stânci și‑n gropile pământului.

7 Urlau printre tufișuri,

se îngrămădeau în mărăcini.

8 Fii ai nebunilor și fii ai celor fără nume,

au fost izgoniți din țară.

9 Dar acum am devenit cântecul lor;

am devenit o parodie pentru ei.

10 Mă urăsc, se îndepărtează de mine,

nu se sfiesc să mă scuipe în față.

11 Pentru că El mi‑a slăbit coarda arculuiși m‑a smerit,

ei nu mai au frâu față de mine.

12 La dreapta mea se ridică o gloată.

Ei întind curse picioarelor mele

și ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.

13 Îmi nimicesc cărarea,

îmi măresc necazul

și nimeni nu‑i oprește.

14 Ajung la mineca printr‑o spărtură largă.

Se rostogolesc printre dărâmături.

15 Spaimele mă copleșesc,

demnitatea mi‑e smulsă ca de vânt,

bunăstarea mea se risipește ca un nor.

16 Sufletul mi‑e vărsat din mine,

m‑au cuprins zilele suferinței.

17 Noaptea îmi străpunge oasele,

iardurerilecare mă rod n‑au odihnă.

18 Cu o mare putereDumnezeuîmi smulge haina,

mă strânge ca gulerul de la tunică.

19 El m‑a aruncat în noroi

și‑am ajuns ca țărâna și cenușa.

20 Strig către Tine după ajutor, dar Tu nu răspunzi;

stau în picioare, dar Tu stai și te uiți la mine.

21 Ai devenit crud cu mine;

mă lovești cu tăria mâinii Tale.

22 Tu mă ridici, mă faci să călăresc pe vânt

și mă arunci în furia furtunii

23 Știu că mă duci la moarte,

în locul hotărât pentru toți cei vii.

24 Da, nimeni nu‑și întinde mâna spre o ruină,

când strigă după ajutor în necazul său.

25 N‑am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele?

N‑a fost întristat sufletul meu pentru cel nevoiaș?

26 Dar când nădăjduiam după bine, a venit răul

și când așteptam lumina, a venit întunericul.

27 Măruntaiele îmi fierb fără încetare,

zilele suferinței vin peste mine.

28 Umblu înnegrit, dar nu de soare.

Mă ridic în adunare și strig după ajutor.

29 Am ajuns frate cu șacalii

și prieten cu struții.

30 Pielea mi se înnegrește și cade,

iar oasele îmi ard de febră.

31 Lira mea este pentru bocet,

iar fluierul meu este pentru glasul celor ce plâng.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/30-94ec29a34f3c6e7c7847ddc55562f0de.mp3?version_id=126—

Categories
Iov

Iov 31

1 Am încheiat un legământ cu ochii mei,

să nu‑mi ațintesc privirea asupra unei fecioare.

2 Dar ce parteamde la Dumnezeu de sus

și ce moștenire am de la Cel Atotputernic din înălțimi?

3 Oare nenorocirea nu este pentru cel nedrept,

și dezastrul pentru cei ce săvârșesc nelegiuirea?

4 Oare nu vede El căile mele

și nu‑mi numără El toți pașii?

5 Dacă am umblat cu minciună,

și piciorul meu s‑a grăbit spre înșelătorie,

6 atunci să mă cântărească Dumnezeu în talerele dreptății

și‑mi va cunoaște integritatea!

7 Dacă pașii mi s‑au abătut de pe cale,

dacă inima mi‑a urmat ochii

și dacă mi s‑au pângărit mâinile,

8 atunci alții să mănânce ce am semănat,

și roadele mele să fie smulse din rădăcini.

9 Dacă mi‑a fost amăgită inima de vreo femeie

și dacă am pândit la ușa semenului meu,

10 atunci soția mea să macine pentru altul,

și alții să se culce cu ea.

11 Acesta ar fi fost un desfrâu,

ar fi fost un păcatce ar fi trebuitjudecat.

12 Ar fi fost un foc care ar fi mistuit până la Locul Nimicirii

și care mi‑ar fi dezrădăcinat tot secerișul.

13 Dacă am respins dreptul robului meu sau al roabei mele,

în disputa lor cu mine,

14 ce voi face când Se va ridica Dumnezeu?

Ce voi răspunde când va cerceta El?

15 Cel Ce m‑a făcut pe mine în pântece, nu i‑a făcut și pe ei?

Oare nu Același ne‑a întocmit în pântecele mamelor noastre?

16 Dacă n‑am dat celui sărac ce‑mi cerea

sau dacă am făcut să se mâhnească ochii văduvei,

17 dacă mi‑am mâncat bucata de pâine de unul singur,

iar cel orfan nu a mâncat din ea, –

18 eu care, din tinerețe, l‑am crescut ca un tată

și din pântecul mamei mele am călăuzit‑ope văduvă, –

19 dacă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine

sau pe cel nevoiaș fără îmbrăcăminte,

20 iar inima lui nu m‑a binecuvântat

atunci când l‑am încălzit cu lâna oilor mele,

21 dacă mi‑am ridicat mâna împotriva orfanului

pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetății,

22 atunci să‑mi cadă umărul de la locul lui

și să‑mi fie smulsă mâna din încheietură.

23 Căci îmi era groază de nenorocire din partea lui Dumnezeu

și nu puteamsă înfruntmăreția Sa.

24 Dacă mi‑am pus încrederea în aur

sau dacă am zis aurului curat: «Tu eștiîncrederea mea!»,

25 dacă m‑am bucurat că averea mea este mare

și că mâna mea a adunat mult,

26 dacă am privit soarele când strălucea

sau luna mișcându‑se în splendoarea ei

27 și mi s‑a amăgit inima în taină,

dacă le‑am dat sărutări, ducându‑mi mâna la gură,

28 aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat,

pentru că aș fi fost necredincios față de Dumnezeul Cel de sus.

29 Dacă m‑am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura

sau dacă mi‑a părut bine când a venit necazul peste el,

30 dacă mi‑am lăsat gura să păcătuiască

cerând blestem peste viața lui,

31 dacă oamenii din cortul meu n‑au zis niciodată:

«Cine nu s‑a săturat din carnea lui?»,

32 – străinulînsăn‑a rămas în drum peste noapte,

și ușa meaa fost întotdeaunadeschisă călătorului, –

33 dacă mi‑am acoperit fărădelegile ca Adam,

zăvorându‑mi nelegiuirea în sân

34 pentru că m‑aș fi îngrozit de mulțime,

iar disprețul clanurilor m‑ar fi înspăimântat,

tăcând șineîndrăznindsă ies afară…

35 Oh! De‑aș găsi pe cineva să mă asculte!

Iată, îmi semnezacum apărarea! Să‑mi răspundă Cel Atotputernic!

Să Își scrie plângerea Cel Ce mă acuză.

36 O voi pune pe umăr,

o voi purta ca pe o coroană.

37 Îi voi da socoteală de toți pașii mei,

mă voi apropia de El ca un conducător.

38 Dacă pământul meu a strigat împotriva mea

și dacă brazdele lui au plâns împreună,

39 dacă i‑am mâncat roada fără să plătesc

sau dacă i‑am dat la moarte pe proprietarii lui,

40 atunci să crească pe el spini în loc de grâu

și neghină în loc de orz!“

Cuvintele lui Iov au luat sfârșit.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/31-e0876f64289a1239d0736442daeaf6f6.mp3?version_id=126—

Categories
Iov

Iov 32

Discursul lui Elihu

1 Acești trei oameni au încetat să‑i mai răspundă lui Iov, pentru că el se considera drept.

2 Atunci Elihu, fiul lui Barachel buzitul, din clanul lui Ram, s‑a aprins de mânie. El s‑a mâniat pentru că acesta se îndreptățea pe sine înaintea lui Dumnezeu.

3 S‑a aprins de mânie și pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru că aceștia nu mai găseau nimic de răspuns și totuși îl condamnau pe Iov.

4 Elihu așteptase să‑i vorbească lui Iovla urmă, pentru că aceștia erau mai în vârstă decât el.

5 Dar, văzând că cei trei oameni nu mai au nimic de zis, s‑a mâniat.

6 Elihu, fiul lui Barachel buzitul, a răspuns și a zis:

„Eu sunt tânăr,

iar voi sunteți în vârstă.

De aceea m‑am ferit

și m‑am temut să vă spun părerea mea.

7 Mi‑am zis: «Să vorbească zilele,

și mulțimea anilor să facă cunoscută înțelepciunea!»

8 Dar există un Duh în om,

suflarea Celui Atotputernic, care‑i dă pricepere.

9 Nu vârsta te face înțelept,

nu bătrânețea te face să înțelegi ce este drept.

10 De aceea zic: «Ascultați‑mă!

Îmi voi spune și eu părerea!»

11 Iată, v‑am așteptat cuvintele,

v‑am ascultat rostirile pricepute

în timp ce vă căutați vorbele.

12 V‑am ascultat cu atenție

și iată că niciunul nu a dovedit că Iov a greșit,

niciunul dintre voi nu a răspuns cuvintelor lui.

13 Să nu spuneți: «Am găsit înțelepciunea.

Să‑l confrunte Dumnezeu, nu un om.»

14 El nu și‑a îndreptat cuvintele împotriva mea

și nu‑i voi răspunde folosind cuvântările voastre.

15 Sunt înspăimântați, nu mai răspund nimic;

au rămas fără cuvinte.

16 Și am așteptat. Dar pentru că ei nu mai vorbesc,

pentru că stau acolo fără să răspundă,

17 voi răspunde și eu, la rândul meu,

îmi voi spune și eu părerea.

18 Căci sunt plin de cuvinte;

duhul pântecului meu nu‑mi dă pace.

19 Iată că pântecul meu este ca un vin care n‑a fost aerisit,

ca niște burdufuri noi, gata să plesnească.

20 Voi vorbi ca să găsesc ușurare.

Îmi voi deschide gura și voi răspunde.

21 Nu voi fi părtinitor,

nu voi linguși pe nimeni.

22 Nici nu știu să lingușesc;

Creatorul meu m‑ar lua într‑o clipă.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/32-2f76e380e90d1fe5d0313e3b548f5982.mp3?version_id=126—

Categories
Iov

Iov 33

1 Așadar, Iov, ascultă‑mi cuvintele, te rog,

ia aminte la tot ce‑ți voi spune!

2 Iată, sunt gata să‑mi deschid gura;

cuvintele îmi sunt pe vârful limbii.

3 Cuvintele mele vin dintr‑o inimă dreaptă,

și buzele mele spun sincer cunoștința.

4 Duhul lui Dumnezeu m‑a făcut;

Suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață.

5 Răspunde‑mi, dacă poți,

pregătește‑te înaintea mea și stai în picioare!

6 Iată, înaintea lui Dumnezeu și eu sunt ca tine,

și eu am fost desprins din lut.

7 Nu‑ți fie groază de mine,

nu voi apăsa greu asupra ta.

8 Într-adevăr, tu ai vorbit în auzul meu –

am auzit sunetul cuvintelor tale.

9 Tu zici: «Sunt curat, fără nelegiuire;

sunt pur, nu este vină în mine.

10 Iată că El caută prilejuri împotriva mea,

mă consideră dușman al Lui.

11 Îmi pune picioarele în butuci

și îmi urmărește toate căile.»

12 Iată, îți răspund că aici n‑ai dreptate,

pentru că Dumnezeu este mai mare decât omul.

13 De ce te cerți cu El

pentru că nu răspunde la toate cuvintele omului?

14 Căci Dumnezeu vorbește într‑un fel,

sau în două feluri,dar omulnu ia seama.

15 Într‑un vis, într‑o vedenie de noapte,

când oamenii sunt cuprinși de un somn adânc,

când ei dorm în patullor,

16 atunci El deschide urechea oamenilor

și pecetluiește mustrarea cu privire la ei,

17 ca să‑l întoarcă pe om de la faptele lui

și să‑l ferească de mândrie,

18 să‑i cruțe sufletul de groapă

și viața de loviturile sabiei.

19 El este mustrat pe un pat al durerii,

cu o luptă neîncetată în oase,

20 așa că vieții lui îi este greață de pâine,

iar sufletului luiîi este greațăde mâncarea delicioasă.

21 Carnea i se mistuie până când nu se mai vede,

iar oasele lui, care cândva nu se vedeau, rămân goale.

22 Sufletul i se apropie de groapă,

și viața sa de cei ce aduc moartea.

23 Dar dacă ar fi un înger lângă el, un mijlocitor,

unul dintr‑o mie, care să‑l înștiințeze pe om ce este drept,

24 care să arate bunăvoință față de el și să zică:

«Cruță‑l, ca să nu se coboare în groapă;

am găsit un preț de răscumpărare!»,

25 atunci carnea lui devine mai fragedă decât în copilărie;

el se întoarce la zilele tinereții sale.

26 Se roagă lui Dumnezeu, și El Își arată bunăvoința față de el;

el vede fața Lui, strigând de bucurie,

șiDumnezeuîl face înapoi un om drept.

27 Apoi cântă înaintea oamenilor și zice:

«Am păcătuit și am pervertit ce era drept,

dar n‑am primit ce meritam,

28 ci El mi‑a răscumpărat sufletul ca să nu se ducă în groapă,

iar viața mea va vedea lumina.»

29 Iată, Dumnezeu face toate aceste lucruri omului,

de două, de trei ori,

30 pentru a‑i aduce înapoi sufletul din groapă,

ca să fie luminat cu lumina vieții.

31 Ia aminte, Iov, și ascultă‑mă!

Taci și voi vorbi!

32 Dacă ai ceva de zis, răspunde‑mi!

Vorbește, pentru că vreau să‑ți dau dreptate.

33 Dacă nu, ascultă‑mă!

Taci și te voi învăța înțelepciunea!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/33-fe635059341e2d030f8219519318c1a5.mp3?version_id=126—

Categories
Iov

Iov 34

1 Elihu a răspuns și a zis:

2 „Ascultați cuvintele mele, înțelepților,

și luați aminte la mine, voi, cei ce cunoașteți!

3 Căci urechea verifică cuvintele,

iar cerul gurii gustă, ca să mănânce.

4 Să ne alegem ce este drept;

să cunoaștem ce este bine între noi.

5 Căci Iov a zis: «Sunt drept,

însă Dumnezeu nu‑mi dă dreptate.

6 Deși sunt drept, sunt considerat mincinos.

Deși nu comit fărădelege, săgețile Lui mă rănesc și nu mă mai vindec.»

7 Este vreun alt om ca Iov,

care să bea batjocura ca pe apă,

8 care să umble cu cei ce săvârșesc nelegiuirea

și să se însoțească cu oamenii răutății?

9 Căci el a zis: «Nu este de niciun folos omului

să‑și găsească desfătarea în Dumnezeu.»

10 De aceea, voi, oameni pricepuți, ascultați‑mă!

Departe de Dumnezeu răutatea

și de Cel Atotputernic nedreptatea!

11 Căci El răsplătește omului după lucrarea lui

și dă fiecăruia după calea lui.

12 Dumnezeu nu poate săvârși fărădelegea,

Cel Atotputernic nu poate perverti dreptatea.

13 Cine I‑a încredințat pământul?

Cine I‑a supus întreaga lume?

14 Dacă Și‑ar pune inima la aceasta,

dacă Și‑ar aduna la El duhulși suflarea,

15 orice trup ar pieri împreună,

și omul s‑ar întoarce în țărână.

16 Dacă ai înțelegere, ascultă lucrul acesta,

ia aminte la glasul cuvintelor mele!

17 Poate stăpâni cel ce urăște judecata?

Îl vei condamna tu pe Cel Drept și Puternic,

18 Care zice unui împărat: «Ticălosule!»,

și nobililor: «Răilor!»,

19 Care nu părtinește pe domnitori,

nici nu face deosebire între bogat și sărac,

pentru că toți sunt lucrarea mâinilor Sale?

20 Ei mor într‑o clipă, la miezul nopții;

poporul se clatină și piere.

Cel puternic piere fărăamesteculvreunei mâini.

21 Ochii Săi cunosc căile omului;

El îi vede fiecare pas.

22 Nu este nici întuneric, nici umbră a morții,

unde să se ascundă cei ce săvârșesc nelegiuirea.

23 Dumnezeu nu are nevoie să cerceteze un om prea mult,

ca să‑l aducă la judecată înaintea Lui.

24 El îi zdrobește pe cei puternici fără cercetare

și‑i pune pe alții în locul lor.

25 Pentru că le cunoaște faptele,

îi răstoarnă noaptea și sunt zdrobiți.

26 Îi lovește pentru răutatea lor

în locul undeoameniiîi pot vedea,

27 pentru că nu L‑au mai urmat

și nu le‑a mai păsat de niciuna din căile Lui.

28 Ei au făcut ca strigătul celui sărac să ajungă înaintea Lui,

așa că El a auzit strigătul celui în necaz.

29 Când tace, cine‑L poate condamna?

Când Își ascunde fața, cine‑L poate vedea?

La felSe poartăfie cu un neam, fie cu un om,

30 astfel încât omul lipsit de evlavie să nu domnească,

să nu fie o cursă pentru popor.

31 Căci I‑a zis el vreodată lui Dumnezeu:

«Am îndurat; nu voi mai păcătui.

32 Învață‑mă ceea ce nu văd!

Dacă am săvârșit nedreptate, nu voi mai face!»?

33 Oare, după părerea ta,

va răsplăti El

când tu disprețuiești?

Dar tu vei alege, nu eu!

Deci spune ce știi!

34 Oamenii pricepuți îmi vor zice,

iar omul înțelept care mă aude, va spune:

35 «Iov vorbește fără cunoștință,

iar cuvintele lui sunt fără pricepere.»

36 Să fie încercat Iov până la sfârșit,

pentru răspunsurile lui printre oamenii nelegiuirii!

37 El adaugă fărădelege la păcatul său,

bate din palme între noi

și își înmulțește cuvintele împotriva lui Dumnezeu.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/34-1a405df55b5bd3ec100e9d134058b456.mp3?version_id=126—