Author: admin

Al doilea discurs al lui Elifaz

1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:

2 „Răspunde oare înțeleptul cu o cunoștință deșartă

și să‑și umple pântecul cu vântul de răsărit?

3 Să se apere folosind cuvinte nefolositoare

sau o vorbire fără de folos?

4 Tu dai la o parte chiar și teamade Dumnezeu

și împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.

5 Căci nelegiuirea ta îți învață gura,

și ai ales limba celor vicleni.

6 Gura ta te condamnă, nu eu,

buzele tale mărturisesc împotriva ta.

7 Crezi cătu te‑ai născut primul între oameni?

Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?

8 Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu?

Tu ești singurul care are înțelepciune?

9 Ce cunoști tu, și noi să nu cunoaștem?

Ce înțelegi tu, iar noi să nu putem?

10 Între noi sunt oameni cu părul cărunt,

oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.

11 Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu

sau cuvintele care ți‑au fost spuse cu blândețe?

12 De ce îți îndepărtezi inima?

Și ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,

13 de îți întărâți duhul împotriva lui Dumnezeu

și lași să‑ți iasă din gură astfel de cuvinte?

14 Ce este omul ca să poată fi curat

și cel născut din femeie ca să fie drept?

15 DacăDumnezeunu Se încrede nici în sfinții Săi

și nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,

16 cu atât mai puțin omul care este mârșav și corupt,

care bea nedreptatea ca pe apă!

17 Îți voi explica; ascultă‑mă

și îți voi istorisi ceea ce am văzut,

18 ceea ce au istorisit oamenii înțelepți,

care nu au ascuns nimic din ce le‑au spus părinții lor,

19 pentru că doar lor le‑a fost dată țara

și niciun străin n‑a trecut printre ei.

20 Cel rău se chinuie în durere în toate zilele sale,

iar cel înspăimântător, în numărul de ani păstrați pentru el.

21 Zgomote îngrozitoare îi umplu urechile;

când toate par bine, tâlharii îl atacă.

22 El nu crede că se va întoarce din întuneric;

este însemnat pentru sabie.

23 Aleargă încoace și încolo după pâine,zicând: «Unde e?»

Știe că ziua întunericului este aproape.

24 Necazul și neliniștea îl înspăimântă,

se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,

25 căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu

și s‑a mândrit înaintea Celui Atotputernic,

26 și a alergat cu încăpățânareîmpotriva Lui,

cu grosimea marginilor scuturilor lui.

27 Pentru că și‑a acoperit fața cu grăsime

și a adunat osânză pe coapse,

28 va sălășlui în cetăți distruse,

în case nelocuite,

pregătite să ajungă un morman de pietre.

29 Nu va mai fi bogat, nu‑i va mai rămâne averea,

și avuția lui nu va mai împânzi țara.

30 Nu va scăpa de întuneric,

o flacără îi va usca mlădițele

și suflarea gurii luiDumnezeuîl va îndepărta.

31 Să nu se înșele încrezându‑se în deșertăciune,

căci deșertăciunea îi va fi răsplata.

32 Va fi răsplătit înainte de vreme

și mlădițele lui nu vor înverzi.

33 El va fi ca o viță ai cărei struguri necopți au fost scuturați,

și ca un măslin ale cărui flori au căzut.

34 Căci gloata celor lipsiți de evlavie va ajunge stearpă

și focul va mistui corturile mitei.

35 Ei concep necazul și dau naștere la nelegiuire;

pântecul lor pregătește înșelătoria.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/15-819583bac80219ccb20d3b0aff138200.mp3?version_id=126—

Răspunsul lui Iov

1 Iov a răspuns și a zis:

2 „Am auzit multe lucruri ca acestea!

Sunteți cu toții niște mângâietori jalnici!

3 Oare vor avea sfârșit aceste vorbe în vânt?

Sau ce îți dă imbold când răspunzi?

4 Și eu aș putea vorbi ca voi,

dacă ați fi în locul meu.

Aș ține cuvântări alese împotriva voastră

și aș da din cap înaintea voastră.

5 Dargura mea v‑ar încuraja,

iar mângâierea buzelor mele v‑ar alina.

6 Totuși, dacă vorbesc, nu mi se micșorează durerea,

iar dacă tac, cât din ea pleacă de la mine?

7 Dar acum Elm‑a lăsat fără puteri.

Tu mi‑ai distrus pe toți ai mei,

8 m‑ai apucat și toate acestea stau ca mărturie.

Slăbiciunea mea se ridică împotriva mea și mă învinuiește.

9 El mă sfâșie și mă asuprește în mânia Lui,

scrâșnește din dinți împotriva mea;

vrăjmașul meu mă străpunge cu privirea lui.

10 Oamenii deschid gura să mă batjocorească,

mă bat peste obraji cu dispreț

și se unesc împotriva mea.

11 Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celui nelegiuit

și mă aruncă în brațele celor răi.

12 Eram în pace, dar El m‑a scuturat,

m‑a apucat de ceafă și m‑a zdrobit;

m‑a luat drept țintă.

13 Arcașii Lui m‑au înconjurat.

El îmi străpunge rărunchii fără milă

și‑mi varsă fierea pe pământ.

14 Mă frânge bucată cu bucată,

Se năpustește asupra mea ca un viteaz.

15 Mi‑am cusut un sac pe piele

și mi‑am îngropat cornulîn țărână.

16 Fața îmi este roșie de plâns,

iar pe pleoapele mele este umbra morții,

17 deși în mâinile mele nu este violență

și rugăciunea mea este curată.

18 Pământule, nu‑mi acoperi sângele!

Strigătul meu să nu găsească locde odihnă!

19 Chiar acum, iată că martorul meu este în ceruri;

apărătorul meu este în înălțimi.

20 Mijlocitorul meu este prietenul meu,

în timp ce ochii mei varsă lacrimi către Dumnezeu,

21 ca el să decidă pentru om înaintea lui Dumnezeu

și pentru fiul omului înaintea prietenilor săi.

22 Căci în anii care vin

mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi întoarce.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/16-1bcd3422d3d5caef98bde4340abbce0a.mp3?version_id=126—

1 Duhul meu este zdrobit,

zilele mele se sting,

mormintele măașteaptă.

2 Nu sunt batjocurile lângă mine?

Ochii mei înnoptează alături de răzvrătirea lor.

3 Te rog, pune‑Te chezaș pentru mine!

Cine altcineva ar putea garanta pentru mine?

4 Pentru că le‑ai ascuns inima în fața chibzuinței,

de aceea nu‑i vei lăsa să triumfe.

5 Cel ce‑și trădează prietenii pentru câștig,

copiilor aceluia li se vor închide ochii.

6 El m‑a făcut de pomină printre oameni

și am devenit unul în fața căruia se scuipă.

7 Ochii mi se‑ntunecă de durere

și toate mădularele mele sunt ca o umbră.

8 Cei drepți sunt înmărmuriți când văd aceasta;

cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.

9 Totuși, cel drept se ține de calea lui

și cel cu mâinile curate va fi și mai tare.

10 Cât despre voi toți, întoarceți‑vă, venițiacum!

Nu voi găsi însă niciun înțelept între voi.

11 Zilele mi‑au trecut, planurile mi s‑au risipit

și chiar șidorințele inimii mele.

12 Oamenii aceștiafac din noapte zi

și în prezența întunericuluizic: «Lumina este aproape!»

13 Dacă aștept ca Locuința Morților să fie casa mea,

dacăîmi întind culcușul în întuneric,

14 dacă strig gropii: «Ești tatăl meu!»

și viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,

15 unde mai este atunci speranța mea?

Cine va vedea speranța mea?

16 Se va coborî ea la porțile Locuinței Morților?

Vom coborî împreună în țărână?“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/17-6b0795b62e039d77fde8e3a2ba0c2285.mp3?version_id=126—

Al doilea discurs al lui Bildad

1 Atunci Bildad șuhitul a răspuns și a zis:

2 „Până când veți pune curse cuvintelor?

Veniți‑vă în fire, și apoi vom vorbi!

3 De ce suntem considerați ca niște vite?

De ce suntem proștiîn ochii voștri?

4 Pentru tine, care te sfâșii în mânia ta,

să fie uitat pământul?

Sau să se mute stânca din locul ei?

5 Cu siguranță, lumina celui rău se va stinge

și flacăra focului său nu va mai străluci.

6 În cortul lui lumina devine întuneric,

se stinge candela deasupra lui.

7 Puterea pașilor săi este slăbită.

Propriile‑i planuri îl trântesc la pământ.

8 Picioarele îl împing în laț

și umblă deasupra unei capcane.

9 O cursă îl prinde de călcâi,

o prinzătoare îl ținetare.

10 Un laț îi este ascuns în pământ;

o cursă pentru el este pe cărare.

11 Spaime se năpustesc asupra lui din toate părțile

și‑l urmăresc la fiecare pas.

12 Puterea lui este slăbită de foame,

nenorocirea este pregătită pentrumomentulcăderii lui.

13 Ele îi mănâncă părți din piele;

întâiul născut al morții îi devorează mădularele.

14 Este smuls din siguranța cortului său

și este târât spre împăratul spaimelor.

15 În cortul său locuiește focul

și sulful este presărat peste locuința lui.

16 Jos i se usucă rădăcinile,

iar sus i se ofilesc ramurile.

17 Amintirea lui este ștearsă de pe pământ;

nu mai are niciun nume pe întinderea țării.

18 Este tras de la lumină în întuneric

și este alungat din lume.

19 El nu mai lasă nici moștenitori, nici urmași în poporul său

și niciun supraviețuitor în locurile unde a locuit.

20 Cei din apus sunt înmărmuriți în ziua lui,

iar cei din răsărit sunt cuprinși de groază.

21 Așa sunt locuințele celui nedrept,

așa este locul celui ce nu‑L cunoaște pe Dumnezeu.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/18-375adc6dbeb811344f0a94be5f6d99be.mp3?version_id=126—

Răspunsul lui Iov

1 Iov a răspuns și a zis:

2 „Până când îmi veți chinui sufletul

și mă veți zdrobi cu vorbe?

3 De zece orim‑ați batjocorit.

Nu v‑a fost rușine să mă insultați.

4 Dacă într-adevăr am greșit,

greșeala mea rămâne cu mine peste noapte.

5 Dacă într-adevăr vă înălțați împotriva mea

și folosiți rușinea mea drept dovadă împotriva mea,

6 să știți atunci că Dumnezeu a greșit față de mine

și m‑a înconjurat cu lațul Lui.

7 Iată, strig: «Violență!», dar nu mi se răspunde;

strig după ajutor, dar nu este dreptate.

8 El mi‑a tăiat calea și nu mai pot trece,

El mi‑a învăluit cărările în întuneric.

9 M‑a dezbrăcat de gloria mea

și mi‑a smuls coroana de pe cap.

10 Mă dărâmă de jur împrejur și sunt dus;

îmi smulge speranța ca pe un copac.

11 Mânia Lui s‑a aprins împotriva mea;

mă consideră unul dintre vrăjmașii Săi.

12 Oștile Lui pornesc în forță,

au ridicat o rampă de asalt în drumul lor către mine,

și‑au așezat tabăra în jurul cortului meu.

13 Mi‑a îndepărtat frații de mine,

cunoscuții mei s‑au înstrăinat de mine.

14 Rudele mele m‑au părăsit,

și prietenii m‑au uitat.

15 Sunt un străin pentru oaspeții și roabelemele;

în ochii lor sunt un necunoscut.

16 Îmi chem slujitorul, dar el nu‑mi răspunde,

deși caut bunăvoința lui cu gura mea.

17 Suflarea mea stârnește repulsie soției mele,

și sunt dezgustător pentru fiii mamei mele.

18 Chiar și copiii mă resping;

când mă ridic, ei vorbesc împotriva mea.

19 Toți prietenii mei apropiați mă disprețuiesc;

cei pe care‑i iubesc s‑au întors împotriva mea.

20 Mi se lipesc oasele de carne;

n‑am rămas decât cu pielea dinților mei.

21 Arătați bunăvoință față de mine, prietenii mei, arătați bunăvoință față de mine,

pentru că m‑a lovit mâna lui Dumnezeu!

22 De ce mă urmăriți ca Dumnezeu

și nu vă mulțumiți cu carnea mea?

23 O, aș vrea să‑mi fie scrise cuvintele,

să fie scrise pe un sul,

24 să fie săpate în stâncă pentru totdeauna,

cu o daltă de fier și cu plumb!

25 Dar eu știu că Răscumpărătorulmeu este viu

și că, la urmă, va sta pe țărână.

26 Chiar după ce pielea mi‑a fost nimicită,

în trup fiind, Îl voi vedea pe Dumnezeu.

27 Îl voi vedea de partea mea,

Îlvoi vedea cu ochii mei, și nu‑mi va mai fiun străin!

Mi se mistuie rărunchii înăuntrul meu.

28 Veți spune atunci: «De ce îl urmăream?»

Și astfel rădăcina adevărului va fi găsită în mine.

29 Temeți‑vă de sabie,

căci mânia aduce pedeapsa sabiei,

ca să știți că există o judecată.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/19-ac767f603a19df0dff4f3a560e364fba.mp3?version_id=126—

Al doilea discurs al lui Țofar

1 Atunci Țofar naamatitul a răspuns și a zis:

2 „Așadar, gândurile mele mă silesc să‑ți răspund,

pentru că sunt tare frământat.

3 Am auzit o mustrare care mă umple de rușine,

și duhul meu mă face să răspund prin priceperea mea.

4 Nu știi că încă din vechime,

de când a fost pus omulpe pământ,

5 veselia celui rău este scurtă

și bucuria celui lipsit de evlavie ține pentru o clipă?

6 Chiar dacă trufia lui se înalță până la cer,

și capul lui atinge norii,

7 va pieri pentru totdeauna, la fel ca murdăria lui,

iar cei ce l‑au văzut vor întreba: «Unde este?»

8 Va fugi ca un vis, nu va mai putea fi găsit,

va pieri ca o vedenie de noapte.

9 Ochiul care l‑a văzut nu‑l va mai vedea;

locul său nu se va mai uita la el niciodată.

10 Copiii săi vor căuta bunăvoința celui sărac;

mâinile lui vor da înapoi bogăția sa.

11 Oasele lui, pline cândva de puterea tinereții,

vor ședea cu el în țărână.

12 Deși răutatea este dulce în gura sa,

și el o ascunde sub limbă,

13 deși o păstrează pentru el și n‑o lasă

și o ține în cerul gurii,

14 mâncarea i se va strica în măruntaie;

va fi ca veninul cobrelor în lăuntrul lui.

15 El va vărsa bogăția pe care a înghițit‑o;

Dumnezeu o va scoate din pântecul lui.

16 El va suge otrava cobrelor;

limba viperei îl va ucide.

17 Nu se va mai bucura de pâraie,

de râuri de miere și smântână.

18 El va da înapoi câștigul său și nu îl va înghiți.

Nu se va bucura de câștigul negoțului său,

19 pentru că l‑a asuprit și l‑a lăsat lipsit pe cel sărac

și a luat cu forța case pe care nu le‑a zidit.

20 Pentru că n‑a cunoscut odihna în pântecul lui,

nu va salva nimic din ceea ce‑și dorește.

21 N‑a mai rămas nimic după ce a mâncat;

de aceea bunăstarea lui nu va dura.

22 În mijlocul belșugului va fi în necaz;

toată puterea nenorocirii se va năpusti asupra lui.

23 Când își va fi umplut pântecul,

DumnezeuÎși va trimite mânia împotriva lui

și îl va atinge cu o ploaie de lovituri.

24 Deși fuge de o armă de fier,

o săgeată de bronz îl va străpunge.

25 El și‑o va smulge din spate;

va străluci când va ieși din fierea lui.

Groaza îl va cuprinde.

26 Întunericul deplin e pregătit pentru bogățiile lui.

Un foc neaprinsde nimenile va mistui

și va distruge ce a rămas în cortul lui.

27 Cerurile îi vor da la iveală nelegiuirea

și pământul se va ridica împotriva lui.

28 Câștigul casei sale se va pierde,

va fi dus de apeîn ziua mâniei luiDumnezeu.

29 Aceasta este partea omului nelegiuit de la Dumnezeu

și moștenirea pe care i‑o hotărăște Dumnezeu.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/20-d1a0c3980bd452cdb1ed9b57e59716a1.mp3?version_id=126—

Răspunsul lui Iov

1 Iov a răspuns și a zis:

2 „Ascultați cu atenție cuvintele mele!

Aceasta este mângâierea pe care v‑o cer.

3 Lăsați‑mă să vorbesc,

iar atunci când voi termina, vă puteți bate joc.

4 Este plângerea mea adresată unui om?

Și de ce n‑ar fi duhul meu nerăbdător?

5 Priviți‑mă, mirați‑vă

și puneți‑vă mâna la gură!

6 Când mă gândesc la acestea mă îngrozesc

și un tremur îmi cuprinde trupul.

7 De ce trăiesc cei răi,

de ce ajung la bătrânețe și se întăresc în putere?

8 Sămânța lor este statornicită în prezența lor, împreună cu ei,

iar odraslele lorrămânînaintea ochilor lor.

9 Casele lor sunt ferite de groază,

și nicio nuia a lui Dumnezeu nu este asupra lor.

10 Taurii lorprăsesc și nu dau greș;

vacile lor fată și nu leapădă.

11 Ei își trimit copilașii să alerge ca o turmă

și copiii lor zburdă pe lângă ei.

12 Cântă la tamburină și liră

și se bucură la sunetul fluierului.

13 Își trăiesc zilele în bunăstare

și se coboară în Locuința Morților în pace.

14 Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!

Nu vrem să cunoaștem căile Tale.

15 Cine este Cel Atotputernic ca să‑I slujim?

Ce câștigăm dacă ne rugăm Lui?»

16 Iată, bunăstarea lor nu este în mâna lor.

Sfatul celor răi este departe de mine.

17 De câte ori li se stinge candela celor răi

și vine nenorocirea peste cei ca ei?

Le dăDumnezeudureri în mânia Lui?

18 Sunt ei ca paiul înaintea vântului

și ca pleava luată de vijelie?

19 Voi ziceți: «Dumnezeu păstrează pedeapsa pentru copiii lor!»

Însă el,cel nelegiuit, ar trebui pedepsit, ca astfel să‑și dea seama!

20 Ochii lui să vadă nimicirea lui,

și el să bea din mânia Celui Atotputernic.

21 Ce plăcere va avea de familia pe care o lasă în urmă,

când numărul lunilor lui au ajuns la capăt?

22 Îl va învăța cineva pe Dumnezeu cunoștința,

pe El, Cel Care judecă pe cei înălțați?

23 Un om moare în plină putere,

în deplină siguranță și fără greutăți,

24 cu trupulplin de grăsime

și cu măduva mustind în oasele lui.

25 Iar un altul moare cu amărăciune în suflet,

fără să fi gustat niciodată binele.

26 Totuși,amândoi stau în țărână

și viermii îi acoperă.

27 Iată, eu știu gândurile voastre,

planurile prin care vreți să‑mi faceți rău.

28 Voi ziceți: «Unde este casa nobilului?

Unde este cortul locuinței celor răi?»

29 Nu i‑ați întrebat pe cei ce călătoresc

și n‑ați luat voi aminte la mărturia lor,

30 potrivit căreia cel rău este cruțat în ziua nenorocirii

și scăpat în ziua mâniei?

31 Cine îl mustră în față pentru calea lui?

Cine îl răsplătește pentru ce a făcut?

32 Când este dus în groapă,

i se pune o strajă la mormânt.

33 Bulgăriide pământdin vale îi sunt dulci;

toți oamenii merg după el,

iar și cei ce merg înaintea lui sunt fără număr.

34 Deci cum mă veți mângâia voi cu vorbe deșarte?

Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât minciună?“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/21-4789f379e85a598f9233994eecc7edb6.mp3?version_id=126—

Al treilea discurs al lui Elifaz

1 Atunci Elifaz din Teman i‑a zis:

2 „Poate un om să‑i fie de folos lui Dumnezeu?

Chiar cel mai înțelept Îi poate sluji la ceva?

3 Ce bucurie are Cel Atotputernic dacă trăiești drept?

Ce câștigă El dacă sunt curate căile tale?

4 Din cauză că ai teamăde Dumnezeute mustră El

și intră la judecată cu tine?

5 Nu este mare răutatea ta?

Nu sunt fără sfârșit nelegiuirile tale?

6 N‑ai luat tu garanții de la frații tăi fără motiv?

Ai despuiat oameni de îmbrăcămintea lor.

7 N‑ai dat apă celui însetat

și n‑ai vrut să dai pâine celui flămând,

8 deși erai un om puternic și țara era a ta,

erai un om onorat; trăiai în ea.

9 Tu ai trimis pe văduve cu mâinile goale

și ai zdrobit brațele celor orfani.

10 De aceea ești înconjurat de curse

și te înspăimântă groaza dintr-odată.

11 De aceea este atât de întuneric, încât nu poți vedea,

și te acoperă un șuvoi de ape.

12 Nu este Dumnezeu în înălțimea cerurilor?

Privește cât de mărețe sunt cele mai înalte stele!

13 Totuși, tu zici: «Ce știe Dumnezeu?

Poate El judeca prin negură deasă?

14 Nori groși Îl înfășoară și astfel nunevede,

atunci când El umblă pe orizontul cerurilor.»

15 Vei urma tu calea veche

pe care au urmat‑o cei nelegiuiți?

16 Ei au fost smulși înainte de vreme;

temelia le‑a fost spălată de un șuvoi de apă.

17 Ei I‑au zis lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!

Ce ne poate face Cel Atotputernic?»

18 Totuși, El le‑a umplut casele de bunătăți.

Dar departe de mine sfatul celor răi!

19 Cei drepți vădcăderea lorși se bucură

și cel nevinovat își bate joc de ei,zicând:

20 «Dușmanii noștri sunt nimiciți,

focul le mistuie bogăția!»

21 Împrietenește‑te cu El, te rog, și fă pace;

în felul acesta, vei avea parte de bine.

22 Primește, te rog, învățătura din gura Sa,

pune‑ți în inimă cuvintele Lui.

23 Dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, vei fi ridicat.

Dacă vei îndepărta nedreptatea din cortul tău,

24 dacă vei arunca aurul în țărână

șiaurul deOfir între pietrele uedurilor,

25 atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău

și argintul tău cel mai prețios.

26 Te vei bucura în Cel Atotputernic

și‑ți vei ridica fața spre Dumnezeu.

27 Te vei ruga Lui și El te va auzi,

iar tu îți vei ține jurămintele.

28 Ce vei hotărî se va împlini,

lumina va străluci pe căile tale.

29 Când oamenii sunt smeriți, Tu spui: «Să fie ridicați!»

El va izbăvi pe cel cu privirea plecată.

30 El îl va elibera chiar și pe cel ce nu este nevinovat;

el va scăpa datorită curăției mâinilor tale.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/22-913733fef36460ff32db32bd643b6194.mp3?version_id=126—

Răspunsul lui Iov

1 Iov a răspuns și a zis:

2 „Și astăzi plângerea mea este o răzvrătire!

Mâna mea se străduiește din greu

să‑mi oprească geamătul.

3 O, de‑aș ști unde să‑L găsesc,

de m‑aș putea apropia de Locuința Lui!

4 Mi‑aș aduce cauza înaintea Lui,

mi‑aș umple gura cu dovezi.

5 Aș afla ce mi‑ar răspunde

și aș înțelege ce mi‑ar spune.

6 Mi se va opune oare cu marea Sa putere?

Nu! El mă va asculta cu siguranță.

7 Acolo, un om drept și‑ar putea aduce cauza înaintea Lui

și aș fi eliberat, pentru totdeauna, de Judecătorul meu.

8 Iată, merg spre răsărit, dar El nu este acolo;

merg spre apus, dar nu‑L observ.

9 Când El lucrează în nord, nu‑L zăresc;

când Se întoarce spre sud, nu‑L pot vedea.

10 Dar El știe calea pe care o urmez;

când mă va încerca, voi ieși ca aurul.

11 Piciorul meu s‑a ținut de pașii Săi;

am păzit calea Sa și nu m‑am abătut de la ea.

12 Nu m‑am îndepărtat de porunca buzelor Sale;

am prețuit cuvintele gurii Sale mai mult decât porția mea zilnică.

13 Dar El este Unul Singur.

Cine Îl va face să Se răzgândească?

El face ce‑I dorește sufletul.

14 El va împlini ce a hotărât pentru mine

și va mai face multe altele.

15 De aceea, sunt înspăimântat de prezența Lui;

când mă gândescla lucrul acestamă îngrozesc de El.

16 Dumnezeu mi‑a înmuiat inima,

Cel Atotputernic m‑a îngrozit.

17 Totuși, nu sunt redus la tăcere de întuneric,

de întunericul gros care‑mi acoperă fața.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/23-29089685b50677e163f31ca4d5d1ab7b.mp3?version_id=126—

1 De ce nu hotărăște Cel Atotputernic vremuri pentru judecată?

De ce așteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?

2 Oameniimută hotarele,

iau turme cu forța și apoi le pasc.

3 Iau măgarul orfanului,

iau drept garanție boul văduvei.

4 Îmbrâncesc de pe cale pe cei nevoiași

și silesc pe toți săracii țării să se ascundă.

5 Iată, ca măgarii sălbatici în pustie,

așa ies aceștia la lucru.

Ei caută hrană;

în deșert este mâncare pentru copii.

6 Culeg pe câmp nutrețul lui

și răscolesc via celui rău.

7 Înnoptează goi, lipsiți de îmbrăcăminte

și fără învelitoare împotriva frigului.

8 Sunt pătrunși de ploaia munților

și se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.

9 Orfanul este smuls de la sân,

iar copilul săracului este luat drept garanție.

10 Neavând haine, umblă goi;

strâng snopi, dar sunt flămânzi.

11 Extrag ulei între șirurile lor de măslini,

calcă teascurile, dar le este sete.

12 Bărbații din cetate gem,

și sufletele celor înjunghiați strigă după ajutor,

dar Dumnezeu nu ia seama la nenorocire.

13 Sunt alții care se răzvrătesc împotriva luminii,

care nu cunosc căile ei

și nu rămân pe cărările ei.

14 Ucigașul se scoalăcând se iveștelumina

și omoară pe cel sărac și nevoiaș,

iar în timpul nopții este ca un hoț.

15 Ochii celui adulter pândește amurgul, zicând:

«Nimeni nu mă va vedea!»

și își acoperă fața.

16 Ei sparg case pe întuneric,

iar în timpul zilei stau închiși.

Ei nu cunosc lumina.

17 Căci pentru toți aceștia, dimineața este o umbră a morții,

deoarece sunt prieteni cu spaimele umbrei morții.

18 Ei sunt iuți ca spuma apelor,

partea lor de pământ este blestemată.

Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.

19 Seceta și căldura

înhață apele zăpezii,

iarLocuința Morțilorîi înhațăpe cei ce‑au păcătuit.

20 Pântecul mamei îi uită

și viermele îi găsește gustoși.

Nimeni nu‑și mai aduce aminte de ei.

Astfel, nedreptatea este zdrobită ca un copac.

21 Ei pradă femeia fără copii

și nu fac niciun bine văduvei.

22 Totuși, prin puterea Sa, El îi înlătură pe cei măreți;

când Se ridică El, ei nu se mai încred în viața lor.

23 El le dă siguranță și sunt sprijiniți;

ochii Lui sunt asupra căilor lor.

24 Sunt înălțați pentru puțină vreme, dar apoi trec.

Sunt doborâți și adunați ca toțiceilalți;

sunt tăiați ca spicele de grâu.

25 Dacă nu este așa, cine poate dovedi că mint

și cine‑mi poate nimici vorbele?“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/24-9b376f0170b84b0d3b42db4dc35beb28.mp3?version_id=126—