Author: admin

Demersul Esterei pentru izbăvirea evreilor

1 A treia zi împărăteasa Estera s‑a îmbrăcat cu hainele împărătești și a venit în curtea interioară a palatului împăratului, chiar în fața palatului împăratului. Împăratul ședea pe tronul său imperial, în palatul împărătesc, în fața intrării palatului.

2 Împăratul a văzut‑o pe împărăteasa Estera stând în curte. Ea a căpătat bunăvoință înaintealui, și el i‑a întins Esterei sceptrul de aur pe care‑l ținea în mână. Estera s‑a apropiat și a atins vârful sceptrului.

3 Împăratul a întrebat‑o:

– Ce ți s‑a întâmplat, împărăteasă Estera? Care‑ți este cererea? Chiardacă ai cerejumătate din împărăție, ți se va da!

4 Estera a răspuns:

– Dacă împăratul găsește că este bine, să vină astăzi împreună cu Haman la ospățul pe care i l‑am pregătit!

5 Împăratul a zis:

– Grăbiți‑l pe Haman să facă după dorința Esterei!

Împăratul și Haman au venit la ospățul pregătit de Estera.

6 În timp ce petreceau bând vin, împăratul i‑a zis Esterei:

– Care‑ți este dorința? Îți va fi împlinită! Oricare‑ți este cererea, chiar și jumătate din împărăție de ar fi, ți se va facedupă voie!

7 Estera a răspuns și a zis:

–Iatădorința mea și cererea mea.

8 Dacă am găsit bunăvoință înaintea împăratului și dacă împăratul găsește că este bine să‑mi accepte dorința și să‑mi îndeplinească cererea, să vină împăratul împreună cu Haman și la ospățul pe care îl voi pregăti pentru ei. Și mâine voi face după cuvântul împăratului.

Ura lui Haman față de Mardoheu

9 În acea zi, Haman a ieșit vesel și cu inima mulțumită. Dar când Haman l‑a văzut pe Mardoheu la poarta împăratuluiși a observatcă nu se ridică și nici nu tremură înaintea lui, s‑a umplut de mânie împotriva acestuia.

10 Haman s‑a stăpânit totuși și s‑a dus acasă. Apoi a trimis după prietenii lui și după Zereș, soția sa.

11 Haman le‑a vorbit despre splendoarea bogățiilor sale, despre mulțimea fiilor săi și despre tot ce făcuse împăratul ca să‑l înalțe, punându‑l deasupra demnitarilor și a slujitorilor împăratului.

12 Apoi Haman a zis:

– Mai mult, împărăteasa Estera nu a invitat pe nimeni, alături de împărat, la ospățul pe care l‑a pregătit, decât pe mine, iar mâine m‑a chemat din nou împreună cu împăratul.

13 Toate acestea însă nu au valoare pentru mine, câtă vreme îl văd pe iudeul Mardoheu stând la poarta împăratului.

14 Atunci Zereș, soția lui, și toți prietenii săi i‑au zis:

– Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coți, iar în zori cere‑i împăratului să‑l spânzure pe Mardoheu pe ea. Apoi du‑te împreună cu împăratul la ospăț și fii vesel!

Sfatul i‑a plăcut lui Haman și el a pregătit spânzurătoarea.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EST/5-4f23cec8346b4d4ff316beef060991b7.mp3?version_id=126—

Reabilitarea providențială a lui Mardoheu

1 În acea noapte împăratul nu a putut să doarmă. A cerut să‑i fie adusă „Cartea cronicilor“, adică analele, și i s‑a citit împăratului din ea.

2 S‑a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtana și Tereș, doi dintre eunucii împăratului, responsabili cu paza porții, care încercaseră să ridice mâna împotriva împăratului Ahașveroș.

3 Împăratul a întrebat:

– Ce onoare și ce răsplată i s‑au dat lui Mardoheu pentru aceasta?

Tinerii slujitori ai împăratului au răspuns:

– Nu i s‑a dat nimic.

4 Atunci împăratul a întrebat:

– Cine este în curte?

Haman tocmai intrase în curtea exterioară a palatului împăratului, cu gând să‑i ceară împăratului să‑l spânzure pe Mardoheu cu spânzurătoarea pe care i‑o pregătise.

5 Slujitorii împăratului i‑au răspuns:

– Iată, Haman este în curte!

Împăratul a zis:

– Să intre!

6 De îndată ce Haman a intrat, împăratul l‑a și întrebat:

– Ce trebuie făcut pentru omul pe care împăratul dorește să‑l onoreze?

Haman a zis în inima lui: „Pe cine altul ar dori împăratul să‑l onoreze mai mult, dacă nu pe mine?“

7 Haman i‑a răspuns împăratului:

– Omului pe care împăratul dorește să‑l onoreze

8 să i se aducă mantia imperială, cu care se îmbracă împăratul, calul pe care călărește împăratul și să i se pună pe cap coroana împărătească.

9 Calul și haina să fie date celui mai nobil dintre demnitarii împăratului, iar el să‑l îmbrace pe omul pe care împăratul dorește să‑l onoreze, să‑l plimbe călare pe cal prin piața cetății și să strige înaintea lui: „Așa se va face omului pe care împăratul dorește să‑l onoreze!“

10 Împăratul i‑a zis apoi lui Haman:

– Grăbește‑te de ia mantia și calul, așa cum ai spus, și fă‑i întocmai lui Mardoheu, iudeul care stă la poarta împăratului. Să nu lași nimic nefăcut din ce ai zis!

11 Haman a luat mantia și calul, l‑a îmbrăcat pe Mardoheu și l‑a plimbat călare pe cal prin piața cetății, strigând înaintea lui: „Așa se va face omului pe care împăratul dorește să‑l onoreze!“

12 După aceea, Mardoheu s‑a întors la poarta împăratului, iar Haman s‑a grăbit să plece acasă, plângând și cu capul acoperit.

13 Haman a istorisit soției sale, Zereș, și tuturor prietenilor săi tot ce i s‑a întâmplat. Atunciprieteniilui înțelepți și Zereș, soția sa, i‑au zis: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul iudeilor, nu‑l vei putea învinge, ci cu siguranță vei cădea înaintea lui!“

14 În timp ce vorbeau cu el, au sosit eunucii împăratului și s‑au grăbit să‑l ducă pe Haman la ospățul pregătit de Estera.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EST/6-5bf8b5b4353addb2a6647184748e1c48.mp3?version_id=126—

Dezvăluirea conspirației

1 Astfel, împăratul și Haman au venit să petreacă împreună cu împărăteasa Estera.

2 În timp ce beau vin, împăratul a întrebat‑o pe Estera și în cea de‑a doua zi:

– Care‑ți este dorința, împărăteasă Estera? Îți va fi împlinită! Oricare îți este cererea, chiar și jumătate din împărăție de ar fi, ți se va facedupă voie!

3 Împărăteasa Estera a răspuns și a zis:

– Dacă am găsit bunăvoință înainteata, împărate, și dacă împăratul crede că este bine, cruță‑mi viața! Aceasta este dorința mea. De asemenea,cruță‑miși poporul,

4 căci atât eu, cât și poporul meu am fost vânduți, ca să fim nimiciți, uciși și stârpiți. Dacă am fi fost vânduți ca robi și ca roabe, aș fi tăcut, căci un astfel de necaz nu ar fi meritat atenția împăratului.

5 Atunci împăratul Ahașveroș a întrebat‑o pe împărăteasa Estera:

– Cine și unde este acela căruia i‑a îndrăznit inima să facă așa ceva?

6 Estera a zis:

– Asupritorul și dușmanul este Haman, răul acesta.

Atunci Haman a rămas îngrozit în fața împăratului și a împărătesei.

7 Plin de mânie, împăratul și‑a lăsat paharul de vinși s‑a dusîn grădina palatului. Haman însă a rămas să mijlocească pentru viața sa înaintea împărătesei Estera, căci văzuse că pierzarea lui fusese hotărâtă de către împărat.

8 Când s‑a întors împăratul din grădina palatului în sala ospățului vinului, a văzut că Haman se aruncase pe patul pe care ședea Estera.

Împăratul a zis atunci:

– Cum?! Vrei s‑o mai și constrângi pe împărăteasă chiar în palat, de față cu mine?

De îndată ce au ieșit aceste cuvinte din gura împăratului, i‑au și acoperit fața lui Haman.

9 Harbona, unul dintre eunucii care îi slujeau împăratului, a zis:

– Mai mult, iată și spânzurătoarea înaltă de cincizeci de coți, pe care a făcut‑o Haman pentru Mardoheu, cel ce a vorbit spre binele împăratului, se află încurteacasei lui Haman.

Împăratul a zis:

– Spânzurați‑l pe ea!

10 Ei l‑au spânzurat pe Haman pe spânzurătoarea ridicată chiar de el pentru Mardoheu, iar mânia împăratului s‑a potolit.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EST/7-08935020ae506ca56b8c816d7b2c1db7.mp3?version_id=126—

Remedierea crizei

1 În acea zi, împăratul Ahașveroș i‑a dat împărătesei Estera proprietatea lui Haman, dușmanul iudeilor, iar Mardoheu a ajuns înaintea împăratului, căci Estera îi spusesecă erau rude.

2 Împăratul și‑a scos de pe deget inelul cu sigiliul imperial, pe care‑l luase înapoi de la Haman, și i l‑a dat lui Mardoheu. Iar Estera l‑a pus pe Mardoheustăpânpeste proprietatea lui Haman.

3 Apoi Esteras‑a dusdin nou înaintea împăratului și i‑a vorbit. A căzut la picioarele lui, a plâns și a căutat bunăvoința lui, ca să oprească răul adus de agaghitul Haman și planul pe care acesta l‑a urzit împotriva iudeilor.

4 Împăratul i‑a întins Esterei sceptrul de aur, iar Estera s‑a ridicat și a stat înaintea împăratului.

5 Ea a zis atunci:

– Dacă împăratul crede că este bine și dacă am găsit bunăvoință înaintea lui, dacă sfatul acesta i se pare potrivit împăratului, iar eu sunt plăcută în ochii lui, să fie scris să se anuleze scrisorile gândite de Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, pe care le‑a scris ca să‑i stârpească pe iudeii din toate provinciile împăratului.

6 Cum aș putea să văd eu nenorocirea care va veni peste poporul meu și cum aș putea să văd nimicirea neamului meu?

7 Împăratul Ahașveroș i‑a zis atunci împărătesei Estera și iudeului Mardoheu:

– Iată, i‑am dat Esterei proprietatea lui Haman, iar el a fost spânzurat pe lemn, deoarece ridicase mâna împotriva iudeilor.

8 Scrieți deci cu privire la iudei ce credeți că este bine, în numele împăratului, și pecetluiți cu inelul împăratului, căci o scrisoare care a fost scrisă în numele împăratului și pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi anulată.

9 Scribii împăratului au fost chemați atunci, în luna a treia, adică în luna Sivan, în a douăzeci și treia zi, și s‑a scris fiecare poruncă a lui Mardoheu atât pentru iudei, cât și pentru satrapi, pentru guvernatori și pentru conducătorii celor o sută douăzeci și șapte de provincii carese întindeaudin India până în Cuș.S‑a scrisfiecărei provincii în scrierea ei și fiecărui popor în limba lui, iar iudeilor – în scrierea și limba lor.

10 El a scris în numele împăratului Ahașveroș, a pecetluit cu inelul împăratului și a trimis scrisorile prin curieri călare, călărind armăsari crescuți în herghelia imperială.

11 Împăratul dădea iudeilor din fiecare cetate dreptul de a se aduna și de a‑și apăra viețile, de a nimici, de a ucide și de a stârpi orice armată, popor sau provincie care s‑ar ridica împotriva lor, a copiilor și a femeilor lor, ca să le prade averile.

12 Puteau să facă aceastaîn toate provinciile împăratului Ahașveroș, într‑o singură zi, și anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar.

13 O copie a scrisorii era dată ca lege în fiecare provincie, făcându‑se cunoscut tuturor popoarelor că iudeii sunt gata ca, în acea zi, să se răzbune împotriva dușmanilor lor.

14 Curierii, călare pe armăsarii împăratului, au plecat în mare grabă, după porunca împăratului. Decretul a fost dat și în citadela Susei.

15 Mardoheu a ieșit din prezența împăratului, purtând o mantie imperială alb‑albăstruie, o coroană mare de aur și o robă de in subțire și de purpură. Cei din cetatea Susa strigau de bucurie.

16 Pentru iudei nu era decât fericire și bucurie, veselie și onoare.

17 În fiecare provincie și în fiecare cetate, oriunde ajungea decretul împăratului, era bucurie și veselie printre iudei, erau ospețe și zile de sărbătoare. Și mulțioamenidin popoarele țării s‑au făcut iudei, căci îi apucase groaza de iudei.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EST/8-6d725abd457f3e7de81aef9d3ab1d12e.mp3?version_id=126—

Ziua de jale transformată în zi de triumf

1 În luna a douăsprezecea, adică luna Adar, în ziua a treisprezecea a lunii, când avea să se ducă la îndeplinire porunca și decretul împăratului, chiar în ziua în care dușmanii iudeilor se așteptau să pună stăpânire peste ei, situația s‑a schimbat, astfel că iudeii au pus stăpânire peste cei ce îi urau.

2 Iudeii s‑au adunat în cetățile lor, în toate provinciile împăratului Ahașveroș, ca să pună mâna pe cei ce căutau să le facă rău. Nimeni nu le‑a putut sta împotrivă, căci groaza de iudei cuprinsese toate popoarele.

3 Toți conducătorii provinciilor, satrapii, guvernatorii și slujbașii împăratului îi sprijineau pe iudei, căci îi apucase groaza de Mardoheu,

4 fiindcă Mardoheu era renumit la palatul împăratului și‑i mergea faima prin toate provinciile, deoarece el era un bărbat a cărui influență creștea tot mai mult.

5 Iudeii au lovit cu tăișul sabiei pe toți dușmanii lor. I‑au înjunghiat, i‑au nimicit și le‑au făcut ce‑au vrut celor ce‑i urau.

6 În citadela Susa iudeii au ucis și au nimicit cinci sute de oameni,

7 precum și pe Parșandata, Dalfon, Aspata,

8 Porata, Adalia, Aridata,

9 Parmașta, Arisai, Aridai și Vaizata, –

10 cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, dușmanul iudeilor –, pe care i‑au ucis, însă fără să se atingă de pradă.

11 În ziua aceea, numărul celor uciși în citadela Susei a ajuns la cunoștința împăratului.

12 Împăratul i‑a zis împărătesei Estera:

– În citadela Susa, iudeii au ucis și au nimicit cinci sute de oameni și pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut oare în celelalte provincii ale împăratului? Care‑ți este cererea? Ți se va împlini. Ce rugăminte mai ai? Va fi îndeplinită.

13 Estera a zis:

– Dacă împăratul găsește că este bine, să se dea voie iudeilor din Susa să facă și mâine după decretul de astăzi și să‑i atârne pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.

14 Împăratul a zis să se facă așa. S‑a dat un decret în Susa, și i‑au atârnatpe lemnpe cei zece fii ai lui Haman.

15 Iudeii care erau în Susa s‑au strâns din nou în ziua a paisprezecea a lunii Adar și au ucis, în Susa, încă trei sute de oameni, fără însă să se atingă de pradă.

16 Restul iudeilor din provinciile împăratului s‑au strâns și ei ca să‑și apere viețile și și‑au dobândit odihna,scăpândde dușmanii lor. Au ucis șaptezeci și cinci de mii dintre cei ce îi urau, fără însă să se atingă de pradă.

17 Așa s‑a întâmplat în ziua a treisprezecea a lunii Adar, iar în a paisprezecea zi s‑au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie.

Celebrarea Purimului

18 Iudeii din Susa s‑au strâns și în ziua a treisprezecea a lunii, și în ziua a paisprezecea a lunii, iar în ziua a cincisprezecea s‑au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie.

19 De aceea iudeii de la sate au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adaro zide bucurie și de ospăț, o zi de sărbătoare în care prietenii își trimit unii altora daruri.

20 Mardoheu a scris aceste lucruri și a trimis scrisori tuturor iudeilor din provinciile împăratului Ahașveroș, celor de aproape și celor de departe,

21 ca să‑i îndemne să sărbătorească în fiecare an ziua a paisprezecea a lunii Adar și ziua a cincisprezecea a aceleiași luni,

22 ca zile în care iudeii au scăpat de dușmanii lor și ca lună în care întristarea lor s‑a transformat în bucurie, iar bocetul lor – în fericire.I‑a îndemnatsă facă din ele zile de ospăț și de bucurie și să trimită daruri prietenilor și daruri celor nevoiași.

23 Iudeii au acceptat ceea ce începuseră deja să facă șiau făcut întocmaicum le scrisese Mardoheu.

24 Căci Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, dușmanul tuturor iudeilor, plănuise stârpirea iudeilor, aruncând „Purul“, adică sorțul, pentru ca să‑i tulbure și să‑i nimicească,

25 însă împăratul a prins de vesteși a poruncit în scris să se întoarcă asupra capului luiHamanplanul cel rău pe care acesta l‑a pus la cale împotriva iudeilor și să fie spânzurat pe spânzurătoare atât el, cât și fiii acestuia.

26 De aceea au numit aceste zile „Purim“, după cuvântulPur. Astfel, datorită tuturor celor scrise în acea scrisoare și datorită a ceea ce au văzut și a ceea ce li s‑a întâmplat,

27 iudeii au hotărât atât pentru ei, cât și pentru sămânța lor, dar și pentru toți cei care li se vor mai adăuga, să nu înceteze să sărbătorească aceste două zile, în fiecare an, după cum spunea scrisoarea, la vremea hotărâtă.

28 Zilele acestea trebuiau amintite și sărbătorite în fiecare generație, de către fiecare clan în parte, în fiecare provincie și în fiecare cetate. Zilele de „Purim“ nu trebuiau să fie desființateniciodatădin mijlocul iudeilor, iar amintirea lor nu trebuia să înceteze printre urmașiilor.

29 Împărăteasa Estera, fiica lui Abihail, și iudeul Mardoheu au scris, cu toată autoritatea, ca să întărească această a doua scrisoare cu privire laPurim.

30 Mardoheua trimis scrisori tuturor iudeilor din cele o sută douăzeci și șapte de provincii imperiale ale lui Ahașveroș. Ele conțineau cuvinte de pace și de încredere,

31 pentru a confirmasărbătorireaacestor zile dePurimla vremea hotărâtă, așa cum iudeul Mardoheu și împărăteasa Estera stabiliseră pentru ei și așa cum ei înșiși stabiliseră, pentru ei și pentru sămânța lor, reglementări cu privire la postul lor și la strigătul lor.

32 Porunca Esterei a întărit aceste reglementări cu ocaziaPurimuluiși a fost scrisă într‑o carte.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EST/9-95cfe7e9e389e7202e2a0d3890282aae.mp3?version_id=126—

Epilog

1 Împăratul Ahașveroș a rânduit un tribut asupra țării și asupra insulelor mării.

2 Toate fapteleprivitoare laputerea și isprăvile lui, precum și amănunte despre măreția lui Mardoheu, cel promovat de împărat, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor împăraților Mediei și Persiei“?

3 Iudeul Mardoheu era al doileaîn rangdupă împăratul Ahașveroș și era renumit printre iudei, fiind prețuit de mulțimea fraților săi, pentru că a căutat binele poporului său și a vorbit pentru pacea întregului său neam.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EST/10-dbb9ed0fcb304c4a3c70942dabb2ed1c.mp3?version_id=126—