Author: admin

Domnia lui Ioaș peste Iuda

1 Ioaș era în vârstă de șapte ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de patruzeci de ani. Mama lui se numea Țibia și era din Beer-Șeba.

2 Ioaș a făcut ce este drept în ochiiDomnului, în toate zilele preotului Iehoiada.

3 Iehoiada i‑a ales două soții și astfel lui Ioaș i s‑au născut fii și fiice.

4 După aceea, Ioaș s‑a hotărât în inima lui să restaureze CasaDomnului.

5 A pus împreună preoții și leviții și le‑a zis: „Duceți‑vă în cetățile lui Iuda și strângeți de la tot Israelul darea anuală pentru restaurarea Casei Dumnezeului vostru. Împliniți‑vă degrabă însărcinarea!“

Dar leviții nu s‑au grăbit.

6 Regele l‑a chemat pe Iehoiada,preotulconducător, și i‑a zis: „De ce nu ai vegheat ca leviții să strângă din Iuda și din Ierusalim contribuția rânduită de Moise, robulDomnului, și de adunarea lui Israel pentru Cortul Mărturiei?

7 Căci nelegiuita aceea de Ataliașifiii ei au despuiat Casa lui Dumnezeu și au dedicatbaalilortoate lucrurile sfinte ale CaseiDomnului.“

8 La porunca regelui, au făcut un cufăr și l‑au pus afară, la poarta CaseiDomnului.

9 Apoi au dat de veste în Iuda și în Ierusalim ca oamenii să aducăDomnuluicontribuția rânduită de Moise, robul lui Dumnezeu, asupra lui Israel în pustie.

10 Toate căpeteniile și întregul popor și‑au adus contribuția cu bucurie, până când cufărul s‑a umplut.

11 Ori de câte ori cufărul era dus de către leviți la ceipușiresponsabili de rege, atunci când vedeau că era prea mult argint în el, venea scribul regelui împreună cu slujbașul preotului conducător și goleau cufărul. Apoilevițiiîl luau și îl duceau înapoi la locul lui. Așa făceau în fiecare zi și astfel au strâns mult argint.

12 Apoi regele și Iehoiada dădeau argintul celor ce se ocupau cu lucrarea de slujire la CasaDomnului, iar aceștia angajau zidari și tâmplari care să restaureze CasaDomnului, precum și lucrători în fier și în bronz care să repare CasaDomnului.

13 Lucrătorii s‑au apucat de treabă și astfel, prin lucrarea mâinilor lor, restaurarea a înaintat până când au adus Casa lui Dumnezeu în bună stare și au consolidat‑o.

14 Când au terminat, au adus înaintea regelui și a lui Iehoiada argintul rămas. Din el au făcut obiecte pentru CasaDomnului, obiecte pentru slujire și pentru arderile‑de‑tot, cupe, precum și alte lucruri de aur și de argint. Cât timp a trăit Iehoiada s‑au adus continuu arderi‑de‑tot la CasaDomnului.

15 Iehoiada a murit, bătrân și sătul de zile. La moartea sa, avea o sută treizeci de ani.

16 L‑au înmormântat în Cetatea lui David, la un loc cu regii, căci făcusenumaibine în Israel, atât cu privire la Dumnezeu, cât și cu privire la Casa Lui.

Apostazia lui Ioaș

17 După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit și s‑au plecat înaintea regelui. Atunci regele a ascultat de ei.

18 Au părăsit CasaDomnului, Dumnezeul părinților lor, au slujitașerelorși idolilor. MâniaDomnuluia venit asupra lui Iuda și asupra Ierusalimului din cauza acestei vinovății a lor.

19 Domnulle‑a trimis profeți ca să‑i întoarcă la El, să mărturisească împotriva lor, darpoporulnu a vrut să asculte.

20 Atunci Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El a stat înaintea poporului și le‑a zis: „Așa vorbește Dumnezeu: «De ce ați încălcat poruncileDomnului? Nu veți reuși! Fiindcă L‑ați părăsit peDomnul, și El vă va părăsi!»“

21 Ei însă au uneltit împotriva lui și, la porunca regelui, l‑au omorât cu pietre în curtea CaseiDomnului.

22 Regele Ioaș nu și‑a amintit de tot binele pe care i l‑a făcut Iehoiada, tatăl acestuia, și i‑a ucis fiul. În timp ce murea,Zahariaa zis: „Domnulsă vadă și să judece!“

23 Un an mai târziu, armata Aramului s‑a suit împotriva lui Ioaș. Ei au venit în Iuda și la Ierusalim și au nimicit din țară toate căpeteniile poporului, iar prada au trimis‑o în întregime regelui din Damasc.

24 Chiar dacă armata Aramului a venit cu un mic număr de oameni,Domnula dat în mâinile lor armata mult mai numeroasă acelor din Iuda, căci aceștia Îl părăsiseră peDomnul, Dumnezeul părinților lor. Și astfel ei au adus judecata asupra lui Ioaș.

25 Cândarameiiau plecat de la el, l‑au lăsat în chinuri mari. Slujitorii săi au uneltit împotriva lui, din cauza sângelui fiului preotului Iehoiada, și l‑au ucis în patul lui. El a murit și a fost înmormântat în Cetatea lui David. Dar nu a fost înmormântat în mormintele regilor.

26 Cei care au uneltit împotriva lui au fost Zabad, fiul amonitei Șimat, și Iehozabad, fiul moabitei Șimrit.

27 Cele privitoare la fiii săi, la numeroasele rostiri despre el și la restaurarea Casei lui Dumnezeu, iată că sunt scrise în „Relatarea Cărții Regilor“. În locul lui a domnit fiul său Amația.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/24-4c948969042fadd65ddb03c13dd7758f.mp3?version_id=126—

Domnia lui Amația peste Iuda

1 Amația era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadan și era din Ierusalim.

2 El a făcut ce este drept în ochiiDomnului, dar nu din toată inima.

3 După ce și‑a întărit domnia, el i‑a omorât pe slujitorii care‑l uciseseră pe tatăl său, regele.

4 Totuși, pe fiii lor nu i‑a omorât, după cum este scris în Lege, în Cartea lui Moise, în careDomnula poruncit, zicând: „Să nu‑i omori pe părinți pentru copii și nici pe copii pentru părinți, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.“

5 Amația i‑a strâns pe cei din Iuda și a așezat tot Iuda și Beniamin după familiile lor, potrivit căpeteniilor peste mii și căpeteniilor peste sute. Apoi i‑a numărat pe cei de la douăzeci de ani în sus și a găsit trei sute de mii de oameni aleși, în stare să iasă la război și să mânuiască lancea și scutul.

6 El a mai tocmit o sută de mii de războinici viteji din Israel cu o sută de talanțide argint.

7 Dar un om al lui Dumnezeu a venit la rege și i‑a zis:

– Nu lua cu tine oștirea lui Israel, căciDomnulnu este cu Israel, nu este cu toțiaceștifii ai lui Efraim!

8 Căci, chiar dacă te vei duce și vei fi curajos în luptă, Dumnezeu va face să te prăbușești înaintea dușmanului, pentru că El are putere să ajute, dar și să prăbușească.

9 Amația l‑a întrebat pe omul lui Dumnezeu:

– Dar cum rămâne cu cei o sută de talanți pe care i‑am dat cetei lui Israel?

Omul lui Dumnezeu i‑a răspuns:

–Domnulpoate să‑ți dea mult mai mult decât atât.

10 Amația și‑a separatoameniide ceata venită din Efraim, după care a trimisceataacasă. Ei s‑au mâniat foarte tare pe cei din Iuda și s‑au întors acasă înfuriați.

11 Amația s‑a pregătit și și‑a condus poporul, mergând în Valea Sării, unde au omorât zece miide oamenidintre fiii lui Seir.

12 Fiii lui Iuda au capturat de vii zece mii debărbațipe care i‑au urcat pe vârful unei stânci, de unde i‑au aruncat, astfel încât toți au fost zdrobiți.

13 Între timp, ceata pe care Amația o trimisese înapoi și nu o lăsase să meargă cu ei la luptă, invadase cetățile lui Iuda, din Samaria și până la Bet‑Horon, ucigând trei mii de oameni și luând o pradă mare.

14 După ce a venit de la înfrângerea edomiților, Amația a adus dumnezeii fiilor lui Seir și i‑a pus ca dumnezei ai săi. El se închina înaintea lor și aducea tămâie pentru ei.

15 DomnulS‑a aprins de mânie împotriva lui Amația și i‑a trimis un profet care i‑a zis:

– De ce ai căutat dumnezeii unei țări care nu‑și pot elibera propriul popor din mâna ta?

16 În timp ce vorbea,regelei‑a zis:

– Te‑am pus noi să fii sfetnicul regelui? Oprește‑te! De ce vrei să fii lovit?

Profetul s‑a oprit, dar a zis:

– Știu acum că Dumnezeu a hotărât să te distrugă, pentru că ai făcut lucrul acesta și nu ai ascultat de sfatul meu.

17 După ce s‑a sfătuit, Amația, regele lui Iuda, a trimis la Ioaș, fiul lui Iehoahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, zicând:

– Vino să ne confruntăm!

18 Iehoaș, regele lui Israel, i‑a răspuns lui Amația, regele lui Iuda, zicând:

– Spinul din Liban a trimis să‑i spună cedrului din Liban: „Dă‑o pe fiica ta de soție fiului meu!“ Însă o vietate a câmpului a trecut pe acolo și a călcat spinul în picioare.

19 Tu zici: „Iată, am învins Edomul!“ Și de aceea ți s‑a înălțat inima, mândrindu‑te. Rămâi mai bine acasă! De ce să stârnești o nenorocire care ar duce la căderea ta și a lui Iuda?

20 Amația însă nu a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărâse să‑i dea pe cei dinIudaîn mânalui Iehoaș, deoarece căutaseră dumnezeii Edomului.

21 Prin urmare, Iehoaș, regele lui Israel, a pornitla luptă. El și Amația, regele lui Iuda, s‑au confruntat la Bet‑Șemeș, în Iuda.

22 Iuda a fost învins de Israel și fiecare om a fugit acasă.

23 Iehoaș, regele lui Israel, l‑a prins pe Amația, regele lui Iuda, fiul lui Ioaș, fiul lui Ahazia, la Bet‑Șemeș și l‑a adus la Ierusalim. Apoi a spart zidul Ierusalimului de la Poarta Efraim până la Poarta Unghiului, pe o lungime de patru sute de coți.

24 A luattot aurul și argintul, împreună cu toate obiectele pe care le‑a găsit în Casa lui Dumnezeu,aflate în grijalui Obed-Edom șia golitvistieriile palatului regelui. A luat și prizonieri, și apoi s‑a întors în Samaria.

25 Amația, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel.

26 Celelalte fapte ale lui Amația, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în „Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel?“

27 De când Amația s‑a depărtat deDomnul,slujitorii luiau pus la cale un complot împotriva lui, la Ierusalim. El a fugit la Lachiș, dar ei au trimis după eloamenicare l‑au omorât acolo.

28 L‑au adus pe cai și l‑au înmormântat alături de părinții săi în cetatea lui Iuda.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/25-d088dd27c0363fa529a2271fad949f91.mp3?version_id=126—

Domnia lui Uzia peste Iuda

1 Tot poporul lui Iuda l‑a luat pe Uzia, care era în vârstă de șaisprezece ani și l‑a făcut rege în locul tatălui său, Amația.

2 Uziaa rezidit Elatul și l‑a readus sub stăpânirea lui Iuda, după ce regeleAmațiaa adormit alături de părinții săi.

3 Uzia era în vârstă de șaisprezece ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de cincizeci și doi de ani. Mama lui se numea Iecolia și era din Ierusalim.

4 El a făcut ce este drept în ochiiDomnului, tot așa cum făcuse tatăl său, Amația.

5 El L‑a căutat pe Dumnezeu în timpul vieții lui Zaharia, cel care înțelegea viziunile lui Dumnezeu. Cât timp l‑a căutat peDomnul, Dumnezeu l‑a făcut să reușeascăîn toate.

6 El a ieșit la luptă împotriva filistenilor și a dărâmat zidurile Gatului, zidurile Iabneului și zidurile Așdodului. Apoi a zidit cetăți lângă Așdod și printre filisteni.

7 Dumnezeu l‑a ajutat împotriva filistenilor, împotriva arabilor care locuiau la Gur‑Baal șiîmpotrivameuniților.

8 Amoniții i‑au plătit tribut lui Uzia. I s‑a dus faima până la hotarul Egiptului, pentru că ajunsese foarte puternic.

9 Uzia a zidit turnuri în Ierusalim, la Poarta Unghiului, la Poarta Văii și la contrafortul din unghiul zidului și le‑a întărit.

10 A zidit turnuri în pustie și a săpat multe puțuri, căci avea vite numeroase în zona deluroasăși în podiș. El avea și plugari și vieri în munți și în livezi, căci îi plăcea să lucreze pământul.

11 Uzia avea o armată care purta războiul și care ieșea la luptă pe divizii, după numărătoarea făcută de scribul Ieiel și de supraveghetorul Maaseia, sub îndrumarea lui Hanania, una dintre căpeteniile regelui.

12 Numărul total al căpeteniilor de familii ale războinicilor viteji era de două mii șase sute.

13 Sub comanda lor era o armată de trei sute șapte mii cinci sutede bărbațipregătiți de luptă și bine înarmați, ca să‑l ajute pe rege împotriva dușmanului.

14 Uzia a dotat toată armata cu scuturi, lănci, coifuri, platoșe, arcuri și praștii.

15 A făcut la Ierusalim niște mașinării inventate de un meșter, care aveau să fie așezate pe turnuri și pe colțuri pentru a arunca săgeți și pietre mari. Lui Uzia i s‑a dus faima până departe, căci a fost ajutat în chip minunat, până a ajuns puternic.

16 Dar când a ajuns puternic, i s‑a îngâmfat inima, spre pierzarea lui. El I‑a fost necredinciosDomnului, Dumnezeul lui, și a intrat în TemplulDomnuluica să ardă tămâie pe altarul tămâierii.

17 Preotul Azaria a intrat după el, însoțit fiind de optzeci de bărbați curajoși,dintrepreoțiiDomnului.

18 Ei au stat împotriva regelui Uzia, zicându‑i: „Uzia, nu‑ți este îngăduit să aduci tămâieDomnului! Doar preoții, urmașii lui Aaron, au fost sfințiți ca să aducă tămâie! Ieși din Sfântul Lăcaș! Pentru că ai fost necredincios, nu vei mai avea parte de cinste din parteaDomnuluiDumnezeu!“

19 Uzia, care avea deja în mână cădelnița pentru tămâiere, s‑a înfuriat. De îndată ce s‑a înfuriat pe preoți, i‑a apărut leprăpe frunte, în prezența preoților, în CasaDomnului, lângă altarul tămâierii.

20 Când preotul conducător Azaria și toți ceilalți preoți s‑au întors spre el, iată că acesta avea lepră pe frunte. Atunci l‑au scos în grabă de acolo. Și el însuși s‑a grăbit să iasă, căci îl loviseDomnul.

21 Regele Uzia a rămas lepros până în ziua morții lui. Pentru că era lepros, el a fost îndepărtat de la CasaDomnuluiși a locuit într‑o casă izolată.Cel care supraveghea palatul regelui și judeca poporul țării era Iotam, fiul său.

22 Celelalte fapte ale lui Uzia, cele dintâi și cele de pe urmă, au fost scrise de profetul Isaia, fiul lui Amoț.

23 Uzia a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat alături de părinții săi, în ogorul de înmormântare care aparținea regilor, deoarece spuneau: „A fost lepros.“ Și în locul lui a domnit fiul său Iotam.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/26-f19959d9397723f1e1c6e225746de2d9.mp3?version_id=126—

Domnia lui Iotam peste Iuda

1 Iotam era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a început să domnească și a domnit la Ierusalim timp de șaisprezece ani. Mama lui se numea Ierușa și era fiica lui Țadok.

2 El a făcut ce este drept în ochiiDomnului, tot așa cum făcuse și tatăl său Uzia. Totuși, el nu a intrat în TemplulDomnului. Poporul însă a continuat să se pervertească.

3 Iotama zidit Poarta de Sus a CaseiDomnuluiși a construit mult pe zidul Ofelului.

4 El a zidit cetăți pe muntele lui Iuda, iar în dumbrăvi a zidit fortărețe și turnuri.

5 S‑a războit cu regele fiilor lui Amon și a fost mai puternic decât el. În anul acela, fiii lui Amon i‑au dat o sută de talanțide argint, zece mii de coride grâu și zece miide coride orz. În cel de‑al doilea și al treilea an, fiii lui Amoni‑au plătitla fel.

6 Iotam a ajuns puternic, pentru că și‑a statornicit căile înainteaDomnului, Dumnezeul său.

7 Celelalte fapte ale lui Iotam, toate războaiele lui și toate căile sale, sunt scrise în „Cartea regilor lui Israel și ai lui Iuda“.

8 El era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a început să domnească și a domnit la Ierusalim timp de șaisprezece ani.

9 Iotam a adormit alături de părinții săi și l‑au înmormântat în Cetatea lui David. Și în locul lui a domnit fiul său Ahaz.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/27-58a4884c9edeaaa575fd300b418bc2ae.mp3?version_id=126—

Domnia lui Ahaz peste Iuda

1 Ahaz era în vârstă de douăzeci de ani când a început să domnească și a domnit la Ierusalim timp de șaisprezece ani. El nu a făcut ce este drept în ochiiDomnului, precum făcuse tatăl său David,

2 ci a umblat pe căile regilor lui Israel. El a făcut chipuri turnate pentrubaali,

3 a adus tămâie în valea Ben‑Hinom și și‑a trecut fiii prin foc, potrivit urâciunilor neamurilor pe careDomnulle alungase dinaintea fiilor lui Israel.

4 De asemenea, a adus jertfe și tămâie pe înălțimi, pe dealuri și sub orice copac verde.

5 Domnul, Dumnezeul său, l‑a dat pe mâna regelui Aramului.Arameiil‑au învins și i‑au luat o mulțime de captivi pe care i‑au adus la Damasc. ApoiDomnull‑a dat și pe mâna regelui lui Israel, care i‑a provocat o mare înfrângere.

6 Pekah, fiul lui Remalia, a ucis într‑o singură zi, în Iuda, o sută douăzeci de mii de războinici, pentru că Îl părăsiseră peDomnul, Dumnezeul părinților lor.

7 Zicri, un viteaz din Efraim, l‑a ucis pe Maaseia, fiul regelui, pe Azrikam, conducătorul palatului, precum și pe Elkana, al doilea om după rege.

8 Fiii lui Israel au luat de la frații lor două sute de mii de captivi: femei, fii și fiice. De asemenea, au mai capturat de la ei multă pradă și au adus prada în Samaria.

9 Acolo era un profet alDomnului, cu numele de Oded. El a ieșit înaintea oștirii care sosea în Samaria și a zis: „Iată, în mânia Sa față de cei din Iuda,Domnul, Dumnezeul părinților voștri, i‑a dat în mâinile voastre, dar voi i‑ați ucis cu o furie care a ajuns până la ceruri.

10 Iar acum vă gândițisă‑i supuneți pe fiii lui Iuda și ai Ierusalimului, că să vă fie robi și roabe. Dar oare voi nu sunteți vinovați față deDomnul, Dumnezeul vostru?

11 Acum, ascultați‑mă și dați drumul captivilor luați dintre frații voștri, căci mânia cea aprigă aDomnuluieste peste voi!“

12 Totodată niște bărbați dintre căpeteniile lui Efraim, și anume Azaria, fiul lui Iehohanan, Berechia, fiul lui Meșilemot, Ezechia, fiul lui Șalum și Amasa, fiul lui Hadlai, s‑au ridicat împotriva celor ce veneau de la război.

13 Ei le‑au zis: „Nu‑i aduceți aici pe prizonierii aceștia, căci altfelDomnulne va învinui! Vreți să adăugăm și mai mult la păcatele și greșelile noastre, când vina noastră este deja atât de mare, iar aprigaLuimânie este peste Israel?“

14 Războinicii au lăsat prizonierii și prada înaintea căpeteniilor și a întregii adunări.

15 Apoi, oamenii care au fost desemnați pe nume s‑au ridicat și i‑au sprijinit pe prizonieri. Din prada luată, i‑au îmbrăcat pe toți cei goi. I‑au îmbrăcat, i‑au încălțat, i‑au hrănit, le‑au dat să bea, i‑au uns, i‑au purtat pe măgari pe toți cei obosiți și i‑au adus la Ierihon, Cetatea Palmierilor, la frații lor. După aceea ei s‑au întors în Samaria.

16 În vremea aceea, regele Ahaz a trimis după ajutor la împărații Asiriei.

17 Edomiții au venit iarăși, au învins pe Iuda și au luat captivi.

18 Filistenii au năvălit în cetățile lui Iuda din zona deluroasăși din Neghev, au cucerit Bet‑Șemeș, Aialon, Ghederot, Soco cu satele dimprejurul ei, Timna cu satele dimprejurul ei, precum și Ghimzo cu satele dimprejurul ei și s‑au așezat în ele.

19 Domnula umilit Iuda din cauza lui Ahaz, regele lui Israel, pentru că acesta a lăsat fără frâu nelegiuirea în Iuda și a fost necredincios fără măsură față deDomnul.

20 Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, a venit la el, însă i‑a adus mai mult necaz decât să‑l sprijine.

21 Ahaz a luat cu forțaobiectedin CasaDomnului, din palatul său și din casele conducătorilor săi și le‑a dat împăratului Asiriei, însă aceasta nu i‑a fost de niciun folos.

22 În vremea strâmtorării sale, a fost și mai necredincios față deDomnul. Acesta a fost regele Ahaz!

23 A jertfit dumnezeilor Damascului, cei care l‑au înfrânt, deoarece el spusese: „Dumnezeii regilor Aramului i‑au ajutatpe aceștia, deci le voi jertfi și eu ca să mă ajute și pe mine!“ Însă tocmai aceștidumnezeiau fost cauza pierzării lui și a întregului Israel.

24 Ahaz a strâns obiectele din Casa lui Dumnezeu, a înlăturat obiectele din Casa lui Dumnezeu, a închis ușile Casei lui Dumnezeu și a zidit altare în toate ungherele Ierusalimului.

25 A zidit înălțimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămâie dumnezeilor, și L‑a provocat astfel la mânie peDomnul, Dumnezeul părinților lui.

26 Celelalte fapte ale lui și toate căile lui, cele dintâi și cele de pe urmă, sunt scrise în „Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel“.

27 Ahaz a adormit alături de părinții săi și l‑au înmormântat în cetatea Ierusalimului, căci nu l‑au pus în mormântul regilor lui Israel. Și în locul lui a domnit fiul său Ezechia.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/28-4184693bdcfa0fbd6e097060c4a3206b.mp3?version_id=126—

Domnia lui Ezechia peste Iuda – purificarea Casei Domnului

1 Ezechia a devenit rege la vârsta de douăzeci și cinci de ani și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Abia și era fiica lui Zaharia.

2 El a făcut ce este drept în ochiiDomnului, tot așa cum făcuse David, tatăl său.

3 În cel dintâi an al domniei sale, în prima lună, el a deschis ușile CaseiDomnuluiși le‑a reparat.

4 I‑a adus pe preoți și pe leviți, i‑a strâns în Piața de Răsărit

5 și le‑a zis:

„Leviților, ascultați‑mă! Sfințiți‑vă, sfințiți CasaDomnului, Dumnezeul părinților voștri, și scoateți necurăția din Lăcaș.

6 Căci strămoșii noștri au fost necredincioși, au făcut ce este rău în ochiiDomnului, Dumnezeul nostru, și L‑au părăsit. Ei și‑au întors fața de la LăcașulDomnului, și‑au arătat ceafa.

7 Mai mult, au închis porțile porticului, au stins candelele, nu au mai adus tămâie și nu au mai adus în Lăcaș arderi‑de‑tot Dumnezeului lui Israel.

8 De aceea mâniaDomnuluieste peste Iuda și peste Ierusalim și i‑a făcut o pricină de groază, de spaimă și de fluierat, așa cum vedeți cu ochii voștri.

9 Iată, din cauza aceasta, părinții noștri au căzut loviți de sabie, iar fiii noștri, fiicele noastre și soțiile noastre sunt în captivitate.

10 Acum, am pe inimă să încheiem un legământ cuDomnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca mânia Lui cea aprigă să se abată de la noi.

11 Fiii mei, nu fiți nepăsători, căci pe voi v‑a alesDomnulca să‑I stați înainte pentru slujire, să‑I slujiți și să‑I aduceți tămâie.“

12 Atunci s‑au ridicat următorii leviți:

dintre chehatiți –

Mahat, fiul lui Amasai, și Ioel, fiul lui Azaria;

dintre merariți –

Chiș, fiul lui Abdi, și Azaria, fiul lui Iehalel‑El;

dintre gherșoniți –

Ioah, fiul lui Zima, și Eden, fiul Ioah;

13 dintre urmașii lui Elițafan –

Șimri și Ieiel;

dintre urmașii lui Asaf –

Zaharia și Matania;

14 dintre urmașii lui Heman –

Iehiel și Șimei,

iar dintre urmașii lui Iedutun –

Șemaia și Uziel.

15 Aceștia și‑au adunat frații, s‑au sfințit și au venit pentru a curăți CasaDomnului, după porunca regelui, potrivit cuvintelorDomnului.

16 Preoții au intrat înăuntrul CaseiDomnuluica s‑o curățească și au scos afară, în curtea TempluluiDomnului, toate necurățiile pe care le‑au găsit în CasaDomnului. Leviții le‑au luat și le‑au dus afară, lângă uedulChidron.

17 Au început să‑l sfințească în prima zi a lunii întâi. În a opta zi a lunii au intrat în porticulDomnului. Au sfințit apoi CasaDomnuluitimp de opt zile, și au încheiat în a șaisprezecea zi a lunii întâi.

18 Ei s‑au dus înăuntru la regele Ezechia și au zis: „Am curățit CasaDomnuluiîn întregime, altarul arderilor‑de‑tot și toate uneltele lui, masa pentrupâineaprezentării și toate obiectele ei,

19 precum și toate obiectele care au fost spurcate de regele Ahaz în timpul domniei lui, din cauza necredincioșiei lui. Le‑am pregătit, le‑am sfințit și iată că acum sunt în fața altaruluiDomnului.“

20 Regele Ezechia s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a adunat conducătorii cetății și s‑au suit la CasaDomnului.

21 Au luat cu ei șapte tauri, șapte berbeci, șapte miei și șapte țapi ca să‑i aducă drept jertfă pentru păcat, pentru regat, pentru Sfântul Lăcaș și pentru Iuda.Regelele‑a zis urmașilor lui Aaron, preoții, să aducă arderile‑de‑tot pe altarulDomnului.

22 Au înjunghiat vitele, iar preoții au luat sângele și au stropit altarul; apoi au înjunghiat berbecii și au stropit cu sânge altarul, după care au înjunghiat mieii și au stropit cu sânge altarul.

23 Apoi au luat țapii pentru jertfa pentru păcat și i‑au adus înaintea regelui și a adunării. Aceștia și‑au pus mâinile peste ei,

24 iar preoții au înjunghiatțapiiși au făcut ispășire cu sângele acestora pentru tot Israelul, căci regele poruncise ca arderea‑de‑tot și jertfa pentru păcatsă fie adusepentru tot Israelul.

25 El îi pusese pe leviți să stea în CasaDomnuluicu chimvale, cu harfe și cu lire, așa cum porunciseră David, Gad, văzătorul regelui, și profetul Natan, căci porunca fusese dată deDomnulprin profeții Săi.

26 Deci leviții stăteauacolocu instrumentele lui David, iar preoții cu trâmbițele.

27 Când Ezechia a poruncit să aducă arderea‑de‑tot pe altar, chiar în clipa în care a început arderea‑de‑tot, a început și cântareaDomnuluiîn sunetul trâmbițelor și al instrumentelor lui David, regele lui Israel.

28 Toată adunarea s‑a închinat; cântăreții au cântat cântarea și au sunat trâmbițele până s‑a terminat arderea‑de‑tot.

29 Când s‑a terminat arderea‑de‑tot, regele împreună cu toți cei prezenți au îngenuncheat și s‑au închinat.

30 Regele Ezechia și conducătorii i‑au îndemnat pe leviți să‑L laude peDomnulprin cuvintele lui David și ale văzătorului Asaf. Ei L‑au lăudat cu bucurie, s‑au plecat și s‑au închinat.

31 Văzând acestea, Ezechia a zis: „Acum că v‑ați dedicatDomnului, apropiați‑vă și aduceți jertfe și daruri de mulțumire la CasaDomnului!“

Astfel, adunarea a adus jertfe și daruri de mulțumire, iar toți aceia care aveau o inimă generoasă au adus arderi‑de‑tot.

32 Numărul arderilor‑de‑tot aduse de către adunare a fost de șaptezeci de viței, o sută de berbeci și două sute de miei. Toate aceste vite au fost aduseDomnuluica ardere‑de‑tot.

33 Au închinatDomnuluișase sute de boi și trei mii de oi.

34 Preoții au fost însă prea puțini, astfel încât nu au putut să jupuiască toate arderile‑de‑tot. Prin urmare, frații lor, leviții, i‑au ajutat până au terminat slujba și până ce s‑au sfințit și ceilalți preoți, căci leviții se sfințiseră cu mai multă râvnă.

35 Au fost multe arderi‑de‑tot, în afară de grăsimea jertfelor de paceși de jertfele de băutură care însoțeau arderea‑de‑tot.

Și astfel a fost restabilită slujba la CasaDomnului.

36 Ezechia și tot poporul s‑au bucurat pentru că Dumnezeu a purtat de grijă poporului, căci aceasta s‑a întâmplat pe neașteptate.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/29-2a713e566a20056c079d67e836c0fa50.mp3?version_id=126—

Celebrarea Paștelui

1 Ezechia a trimis solie peste tot în Israel și Iuda și a scris scrisori chiar și celor din Efraim și Manase, chemându‑i la CasaDomnului, în Ierusalim, pentru a sărbători PașteleDomnului, Dumnezeul lui Israel.

2 Regele se sfătuise la Ierusalim cu căpeteniile sale și cu toată adunarea să sărbătorească Paștele în luna a doua,

3 pentru că nu au putut să‑l sărbătorească la vremea sa, deoarece nu se sfințiserădestui preoți, iar poporul nu se adunase la Ierusalim.

4 Propunerea a plăcut atât regelui, cât și întregii adunări.

5 Prin urmare, ei au dat o poruncă prin care urma să se străbată tot Israelul, de la Beer-Șeba până la Dan, pentru a‑i chema pe oameni la Ierusalim ca să sărbătorească PașteleDomnului, Dumnezeul lui Israel, căci demult nu‑l mai sărbătoriseră în mare număr, după cum era scris.

6 Și, așa cum poruncise regele, mesageriiau dus în tot Israelul și în Iuda scrisorile regelui și ale căpeteniilor sale, în care se spunea:

„Fii ai lui Israel, întoarceți‑vă laDomnul, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, iar El Se va întoarce la rămășița care a scăpat, la cei ce au scăpat din mâna împăraților Asiriei!

7 Nu fiți ca părinții și ca frații voștri care au fost necredincioși față deDomnul, Dumnezeul părinților voștri, și pe care El i‑a lăsat pradă pustiirii, după cum vedețiastăzi.

8 Acum, nu vă înțepeniți ceafa, ca părinții voștri! Dați mâna cuDomnul, veniți la Sfântul Lui Lăcaș, pe care l‑a sfințit pe vecie, și slujițiDomnului, Dumnezeul vostru, ca astfel să se depărteze de la voi apriga Lui mânie!

9 Căci dacă vă veți întoarce laDomnul, frații voștri și fiii voștri vor găsi îndurare la cei ce i‑au luat captivi și se vor întoarce în țara aceasta, căciDomnul, Dumnezeul vostru, este plin de har și milostiv și nu‑Și va întoarce fața de la voi, dacă vă întoarceți la El.“

10 Mesagerii au străbătut fiecare cetate din Efraim și Manase, până în Zabulon, însă oamenii râdeau de ei și‑i batjocoreau.

11 Totuși, au existat unii din Așer, din Manase și din Zabulon care s‑au smerit și au venit la Ierusalim.

12 De asemenea, și în Iuda, mâna lui Dumnezeu i‑a unit pentru ca ei să împlinească porunca regelui și a căpeteniilor,poruncădată potrivit CuvântuluiDomnului.

13 În luna a doua, o mulțime de oameni s‑a adunat la Ierusalim ca să celebreze Sărbătoarea Azimelor. Era o adunare foarte mare.

14 S‑au ridicat și au îndepărtat altarele care erau în Ierusalim, precum și toate altarele pentru tămâiere și le‑au aruncat în uedulChidron.

15 Apoi, în a paisprezecea zi a lunii a doua, au înjunghiatmieiide Paște. Preoții și leviții, plini de rușine, s‑au sfințit și au adus arderi‑de‑tot la CasaDomnului.

16 Ei stăteau la locurile lor, așa cum era hotărât cu privire la ei în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu; și preoții stropeau sângele pe care‑l luau de la leviți.

17 Fiindcă erau mulți în adunare care nu se sfințiseră,leviții au înjunghiat eiînșiși mieiide Paște pentru toți aceia care nu erau curați și nu puteau să îi închineeiDomnului.

18 Căci majoritatea poporului, mulți din Efraim, din Manase, din Isahar și din Zabulon, nu se curățise și nu mâncasejertfa dePaște după cum era scris. Însă Ezechia s‑a rugat pentru ei, zicând: „Domnul, Care este bun, să‑i ierte

19 pe toțiaceiacare s‑au hotărât în inimile lor să‑L caute pe Dumnezeu, peDomnul, Dumnezeul părinților lor, chiar și fără sfânta curățire!“

20 Domnull‑a ascultat pe Ezechia și a vindecat poporul.

21 Fiii lui Israel prezenți la Ierusalim au celebrat, cu mare bucurie, Sărbătoarea Azimelor, timp de șapte zile. Leviții și preoții Îl lăudau peDomnulîn fiecare zi cu instrumentele de laudă aleDomnului.

22 Ezechia a vorbit peplaculinimii tuturor leviților care arătaseră o bună înțelegere aslujbeiDomnului. Ei au mâncat, timp de șapte zile, din partea cuvenită lor, au adus jertfe de pace și I‑au mulțumitDomnului, Dumnezeul părinților lor.

23 Întreaga adunare s‑a sfătuit să mai celebreze încă șapte zile. Și au celebrat cu bucurie încă șapte zile,

24 deoarece Ezechia, regele lui Iuda, oferise adunării o mie de tauri și șapte mii de oi, iar căpeteniile oferiseră adunării o mie de tauri și zece mii de oi, și deoarece mulți preoți se sfințiseră.

25 Toată adunarea lui Iuda împreună cu preoții și leviții și toată adunarea celor sosiți din Israel, precum și străinii, cei sosiți din țara lui Israel și cei ce locuiesc în Iuda, s‑au bucuratîmpreună.

26 A fost o mare bucurie în Ierusalim, așa cum nu a mai fost în Ierusalim din zilele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel.

27 Preoțiișileviții s‑au ridicat și au binecuvântat poporul. Glasul lor s‑a făcut auzit, iar rugăciunea lor a ajuns până la Lăcașul Tău cel Sfânt, până la ceruri.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/30-89eee7a9b685fd43798a3d8f557ef556.mp3?version_id=126—

Reorganizarea slujirii preoților și leviților

1 Când toate acestea s‑au încheiat, tot Israelul prezent a plecat spre cetățile lui Iuda. Ei au zdrobit stâlpii sacri și au retezatașerele, au dărâmat înălțimile și altarele din tot Iuda, Beniamin, Efraim și Manase și nu s‑au lăsat până nu le‑au distrus pe toate. Apoi toți fiii lui Israel s‑au întors în cetățile lor, fiecare la proprietatea lui.

2 Ezechia a așezat din nou pe șiruri cetele preoților și ale leviților, fiecare om cu slujba sa de preot sau de levit: pentru arderea‑de‑tot, pentru jertfele de pace, pentru slujire sau pentru mulțumire și laudă la porțile taberelorDomnului.

3 Regele a dăruit o parte din bunurile sale pentru arderile‑de‑tot, adică pentru arderile‑de‑tot de dimineață și de seară, pentru arderile‑de‑tot de Sabat, de lună nouă și de sărbători, așa cum este scris în LegeaDomnului.

4 El a spus poporului, locuitorilor Ierusalimului, să dea preoților și leviților partea cuvenită lor, pentru ca aceștia să se poată dedica LegiiDomnului.

5 Când s‑a răspândit vestea aceasta, fiii lui Israel și‑au înmulțit darurile din primele roade – din grâne, din must, din ulei, din miere și din toate roadele câmpului. Au adus zeciuială din belșug din tot ce aveau.

6 Fiii lui Israel și ai lui Iuda, care locuiau în cetățile lui Iuda, au dat și ei zeciuială din cirezi și din turme, precum și zeciuială din lucrurile sfinte care erau închinateDomnului, Dumnezeul lor. Ei le‑au adus și le‑au așezat în mai multe grămezi.

7 Au început să facă grămezi în luna a treia și au terminat în luna a șaptea.

8 Când Ezechia și căpeteniile au sosit și au văzut grămezile, au binecuvântat peDomnulși pe poporul Său Israel.

9 Ezechia i‑a întrebat pe preoți și pe leviți cu privire la grămezilestrânse.

10 Azaria, preotul conducător, din familia lui Țadok, i‑a răspuns, zicând: „De când a început să vină la CasaDomnuluicontribuția, am mâncat, ne‑am săturat și a mai rămas încă mult, pentru căDomnulȘi‑a binecuvântat poporul, astfel încât a mai rămas din plin.“

11 Ezechia le‑a poruncit să pregătească niște odăi în CasaDomnului, iar ei le‑au pregătit.

12 Au adus acolo cu credincioșie contribuția, zeciuiala și lucrurile sfinte. Conducătorul responsabil cu acestea era levitul Conania, iar fratele lui, Șimei, era al doileadupă el.

13 Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat și Benaia erau responsabili sub conducerea lui Conania și a lui Șimei, fratele său, numiți de către regele Ezechia și de către Azaria, cel ce era conducător al Casei lui Dumnezeu.

14 Levitul Core, fiul lui Imna, portarul de la răsărit, era responsabil cu darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, cu împărțirea contribuției aduseDomnului, precum și cu lucrurile preasfinte.

15 În cetățile preoților, sub conducerea lui Core erau Eden, Miniamin, Iosua, Șemaia, Amaria și Șecania. Aceștia împărțeau cu credincioșiepartea cuvenităfraților lor, potrivit cetelor lor, fie mari, fie mici,

16 precum și celor înscriși în genealogii – băieții de la vârsta de treiani în sus – tuturor celor ce veneau zilnic la CasaDomnuluipentru slujbele de care erau responsabili, potrivit cetelor lor,

17 preoților înscriși în genealogii, potrivit familiilor lor și leviților de la vârsta de douăzeci de ani în sus, după îndatoririle lor, potrivit cetelor lor

18 – adică întregii adunări a celor înscriși în genealogii cu toți copilașii lor, cu soțiile lor, cu fiii și fiicele lor. Căci ei fuseseră credincioși în a se păstra sfinți.

19 Pentru urmașii lui Aaron, preoții, care locuiau în ținuturile cu pășuni din apropierea fiecărei cetăți preoțești, au fost desemnați oameni care să dea partea cuvenită tuturor băieților aflațisub îndrumareapreoților și tuturor acelora dintre leviții înscriși în genealogii.

20 Așa a făcut Ezechia în tot ținutul lui Iuda; el a făcut ce este bine, drept și adevărat înainteaDomnului, Dumnezeul său.

21 Toată lucrarea pe care a început‑o cu privire la slujirea de la Casa lui Dumnezeu și cu privire la Lege sau la porunci, ca să‑L caute pe Dumnezeul său, a înfăptuit‑o din toată inima, astfel că el a reușit.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/31-345fb7550486c375eac7556716583034.mp3?version_id=126—

Ierusalimul, amenințat de către Sanherib

1 După aceste fapte de credincioșie, a venit Sanherib, împăratul Asiriei. El a intrat în Iuda și și‑a așezat tabăra în direcția cetăților fortificate, gândindu‑se să le cucerească pentru sine.

2 Când Ezechia a văzut că Sanherib a venit și vrea să lupte împotriva Ierusalimului,

3 s‑a sfătuit cu conducătorii și cu vitejii săi ca să astupe izvoarele din afara cetății, iar aceștia l‑au susținut.

4 S‑a adunat mult popor care a astupat toate izvoarele și uedulcare curgea prin mijlocul ținutului,căci îșiziceau: „De ce să vină împărații Asiriei și să găsească apă din belșug?“

5 Ezechias‑a îmbărbătat și a refăcut tot zidul spart, înălțându‑l până la turnuri. El a mai înălțat încă un zid în afară, a întărit Milodin Cetatea lui David și a făcut o mulțime de arme și de scuturi.

6 El a numit căpetenii de război peste popor, i‑a adunat la sine în piața de la poarta cetății și a vorbit inimii lor, zicând:

7 „Fiți tari și curajoși! Nu vă temeți și nu vă înspăimântați din cauza împăratului Asiriei și a întregii mulțimi care este cu el, căci mai mulți sunt cu noi decât cu el!

8 Cu el este un braț de carne, dar cu noi esteDomnul, Dumnezeul nostru, ca să ne ajute și să poarte bătăliile noastre!“

Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, regele lui Iuda.

9 După aceea, Sanherib, împăratul Asiriei, în timp ce era înaintea Lachișului împreună cu toate forțele sale, i‑a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim, la Ezechia, regele lui Iuda, și la toți cei din Iuda care erau în Ierusalim, zicând:

10 „Așa vorbește Sanherib, împăratul Asiriei:

«În ce vă încredeți voi de rămâneți sub asediu în Ierusalim?

11 Oare nu vă amăgește Ezechia, ca să vă dea morții prin înfometare și însetare, zicând: ‘Domnul, Dumnezeul nostru, ne va elibera din mâna împăratului Asiriei!’?

12 Oare nu Ezechia I‑a îndepărtat înălțimile și altarele, poruncind lui Iuda și Ierusalimului: ‘Să vă închinați numai înaintea unui singur altar și doar pe el să aduceți tămâie!’?

13 Nu știți ce am făcut eu și părinții mei tuturor popoarelor celorlalte țări? Au putut oare dumnezeii neamurilor pământului să‑și elibereze țările din mâna mea?

14 Care dintre toți dumnezeii acestor neamuri, care au fost date spre nimicirede părinții mei, au putut să‑și elibereze poporul din mâna mea? Prin urmare, cum va putea Dumnezeul vostru să vă elibereze din mâna mea?

15 De aceea să nu‑l lăsați pe Ezechia să vă amăgească! Nu‑l lăsați să vă înșele astfel! Să nu credeți în El, căci niciunul din dumnezeii vreunui neam sau ai vreunui regat n‑au putut să‑și elibereze poporul din mâna mea și din mâna părinților mei! Nici Dumnezeul vostru nu va putea să vă elibereze din mâna mea!»“

16 Slujitorii săi au mai vorbit și alte lucruri împotrivaDomnuluiDumnezeu și împotriva lui Ezechia, slujitorul Său.

17 Sanheribmai scrisese și scrisori ca să‑L batjocorească peDomnul, Dumnezeul lui Israel, în care vorbea împotriva Lui, zicând: „Așa cum dumnezeii neamurilor pământului nu și‑au eliberat popoarele din mâna mea, nici Dumnezeul lui Ezechia nu‑Și va elibera poporul din mâna mea!“

18 Slujitoriiau proclamat aceasta, cu glas tare și în limba iudaică, poporului din Ierusalim aflat pe zid, ca să‑i facă să se teamă și să‑i îngrozească, și să poată captura astfel cetatea.

19 Ei au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt făcuți de mâini omenești.

20 Dar regele Ezechia și profetul Isaia, fiul lui Amoț, s‑au rugat cu privire la aceasta și au strigat către ceruri.

21 Domnula trimis un înger care a nimicit orice războinic viteaz, orice conducător și orice căpetenie din tabăra împăratului Asiriei. Acesta s‑a întors rușinat în țara lui. Când a intrat în templul zeului său, cei ieșiți din coapsele sale l‑au înjunghiat acolo cu sabia.

22 Așa i‑a izbăvitDomnulpe Ezechia și pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, și din mâna tuturordușmanilorlor. El i‑a protejat din toate părțile.

23 Mulți au venit la Ierusalim cu daruri de mâncare pentruDomnulși cu cadouri pentru Ezechia, regele lui Iuda, care, de atunci, a fost înălțat înaintea ochilor tuturor neamurilor.

Succesul și mândria lui Ezechia

24 În acele zile, Ezechia s‑a îmbolnăvit și era aproape de moarte. El s‑a rugatDomnuluiCare i‑a vorbit și i‑a dat un semn.

25 Însă Ezechia nu a răsplătit binefacerea primită, deoarece i s‑a îngâmfat inima, astfel că mâniaDomnuluia fost peste el, peste Iuda și peste Ierusalim.

26 Ezechia s‑a smerit de îngâmfarea sa, împreună cu locuitorii Ierusalimului, astfel încât mâniaDomnuluinu a venit peste ei în vremea lui Ezechia.

27 Ezechia a avut foarte multă bogăție și glorie. El și‑a făcut vistierii pentru argint, pentru aur, pentru pietre prețioase, pentru mirodenii, pentru scuturi și pentru tot felul de vase scumpe.

28 A construithambare pentru recolta de cereale, pentru vin și pentru ulei, precum și grajduri pentru tot felul de vite și staule pentru oi.

29 El și‑a zidit cetăți șia avutnumeroase turme și cirezi, căci Dumnezeu i‑a dat foarte multe bunuri.

30 Ezechia este cel care a astupat izvorul de sus al Ghihonului și i‑a îndreptat cursul în jos spre partea de apus a Cetății lui David. Ezechia a reușit în tot ce a făcut.

31 Însă, când trimișii conducătorilor din Babilon au venit la el ca să întrebe despre semnul care se făcuse în țară, Dumnezeu l‑a părăsit, ca să‑l pună la încercare și să cunoască tot ce era în inima lui.

32 Celelalte fapte ale lui Ezechia, precum și dovezile sale de credincioșie sunt scrise în „Viziunea profetului Isaia“, fiul lui Amoț, și în „Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel“.

33 Ezechia a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în locul cel mai înalt al mormântului urmașilor lui David. La moartea sa, toți cei din Iuda și locuitorii Ierusalimului i‑au dat cinste. Și în locul lui a domnit fiul său Manase.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/32-9448382ba6c81b919a99a32311dddf38.mp3?version_id=126—

Domnia lui Manase peste Iuda

1 Manase era în vârstă de doisprezece ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de cincizeci și cinci de ani.

2 El a făcut ce este rău în ochiiDomnului, luându‑se după urâciunile neamurilor pe careDomnulle alungase dinaintea fiilor lui Israel.

3 A rezidit înălțimile pe care le dărâmase tatăl său, Ezechia, a ridicat altarebaalilor, a făcut stâlpi aiAșereiși s‑a închinat întregii oștiri a cerurilor și i‑a slujit.

4 A zidit altare în CasaDomnului, despre careDomnulspusese: „În Ierusalim va fi Numele Meu pe vecie.“

5 El a zidit altare întregii oștiri a cerurilor, în cele două curți ale CaseiDomnului.

6 Și‑a trecutfiii prin foc în valea Ben‑Hinom, s‑a ocupat cu prezicerea,cu interpretarea semnelorși cu vrăjitoria și a apelat la cei ce întreabă duhurile morților șila cei care cheamăspiritele. El a făcut mult rău în ochiiDomnului, mâniindu‑L.

7 A pus în Casa lui Dumnezeu chipul cioplit al idolului pe care‑l făcuse,în Casadespre care Dumnezeu îi spusese lui David și lui Solomon, fiul acestuia: „În Casa aceasta și în Ierusalim, pe care l‑am ales dintre toatecetățilesemințiilor lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie.

8 Nu voi mai lăsa piciorul lui Israel să se îndepărteze din țara pe care le‑am încredințat‑o părinților voștri, dacă vor avea grijă să împlinească tot ce le‑am poruncit prin Moise, toată Legea, hotărârile și judecățile.“

9 Însă Manase i‑a dus în rătăcire pe cei din Iuda și pe locuitorii Ierusalimului, astfel că ei au făcut mai mult rău decât toate neamurile pe care le nimiciseDomnuldinaintea fiilor lui Israel.

10 Domnulle‑a vorbit lui Manase și poporului său, însă ei nu au luat aminte.

11 De aceeaDomnula adus împotriva lor pe conducătorii oștirii împăratului Asiriei, care l‑au prins pe Manase în cursă, l‑au ferecat cu lanțuri de bronz și l‑au dus în Babilon.

12 În strâmtorarea sa, el a stăruit înainteaDomnului, Dumnezeul său, și s‑a smerit mult înaintea Dumnezeului părinților săi.

13 L‑a rugat; și lăsându‑Se înduplecat,Dumnezeui‑a ascultat cererea și l‑a întors la Ierusalim, în regatul său. Și Manase a recunoscut căDomnuleste Dumnezeu.

14 După aceea, el a construit un zid în afara Cetății lui David, care trecea prin valea de la apus de Ghihon, pe la Poarta Peștilor și încercuia Ofelul – zidul era foarte înalt. A numit conducători de armată pentru toate cetățile fortificate din Iuda,

15 a îndepărtat dumnezeii și idolul din CasaDomnului, precum și toate altarele pe care le zidise pe muntele CaseiDomnuluiși în Ierusalim și le‑a aruncat în afara cetății.

16 A refăcut altarulDomnuluiși a adus pe el jertfe de paceși de mulțumire. Apoi a poruncit lui Iuda să slujeascăDomnului, Dumnezeul lui Israel.

17 Poporul încă mai aducea jertfe pe înălțimi, dar numaiDomnului, Dumnezeul lor.

18 Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul său și cuvintele văzătorilor care i‑au vorbit în NumeleDomnului, Dumnezeul lui Israel, sunt scrise în „Cronicile regilor lui Israel“.

19 Rugăciunea lui, felul în care i‑a răspunsDumnezeu la rugăciune, toate păcatele și greșelile sale, locurile unde a zidit înălțimi și unde a ridicatașereși chipuri cioplite înainte de a se smeri, sunt scrise în „Cronicile văzătorilor“.

20 Manase a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat îngrădinapalatului său. În locul lui a domnit fiul său Amon.

Domnia lui Amon peste Iuda

21 Amon era în vârstă de douăzeci și doi de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de doi ani.

22 El a făcut ce este rău în ochiiDomnului, la fel cum făcuse tatăl său Manase. Amon a jertfit și a slujit tuturor chipurilor cioplite făcute de tatăl său Manase.

23 El însă nu s‑a smerit înainteaDomnului, așa cum se smerise tatăl său Manase, astfel că Amon acesta și‑a mărit tot mai mult vina.

24 Slujitorii lui au uneltit împotriva lui și l‑au omorât în palatul lui,

25 dar poporul țării i‑a omorât pe toți aceia care uneltiseră împotriva regelui Amon. Apoi, în locul luiAmon, poporul țării l‑a făcut rege pe Iosia, fiul lui.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/33-4d89b377f43e701924d131c26eb78d73.mp3?version_id=126—