Author: admin

Confruntarea dintre Israel și Aram: prima victorie a lui Ahab

1 Ben‑Hadad, regele Aramului, și‑a strâns toată armata. Însoțit de treizeci și doi de regi, cu cai și care, s‑a suit, a înconjurat Samaria și a luptat împotriva ei.

2 A trimis mesageri în cetate, la Ahab, regele lui Israel,

3 și i‑a zis: „Așa vorbește Ben‑Hadad: «Argintul și aurul tău sunt ale mele, soțiile și cei mai buni dintre fiii tăi sunt ai mei!»“

4 Regele lui Israel a răspuns: „O, rege, stăpânul meu, eu și tot ceea ce am suntem ai tăi, precum ai spus!“

5 Mesagerii s‑au întors și i‑au spus: „Așa vorbește Ben‑Hadad: «Trimisesem la tine ca să‑mi dai argintul, aurul, soțiile și fiii tăi.

6 Așadar, mâine pe la această oră, ți‑i voi trimite pe slujitorii mei, care vor căuta prin palatul tău și prin casele slujitorilor tăi, vor pune mâna pe orice lucru plăcut ochilor tăi și vor lua cu ei.»“

7 Regele lui Israel i‑a chemat pe toți bătrâniițării și le‑a zis:

– Să știți și să vedeți că acesta caută răul! Căci a trimis după soțiile mele, după fiii mei, după argintul meu și după aurul meu, și nu l‑am refuzat!

8 Toți bătrânii și tot poporul i‑au răspuns:

– Nu‑l asculta și nu încuviința.

9 Atunci Ahab le‑a zis mesagerilor lui Ben‑Hadad: „Spuneți‑i stăpânului meu, regele: «Voi face tot ceea ce i‑ai cerut robului tău prima dată, dar acest lucru nu‑l pot face!»“ Mesagerii au plecat și i‑au dat regelui Ben‑Hadad răspunsul lui Ahab.

10 Ben‑Hadad i‑a trimisun alt mesajluiAhabși i‑a zis: „Dumnezeii să se poarte cu mine cu toată asprimeadacă praful Samariei va fi suficient să umple mâna întregului popor care mă urmează!“

11 Regele lui Israel a răspuns: „Spuneți‑i: «Cine încingearmelesă nu se laude precum cel care le pune jos!»“

12 Ben‑Hadad a primit acest mesaj în timp ce stătea la băut împreună cu regii, în tabără, și le‑a spus slujitorilor săi: „Pregătiți‑vă!“ Și ei s‑au pregătit de atac împotriva cetății.

13 Dar iată că un profet s‑a apropiat de Ahab, regele lui Israel, și i‑a zis:

– Așa vorbeșteDomnul: „Vezi toată această mulțime mare? Astăzi o voi da în mâinile tale și vei ști că Eu suntDomnul!“

14 Ahab a întrebat:

– Prin cine?

El a răspuns:

– Așa vorbeșteDomnul: „Prin slujitorii conducătorilor de provincii!“

Ahab a întrebat:

– Și cine va începe lupta?

El a răspuns:

– Tu!

15 Ahab i‑a numărat pe slujitorii conducătorilor de provincii. Aceștia erau două sute treizeci și doi. Apoi a numărat tot poporul, pe toți fiii lui Israel. Aceștia erau șapte mii.

16 Ei au ieșit pe la amiază, în timp ce Ben‑Hadad se îmbăta în tabără împreună cu cei treizeci și doi de regi care‑l ajutau.

17 Mai întâi au ieșit slujitorii conducătorilor de provincii.

Ben‑Hadad a trimisniște oamenicare l‑au înștiințat, zicând:

– Au ieșit niște bărbați din Samaria!

18 El a zis:

– Dacă au ieșit pentru pace, prindeți‑i vii, iar dacă au ieșit pentru război, prindeți‑i tot vii!

19 Slujitorii conducătorilor de provincii au ieșit din cetate împreună cu armata care‑i urma

20 și fiecare și‑a lovit omuldinaintealui. Arameii au luat‑o la fugă, iar Israel i‑a urmărit. Însă Ben‑Hadad a scăpat pe un cal împreună cu niște călăreți.

21 Regele lui Israel a ieșit și a atacat caii și carele, provocându‑le arameilor o mare înfrângere.

Confruntarea dintre Israel și Aram: a doua victorie a lui Ahab

22 Apoi, profetul s‑a apropiat de regele lui Israel și i‑a zis: „Du‑te și întărește‑te! Cercetează și vezi ce trebuie să faci, pentru că regele Aramului se va sui din nou împotriva ta în primăvara viitoare!“

23 Slujitorii regelui Aramului i‑au spus acestuia: „Dumnezeul lor este un Dumnezeu al munților. De aceea au fost mai tari decât noi. Dar dacă ne vom lupta cu ei în podiș, cu siguranță vom fi mai tari decât ei.

24 Fă lucrul acesta: îndepărtează pe fiecare din regi de la locul lor și pune căpetenii în locul acestora.

25 Pregătește‑ți o armată la fel ca armata pe care ai pierdut‑o, cu tot atâția cai și tot atâtea care, și să ne luptăm cu ei în podiș. Atunci cu siguranță vom fi mai tari decât ei!“ El a ascultat de glasul lor și a făcut așa.

26 Primăvara următoare, Ben‑Hadad i‑a strâns pe aramei și s‑a suit la Afek, ca să lupte împotriva lui Israel.

27 Fiii lui Israel au fost mobilizați, au primit provizii și au mărșăluit ca să‑i întâmpine. Fiii lui Israel și‑au așezat tabăra în fața lor, ca două turme mici de capre, în vreme ce arameii umpleau țara.

28 Un om al lui Dumnezeu s‑a apropiat de regele lui Israel și i‑a zis: „Așa vorbeșteDomnul: «Pentru că arameii au spus căDomnuleste un Dumnezeu al munților, nu și un Dumnezeu al văilor, voi da toată această mulțime mare în mâinile tale și veți ști că Eu suntDomnul!»“

29 Timp de șapte zile au rămas în taberele lor unii în fața altora, iar în ziua a șaptea au început lupta. Fiii lui Israel au omorât o sută de mii de pedestrași aramei într‑o singură zi.

30 Ceilalți au fugit în cetatea Afek, unde zidul s‑a prăbușit peste douăzeci și șapte de mii dintre ei. Ben‑Hadad a fugit în cetate și s‑a ascuns într‑o odaie interioară.

31 Slujitorii săi i‑au zis: „Iată, am auzit că regii Casei lui Israel sunt îndurători. Dă‑ne voie să ne punem saci pe coapse, să ne legăm cu funii la cap și să ieșim la regele lui Israel! Poate că te va lăsa în viață.“

32 Ei și‑au înfășurat saci pe coapse și s‑au legat cu funii la cap, după care s‑au dus la regele lui Israel și i‑au zis:

– Robul tău Ben‑Hadad zice: „Te rog, lasă‑mă în viață!“

Ahaba zis:

– Mai este încă în viață? Atunci este fratele meu!

33 Bărbații au luat de bun augur răspunsul și s‑au grăbit să accepte, zicând:

–Da, fratele tău Ben‑Hadad!

Ahaba zis:

– Duceți‑vă și aduceți‑l.

Ben‑Hadad a venit la el, iar Ahab l‑a urcat în carul lui.

34 Ben‑Hadadi‑a spus:

– Îți voi înapoia cetățile pe care tatăl meu le‑a luat de la tatăl tău și vei putea să‑ți faci piețe în Damasc, așa cum a făcut tatăl meu în Samaria.

Ahab a zis:

– Iar eu îți voi da drumul, încheind un legământ cu tine.

Astfel, după ce a încheiat un legământ cu el,Ahabi‑a dat drumul.

35 Unul din fiii profețilori‑a spus confratelui său prin CuvântulDomnului: „Lovește‑mă, te rog!“ Dar acesta n‑a vrut să‑l lovească.

36 „Pentru că n‑ai ascultat de CuvântulDomnului, i‑a zis profetul, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu.“ După ce a plecat de la el, a întâlnit un leu care l‑a omorât.

37 Profetul a găsit un alt om și i‑a spus: „Lovește‑mă, te rog!“ Acel om l‑a lovit și l‑a rănit.

38 Apoi profetul s‑a dus și l‑a așteptat pe rege lângă drum. El s‑a deghizat acoperindu‑și ochii cu un bandaj.

39 Când regele a trecut pe acolo, el a strigat și i‑a spus regelui:

– În timp ce robul tău era în toiul bătăliei, un bărbat a venit și mi‑a adus un captiv, zicându‑mi: „Păzește‑l pe acest om. Dacă va scăpa, vei răspunde cu viața pentru el sau vei plăti un talantde argint!“

40 Dar pe când robul tău făceacâte cevaîncoace și încolo, el a dispărut.

Regele lui Israel i‑a răspuns:

– Aceasta îți este condamnarea. Tu însuți ai rostit‑o.

41 Îndată profetul și‑a dat jos bandajul de pe ochi, iar regele lui Israel l‑a recunoscut că era dintre profeți.

42 El i‑a zis regelui:

– Așa vorbeșteDomnul: „Fiindcă i‑ai dat drumul omului pe care îl hotărâsem pentru nimicire, vei răspunde cu viața ta pentru viața lui și cu poporul tău pentru poporul lui.“

43 Regele lui Israel s‑a dus și a intrat supărat și mâniat în palatul său din Samaria.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1KI/20-bdc2e5eb8464ee3c936bd8bcd2f19229.mp3?version_id=126—

Via lui Nabot din Izreel

1 Iată ce s‑a întâmplat după aceste evenimente: Izreelitul Nabot avea o vie în Izreel, aproape de palatul lui Ahab, regele Samariei.

2 Ahab i‑a zis lui Nabot:

– Dă‑mi mie via ta, ca să‑mi slujească drept grădină de legume, căci este aproape de palatul meu. Îți voi da în schimb o vie mai bună decât aceasta sau, dacă este mai bine pentru tine, îți voi da prețul ei în argint.

3 Dar Nabot i‑a răspuns lui Ahab:

– Să mă fereascăDomnulsă‑ți dau moștenirea părinților mei.

4 Ahab a intrat în palatul său supărat și mâniat din cauza cuvintelor pe care i le spusese izreelitul Nabot: „Nu‑ți voi da moștenirea părinților mei!“ S‑a așezat pe pat, și‑a întors fața și n‑a mâncat nimic.

5 Izabela, soția sa, a venit la el și l‑a întrebat:

– De ce îți este supărat duhul și nu mănânci nimic?

6 El i‑a răspuns:

– Am vorbit cu izreelitul Nabot și i‑am zis: „Dă‑mi via ta pe argint sau, dacă vrei, îți voi da în schimb altă vie.“ Dar el mi‑a răspuns: „Nu‑ți dau via mea!“

7 Atunci Izabela, soția sa, i‑a spus:

– Nu‑ți exerciți tu domnia acum peste Israel? Ridică‑te, mănâncă cevași fii cu inima veselă! Eu îți voi da via izreelitului Nabot.

8 Ea a scris niște scrisori în numele lui Ahab, a pus sigiliul lui pe ele și le‑a trimis bătrânilor și nobililor care locuiau în aceeași cetate cu Nabot.

9 Iată ce a scris în acele scrisori:

„Vestiți un post și puneți‑l pe Nabot în fruntea poporului.

10 Puneți înaintea lui doi oameni de nimic, care să mărturisească împotriva lui și să zică: «Tu L‑ai blestemat pe Dumnezeu și l‑ai blestemat și pe rege!» Apoi scoateți‑l afarădin cetateși omorâți‑l cu pietre.“

11 Oamenii din cetatea luiNabot, bătrânii și nobilii care locuiau în cetatea lui, au făcut așa cum le‑a transmis Izabela, așa cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea.

12 Au vestit un post și l‑au pus pe Nabot în fruntea poporului.

13 Cei doi oameni de nimic au venit și s‑au așezat în fața lui. Și oamenii de nimic au mărturisit împotriva lui Nabot, în prezența poporului, zicând: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu și pe rege!“ Apoi l‑au scos afară din cetate, l‑au lovit cu pietre, și el a murit.

14 După aceea au trimis să‑i spună Izabelei: „Nabot a fost lovit cu pietre și a murit!“

15 Când Izabela a auzit că Nabot fusese lovit cu pietre și a murit, i‑a zis lui Ahab: „Ridică‑te și ia în stăpânire via izreelitului Nabot, cel care a refuzat să ți‑o dea pe argint, căci Nabot nu mai trăiește, ci a murit.“

16 Auzind că Nabot a murit, Ahab s‑a ridicat să se coboare la via izreelitului Nabot ca s‑o ia în stăpânire.

17 Atunci CuvântulDomnuluii‑a vorbit lui Ilie tișbitul, zicând:

18 „Ridică‑te, coboară să‑l întâlnești pe Ahab, regele lui Israel, care este în Samaria! Iată că se află în via lui Nabot, unde a coborât ca s‑o ia în stăpânire.

19 Să‑i spui astfel: «Așa vorbeșteDomnul: ‘N‑ai ucis tuun omși n‑ai luat tu în stăpânire șiproprietatea lui?’» Apoi să‑i spui astfel: «Așa vorbeșteDomnul: ‘Chiar în locul în care câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge câinii și sângele tău!’»“

20 Ahab i‑a zis lui Ilie:

– M‑ai găsit, dușmanule?

El i‑a răspuns:

– Te‑am găsit, pentru că te‑ai vândut ca să faci ce este rău în ochiiDomnului.

21 Iatăce zice Domnul: „Voi aduce nenorocirea asupra ta, îți voi nimici urmașii și voi omorî fiecare bărbat care ți‑a mai rămas în Israel, fie rob, fie liber.

22 Îi voi face familiei tale așa cum i‑am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și familiei lui Bașa, fiul lui Ahia, pentru că M‑ai mâniat și pentru că l‑ai făcut și pe Israel să păcătuiască.“

23 Domnula vorbit și despre Izabela, zicând: „Câinii o vor devora pe Izabela lângă zidul Izreelului!

24 Câinii îi vor devora pe cei ai lui Ahab, care vor muri în cetate, iar păsările cerului îi vor devora pe cei care vor muri pe câmp.“

25 (N‑a mai fost nimeni care să se fi vândut pe sine însuși ca să facă ce este rău în ochiiDomnuluica Ahab, pe care Izabela, soția sa, îl stârneala aceasta.

26 El a săvârșit lucruri dezgustătoare, mergând după idoli, așa cum făceau amoriții pe careDomnulîi alungase dinaintea fiilor lui Israel.)

27 Când Ahab a auzit aceste cuvinte, și‑a sfâșiat hainele, și‑a pus un sac pe trup și a postit. Se culcaînfășuratînacestsac și mergea încet.

28 Atunci CuvântulDomnuluii‑a vorbit lui Ilie tișbitul, zicând:

29 „Ai văzut cum s‑a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s‑a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea peste familia lui în timpul vieții sale, ci în timpul vieții fiului său.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1KI/21-ee67253f47008fe9d1242fafba99bb1a.mp3?version_id=126—

Micaia profețește împotriva lui Ahab

1 Timp de trei ani, n‑a mai fost niciun război între Aram și Israel.

2 După trei ani, Iehoșafat, regele lui Iuda, a coborât la regele lui Israel.

3 Regele lui Israel le spusese slujitorilor săi: „Știți că Ramotul Ghiladului este al nostru, iar noi nu facem nimic ca să‑l luăm din mâna regelui Aramului!“

4 El l‑a întrebat pe Iehoșafat:

– Vrei să mergi cu mine la război împotriva Ramotului Ghiladului?

Iehoșafat i‑a zis regelui lui Israel:

– Eu și cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău și caii mei ca ai tăi.

5 Însă Iehoșafat i‑a zis regelui lui Israel:

– Întreabă, te rog, mai întâi CuvântulDomnului.

6 Regele lui Israel i‑a adunat pe profeți, aproape patru sute de bărbați, și i‑a întrebat:

– Să merg la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunț?

Ei au răspuns:

– Suie‑te! Stăpânul îl va da în mâna regelui.

7 Dar Iehoșafat a zis:

– Nu mai este aici niciun alt profet alDomnului, ca să‑l putem întreba?

8 Regele lui Israel i‑a răspuns lui Iehoșafat:

– Mai este un bărbat prin care putem să‑L întrebăm peDomnul, dar îl urăsc, pentru că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai rău: este Micaia, fiul lui Imla.

Iehoșafat a zis:

– Să nu vorbească regele așa.

9 Atunci regele lui Israel a chemat un demnitarși a zis:

– Cheamă‑l repede pe Micaia, fiul lui Imla!

10 Regele lui Israel și Iehoșafat, regele lui Iuda, îmbrăcați în hainele regale, ședeau pe câte un tron în aria de treierat de la intrarea porții Samariei, și toți profeții profețeau înaintea lor.

11 Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și spunea: „Așa vorbeșteDomnul: «Cu acestea îi vei străpunge pe aramei până îi vei mistui!»“

12 Și toți profeții profețeau la fel, zicând: „Suie‑te la Ramotul Ghiladului și învinge!Domnulîl va da în mâna regelui.“

13 Mesagerul care s‑a dus să‑l cheme pe Micaia i‑a spus acestuia:

– Iată, cuvintele profeților aduc regelui un singur mesaj de bine. Să fie și cuvântul tău, te rog, ca al fiecăruia dintre ei și să vorbești de bine!

14 Micaia i‑a răspuns:

– Viu esteDomnulcă voi vorbi ceea ce‑mi va spuneDomnul.

15 Când a ajuns la rege, acesta l‑a întrebat:

– Micaia, să mergem la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunțăm?

El i‑a răspuns:

– Suie‑te și învinge!Domnulîl va da în mâna regelui.

16 Regele i‑a zis:

– De câte ori trebuie să te pun să juri că nu‑mi vei spune decât adevărul în NumeleDomnului?

17 Atunci el a zis:

– Am văzut tot Israelul risipit pe munți ca niște oi care n‑au păstor, iarDomnula zis: „Acestea nu au stăpân. Să se întoarcă fiecare în pace acasă.“

18 Regele lui Israel i‑a zis lui Iehoșafat:

– Nu ți‑am spus că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai de rău?

19 Micaiaa zis:

– Ascultă deci CuvântulDomnului! L‑am văzut peDomnulșezând pe tronul Său și toată oștirea cerurilor am văzut‑o stând în picioare lângă El, la dreapta și la stânga Lui.

20 ȘiDomnula întrebat: „Cine‑l va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramotul Ghiladului și să piară acolo?“ Unul a răspuns într‑un fel, altul a răspuns în alt fel.

21 Apoi a venit un duh, s‑a înfățișat înainteaDomnuluiși I‑a zis: „Eu îl voi amăgi.“ „Cum?“ l‑a întrebatDomnul.

22 „Voi ieși, a răspuns el, și voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeților lui.“ ȘiDomnuli‑a zis: „Îl vei amăgi și vei reuși! Du‑te și fă așa!“

23 Și acum, iată,Domnula pus un duh de minciună în gura tuturor acestor profeți ai tăi.Domnula rostit nenorocirea împotriva ta.

24 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s‑a apropiat, l‑a lovit pe Micaia peste obraz și i‑a zis:

– Pe unde a ieșit DuhulDomnuluide la mine ca să‑ți vorbească?

25 Micaia a răspuns:

– Iată, vei vedea în ziua în care vei fugi dintr‑o odaie în alta ca să te ascunzi!

26 După aceea, regele lui Israel a zis:

– Ia‑l pe Micaia, du‑l înapoi la Amon, conducătorul cetății, și la Ioaș, fiul regelui,

27 și spune‑le: „Așa vorbește regele: «Puneți‑l pe acest om în temniță și hrăniți‑l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!»“

28 Dar Micaia a zis:

– Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nuDomnula vorbit prin mine.

Apoi a zis:

– Să auziți, toate popoarele!

Moartea lui Ahab

29 Regele lui Israel împreună cu Iehoșafat, regele lui Iuda, s‑au suit la Ramotul Ghiladului.

30 Regele lui Israel i‑a zis lui Iehoșafat: „Eu mă voi deghiza și voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu însă îmbracă‑te cu hainele tale regale!“ Regele lui Israel s‑a deghizat și, îmbrăcat astfel, a intrat în luptă.

31 Regele Aramului le poruncise celor treizeci și două de căpetenii ale carelor sale, zicând: „Să nu vă luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel!“

32 Când căpeteniile carelor l‑au văzut pe Iehoșafat, și‑au zis: „Cu siguranță acesta este regele lui Israel!“ Și s‑au întors spre el ca să‑l atace, dar Iehoșafat a strigatdupă ajutor.

33 Căpeteniile carelor, văzând că nu este el regele lui Israel, s‑au întors de la el.

34 După aceea un arcaș a tras cu arcul la întâmplare și l‑a lovit pe regele lui Israel între armură și zale. Regele i‑a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce‑ți mâna și scoate‑mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“

35 Lupta s‑a întețit în ziua aceea. Regele a rămas în picioare în car, împotriva arameilor, dar seara a murit. Sângele din rană i‑a curs în interiorul carului.

36 Când a apus soarele, s‑a strigat în tabără: „Fiecare să plece în cetatea lui! Fiecare să plece în țara lui!“

37 Astfel, regele a murit și a fost dus la Samaria, unde l‑au înmormântat.

38 Când au spălat carul într‑un iaz din Samaria, câinii i‑au lins sângele, iar prostituatele s‑au scăldat acolo, potrivit cuvântului pe care‑l spuseseDomnul.

39 Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, palatul de fildeș pe care l‑a construit și toate cetățile pe care le‑a zidit, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?

40 Ahab a adormit alături de părinții săi, iar în locul său a domnit fiul său Ahazia.

Domnia lui Iehoșafat peste Iuda

41 Iehoșafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, regele lui Israel.

42 Iehoșafat avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și cinci de ani. Mama lui se numea Azuba și era fiica lui Șilhi.

43 El a umblat în toate căile tatălui său, Asa, și nu s‑a abătut de la ele, făcând ce este drept în ochiiDomnului. Totuși, înălțimile nu au fost îndepărtate, poporul încă aducând jertfe și tămâie pe înălțimi.

44 De asemenea, Iehoșafat a trăit în pace cu regele lui Israel.

45 Celelalte fapte ale lui Iehoșafat, puterea pe care a arătat‑o și războaiele pe care le‑a purtat, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?

46 El i‑a nimicit pe bărbații care se prostituauși care rămăseseră în țară din zilele lui Asa, tatăl său.

47 În Edom nu era rege. În locul regelui era un guvernator.

48 Iehoșafat a făcut niște corăbii de Tarșiș, care să meargă la Ofir după aur, dar n‑au mai plecat, pentru că au fost sfărâmate la Ețion-Gheber.

49 Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, i‑a zis lui Iehoșafat: „Să meargă slujitorii mei împreună cu slujitorii tăi cu corăbiile!“ Dar Iehoșafat nu a vrut.

50 Iehoșafat a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat alături de părinții săi, în cetatea tatălui său David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram.

Domnia lui Ahazia peste Israel

51 Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în al șaptesprezecelea an al lui Iehoșafat, regele lui Iuda, și a domnit timp de doi ani peste Israel.

52 El a făcut ce este rău în ochiiDomnuluiși a umblat pe calea tatălui său, pe calea mamei sale și pe calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască.

53 El i‑a slujit luiBaal, i s‑a închinat și l‑a provocat astfel la mânie peDomnul, Dumnezeul lui Israel, așa cum făcuse și tatăl său.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1KI/22-20a5bf01c7301d2e36adc798c9269ab1.mp3?version_id=126—

Judecata Domnului asupra lui Ahazia

1 După moartea lui Ahab, Moab s‑a răsculat împotriva lui Israel.

2 S‑a întâmplat că Ahazia a căzut prin grilajul odăii lui de sus, din palatul Samariei, și a zăcut la pat. Atunci a trimis niște mesageri, zicându‑le: „Duceți‑vă și întrebați‑l peBaal-Zebub, zeul Ekronului, dacă mă voi vindeca de boala aceasta.“

3 Dar un îngeralDomnuluii‑a zis lui Ilietișbitul: „Ridică‑te, du‑te să‑i întâlnești pe mesagerii regelui Samariei și spune‑le: «Oare nu este Dumnezeu în Israel, de mergeți să‑l întrebați peBaal-Zebub, zeul Ekronului?

4 De aceea așa vorbeșteDomnul: ‘Nu vei coborî din patul în care te‑ai urcat, ci vei muri sigur!’»“ Apoi Ilie a plecat.

5 Când mesagerii s‑au întors la rege, el i‑a întrebat:

– De ce v‑ați întors?

6 Ei i‑au răspuns:

– Un om s‑a suit să ne întâlnească și ne‑a zis: „Duceți‑vă! Întoarceți‑vă la regele care v‑a trimis și spuneți‑i: «Așa vorbeșteDomnul: ‘Oare nu este Dumnezeu în Israel, de ai trimis să‑l întrebe peBaal-Zebub, zeul Ekronului? De aceea nu vei coborî din patul în care te‑ai urcat, ci vei muri sigur!’»“

7 El i‑a întrebat:

– Cum arăta bărbatul care s‑a suit să vă întâlnească și v‑a spus aceste cuvinte?

8 Ei i‑au răspuns:

– Era un om îmbrăcat cu o manta de păr și încins la mijloc cu o curea de piele.

El a zis:

– Este Ilie tișbitul.

9 Atunci a trimis la el o căpetenie peste cincizecide oameni, împreună cu cei cincizecide oameniai acestuia.

Căpetenias‑a suit la Ilie, care stătea pe vârful unui deal, și i‑a zis:

– Omule al lui Dumnezeu, regele spune: „Coboară!“

10 Dar Ilie a răspuns și i‑a zis căpeteniei celor cincizeci:

– Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din ceruri și să te mistuie pe tine și pe cei cincizecide oameniai tăi.

Atunci a coborât foc din ceruri și i‑a mistuit pe el și pe cei cincizecide oamenicare erau cu el.

11 Apoiregelea trimis o altă căpetenie peste cincizecide oameni, împreună cu cei cincizecide oameniai acestuia.

Căpeteniai‑a zis:

– Omule al lui Dumnezeu, așa vorbește regele: „Coboară repede!“

12 Dar Ilie a răspuns și le‑a zis:

– Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din ceruri și să te mistuie pe tine și pe cei cincizecide oameniai tăi.

Atunci a coborât focul lui Dumnezeu din ceruri și i‑a mistuit pe el și pe cei cincizecide oamenicare erau cu el.

13 Regelea trimis o a treia căpetenie peste cincizecide oameni, împreună cu cei cincizecide oameniai acestuia. Această a treia căpetenie s‑a suit, iar când a ajuns, s‑a plecat pe genunchi înaintea lui Ilie și a căutat bunăvoința lui, zicându‑i: „Omule al lui Dumnezeu, te rog, pune preț pe viața mea și pe viața acestor cincizeci de robi ai tăi!

14 Iată că a coborât foc din ceruri și a mistuit primele două căpetenii peste cincizeci și cei cincizecide oameniai lor. Acum deci, pune preț pe viața mea!“

15 Atunci îngerulDomnuluii‑a zis lui Ilie: „Coboară cu el și nu te teme de el!“Ilies‑a ridicat și a coborât împreună cu el la rege.

16 El i‑a zis regelui: „Așa vorbeșteDomnul: «Nu este în Israel Dumnezeu al Cărui cuvânt să‑L poți întreba, de trimiți mesageri să‑l întrebe peBaal-Zebub, zeul Ekronului? Pentru că ai făcut aceasta, nu vei coborî din patul în care te‑ai urcat, ci vei muri cu siguranță!»“

17 Ahazia a murit potrivit CuvântuluiDomnuluipe care l‑a rostit Ilie. Pentru că nu avea niciun fiu, în locul lui a devenit rege Ioram. Era al doilea an al lui Iehoram, fiul lui Iehoșafat, regele lui Iuda.

18 Celelalte fapte pe care le‑a făcut Ahazia, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2KI/1-9f910fe0d1c0973ce6ae886986fdf804.mp3?version_id=126—

Înălțarea lui Ilie la cer

1 Când a vrutDomnulsă‑l ridice pe Ilie la ceruri într‑un vârtej de vânt, Ilie și Eliseiieșeau împreună din Ghilgal.

2 Ilie i‑a zis lui Elisei:

– Rămâi aici, te rog, pentru căDomnulmă trimite până la Betel.

Elisei a răspuns:

– Viu esteDomnulși viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.

Așa că au coborâtîmpreunăla Betel.

3 Fiii profeților, care erau la Betel, l‑au întâmpinat pe Elisei și i‑au zis:

– Știi căDomnulîl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?

El a răspuns:

– Da, știu, dar tăceți!

4 Apoi Ilie i‑a zis lui Elisei:

– Rămâi aici, te rog, pentru căDomnulmă trimite la Ierihon.

El a răspuns:

– Viu esteDomnulși viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.

Așa că s‑au dus la Ierihon.

5 Fiii profeților care erau la Ierihon l‑au întâmpinat pe Elisei și i‑au zis:

– Știi căDomnulîl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?

–Da, știu, a răspuns el, dar tăceți!

6 Apoi Ilie i‑a zis:

– Rămâi aici, te rog, pentru căDomnulmă trimite la Iordan.

Elisei i‑a răspuns:

– Viu esteDomnulși viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.

Așa că au plecat împreună.

7 Cincizeci de bărbați dintre profeți au venit și s‑au oprit la o anumită distanță înaintea lor. Amândoi stăteau pe malul Iordanului.

8 Atunci Ilie și‑a luat mantaua, a făcut‑o sul și a lovit cu ea apele, iar apele s‑au despărțit într‑o parte și într-alta și au trecut amândoi pe uscat.

9 După ce au trecut, Ilie i‑a zis lui Elisei:

– Spune‑mi ce pot să fac pentru tine înainte de a fi luat de la tine.

Elisei i‑a zis:

– Te rog, aș vrea să‑mi revină o dublă măsură din duhul tău.

10 Ilie i‑a răspuns:

– Ai cerut un lucru greu, însă dacă mă vei vedea când voi fi luat de lângă tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa.

11 Și în timp ce mergeau și vorbeau unul cu altul, iată că un car de foc și niște cai de foc i‑au despărțit pe unul de celălalt și Ilie s‑a înălțat la ceruri într‑un vârtej de vânt.

12 Elisei privea și striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel și călăreții lui!“ După ce nu l‑a mai văzut, Elisei și‑a luat hainele și le‑a rupt în două.

13 Apoi a ridicat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, s‑a întors și a stat pe malul Iordanului.

14 După ce a luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele și a zis: „Unde esteDomnul, Dumnezeul lui Ilie?“ Și de îndată ce a lovit apele, ele s‑au despărțit într‑o parte și într-alta, și Elisei a trecutdincolo.

15 Când au văzutlucrul acesta, fiii profeților care erau în fața Ierihonului au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei!“ Ei au venit să‑l întâlnească și s‑au plecat până la pământ înaintea lui.

16 Ei i‑au zis:

– Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoși. Îngăduie‑le, te rugăm, să‑l caute pe stăpânul tău. Poate că DuhulDomnuluil‑a dus și l‑a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.

El le‑a răspuns:

– Să nu‑i trimiteți.

17 Însă ei au insistat până când acesta, stânjenit, a zis:

– Trimiteți‑i!

I‑au trimis deci pe cei cincizeci de oameni care l‑au căutat timp de trei zile fără să‑l găsească.

18 Când s‑au întors la Elisei, acesta era în Ierihon.

El le‑a zis:

– Nu v‑am spus să nu vă duceți?

Vindecarea apelor de la Ierihon

19 După aceea, bărbații din cetate i‑au zis lui Elisei:

– Domnul meu, după cum vezi, așezarea cetății este bună, dar iată că apele sunt rele și pământul este sterp.

El le‑a zis:

20 – Aduceți‑mi un vas nou și puneți sare în el.

Și ei i‑au adus.

21 ApoiEliseis‑a dus la izvorul apelor, a aruncat în el sare și a zis: „Așa vorbeșteDomnul: «Vindec aceste ape și niciodată nu vor mai cauza moartea, nici nu vor mai face pământul sterp!»“

22 Și apele au rămas vindecate până în ziua aceasta, potrivit cuvântului rostit de Elisei.

Pedepsirea tinerilor batjocoritori

23 De acolo,Eliseis‑a suit la Betel. În timp ce mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate și și‑au bătut joc de el, strigându‑i: „Suie‑te, pleșuvule! Suie‑te, pleșuvule!“

24 El s‑a uitat în spate, i‑a văzut și i‑a blestemat în NumeleDomnului. Atunci au ieșit din pădure două ursoaice și au sfâșiat patruzeci și doi dintre acești copii.

25 De acolo, Elisei s‑a dus la muntele Carmel, iar după aceea s‑a întors în Samaria.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2KI/2-5058d5a09681b23c5123b21d3f6d0310.mp3?version_id=126—

Campania lui Ioram împotriva moabiților

1 Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel, în Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iehoșafat, regele lui Iuda, și a domnit timp de doisprezece ani.

2 El a făcut ce este rău în ochiiDomnului, totuși nu cum făcuse tatăl său și mama sa, căci a îndepărtat stâlpul sacru al luiBaal, pe care‑l făcuse tatăl său.

3 El însă a săvârșit păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască, și nu s‑a depărtat de ele.

4 Meșa, regele Moabului, era crescător de oi și era nevoit să dea regelui lui Israel o sută de mii de miei și o sută de mii de berbeci cu tot cu lâna lor.

5 Însă, după moartea lui Ahab, regele Moabului s‑a răsculat împotriva regelui lui Israel.

6 Regele Ioram a ieșit atunci din Samaria și a numărat întregul Israel.

7 El a plecat și a trimis la Iehoșafat, regele lui Iuda, să‑i spună:

– Regele Moabului s‑a răsculat împotriva mea. Vii cu mine la luptă împotriva Moabului?

Acesta a răspuns:

– Mă voi sui! Eu și cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău și caii mei ca ai tăi.

8 Apoi a întrebat:

– Pe care drum să ne suim?

Iorama răspuns:

– Pe drumul prin pustia Edomului.

9 Regele lui Israel, regele lui Iuda și regele Edomului au plecat. Dar după ce au înaintat, ocolind timp de șapte zile, n‑a mai fost apă pentru tabără și pentru animalele care mergeau alături de ei.

10 Atunci regele lui Israel a zis:

– Ah,Domnuli‑a chemat pe acești trei regi ca să‑i dea în mâinile Moabului?

11 Dar Iehoșafat a zis:

– Nu este aici niciun profet alDomnuluiprin care să‑L întrebăm peDomnul?

Atunci unul dintre slujitorii regelui lui Israel a răspuns:

– Este aici Elisei, fiul lui Șafat, care obișnuia să toarne apă pe mâinile lui Ilie.

12 Iehoșafat a zis:

– CuvântulDomnuluieste cu el!

Atunci regele lui Israel, Iehoșafat și regele Edomului au coborât la el.

13 Elisei i‑a zis regelui lui Israel:

– Ce am eu de‑a face cu tine? Du‑te la profeții tatălui tău și la profeții mamei tale!

Regele lui Israel i‑a răspuns:

– Nu, căciDomnula chemat pe acești trei regi ca să‑i dea în mâinile Moabului.

14 Elisei a zis:

– Viu esteDomnulOștirilor, înaintea Căruia stau, că, dacă nu l‑aș avea în vedere pe Iehoșafat, regele lui Iuda, nici nu m‑aș uita la tine, și nici nu te‑aș vedea.

15 Acum, aduceți‑mi un cântăreț cu o harfă.

În timp ce cântărețul cânta, mânaDomnuluia fost peste Elisei,

16 și el a zis: „Așa vorbeșteDomnul: «Faceți în acest uedgroapă lângă groapă,

17 pentru că – așa vorbeșteDomnul– deși nu veți vedea vânt sau ploaie, uedul acela se va umple cu apă și veți bea atât voi, cât și vitele și animalele voastre.

18 Însă acesta este un lucru mărunt în ochiiDomnului. El îl va da și pe Moab în mâinile voastre.

19 Veți cuceri toate cetățile întărite și toate cetățile alese, veți tăia fiecare copac bun, veți astupa izvoarele de apă și veți distruge cu pietre fiecare ogor bun.»“

20 În dimineața următoare, în timp ce se aducea darul de mâncare, iată că a venit apă de pe drumul dinspre Edom, și pământul s‑a umplut de apă.

21 Atunci toți moabiții, când au auzit că regii au pornit la luptă împotriva lor, i‑au chemat pe toți aceia care erau în stare să poarte armele,tineri și bătrâni, și au stat la hotar.

22 Când s‑au sculat dis‑de‑dimineață, soarele strălucea deasupra apelor și moabiții au văzut în fața lor apele roșii ca sângele.

23 „Acesta este sânge!“ au zis ei. „Regii s‑au luptat între ei și s‑au omorât unii pe alții! Acum, la pradă, Moab!“

24 Dar când au intrat în tabăra lui Israel, israeliții s‑au ridicat și i‑au lovit pe moabiți până când aceștia au fugit dinaintea lor. Apoi au pătruns în țară și au învins Moabul.

25 Le‑au cucerit cetățile, au aruncat fiecare pietre în orice ogor bun, umplându‑le astfel cu pietre, au astupat toate izvoarele de apă și au tăiat toți copacii buni. Mai rămăseseră doar zidurilecetățiiChir-Hareset, însă prăștiașii au înconjurat‑o și au cucerit‑o.

26 Când regele Moabului a văzut că a fost învins în luptă, a luat cu el șapte sute de oameni care luptau cu sabia, cu gând să‑și croiascădrumpână la regele Edomului, dar n‑au putut.

27 Atunci l‑a luat pe întâiul său născut, care urma să fie rege în locul lui, și l‑a adus ca ardere‑de‑tot pe zidul cetății. Era mare mânie împotriva lui Israel. Ei s‑au retras de laregele Moabuluiși s‑au întors în țară.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2KI/3-a9ab797e478e32a9b2a5645bf80bd84e.mp3?version_id=126—

Înmulțirea uleiului văduvei

1 O femeie dintre soțiile fiilor profeților i s‑a plâns lui Elisei, zicând:

– Slujitorul tău, soțul meu, a murit și tu știi că slujitorul tău se temea deDomnul. Creditorul vineacumsă‑i ia pe cei doi copii ai mei și să‑i facă robii lui.

2 Elisei a întrebat‑o:

– Ce aș putea face pentru tine? Spune‑mi ce ai în casa ta?

Ea a răspuns:

– Roaba ta nu mai are nimic în casă, decât un vas cu ulei.

3 Elisei a zis:

– Du‑te și cere vase de la toți vecinii tăi. Cere vase goale, și să nu fie puține.

4 Când te vei întoarce, încuie ușa după tine și după fiii tăi. Apoi toarnă ulei în fiecare din aceste vase și, când vor fi pline, pune‑le deoparte.

5 Atunci a plecat și a încuiat ușa după ea și după fiii săi. Ei apropiau vasele și ea turna ulei în ele.

6 Când vasele au fost pline, ea i‑a zis fiului său:

– Mai adu‑mi un vas.

El i‑a răspuns:

– Nu mai este niciunul.

Atunci uleiul a încetatsă mai curgă.

7 După aceea s‑a dus și i‑a spus omului lui Dumnezeulucrul acesta. El i‑a zis: „Du‑te, vinde uleiul și plătește‑ți datoria, iar cu ce va rămâne vei putea trăi tu și fiii tăi.“

Învierea fiului șunamitei

8 Într‑o zi, Elisei trecea prin Șunem. Acolo era o femeie bogată care a stăruit ca el să mănânce la ea. Și ori de câte ori trecea pe acolo,Eliseise oprea la ea ca să mănânce.

9 Ea i‑a zis soțului ei: „Iată, știu că omul acesta, care trece adesea pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu.

10 Să facem, te rog, pe acoperiș o mică odaie cu pereți și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, pentru ca oricând va veni la noi, să poată sta acolo.“

11 Într‑o zi, când Elisei s‑a întors, a intrat în odaia de sus și s‑a culcat acolo.

12 Apoi i‑a zis slujitorului său, Ghehazi: „Cheam‑o pe șunamita aceasta!“ Ghehazi a chemat‑o și ea a stat înaintea lui.

13 Eliseii‑a zis luiGhehazi: „Spune‑i, te rog: «Iată că tu te‑ai deranjat făcând toate aceste lucruri pentru noi. Cu ce am putea să‑ți răsplătim? Să vorbim pentru tine regelui sau conducătorului oștirii?»“ Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.“

14 Elisei a zis:

– Ce putem face pentru ea?

Ghehazi a răspuns:

– Ei bine, ea nu are niciun fiu, iar soțul ei este bătrân.

15 Elisei a zis:

– Cheam‑o!

El a chemat‑o, iar ea s‑a oprit în prag.

16 Elisei a zis:

– La anul, pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu.

Ea a zis:

– Nu, stăpânul meu! Să n‑o minți pe roaba ta, omule al lui Dumnezeu!

17 Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, așa cum i‑a zis Elisei.

18 Și copilul s‑a făcut mare. Într‑o zi, când se dusese la tatăl său, la secerători,

19 copiluli‑a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“ Atunci tatăl i‑a zis unui slujitor: „Du‑l la mama lui!“

20 Acesta l‑a ridicat și l‑a dus la mama lui.Copilula stat pe genunchii ei până la amiază, și apoi a murit.

21 Atunci ea s‑a suit și l‑a culcat pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis ușa după ea și a ieșit.

22 L‑a chemat pe soțul său și i‑a zis:

– Trimite‑mi, te rog, pe unul din slujitori și o măgăriță ca să mă duc repede până la omul lui Dumnezeu și să mă întorc.

23 Dar el a întrebat‑o:

– De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, și nici Sabat.

Ea a răspuns:

–Fii pepace!

24 Și după ce a înșeuat măgărița, a zis slujitorului ei: „Mână și pleacă! Să nu te oprești pentru mine decât atunci când îți voi spune!“

25 Ea a plecat și a ajuns la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Când a văzut‑o de la depărtare, omul lui Dumnezeu i‑a zis slujitorului său, Ghehazi: „Iată! Aceasta‑i șunamita!

26 Acum, aleargă, te rog, ca s‑o întâmpini și întreab‑o dacă toate sunt bune cu ea, cu soțul ei și cu copilul ei.“ Ea i‑a răspuns: „Totul este bine!“

27 După ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i‑a îmbrățișat picioarele. Atunci Ghehazi s‑a apropiat ca s‑o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i‑a zis: „Las‑o, căci sufletul îi este amărât.Domnulmi‑a ascuns lucrul acesta și nu mi‑a spus.“

28 Ea a zis: „Am cerut eu oare un fiu stăpânului meu? Nu ți‑am spus eu să nu mă amăgești?“

29 Elisei i‑a zis lui Ghehazi: „Încinge‑ți coapsele, ia toiagul meu în mână și fugi. Dacă te vei întâlni cu cineva să nu‑l saluți și, dacă te va saluta cineva, să nu‑i răspunzi. Să așezi toiagul meu pe fața băiatului.“

30 Dar mama băiatului a zis: „Viu esteDomnulși viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“ El s‑a ridicat și a urmat‑o.

31 Ghehazi s‑a dus înainte, a așezat toiagul pe fața băiatului, dar el n‑a scos niciun sunet și n‑a dat niciun semn de viață. Apoi Ghehazi s‑a întors să‑l întâlnească pe Elisei și i‑a zis: „Băiatul nu s‑a trezit.“

32 Când a ajuns Elisei în casă, iată că băiatul era mort, culcat pe patul lui.

33 Eliseia intrat, a închis ușa după ei amândoi și s‑a rugatDomnului.

34 Apoi a urcatîn camera de susși s‑a culcat peste copil, punându‑și gura lui pe gura acestuia, ochii lui pe ochii acestuia și mâinile lui pe mâinile acestuia. S‑a întins peste el, și trupul copilului s‑a încălzit.

35 Eliseis‑a întors și s‑a plimbat prin casă, încoace și încolo, apoi a urcat din nou și s‑a întins pestecopil. Atunci băiatul a strănutat de șapte ori și și‑a deschis ochii.

36 Eliseil‑a chemat pe Ghehazi și i‑a zis: „Cheam‑o pe șunamită!“ Și el a chemat‑o. Când a ajuns la el,Eliseii‑a zis: „Ridică‑ți fiul!“

37 Ea a intrat și a căzut la picioarele lui, plecându‑se până la pământ. Apoi și‑a ridicat fiul și a ieșit.

Dregerea mâncării otrăvite

38 Elisei s‑a întors la Ghilgal. În țară era foamete. În timp ce fiii profeților ședeau în fața lui, el i‑a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe ciorbă pentru profeți“.

39 Unul din ei a ieșit în câmp pentru a aduna ierburi și a găsit o viță sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici, până și‑a umplut poala. Când s‑a întors, i‑a tăiat și i‑a pus în oala cu ciorbă, căci nu știa ce sunt.

40 Apoi au dat oamenilor să le mănânce.

Dar când au început să mănânce din ciorbă, au strigat și au zis:

– Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!

Și n‑au putut să mănânce din ea.

41 Elisei a zis:

– Aduceți făină.

El a aruncat făină în oală și a zis:

– Turnațiciorbăpentru oameni ca să mănânce.

Și n‑a mai fost nimic otrăvitor în oală.

Înmulțirea pâinii

42 A venit un om din Baal-Șalișa, aducând omului lui Dumnezeu douăzeci de pâini de orz, din cele dintâi roade și spice proaspete într‑un sac. Elisei a zis:

– Dă‑le oamenilor să mănânce.

43 Dar slujitorul său a zis:

– Cum pot să împart acestea la o sută de oameni?

Elisei a zis:

– Dă‑le oamenilor să mănânce, căci așa vorbeșteDomnul: „Vor mânca și va mai și rămâne!“

44 Atunci le‑a puspâineînainte, iar ei au mâncat și le‑a mai și rămas, după CuvântulDomnului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2KI/4-51afb5edd13c71849f4bc173c36a6851.mp3?version_id=126—

Vindecarea lui Naaman

1 Naaman era conducătorul oștirii regelui Aramului. El era un om important pentru stăpânul său și totodată foarte respectat, pentru că prin el dăduseDomnulvictorie lui Aram. Însă omul acesta, care ajunsese un războinic viteaz, era lepros.

2 Arameii ieșiserăla luptăîn cete și luaseră captivă o tânără din țara lui Israel. Ea era în slujba soției lui Naaman.

3 Ea a zis stăpânei sale: „O, dacă stăpânul meu ar merge la profetul din Samaria, atunci el l‑ar vindeca de lepra lui.“

4 Naamans‑a dus la stăpânul său și i‑a făcut cunoscut tot ce i‑a spus tânăra care era din țara lui Israel.

5 Și regele Aramului i‑a zis: „Du‑te, căci voi trimite o scrisoare regelui lui Israel!“ Naaman a plecat luând cu el zece talanțide argint, șase mii deșechelide aur și zece rânduri de haine.

6 El i‑a înmânat regelui lui Israel scrisoarea care spunea astfel: „Când scrisoarea aceasta îți va fi înmânatăvei ștică l‑am trimis la tine pe slujitorul meu, Naaman, să‑l vindeci de lepra lui.“

7 După ce a citit scrisoarea, regele lui Israel și‑a sfâșiat hainele și a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să omor și să înviez? De ce‑mi spune să vindec un om de lepra lui? Să știți dar și să înțelegeți că el caută motiv de ceartă cu mine.“

8 Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel și‑a sfâșiat hainele, a trimis să spună regelui: „De ce ți‑ai sfâșiat hainele? Trimite‑l la mine și va ști că există un profet în Israel!“

9 Naaman a venit cualaiulsău de cai și care și s‑a oprit la poarta casei lui Elisei.

10 Elisei i‑a trimis un mesager, zicând: „Du‑te și spală‑te în Iordan de șapte ori, iar carnea ți se va vindeca și vei fi curat.“

11 Dar Naaman s‑a mâniat și a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieși la mine, se va opri înaintea mea și va chema NumeleDomnului, Dumnezeul lui, iar pe urmă își va îndrepta mâna spre loculrăniiși mă va vindeca de lepră.

12 Nu sunt oare Abana și Parpar, râurile Damascului, mai bune decât toate apele Israelului? Nu puteam să mă spăl în ele și să fiu curat?“ Apoi s‑a întors și a plecat plin de mânie.

13 Dar slujitorii lui s‑au apropiat de el și i‑au zis: „Părinte, dacă profetul ți‑ar fi spus să faci un lucru greu, nu l‑ai fi făcut? Cu atât mai mult acum, când ți‑a spus să te speli ca să fii curat!“

14 Atunci a coborât și s‑a cufundat de șapte ori în Iordan, așa cum i‑a spus omul lui Dumnezeu, iar carnea lui s‑a făcut precum carnea unui copilaș. Și astfel, el s‑a curățit.

15 Apoi Naaman împreună cu toți însoțitorii lui s‑au întors la omul lui Dumnezeu.

Când a ajuns, s‑a oprit înaintea lui și i‑a zis:

– Iată, acum știu că nu este alt Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Primește, te rog, un dar din partea robului tău.

16 Dar Elisei i‑a răspuns:

– Viu esteDomnul, înaintea Căruia stau, că nu voi lua nimic.

Și cu toate că Naaman a insistat să ia, Elisei a refuzat.

17 – Dacă nuvrei, a zis Naaman, dă voie, te rog, robului tău să încarce pământ, atât cât pot duce doi catâri, pentru că de‑acum înainte robul tău nu va mai aduce arderi‑de‑tot sau jertfe altor dumnezei, ci numaiDomnului.

18 Iată totuși ce‑L rogpeDomnulsă‑i ierte robului tău: când stăpânul meu intră în templul luiRimonsă se închine acolo, sprijinindu‑se de brațul meu, mă închin și eu în templul luiRimon. Să‑l ierte deciDomnulpe robul tău când mă voi închina în templul luiRimon.

19 Elisei i‑a răspuns:

– Du‑te în pace.

După ce Naaman a plecat de la el și a străbătut o anumită distanță,

20 Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, și‑a zis: „Stăpânul meu l‑a refuzat pe Naaman, arameul acesta, și n‑a luat de la el ceea ce i‑a adus. Viu esteDomnulcă voi alerga și voi lua ceva de la el.“

21 Astfel, Ghehazi s‑a dus după Naaman.

Când l‑a văzut Naaman alergând după el, a coborât din car ca să‑l întâmpine și i‑a zis:

– Totul este bine?

22 El a răspuns:

– Totul este bine. Stăpânul meu m‑a trimis însă să‑ți spun: „Doi tineri dintre fiii profeților au venit chiar acum la mine din muntele lui Efraim. Dă‑mi, te rog, pentru ei un talantde argint și două rânduri de haine.“

23 Naaman i‑a zis:

– Fă‑mi, te rog, pe plac și ia doi talanți.

Naaman a insistat și i‑a pus doi talanți de argint în doi saci, împreună cu două rânduri de haine. I‑a mai dat și doi slujitori care să‑l ajute cu povara.

24 Când a ajuns la deal, Ghehazi le‑a luat din mâinile lor și le‑a pus în casă. Apoi le‑a dat drumul oamenilor, iar ei au plecat.

25 După aceea s‑a dus și s‑a înfățișat înaintea stăpânului său, Elisei.

Elisei l‑a întrebat:

– De unde vii, Ghehazi?

El a răspuns:

– Slujitorul tău nu s‑a dus nicăieri.

26 Dar Elisei i‑a zis:

– Oare n‑a mers inima meacu tine, când omulacelas‑a întors din carul său și te‑a întâmpinat? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, turme, cirezi, robi și roabe?

27 Lepra lui Naaman se va lipi de tine și de sămânța ta pentru totdeauna!

Ghehazi a ieșit dinaintea lui Elisei lepros,albca zăpada.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2KI/5-bae1c0f15224e55153655640697a1330.mp3?version_id=126—

Securea plutitoare

1 Fiii profeților i‑au zis lui Elisei:

– Iată că locul unde ne întâlnim cu tine este prea strâmt pentru noi.

2 Lasă‑ne să mergem la Iordan, să luăm fiecare dintre noi câte un buștean și să facem acolo un loc unde să putem sta.

El a răspuns:

– Duceți‑vă!

3 Atunci unul din ei a zis:

– Fii bun, te rog, și vino cu slujitorii tăi.

El a răspuns:

– Voi merge!

4 Elisei s‑a dus cu ei. Au ajuns la Iordan și au început să taie copaci.

5 Dar s‑a întâmplat că, în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la secure a căzut în apă. Atunci a strigat:

– Ah, stăpâne, era împrumutat!

6 Atunci omul lui Dumnezeu l‑a întrebat:

– Unde a căzut?

Și după ce acesta i‑a arătat locul, Elisei a tăiat o bucată de lemn, l‑a aruncat acolo, iar fierul securii a început să plutească.

7 Apoi a zis:

– Ridică‑l!

El a întins mâna și l‑a luat.

Elisei și arameii

8 Regele Aramului era în război cu Israel. După ce s‑a sfătuit cu slujitorii săi, a zis: „Îmi voi așeza tabăra în locul cutare.“

9 Dar omul lui Dumnezeu a trimis să i se spună regelui lui Israel: „Ai grijă să nu treci prin locul acela, pentru că arameii au coborât acolo.“

10 Regele lui Israel a trimis niște oameni să cerceteze acel loc despre care îl avertizase omul lui Dumnezeu. Și a făcut aceasta nu o dată, și nici de două ori.

11 Inima regelui Aramului s‑a tulburat din cauza acestor lucruri, i‑a chemat pe slujitorii săi și le‑a zis:

– Nu‑mi spuneți care dintre noi este de partea regelui lui Israel?

12 Unul din slujitorii săi a răspuns:

– Nimeni, rege, stăpânul meu! Profetul Elisei însă, care este în Israel, îl înștiințează pe regele lui Israel de cuvintele pe care le rostești în odaia ta de dormit.

13 Regele a zis:

– Duceți‑vă și vedeți unde este, ca să trimit să‑l prindă.

Regele a fost înștiințat, spunându‑i‑se:

– Iată că este în Dotan.

14 Regelea trimis acolo cai, care și o armată puternică. Ei au ajuns noaptea și au înconjurat cetatea.

15 Slujitorul omului lui Dumnezeu s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a ieșit și iată că o armată înconjurase cetatea, cu cai și care.

Slujitorul i‑a zis:

– Ah, stăpâne, ce vom face?

16 Acesta a răspuns:

– Nu te teme, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulți decât cei ce sunt cu ei.

17 Apoi Elisei s‑a rugat, zicând: „O,Doamne, Te rog, deschide‑i ochii ca să poată vedea!“ ȘiDomnula deschis ochii slujitorului și el a putut să vadă muntele plin de cai și de care de foc în jurul lui Elisei.

18 În timp cearameiicoborau spre el, Elisei s‑a rugatDomnului, zicând: „Te rog, lovește‑i pe acești oameni cu orbire!“ ȘiDomnuli‑a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei.

19 Atunci Elisei le‑a zis: „Nu acesta este drumul și nu aceasta este cetatea. Urmați‑mă și vă voi duce la omul pe care îl căutați.“ Și el i‑a dus în Samaria.

20 După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“ ȘiDomnulle‑a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.

21 Când regele lui Israel i‑a văzut, l‑a întrebat pe Elisei:

– Să‑i ucid, părinte? Să‑i ucid?

22 El a răspuns:

– Nu‑i ucide! I‑ai ucide pe cei pe care‑i iei captivi cu sabia și cu arcul tău? Servește‑i cu pâine și cu apă ca să mănânce și să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor.

23 Atunci regele a dat un ospăț mare. După ce au mâncat și au băut, le‑a dat voie să plece, iar ei s‑au întors la stăpânul lor. Și trupele Aramului n‑au mai continuat să năvălească în țara lui Israel.

Foamete în Samaria asediată

24 După o vreme, Ben‑Hadad, regele Aramului, adunându‑și întreaga tabără, s‑a suit și a asediat Samaria.

25 Din cauza asediului, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzecide șechelide argint, iar un sfert de cabde găinaț de porumbel– cincișecheli.

26 În timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând:

– Ajută‑mă, o, rege, stăpânul meu!

27 Dar el i‑a zis:

– Dacă nu te ajutăDomnul, cu ce te‑aș putea ajuta eu? Cu ceea ce este în arie sau în teasc?

28 Apoi regele i‑a zis:

– Ce ți s‑a întâmplat?

Ea a răspuns:

– Această femeie mi‑a zis: „Dă‑l pe fiul tău ca să‑l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.“

29 Noi l‑am fiert pe fiul meu și l‑am mâncat.Iar în ziua următoare, când i‑am zis: „Dă‑l pe fiul tău ca să‑l mâncăm“, ea și‑a ascuns fiul.

30 Când a auzit regele cuvintele femeii, și‑a sfâșiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci oamenii s‑au uitat și au văzut că pe trup avea un sac.

31 El a zis: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă va mai rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe umerii lui!“

32 Elisei ședea în casă, iar bătrâniiședeau lângă el. Regele a trimis pe cineva înaintea sa, dar până să ajungă mesagerul, Elisei le‑a zis bătrânilor: „Vedeți că acest ucigaș trimite pe cineva să‑mi ia capul? Ascultați! Când va veni mesagerul, închideți ușa și țineți‑l la ușă. Nu se aude oare zgomotul pașilor stăpânului său în urma lui?“

33 În timp ce încă vorbea cu ei, iată că mesagerul a ajuns la el și a zis:

– Iată, acest dezastru vine de laDomnul. De ce să‑L mai aștept peDomnul?

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2KI/6-e404988c7641920ada0a959e551c751b.mp3?version_id=126—

1 Elisei a zis:

– Ascultați CuvântulDomnului! Așa vorbeșteDomnul: „Mâine, pe vremea aceasta, la poarta Samariei, o măsurăde făină aleasă se va vinde cu un șechelși două măsuride orz cu un șechel.“

2 Dar ofițerul pe brațul căruia se sprijinea regele i‑a răspuns omului lui Dumnezeu, zicând:

– Iată, nici dacă ar deschideDomnulstăvilarele cerului, nu s‑ar putea întâmpla un asemenea lucru.

Eliseia zis:

– Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca de acolo!

Asediul este ridicat

3 La intrarea porții erau patru leproșicare și‑au zis unul altuia: „De ce să stăm aici până vom muri?

4 Dacă ar fi să intrăm în cetate vom muri din cauza foametei din cetate. Dacă vom sta aici, de asemenea, vom muri. Veniți deci să ne predăm în tabăra arameilor. Dacă ne vor cruța vom trăi, iar dacă ne vor ucide vom muri.“

5 Astfel, în amurg, ei s‑au ridicat și s‑au dus în tabăra arameilor. Dar când au ajuns la intrarea în tabără, iată că nu mai era nimeni acolo,

6 pentru că Stăpânul făcuse ca arameii să audă zgomot de cai și de care, întocmai ca vuietul unei mari oștiri, și fiecare îi zisese fratelui său: „Iată, regele lui Israel i‑a plătit pe regii hitiților și pe regii egiptenilorca să vină împotriva noastră.“

7 Astfel, în amurg, ei s‑au ridicat și au fugit, părăsindu‑și corturile, caii și măgarii. Au lăsat tabăra așa cum era și au fugit ca să‑și scape viața.

8 Când au ajuns la marginea taberei, acești leproși au intrat într‑un cort, au mâncat și au băut, au luat de acolo argint, aur și haine și s‑au dus și le‑au ascuns. Apoi s‑au întors, au intrat într‑un alt cort, au luat și de acololucruriși s‑au dus și le‑au ascuns.

9 Atunci ei și‑au zis unul altuia: „Nu este bine ce facem! Ziua aceasta este o zi a veștilor bune. Dacă vom tăcea și vom aștepta până în zori, vom fi pedepsiți. Să mergem și să anunțăm la palat!“

10 Au venit deci, au chemat străjeriide la poartacetății și le‑au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor și iată că nu era nimeni acolo. Nu se auzea niciun glas de om, ci erau doar cai și măgari legați, iar corturile erau la locul lor.“

11 Atunci străjerii au strigat și au dat de știre la palat.

12 Regele s‑a trezit în toiul nopții și le‑a zis slujitorilor săi:

– Vă voi spune ce vor să ne facă arameii. Știind că suntem înfometați, au ieșit din tabără și s‑au ascuns în câmpie, zicând: „Când vor ieși din cetate, îi vom prinde vii și vom intra în cetate!“

13 Unul dintre slujitorii lui i‑a răspuns:

– Dă‑ne voie să luăm cinci cai din cei care au mai rămas în cetate. Dacă vor rămâne aici, li se va întâmpla același lucru care i se întâmplă acum întregii mulțimi a lui Israel, adică vor pieri așa cum piere toată mulțimea lui Israel. Să trimitem deci și să vedem ce s‑a întâmplat.

14 Au luat două care cu caii lor, și regele i‑a trimis pe urmele oștirii Aramului, zicând: „Duceți‑vă și vedeți ce s‑a întâmplat.“

15 Au mers pe urma lor până la Iordan și iată că tot drumul era plin cu haine și cu lucruri pe care le aruncaseră arameii în goana lor. Mesagerii s‑au întors și l‑au înștiințat pe rege.

16 Apoi poporul a ieșit și a jefuit tabăra arameilor. O măsură de făină aleasă a ajunssă se vândă cuun șechel, iar două măsuri de orz – cu un șechel, după CuvântulDomnului.

17 Regele l‑a pus responsabil cu paza porții pe ofițerul pe a cărui mână se sprijinea, dar acesta a murit călcat în picioare de poporul de la poartă, după cuvântul rostit de omul lui Dumnezeu când coborâse regele la el.

18 S‑a împlinit întocmai cum i‑a vorbit omul lui Dumnezeu regelui, când a zis: „Mâine, pe vremea aceasta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină aleasă cu un șechel și două măsuri de orz cu un șechel.“

19 Atunci ofițerul regelui îi spusese omului lui Dumnezeu: „Iată, nici dacă ar faceDomnulferestre în cer nu s‑ar putea întâmpla un asemenea lucru.“ Iar omul lui Dumnezeu îi răspunsese: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca de acolo.“

20 Și într-adevăr așa i s‑a și întâmplat. Poporul l‑a călcat în picioare la poartă și a murit.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2KI/7-d55009986003ffc0b06367ec7ac0cf92.mp3?version_id=126—