Author: admin

David, Nabal și Abigail

1 Samuel a murit. Tot Israelul s‑a adunat, l‑a jelit și apoi l‑au înmormântat acasă la el, în Rama. Atunci David s‑a ridicat și a coborât în pustia Paran.

2 În Maon se afla un om a cărui avere era în Carmel. Era un om foarte bogat: avea trei mii de oi și o mie de capre și tocmai se afla în Carmel pentru a‑și tunde oile.

3 Numele lui era Nabal, iar numele soției lui era Abigail. Femeia avea un bun discernământ și era frumoasă la chip, însă bărbatul era aspru și rău în faptele lui; el era calebit.

4 În timp ce era în pustie, David a auzit că Nabal își tunde oile

5 și a trimis zece tineri, zicându‑le: „Suiți‑vă la Carmel. Când ajungeți la Nabal să‑l salutați în numele meu,

6 zicându‑i: «Să trăiești în pace tu, familia ta și tot ce este al tău!

7 Am auzit că tunzioile. Păstorii tăi au fost împreună cu noi, iar noi nu i‑am jignit, și n‑au suferit nicio pierdere în toate zilele cât au fost în Carmel.

8 Întreabă‑ți slujitorii și îți vor spune. Fie ca tinerii să găsească bunăvoință înaintea tapentru că venim într‑o zi de bucurie. Acum dă‑le, te rugăm, robilor tăi și fiului tău David, ceea ce ai la îndemână.»“

9 Tinerii lui David au venit la Nabal și i‑au spus toate aceste cuvinte în numele lui David, după care au așteptat.

10 Nabal însă le‑a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David și cine este fiul lui Ișai? Astăzi sunt mulți robi care fug de la stăpânii lor.

11 Să iau oare pâinea mea, apa mea și carnea pe care am pregătit‑o pentru cei ce‑mi tundoileși s‑o dau unor oameni care sunt de nu știu unde?“

12 Tinerii lui David au făcut cale-ntoarsă și i‑au spus lui David toate aceste cuvinte.

13 Atunci David le‑a zis oamenilor săi: „Fiecare să‑și încingă sabia!“ Și fiecare și‑a încins sabia. David și‑a încins și el sabia și după el s‑au suit cam patru sute de bărbați, în timp ce două sute au rămas la bagaje.

14 Unul dintre slujitori i‑a spus lui Abigail, soția lui Nabal: „Iată, David a trimis mesageri din pustie pentru a‑l saluta pe stăpânul nostru, iar acesta s‑a răstit la ei.

15 Totuși, acești oameni au fost foarte buni cu noi. Nu ne‑au jignit și n‑am suferit nicio pierdere în toate zilele cât am mers cu ei, atunci când eram pe câmp.

16 Au fost un zid pentru noi atât ziua, cât și noaptea, în toate zilele cât am fost cu ei, păzind oile.

17 Acum, gândește‑te și vezi ce ai de făcut, pentru că răul este hotărât împotriva stăpânului nostru și împotriva întregii lui familii. El este atât de ticălos, încât nimeni nu poate să‑i vorbească.“

18 Abigail a luat în grabă o sută de pâini, două burdufuri de vin, cinci oi gata pregătite, cinci măsuride grâne prăjite, o sută de ciorchini de stafide și două sute de turte de smochine și le‑a așezat pe măgari.

19 Apoi le‑a zis slujitorilor ei: „Mergeți înaintea mea, iar eu vă voi urma“. Soțului ei, Nabal, nu i‑a spus însă nimic.

20 În timp ce ea cobora, călare pe măgar, prin zona umbrităa muntelui, iată că David și oamenii lui tocmai veneau înspre ea, așa că aceasta i‑a întâlnit.

21 David zisese: „Degeaba am păzit în pustie tot ceea ce avea acest om, astfel încât nu i s‑a pierdut nimic. El mi‑a întors rău pentru bine.

22 Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimeacu vrăjmașii lui David dacă voi lăsa în viață, până dimineață, vreun bărbat dintre toți cei ce sunt ai lui Nabal.“

23 Când Abigail l‑a văzut pe David, a descălecat repede de pe măgar, și‑a plecat fața înaintea lui și i s‑a închinat până la pământ.

24 Ea a căzut la picioarele lui și a zis:

– Numai asupra mea să fie vina, stăpâne. Lasă, te rog, pe slujitoarea ta să‑ți vorbească și ascultă cuvintele slujitoarei tale.

25 Te rog, stăpâne, nu‑ți pune mintea cu acel om ticălos, care este Nabal, pentru că așa cum îi este numele, așa este și el. Nabalîi este numele și nebunia se ține de el. Eu însă, slujitoarea ta, nu i‑am văzut pe tinerii stăpânului meu, pe care tu i‑ai trimis.

26 Acum, stăpâne, viu esteDomnulși viu este sufletul tău căDomnulte‑a oprit de la vărsare de sânge și de la răzbunare. Dușmanii tăi și cei ce vor răul stăpânului meu să fie ca Nabal!

27 Darul acesta, pe care l‑a adus roaba ta stăpânului meu, să fie dat tinerilor care‑l urmează pe stăpânul meu.

28 Iartă, te rog, fărădelegea slujitoarei tale. CăciDomnulîi va face sigur stăpânului meu o Casă trainică, deoarece stăpânul meu poartă războaieleDomnului. Să nu se găsească răutate în tine în toate zilele tale.

29 Iar dacă se va ridica vreun om ca să te urmărească și să caute să‑ți ia viața, viața stăpânului meu va fi legată în mănunchiul celor vii, laDomnul, Dumnezeul tău. Însă viața dușmanilor tăi El o va azvârli ca dintr‑o praștie.

30 CândDomnulîi va face stăpânului meu tot ceea ce a spus de bine cu privire la el și îl va pune conducător peste Israel,

31 să nu fie vărsarea de sânge și răzbunarea o remușcare sau o poticnire a inimii pentru stăpânul meu. CândDomnulîi va face bine stăpânului meu, atunci să‑ți aduci aminte de slujitoarea ta.

32 David i‑a răspuns lui Abigail:

– Binecuvântat să fieDomnul, Dumnezeul lui Israel, Care te‑a trimis astăzi să mă întâlnești.

33 Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, care m‑ai oprit în această zi de la vărsare de sânge și de la răzbunare.

34 Viu esteDomnul, Dumnezeul lui Israel, Care m‑a oprit să‑ți fac rău, că dacă nu te‑ai fi grăbit să vii în întâmpinarea mea, până în zorii dimineții nu ar fi fost lăsat în viață niciun bărbat dintre cei ce sunt ai lui Nabal.

35 Apoi David a luat din mâna ei ceea ce ea îi adusese și i‑a zis:

– Suie‑te în pace acasă. Să știi că am ascultat glasul tău și că ți‑am împlinit cererea.

36 Când Abigail a ajuns la Nabal, acesta dădea în casa lui un ospăț, ca ospățul unui rege. Inima lui Nabal era veselă și el era foarte beat. Ea nu i‑a spus nimic până în zorii dimineții.

37 Dimineața, când Nabal nu mai era amețit de vin, soția lui i‑a istorisit tot ce se întâmplase. Atunci inima lui a primit o lovitură de moarte, și el s‑a făcut ca o piatră.

38 Cam după zece zile,Domnull‑a lovit pe Nabal, iar acesta a murit.

39 Când David a auzit că Nabal a murit, a zis: „Binecuvântat să fieDomnul, Care mi‑a apărat cauza cu privire la disprețul din partea lui Nabal și l‑a oprit pe robul Său de la rău.Domnula făcut ca răutatea lui Nabal să se întoarcă împotriva capului său.“

Apoi David a trimis să‑i spună lui Abigail că vrea s‑o ia de soție.

40 Când slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, i‑au vorbit, zicând:

– David ne‑a trimis la tine ca să te luăm pentru a‑i fi soție.

41 Atunci ea s‑a ridicat și s‑a plecat cu fața la pământ, zicând:

– Iată, slujitoarea ta este ca o roabă gata să spele picioarele slujitorilor stăpânului meu.

42 Apoi Abigail s‑a ridicat repede, a încălecat pe un măgar și a plecat însoțită de cinci servitoare ale sale. A mers după mesagerii lui David și a devenit soția acestuia.

43 David o luase de soție și pe Ahinoam din Izreel, astfel că amândouă au devenit soțiile lui.

44 Saul a dat‑o pe fiica sa Mihal, care era soția lui David, lui Paltiel, fiul lui Laiș, care era din Galim.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/25-d3b6068f6ee50f582ddff2cea3d76173.mp3?version_id=126—

David cruță pentru a doua oară viața lui Saul

1 Zifiții au venit la Saul, la Ghiva și i‑au zis:

– David se ascunde pe dealul Hachila, la sud de Ieșimon.

2 Saul s‑a ridicat și a coborât în pustia Zif împreună cu trei mii de bărbați aleși ai lui Israel, ca să‑l caute acolo pe David.

3 Și‑a așezat tabăra lângă drum, pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieșimon. David era în pustie. Când a văzut că Saul a venit după el în pustie,

4 David a trimis cercetași și a aflat că într-adevăr Saul venise.

5 Atunci David s‑a ridicat și a venit la locul în care își așezase Saul tabăra. David a văzut astfel locul în care era culcat Saul și Abner, fiul lui Ner, conducătorul oștirii sale. Saul era culcat în mijlocul taberei, iar poporul era așezat în jurul său.

6 Atunci David i‑a întrebat pe hititul Ahimelek și pe Abișai, – fiul Țeruiei și fratele lui Ioab –, zicând:

– Cine va coborî împreună cu mine în tabăra lui Saul?

Abișai a zis:

– Eu voi coborî cu tine.

7 Astfel, David și Abișai au plecat noaptea spre popor. Saul dormea înăuntrul taberei, cu sulița înfiptă în pământ, la capul său. Abner și poporul erau culcați în jurul lui.

8 Abișai i‑a zis lui David:

– Dumnezeu l‑a dat astăzi pe dușmanul tău în mâna ta. Lasă‑mă, te rog, să‑l țintuiesc cu sulița de pământ, cu o singură lovitură, fără să mai fie nevoie de a doua.

9 David însă i‑a zis lui Abișai:

– Nu‑l doborî. Căci cine ar putea să‑și întindă mâna împotriva unsuluiDomnuluiși să fie fără vină?

10 Apoi David a zis:

– Viu esteDomnul, căDomnulîl va lovi. Fie îi va sosi timpul și va muri, fie va coborî în luptă și va pieri.

11 Să mă fereascăDomnulsă‑mi întind mâna împotriva unsului Său. Acum ia, te rog, sulița care se află la capul lui și urciorul cu apă și să plecăm.

12 David a luat sulița și urciorul cu apă de la capul lui Saul și au plecat. Nimeni n‑a văzut și n‑a știut nimic și nimeni nu s‑a trezit pentru că toți dormeau, căci un somn adânc de laDomnulcăzuse peste ei.

13 David a trecut pe partea cealaltă și a stat pe vârful dealului, la distanță; între ei se afla o suprafață mare.

14 Apoi David a strigat către popor și l‑a chemat pe Abner, fiul lui Ner, zicând:

– Abner, nu răspunzi?

Abner a răspuns și a zis:

– Cine ești tu, care strigi către rege?

15 David i‑a zis lui Abner:

– Ce bărbat ești tu? Cine este ca tine în Israel? De ce nu ai vegheat asupra stăpânului tău, regele? Căci cineva din popor a venit să‑l doboare pe rege, stăpânul tău.

16 Nu este bine ce ai făcut. Viu esteDomnulcă meritați moartea, voi, cei care nu ați vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsuluiDomnului. Vezi acum unde este sulița regelui și urciorul cu apă, care se afla lângă capul lui.

17 Saul a recunoscut vocea lui David și a zis:

– Este aceasta vocea ta, fiul meu David?

David a răspuns:

–Da, rege, stăpânul meu, este vocea mea.

18 Apoi a zis:

– De ce îl urmărește stăpânul meu pe robul său? Ce am făcut și de ce rău mă fac vinovat?

19 Acum, te rog, să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele robului său: dacăDomnuleste Cel Care te întărâtă împotriva mea, atunci să primească mirosul unui dar de mâncare de la noi. Însă dacă sunt oamenii, atunci să fie blestemați înainteaDomnului, căci ei mă alungă astăzi ca să nu mai am parte în moștenireaDomnului, zicând: „Du‑te, slujește altor dumnezei!“

20 Acum, să nu‑mi cadă sângele pe pământ, departe de fațaDomnului, căci regele a ieșit în căutarea unui singur purice, ca unul care urmărește o potârniche în munți.

21 Saul a zis:

– Am păcătuit. Întoarce‑te, fiul meu David, căci nu‑ți voi mai face rău, fiindcă viața mea a fost prețioasă în ochii tăi în ziua aceasta. Iată, m‑am purtat ca un nebun și am greșit foarte mult.

22 David a răspuns și a zis:

– Iată sulița regelui. Să vină unul dintre tineri și s‑o ia.

23 Domnulrăsplătește fiecăruia după dreptatea și credincioșia lui. El te‑a dat astăzi în mâna mea, însă eu n‑am vrut să‑mi întind mâna împotriva unsuluiDomnului.

24 Iată, după cum viața ta a fost prețioasă în ochii mei în ziua aceasta, tot așa să fie prețioasă și viața mea în ochiiDomnului, și El să mă scape din orice necaz.

25 Saul i‑a zis lui David:

– Fii binecuvântat, fiul meu David. Cu siguranță, vei face lucruri mari și vei învinge.

Apoi David și‑a continuat drumul, iar Saul s‑a întors acasă.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/26-c0db1c003a6637706d608769b38812db.mp3?version_id=126—

David, în slujba filistenilor

1 David și‑a zis în inima lui: „Într‑o zi, voi fi spulberat de mâna lui Saul. Nimic nu este mai bine pentru mine decât să fug în țara filistenilor. Astfel, Saul va renunța să mă mai caute pe întreg teritoriul lui Israel și voi scăpa din mâna lui.“

2 David s‑a ridicat și a trecut, împreună cu cei șase sute de bărbați care erau cu el, la Achiș, fiul lui Maoc, regele Gatului.

3 David și oamenii lui au locuit cu Achiș în Gat, fiecare împreună cu familia lui, iar David împreună cu cele două soții ale sale: Ahinoam din Izreel și Abigail,fostasoție a lui Nabal, din Carmel.

4 Când i s‑a spus lui Saul că David a fugit la Gat, acesta a încetat să‑l mai caute.

5 David i‑a zis lui Achiș: „Te rog, dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, să mi se dea un loc într‑una din cetățile țării și voi locui acolo. De ce să locuiască robul tău în cetatea regală, împreună cu tine?“

6 Astfel, în acea zi, Achiș i‑a dat Țiklagul. De aceea Țiklagul a rămas al regilor lui Iuda până în ziua aceasta.

7 Perioada de timpîn care David a locuit în țara filistenilor a fost de un an și patru luni.

8 David și oamenii lui se suiau și năvăleau împotriva gheșuriților, a ghirziților și a amalekiților. Încă din vremuri străvechi, aceștia locuiau teritoriul dinspre Șur până în țara Egiptului.

9 David pustia țara și nu lăsa în viață niciun bărbat și nicio femeie. Lua oile, vitele, măgarii, cămilele și hainele și se întorcea la Achiș.

10 Când Achiș întreba: „Unde ați năvălit astăzi?“, David răspundea: „În Neghevullui Iuda!“ sau „În Neghevul ierahmeeliților!“ sau „În Neghevul cheniților!“

11 David nu lăsa în viață niciun bărbat și nicio femeie, ca nu cumvavreunulsă vină la Gat și să mărturisească împotriva lor, zicând: „Așa a făcut David!“ Acesta a fost obiceiul lui pe toată perioada cât a locuit în țara filistenilor.

12 Achiș se încredea în David și zicea: „Cu siguranță s‑a făcut urât în poporul său Israel, și‑mi va fi slujitor pentru totdeauna.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/27-99cf90aca10e7273cacec34809e25a12.mp3?version_id=126—

1 În acele zile, filistenii și‑au adunat oștirile pentru război ca să lupte împotriva lui Israel.

Achiș i‑a zis lui David:

– Fii sigur că tu și oamenii tăi veți ieși cu mine în tabără.

2 David i‑a zis lui Achiș:

– În felul acesta vei ști ceea ce poate face robul tău.

Achiș i‑a zis lui David:

– Tocmai de aceea te voi pune păzitorul capului meu în toate zilele.

Saul, la vrăjitoarea din En‑Dor

3 Samuel murise. Tot Israelul îl jelise și îl înmormântase în cetatea sa, în Rama. Saul îndepărtase din țară pe cei care întreabă duhurile morților șipe cei care cheamăspiritele.

4 Filistenii s‑au adunat și au venit ca să‑și așeze tabăra la Șunem. Saul a adunat tot Israelul și și‑au așezat tabăra la Ghilboa.

5 Când Saul a văzut tabăra filistenilor s‑a temut și i‑a tremurat inima foarte tare.

6 Saul L‑a întrebat peDomnul, însăDomnulnu i‑a răspuns nici prin vise, nici prin Urimși nici prin profeți.

7 Atunci Saul le‑a zis slujitorilor săi:

– Căutați‑mi o femeie care întreabă duhurile morților, ca să merg la ea și s‑o întreb.

Slujitorii săi i‑au răspuns:

– Iată, în En‑Dor se află o femeie care întreabă duhurile morților.

8 Saul s‑a deghizat, s‑a îmbrăcat cu alte haine și a plecat însoțit de doi bărbați. Au ajuns la femeie noaptea și el i‑a zis:

– Prevestește‑mi, te rog, viitorul și ridică pentru mine duhul unui mort, și anume pe acela pe care ți‑l voi spune.

9 Femeia i‑a zis:

– Iată, tu știi ce a făcut Saul, cum a nimicit din țară pe cei care întreabă duhurile morților șipe cei care cheamăspiritele. De ce întinzi o cursă vieții mele ca să fiu omorâtă?

10 Saul i‑a jurat peDomnul, zicând:

– Viu esteDomnulcă nu vei fi pedepsită pentru lucrul acesta.

11 Femeia l‑a întrebat:

– Pe cine vrei să ridic pentru tine?

El a răspuns:

– Ridică‑l pentru mine pe Samuel.

12 Când l‑a văzut femeia pe Samuel, a scos un țipăt puternic și i‑a zis lui Saul:

– De ce m‑ai înșelat? Tu ești Saul.

13 Regele i‑a zis:

– Nu te teme. Ce vezi?

Femeia i‑a zis lui Saul:

– Văd o ființă dumnezeiască ridicându‑se din pământ.

14 El a întrebat‑o:

– Cum este înfățișarea lui?

Ea a zis:

– Un om bătrân se ridică și este învelit cu o mantie.

Saul și‑a dat seama că acesta era Samuel și s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat.

15 Samuel i‑a zis lui Saul:

– Pentru ce m‑ai tulburat ridicându‑mă?

Saul i‑a răspuns:

– Mă aflu într‑un mare necaz. Filistenii luptă împotriva mea, iar Dumnezeu S‑a îndepărtat de mine. Nu mi‑a mai vorbit nici prin profeți și nici prin vise. Atunci te‑am chemat pe tine ca să‑mi arăți ce să fac.

16 Dar Samuel i‑a zis:

– DacăDomnulS‑a îndepărtat de tine și ți‑a devenit dușman, de ce mă mai întrebi pe mine?

17 Domnula împlinit ceea ce spusese prin mine: a rupt regatul din mâna ta și l‑a dat semenului tău, lui David.

18 Pentru că nu ai ascultat de glasulDomnuluiși nu i‑ai făcut pe amalekiți să simtă mânia Lui cea aprigă, de aceeaDomnulîți face astăzi lucrul acesta.

19 Mai mult,Domnulîl va da pe Israel împreună cu tine în mâna filistenilor. Și astfel, mâine, tu și fiii tăi veți fi cu mine. De asemenea,Domnulva da tabăra lui Israel în mâna filistenilor.

20 Îndată Saul a căzut la pământ, cât era de lung, plin de teamă din cauza cuvintelor lui Samuel. Nu mai era nicio putere în el, căci nu mâncase nimic toată ziua și toată noaptea.

21 Femeia a venit la Saul și, văzând că era atât de îngrozit, i‑a zis:

– Iată, roaba ta a ascultat de glasul tău. Mi‑am pus viața în pericol și am ascultat cuvintele pe care mi le‑ai spus.

22 Acum, te rog, ascultă și tu de glasul roabei tale și dă‑mi voie să‑ți pun înainte o bucată de pâine. Să mănânci ca să prinzi putere pe când vei porni la drum.

23 Saul n‑a vrut să mănânce, însă slujitorii săi, împreună cu femeia, au stăruit de el până i‑a ascultat. Și astfel el s‑a ridicat de la pământ și s‑a așezat pe pat.

24 Femeia avea la casa ei un vițel îngrășat în grajd. Ea l‑a tăiat în grabă, apoi a luat făină, a frământat‑o și a copt azime.

25 Le‑a pus înaintea lui Saul și a slujitorilor săi, iar ei au mâncat. Apoi s‑au ridicat și au plecat chiar în noaptea aceea.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/28-aaf1255d8700c5a5a54ce7dd24d8d704.mp3?version_id=126—

Pregătirea filistenilor pentru război

1 Filistenii și‑au adunat toate trupele la Afek, în timp ce Israel și‑a așezat tabăra în apropiere de izvorul care se află în Izreel.

2 Domnitorii filistenilor mărșăluiau cu sutele și miile lor, iar David cu oamenii lui mărșăluiau în urmă, cu Achiș.

3 Conducătorii filistenilor însă au zis:

– Ce caută evreii aceștia aici?

Achiș le‑a răspuns:

– Nu este acesta David, slujitorul lui Saul, regele lui Israel, care a fost cu mine aceste zile și acești ani și în care nu am găsit nimic greșit, din ziua venirii lui și până în ziua aceasta?

4 Dar conducătorii filistenilor s‑au mâniat pe el și i‑au zis:

– Trimite‑l pe omul acesta înapoi! Să se întoarcă în locul pe care i l‑ai stabilit, ca nu cumva să se coboare cu noi în luptă și să ne devină dușman în timpul luptei. Cum ar putea acesta să se facă din nou plăcut stăpânului său? Oare nu cu capetele acestor oameni?

5 Nu este acesta David, despre care cântau în timpul dansurilor, zicând:

„Saul a ucis miile lui,

iar David zecile lui de mii?“

6 Achiș l‑a chemat pe David și i‑a zis:

– Viu esteDomnulcă ai fost drept și‑mi place când ieși și vii împreună cu mine în tabără. Nu am găsit în tine nimic rău din ziua venirii tale la mine și până astăzi, însă nu ești pe placul domnitorilor.

7 Întoarce‑te acum și mergi în pace, pentru ca să nu faci ceva care să nu placă domnitorilor filistenilor.

8 Însă David i‑a răspuns lui Achiș:

– Dar ce am făcut? Ce ai găsit în robul tău, începând din ziua în care am venit în prezența ta și până în ziua aceasta, încât să nu merg să lupt împotriva dușmanilor stăpânului meu, regele?

9 Achiș i‑a răspuns:

– Știu că în ochii mei ești atât de plăcut ca un înger al lui Dumnezeu. Totuși, conducătorii filistenilor au zis: „Să nu vină cu noi în luptă!“

10 Prin urmare, scoală‑te dis‑de‑dimineață împreună cu slujitorii stăpânului tău, care au venit cu tine. Și după ce vă sculați dis‑de‑dimineață, plecați de îndată ce se luminează.

11 David și oamenii lui s‑au sculat dis‑de‑dimineață ca să plece și să se întoarcă în țara filistenilor, iar filistenii s‑au suit la Izreel.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/29-9c4e1818dbbd0a0eb4bc2bb11843d7c8.mp3?version_id=126—

David îi învinge pe amalekiți

1 Când David și oamenii săi au sosit a treia zi la Țiklag, amalekiții invadaseră Neghevulși Țiklagul. Ei atacaseră Țiklagul și îi dăduseră foc.

2 Au luat captive femeile și pe toți aceia care se aflau în cetate, de la copii până la bătrâni. N‑au omorât pe nimeni, ci doar i‑au luat cu ei și au plecat.

3 Când David și oamenii lui au ajuns la cetate, au găsit‑o arsă, iar pe soțiile, pe fiii și pe fiicele lor – luați captivi.

4 David și oamenii care erau cu el au plâns până ce n‑au mai avut putere să plângă.

5 Au fost luate captive și cele două soții ale lui David: Ahinoam din Izreel și Abigail,fostasoție a lui Nabal, din Carmel.

6 David era într‑o mare strâmtorare, deoarece poporul vorbea să‑l omoare cu pietre. Căci tot poporul avea sufletul amărât, fiecare pentru fiii și fiicele lui. Însă David s‑a întărit înDomnul, Dumnezeul lui.

7 David i‑a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelek:

– Adu‑mi, te rog, efodul!

Abiatar a adus efodul la David.

8 David L‑a întrebat peDomnul, zicând:

– Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge?

El i‑a răspuns:

– Urmărește‑o, căci sigur o vei ajunge și sigur vei salvatotul.

9 David a plecat cu cei șase sute de bărbați care erau cu el. Ei au ajuns la uedulBesor, unde s‑au oprit cei ce rămâneau în urmă.

10 David a continuat să‑i urmărească cu patru sute de bărbați. Dar două sute de bărbați, care erau prea obosiți să traverseze uedul Besor, s‑au oprit.

11 Au găsit un egiptean pe câmp și l‑au adus la David. I‑au dat pâine și el a mâncat; apoi i‑au dat apă.

12 I‑au dat o bucată dintr‑o turtă de smochine și două mănunchiuri de stafide. După ce a mâncat, i‑au revenit puterile căci nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți.

13 David l‑a întrebat:

– Al cui ești și de unde vii?

Tânărul a răspuns:

– Sunt egiptean și sunt robul unui amalekit. Stăpânul meu m‑a părăsit în urmă cu trei zile pentru că m‑am îmbolnăvit.

14 Am invadat Neghevulcheretiților, pe cel al lui Iuda și Neghevul lui Caleb și am dat foc Țiklagului.

15 Atunci David l‑a întrebat:

– Poți să mă duci până la această ceată?

El a răspuns:

– Jură‑mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și că nu mă vei preda în mâna stăpânului meu, și atunci te voi duce la ceata aceasta.

16 L‑a dus acolo și iată că aceștia erau răspândiți pe toată fața pământului, mâncând, bând și chefuind datorită marii prăzi pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda.

17 David i‑a atacat din amurg până în seara zilei următoare. N‑a scăpat niciun bărbat dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile și au fugit.

18 David a salvat tot ceea ce luaseră amalekiții și le‑a eliberat și pe cele două soții ale lui.

19 Nu le lipsea nimic, nici tânăr, nici bătrân, nici fii, nici fiice, nimic din pradă, nimic din ceea ce li se luase. David a adus înapoi totul.

20 David a luat toate oile și vitele.Oamenii luimergeau în fruntea acestei turme și spuneau: „Aceasta este prada lui David.“

21 David a ajuns la cei două sute de bărbați care fuseseră prea obosiți pentru a‑l urma și care fuseseră lăsați la uedul Besor. Aceștia au ieșit în întâmpinarea lui David și a poporului care era cu el. David s‑a apropiat de ei și i‑a salutat.

22 Toți oamenii răi și de nimic dintre cei care merseseră cu David au zis:

– Pentru că n‑au mers împreună cu noi, nu le vom da din prada pe care am recuperat‑o. Fiecare însă poate să‑și ia soția și copiii și să plece.

23 Dar David le‑a zis:

– Să nu faceți așa, fraților, cu ceea ce ne‑a datDomnul, căci El ne‑a păzit și a dat în mâinile noastre ceata de jefuitori care venise împotriva noastră.

24 Oricum, cine are să vă asculte în privința aceasta? Aceeași parte o vor avea și cei care au coborât la luptă și cei care au rămas la bagaje. Toți vor împărți la fel.

25 Așa a fost începând din ziua aceea. David a făcut din aceasta o hotărâre și o lege în Israel până în ziua aceasta.

26 David a sosit la Țiklag și a trimiso partedin pradă bătrânilor lui Iuda, prietenii săi, zicând: „Iată pentru voi o binecuvântare din prada luată de la dușmaniiDomnului.“

27 A trimis apoi șicelor din Betel, celor din Ramot-Negev, celor din Iatir,

28 celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eștemoa,

29 celor din Racal, celor din cetățile ierahmeeliților și celor din cetățile cheniților,

30 celor din Horma, celor din Bor‑Așan și celor din Atac,

31 celor din Hebron și celor din toate locurile pe care le‑a cutreierat David și oamenii săi.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/30-ecc4837a67a3b0eab7e46fae02208b0f.mp3?version_id=126—

Moartea lui Saul și a fiilor săi

1 Filistenii s‑au luptat cu Israel, iar bărbații lui Israel au fugit dinaintea filistenilor și au căzut răpuși pe muntele Ghilboa.

2 Filistenii i‑au urmărit pe Saul și pe fiii săi; i‑au ucis pe Ionatan, pe Abinadab și pe Malchi‑Șua, fiii lui Saul.

3 Lupta devenise înverșunată în preajma lui Saul; arcașii l‑au țintit și l‑au rănit foarte tare.

4 Atunci Saul i‑a zis celui ce‑i ducea armele: „Scoate‑ți sabia și străpunge‑mă tu cu ea, ca nu cumva acești necircumciși să ajungă la mine, să mă străpungă și să mă batjocorească.“ Însă cel ce‑i ducea armele n‑a vrut să facă lucrul acesta pentru că s‑a temut foarte tare. Atunci Saul și‑a luat sabia și s‑a aruncat în ea.

5 Când cel ce‑i ducea armele a văzut că Saul a murit, s‑a aruncat și el în sabia lui și a murit împreună cu el.

6 Astfel au murit împreună, în aceeași zi, Saul, cei trei fii ai lui, cel ce‑i ducea armele și toți oamenii săi.

7 Când oamenii lui Israel, care se aflau de cealaltă parte a văii, și cei care se aflau dincolo de Iordan au văzut că ceilalți bărbați ai lui Israel au fugit și că Saul și fiii săi au murit, și‑au părăsit cetățile și au fugit și ei. Filistenii au venit și s‑au așezat în ele.

8 În ziua următoare, când filistenii au venit să‑i jefuiască pe cei uciși, l‑au găsit pe Saul și pe cei trei fii ai săi căzuți pe muntele Ghilboa.

9 I‑au tăiat capul și i‑au luat armele, iar apoi au trimis mesageri în țara filistenilor, de jur împrejur, ca să ducă vestea în templul idolilor lor și poporului.

10 I‑au pus armele în templulaștoretelor, iar trupul i l‑au atârnat pe zidul Bet‑Șanului.

11 Locuitorii din Iabeșul Ghiladului au auzit ce i‑au făcut lui Saul filistenii.

12 Atunci toți războinicii viteji s‑au ridicat, au mers toată noaptea și au luat trupul lui Saul și trupurile fiilor săi de pe zidul cetății Bet‑Șan. S‑au întors apoi la Iabeș și le‑au ars acolo.

13 Le‑au luat oasele, le‑au îngropat sub un tamarisc, în Iabeș, și au postit timp de șapte zile.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/31-4e62b5f8d434f0f67f204b5d2b07b37b.mp3?version_id=126—

Vestea morții lui Saul și a lui Ionatan

1 După moartea lui Saul, David se întorsese de la înfrângerea amalekiților și se afla în Țiklag de două zile.

2 A treia zi a venit un bărbat din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate și cu țărână pe cap. Când a ajuns la David, s‑a aruncat la pământ și s‑a închinat.

3 David l‑a întrebat:

– De unde vii?

El i‑a răspuns:

– Am scăpat din tabăra lui Israel.

4 David i‑a zis:

– Spune‑mi, te rog, ce s‑a întâmplat?

El a răspuns:

– Oamenii au fugit de pe câmpul de luptă și mulți dintre ei au murit. Saul și fiul său Ionatan au murit și ei.

5 David l‑a întrebat pe tânărul care l‑a înștiințat:

– De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?

6 Tânărul care l‑a înștiințat a răspuns:

– S‑a întâmplat să mă aflu pe muntele Ghilboa, unde l‑am văzut pe Saul, sprijinit pe sulița sa, în timp ce carele și călăreții îl ajungeau din urmă.

7 Când Saul s‑a uitat în urmă și m‑a văzut, m‑a chemat, iar eu i‑am răspuns:

– Iată‑mă!

8 El m‑a întrebat:

– Cine ești?

Eu i‑am răspuns:

– Sunt amalekit.

9 Atunci el mi‑a zis:

– Stai în dreptul meu și omoară‑mă, căci, deși mai este viață în mine, m‑a apucat amețeala.

10 Așadar, am stat în dreptul lui și l‑am omorât, deoarece știam că nu va mai trăi în urma căderii sale. I‑am luat apoi coroana de pe cap și brățara de la braț și le‑am adus aici stăpânului meu.

11 Atunci David și‑a apucat hainele și le‑a sfâșiat, iar toți bărbații care erau cu el au făcut același lucru.

12 Au jelit, au plâns și au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporulDomnuluiși pentru Casa lui Israel, căci au căzutlovițide sabie.

13 Apoi David l‑a întrebat pe tânărul care i‑a adus veștile:

– De unde ești?

El i‑a răspuns:

– Sunt fiul unui străin, un amalekit.

14 Atunci David i‑a zis:

– Cum de nu te‑ai temut să‑ți ridici mâna ca să‑l dobori pe unsulDomnului?

15 Apoi David l‑a chemat pe unul dintre tinerii lui și i‑a zis:

– Apropie‑te și doboară‑l!

El l‑a lovit și acesta a murit.

16 David i‑a zis:

– Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta când ai zis: „L‑am omorât pe unsulDomnului.“

Cântarea de jale a lui David

17 David a cântat această cântare de jale despre Saul și despre Ionatan, fiul acestuia,

18 și le‑a spus fiilor lui Iuda să învețeaceastă Cântare aArcului (iată că ea se află scrisă în „Cartea lui Iașar“):

19 „Gloria ta, Israel, zace ucisă pe înălțimile tale.

O, cum au căzut vitejii!

20 Nu spuneți în Gat

și nu‑l vestiți pe străzile Așchelonului,

ca nu cumva să se bucure fiicele filistenilor,

ca nu cumva să tresalte de bucurie fiicele celor necircumciși.

21 O, munți ai Ghilboei!

Să nu mai fie nici rouă și nici ploaie peste voi,

și nici câmpii pentru darurile de mâncare!

Căci acolo a fost detestatscutul vitejilor,

scutul lui Saul, care nu va mai fi uns cu untdelemn.

22 De la sângele celor uciși,

de la grăsimea vitejilor,

arcul lui Ionatan nu dădea înapoi,

iar sabia lui Saul nu se învârtea în gol.

23 Saul și Ionatan,

care, în viață, s‑au iubit și s‑au plăcut,

nici măcar în moarte n‑au fost despărțiți.

Erau mai iuți decât vulturii

și mai puternici decât leii.

24 Voi, fiice ale lui Israel, plângeți‑l pe Saul!

Pe cel care vă îmbrăca în stacojiu și cu mult fast,

pe cel care vă împodobea veșmintele cu ornamente de aur.

25 O, cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!

Ionatanzaceucis pe înălțimile tale.

26 Sunt mâhnit din cauza ta, frate Ionatan!

Mi‑ai fost atât de drag!

Dragostea ta pentru mine a fost minunată,

maiminunată chiardecât dragostea femeilor.

27 O, cum au căzut vitejii

și cum au fost distruse armele!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/1-e09336e6dc602b6512c935a368f0cad4.mp3?version_id=126—

David, uns drept rege al lui Iuda

1 După aceea, David L‑a întrebat peDomnul, zicând:

– Să mă sui în vreuna din cetățile lui Iuda?

Domnuli‑a răspuns:

– Suie‑te!

David a întrebat:

– Unde să mă sui?

El a răspuns:

– La Hebron.

2 David s‑a suit acolo împreună cu cele două soții ale sale, izreelita Ahinoam și Abigail,fostasoție a carmelitului Nabal.

3 David i‑a luat cu el și pe oamenii săi, pe fiecare cu familia lui, și au locuit în cetățile Hebronului.

4 Bărbații din Iuda au venit și l‑au uns acolo pe David ca rege peste Casa lui Iuda.

Ei l‑au înștiințat pe David, zicând: „Bărbații din Iabeșul Ghiladului sunt cei care l‑au îngropat pe Saul.“

5 Atunci David a trimis mesageri la bărbații din Iabeșul Ghiladului, zicându‑le: „Binecuvântați să fiți deDomnulpentru că ați arătat această bunătate față de stăpânul vostru, Saul, și l‑ați îngropat.

6 Și acum, fie caDomnulsă vă arate îndurareși credincioșie! Eu, de asemenea, vă voi face bine pentru fapta pe care ați făcut‑o.

7 Acum, întăriți‑vă și fiți viteji căci stăpânul vostru, Saul, a murit, iarcei dinCasa lui Iuda m‑au uns pe mine drept rege peste ei.“

Război între familia lui David și cea a lui Saul

8 Între timp, Abner, fiul lui Ner, conducătorul oștirii lui Saul, l‑a luat pe Iș‑Boșet, fiul lui Saul, și l‑a trecut în Mahanayim,

9 unde l‑a făcut rege peste Ghilad, peste așuriți, peste Izreel, Efraim, Beniamin și peste tot Israelul.

10 Iș‑Boșet, fiul lui Saul, avea patruzeci de ani când a început să domnească peste Israel și a domnit timp de doi ani. Numai Casa lui Iuda l‑a urmat pe David.

11 Perioadacât David a fost rege la Hebron, peste Casa lui Iuda, a fost de șapte ani și șase luni.

12 Abner, fiul lui Ner, a ieșit din Mahanayim împreună cu slujitorii lui Iș‑Boșet, ca să plece la Ghivon.

13 Atunci Ioab, fiul Țeruiei, și slujitorii lui David au ieșit și i‑au întâlnit la iazul din Ghivon. Unii ședeau de‑o parte a iazului, iar alții de cealaltă parte a iazului.

14 Abner i‑a zis lui Ioab:

– Să se ridice tinerii și să se întreacă în luptă înaintea noastră!

Ioab a răspuns:

– Să se ridice!

15 Tinerii s‑au ridicat și s‑au înfățișat în număr egal: doisprezece pentru Beniamin și pentru Iș‑Boșet și doisprezece dintre slujitorii lui David.

16 Fiecare și‑a apucat semenul de cap, având sabia într‑o parte, și au căzut morți împreună. Locul acela, care se află în Ghivon, s‑a numitde atunciHelkat-Hațurim.

17 Lupta a fost foarte aprigă în acea zi, iar Abner și bărbații lui Israel au fost învinși de către slujitorii lui David.

18 Se aflau acolo și cei trei fii ai Țeruiei: Ioab, Abișai și Asael. Asael era iute de picioare, ca una din gazelele de pe câmp.

19 El l‑a urmărit pe Abner, fără a se abate nici la dreapta, nici la stânga de la urmărirea acestuia.

20 Abner s‑a uitat în urmă și a întrebat:

– Tu ești, Asael?

Asael a răspuns:

– Eu sunt.

21 Atunci Abner i‑a zis:

– Abate‑te la dreapta sau la stânga ta! Apucă‑l pe unul dintre tinerii aceștia și ia‑i armura!

Asael însă nu s‑a abătut de la urmărirea acestuia.

22 Abner i‑a zis din nou lui Asael:

– Întoarce‑te din urmărirea mea! De ce să te dobor la pământ? Cum îmi voi mai ridica fața înaintea fratelui tău Ioab?

23 Dar Asael a refuzat să se întoarcă. Atunci Abner l‑a lovit în stomac cu capătul suliței și sulița i‑a ieșit prin spate. Asael a căzut acolo și a murit pe loc. Toți cei care ajungeau la locul în care căzuse și murise Asael, se opreau.

24 Dar Ioab și Abișai l‑au urmărit pe Abner și, la apusul soarelui, au ajuns la dealul Ama, care se află la răsărit de Ghiah, pe drumul spre pustia Ghivonului.

25 Fiii lui Beniamin se adunaseră în urma lui Abner, alcătuiseră o singură ceată și stăteau pe vârful unui deal.

26 Abner l‑a strigat pe Ioab și i‑a zis:

– Oare să devoreze sabia la nesfârșit? Nu înțelegi că se va sfârși cu amărăciune? Până când vei amâna să spui celor din popor să se întoarcă de la urmărirea fraților lor?

27 Ioab a răspuns:

– Viu este Dumnezeu că, dacă n‑ai fi vorbit, poporul ar fi continuat urmărirea fraților lui până dimineață.

28 Apoi Ioab a sunat din trâmbițăși tot poporul s‑a oprit. Nu l‑au mai urmărit pe Israel și nu s‑au mai luptat.

29 Atunci Abner și oamenii săi au mers toată noaptea prin Araba. Au trecut Iordanul, au străbătut tot Bitronulși au ajuns la Mahanayim.

30 Ioab s‑a întors de la urmărirea lui Abner și a adunat tot poporul. Dintre slujitorii lui David lipseau nouăsprezece oameni și Asael.

31 Slujitorii lui David omorâseră trei sute șaizeci de bărbați din Beniamin și dintre oamenii lui Abner.

32 L‑au luat pe Asael și l‑au înmormântat în mormântul tatălui său din Betleem. Ioab și oamenii săi au mers toată noaptea și au ajuns la Hebron când s‑a luminat de ziuă.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/2-2cb3e5c41875bebf741a8ff7a56ce744.mp3?version_id=126—

1 Războiul dintre Casa lui Saul și Casa lui David a durat mult timp. David devenea tot mai puternic, în timp ce Casa lui Saul slăbea tot mai mult.

2 Fiii lui David care i s‑au născut la Hebron sunt următorii:

Amnon, întâiul născut, fiul izreelitei Ahinoam;

3 Chileab, al doilea, fiul lui Abigail,fostasoție a lui Nabal, carmelitul;

Absalom, al treilea, fiul Maacăi, fiica lui Talmai, regele Gheșurului;

4 Adonia, al patrulea, fiul Haghitei;

Șefatia, al cincilea, fiul lui Abital;

5 Itream, al șaselea, al lui Egla, soția lui David.

Aceștia i s‑au născut lui David în Hebron.

Abner, de partea lui David

6 În timpul războiului dintre Casa lui Saul și Casa lui David, Abner a devenit puternic în Casa lui Saul.

7 Saul avea o țiitoare pe nume Rițpa, fiica lui Aia.

Iș‑Boșet i‑a zis lui Abner:

– De ce ai intrat lațiitoarea tatălui meu?

8 Abner s‑a mâniat foarte tare din cauza spuselor lui Iș‑Boșet și i‑a zis:

– Oare cap de câine sunt eu? Sunt eu oare de partea lui Iuda? Astăzi am dat dovadă de credincioșie față de Casa tatălui tău, Saul, a fraților și a prietenilor lui și nu te‑am dat în mâna lui David, iar tu mă găsești astăzi vinovat din cauza acestei femei!?

9 Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea față de Abnerdacă nu voi face pentru David ceea ceDomnuli‑a promis prin jurământ,

10 și anume că va lua domnia de la Casa lui Saul și va ridica tronul lui David peste Israel și peste Iuda, de la Dan până la Beer-Șeba.

11 Iș‑Boșet n‑a îndrăznit să‑i mai spună ceva lui Abner, pentru că se temea de el.

12 Abner a trimis mesageri la David, din partea lui, zicând: „A cui este țara?“ Apoi a zis: „Încheie un legământ cu mine și, iată, mâna mea va fi cu tine ca să întorci la tine întreg Israelul!“

13 Davidi‑a răspuns: „Bine, voi încheia legământ cu tine, însă îți cer un singur lucru: nu‑mi vei mai vedea fața dacă nu mi‑o aduci pe Mihal, fiica lui Saul, atunci când vii să mă vezi!“

14 David a trimis mesageri la Iș‑Boșet, fiul lui Saul, zicând: „Dă‑mi‑o pe soția mea, pe Mihal, cu care m‑am logodit pentru prețul celor o sută de prepuțuri de‑ale filistenilor!“

15 Iș‑Boșet a trimis după ea, și aceasta a fost luată de la soțul ei, de la Paltiel, fiul lui Laiș.

16 Soțul ei a mers cu ea, plângând în urma ei, până la Bahurim. Abner i‑a zis: „Întoarce‑te acasă!“ Și el s‑a întors acasă.

17 Apoi Abner a vorbit cu bătrânii lui Israel,zicând: „Chiar și în trecut ați căutat să‑l aveți pe David rege peste voi.

18 Acum, faceți întocmai, căciDomnuli‑a vorbit lui David, zicând: «Prin mâna robului Meu David, am să‑l izbăvesc pe poporul Meu, Israel, din mâna filistenilor și a tuturor dușmanilor săi.»“

19 Abner a vorbit, de asemenea, și în auzul celor din Beniamin. După aceea Abner s‑a dus la Hebron ca să spună și în auzul lui David tot ceea ce era bine în ochii lui Israel și a întregii Case a lui Beniamin.

20 A sosit la David, la Hebron, însoțit de douăzeci de bărbați. Și David a dat un ospăț în cinstea lui Abner și a oamenilor care erau cu el.

21 Abner i‑a zis lui David: „Lasă‑mă să plec și să adun tot Israelul la stăpânul meu, regele, ca să încheie un legământ cu tine și astfel să domnești peste tot ce dorește sufletul tău.“

David i‑a dat voie lui Abner să plece, iar acesta a plecat în pace.

Abner, asasinat de Ioab

22 Chiar atunci slujitorii lui David și Ioab s‑au întors de la un raid și au adus cu ei o mare pradă. Abner însă nu se mai afla împreună cu David la Hebron, căci acesta îi dăduse drumul, iar el plecase în pace.

23 Când Ioab și toată oștirea care era cu el au ajuns, l‑au înștiințat pe Ioab, zicând: „Abner, fiul lui Ner, a venit la rege, iar acesta i‑a dat drumul, și el a plecat în pace“.

24 Ioab a venit la rege și i‑a zis: „Ce‑ai făcut? Iată, Abner a fost la tine, iar tu i‑ai dat voie să plece. De ce?

25 Îl cunoști bine pe Abner, fiul lui Ner! El a venit ca să te înșele, ca să‑ți cunoască mișcărileși ca să știe tot ceea ce faci.“

26 După ce a ieșit de la David, Ioab a trimis mesageri după Abner, care l‑au adus înapoi de la puțullui Sira. David însă nu știa nimic.

27 Când a ajuns Abner la Hebron, Ioab l‑a luat deoparte, la poartă, cași cum i‑arvorbi în taină. Acolo, ca să‑l răzbune pe fratele său Asael, Ioab l‑a lovit în stomac și a murit.

28 Când David a aflat ce s‑a întâmplat, a zis: „Eu și regatul meu suntem nevinovați înainteaDomnului, pentru totdeauna, de moartea lui Abner, fiul lui Ner.

29 Fie ca vina acestei morți să cadă asupra lui Ioab și asupra familiei tatălui său! Fie ca în familia lui Ioab să existe întotdeauna cineva care să aibă o scurgeresau o infecție, cineva care să se sprijine în cârjă, cineva care să cadălovitde sabie și cineva care să ducă lipsă de pâine.“

30 (Ioab împreună cu fratele său Abișai l‑au ucis pe Abner pentru că, în lupta de la Ghivon, acesta îl omorâse pe fratele lor Asael.)

31 David i‑a zis lui Ioab și întregului popor care era cu el: „Sfâșiați‑vă hainele, încingeți‑vă cu saci și mergeți jelind înaintea lui Abner.“ Regele David mergea în urma sicriului.

32 L‑au înmormântat pe Abner la Hebron. Regele și‑a ridicat glasul și a plâns la mormântul lui Abner și tot poporul a plâns.

33 Regele a cântat această cântare de jale:

Să moară Abner cum moare un nebun?

34 N‑aveai nici mâinile legate,

nici picioarele puse în lanțuri.

Ai căzut ca unul răpus de mișei.

Și tot poporul a plâns din nou după Abner.

35 Tot poporul s‑a apropiat de David ca să‑l determine să mănânce cât mai era încă ziuă, însă David a jurat, zicând: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimeadacă voi gusta pâine sau orice altceva înainte de apusul soarelui.“

36 Tot poporul a văzut aceasta și le‑a plăcuthotărârea regelui. De altfel, tot ce a făcut regele a plăcut întregului popor.

37 Astfel, în acea zi, tot poporul și tot Israelul au știut că nu regele l‑a omorât pe Abner, fiul lui Ner.

38 Apoi regele le‑a zis slujitorilor săi: „Nu vă dați seama că un prinț și un mare om a căzut astăzi în Israel?

39 Și astăzi,deșisunt uns ca rege, sunt slab, iar acești bărbați, fiii Țeruiei, sunt prea puternici pentru mine. Fie caDomnulsă‑i răsplătească celui rău după răutatea lui!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/3-e85c582122b0c445d65fec29af755bdc.mp3?version_id=126—