Author: admin

Chivotului Domnului și filistenii

1 După ce au capturat Chivotul lui Dumnezeu, filistenii l‑au luat din Eben-Ezer și l‑au adus la Așdod.

2 Au luat Chivotul lui Dumnezeu și l‑au pus în templul luiDagon, așezându‑l lângă acesta.

3 Când s‑au sculat dis‑de‑dimineață, așdodiții au văzut căDagonera căzut cu fața la pământ înaintea ChivotuluiDomnului. Ei l‑au luat peDagonși l‑au pus înapoi la locul lui.

4 A doua zi, sculându‑se dis‑de‑dimineață, au văzut căDagonera din nou căzut cu fața la pământ înaintea ChivotuluiDomnului. De data aceasta, capul luiDagonși ambele sale mâini erau tăiate pe prag, numaitrunchiulrămânând din el.

5 De aceea, până în ziua aceasta, preoții luiDagonși toți cei ce intră în templul lui din Așdod nu calcă pe prag.

6 MânaDomnuluiapăsa greu asupra celor din Așdod, îngrozind și lovind cu bube Așdodul și teritoriile sale.

7 Când oamenii din Așdod au văzut ce se întâmplă, au zis: „Să nu rămână la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel căci mâna Lui apasă asupra noastră și asupra luiDagon, zeul nostru.“

8 Astfel, au chemat la o întâlnire pe toți domnitorii filistenilor și i‑au întrebat:

– Ce să facem cu Chivotul Dumnezeului lui Israel?

Ei au răspuns:

– Chivotul Dumnezeului lui Israel să fie dus la Gat!

Și au dus acolo Chivotul Dumnezeului lui Israel.

9 După ce l‑au dus acolo, mânaDomnuluia fost împotriva cetății, stârnind o panică foarte mare.Domnula lovit oamenii din cetate cu o mulțime de bube, de la copil și până la bătrân.

10 Prin urmare, au trimis Chivotul lui Dumnezeu la Ekron.

Însă când a sosit Chivotul lui Dumnezeu în Ekron, cei din Ekron au strigat, zicând: „Au adus la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare pe noi și pe poporul nostru!“

11 Astfel, ei au trimis să‑i strângă laolaltă pe toți domnitorii filistenilor și le‑au zis: „Trimiteți înapoi Chivotul Dumnezeului lui Israel, ca să se întoarcă la locul său și astfel să nu ne omoare pe noi și poporul nostru.“ Căci era o panică de moarte în toată cetatea, deoarece mânaDomnuluiapăsa foarte greu acolo.

12 Cei care nu mureau, erau loviți cu bube, iar strigătul cetății după ajutor se înălța până la ceruri.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/5-d6d2cb62ab26bdb2d871d863eb3e9f8e.mp3?version_id=126—

Repatrierea Chivotului

1 ChivotulDomnuluis‑a aflat în țara filistenilor timp de șapte luni.

2 Filistenii i‑au chemat pe preoți și pe cei care practicau divinațiași i‑au întrebat:

– Ce să facem cu ChivotulDomnului? Spuneți‑ne cu ce să‑l trimitem înapoi, la locul lui.

3 Ei le‑au răspuns:

– Dacă veți trimite înapoi Chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu‑l trimiteți gol, ci, cu orice preț, oferiți‑I un dar pentru vină. Atunci veți fi vindecați și veți ști de ce nu s‑a îndepărtat mâna Lui de peste voi.

4 Filisteniiau întrebat:

– Ce dar pentru vină să‑I oferim?

Atunci ei le‑au răspuns:

– Cinci bube de aur și cinci șoareci de aur după numărul domnitorilor filistenilor, pentru că aceeași urgie a fost atât peste voi toți, cât și peste domnitorii voștri.

5 Faceți, așadar, niște chipuri ale bubelor voastre și ale șoarecilor care vă distrug țara și dați slavă Dumnezeului lui Israel. În felul acesta, poate că El Își va ridica mâna de peste voi, de peste dumnezeii voștri și de peste țara voastră.

6 De ce să vă împietriți inimile așa cum și le‑au împietrit egiptenii și Faraon? Nu S‑a purtat El aspru cu ei, așa încât i‑au lăsat pe evrei să plece, iar aceștia au plecat?

7 Acum dar, pregătiți un car nou și două vaci care alăptează și care n‑au fost puse la jug niciodată. Înjugați vacile la car și trimiteți vițeii lor înapoi acasă.

8 Luați ChivotulDomnuluiși puneți‑l în car. Alături de el, într‑o ladă, puneți obiectele din aur pe care I le trimiteți ca dar pentru vină. Apoi trimiteți‑l și el va merge.

9 Uitați‑vă după el, iar dacă, pe drumul spre teritoriul său, se va sui spre Bet‑Șemeș, atunciDomnulne‑a făcut acest mare rău. Dacă nu, atunci vom ști că nu mâna Lui a fost cea care ne‑a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întâmplare.

10 Oamenii au făcut așa: au luat două vaci care alăptau, le‑au înjugat la car, iar pe vițeii lor i‑au închis acasă.

11 Au pus ChivotulDomnuluiîn car împreună cu lada în care erau șoarecii de aur și chipurile bubelor lor.

12 Vacile au mers direct pe drumul care duce la Bet‑Șemeș. Ele au ținut mereu același drum, mugind, și nu s‑au întors nici la dreapta, nici la stânga. Domnitorii filistenilor au mers după ele până la hotarul Bet‑Șemeșului.

13 Cei din Bet‑Șemeș tocmai secerau grâul în vale. Ei și‑au ridicat ochii, au văzut Chivotul și s‑au bucurat când l‑au văzut.

14 Carul a intrat pe câmpul lui Iosua din Bet‑Șemeș și s‑a oprit acolo. Acolo se afla o piatră mare. Ei au despicat lemnele carului și au adus vacile ca ardere‑de‑totDomnului.

15 Leviții au coborât ChivotulDomnuluiși lada de lângă el în care se aflau obiectele din aur, și le‑au pus lângă piatra cea mare. În ziua aceea, bărbații din Bet‑Șemeș au adus arderi‑de‑tot și au oferit jertfeDomnului.

16 Cei cinci domnitori ai filistenilor au văzut aceasta și s‑au întors la Ekron în aceeași zi.

17 Acestea sunt bubele din aur, pe care filistenii le‑au adusDomnuluica dar pentru vină: una pentru Așdod, una pentru Gaza, una pentru Așchelon, una pentru Gat și una pentru Ekron.

18 De asemenea, șoarecii din aur erau potrivit cu numărul tuturor cetăților filistenilor, ale celor cinci domnitori, de la cetăți fortificate până la sate și până la Marele Abel, pe care au așezat ChivotulDomnuluiși care a rămas până în ziua aceasta în câmpul lui Iosua din Bet‑Șemeș.

19 Domnuli‑a lovit pe oamenii din Bet‑Șemeș pentru că s‑au uitat în ChivotulDomnului; a lovit cincizeci de mii șaptezeci de bărbați din popor. Și poporul a bocit, căciDomnullovise poporul cu o mare urgie.

20 Atunci bărbații din Bet‑Șemeș au zis: „Cine poate sta înainteaDomnului, înaintea acestui Dumnezeu sfânt? Și la cine să se suieChivotulde la noi?“

21 Apoi au trimis mesageri locuitorilor din Chiriat-Iearim, spunând: „Filistenii au adus înapoi ChivotulDomnului. Veniți și suiți‑l la voi!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/6-cef5dd8dfb8feb8f0a0159f8585e05d6.mp3?version_id=126—

1 Oamenii din Chiriat-Iearim au venit și au luat ChivotulDomnului, ducându‑l în casa lui Abinadab, pe deal, iar pe fiul său Elazar l‑au sfințitca să aibă grijă de ChivotulDomnului.

Prima victorie a lui Israel sub conducerea lui Samuel

2 Trecuse mult timp – douăzeci de ani – de când Chivotul se afla la Chiriat-Iearim, și întreaga Casă a lui Israel se tânguia dupăDomnul.

3 Atunci Samuel a vorbit întregii Case a lui Israel, zicând:

– Dacă din toată inima voastră vă întoarceți laDomnul, atunci îndepărtați dumnezeii străini șiaștoreteledin mijlocul vostru, îndreptați‑vă inima spreDomnulși slujiți‑I numai Lui. Și El vă va elibera din mâna filistenilor.

4 Fiii lui Israel au îndepărtatbaaliișiaștoreteleși au slujit numaiDomnului.

5 Apoi Samuel a zis:

– Adunați tot Israelul la Mițpa, și eu mă voi rugaDomnuluipentru voi.

6 S‑au adunat deci la Mițpa, au scos apă și au vărsat‑o înainteaDomnului.În ziua aceea au postit și au zis acolo: „Am păcătuit împotrivaDomnului.“ Samuel îi judecape fiii lui Israel la Mițpa.

7 Filistenii au auzit că fiii lui Israel s‑au adunat la Mițpa. Atunci domnitorii filistenilor s‑au suit împotriva lui Israel.

Când fiii lui Israel au auzit lucrul acesta, s‑au temut de filisteni

8 și i‑au zis lui Samuel:

– Nu înceta să strigi pentru noi laDomnul, Dumnezeul nostru, ca să ne izbăvească din mâna filistenilor.

9 Samuel a luat un miel de lapte și l‑a adus întreg ca ardere‑de‑totDomnului. Apoi a strigat cătreDomnulpentru Israel, iarDomnuli‑a răspuns.

10 În timp ce Samuel aducea arderea‑de‑tot, filistenii se apropiau ca să se lupte cu Israel.Domnulînsă a tunat în ziua aceea cu un vuiet puternic împotriva filistenilor, aducând panică între ei, încât au fost puși pe fugă dinaintea lui Israel.

11 Bărbații lui Israel au ieșit din Mițpa, i‑au urmărit pe filisteni și i‑au ucis până în apropiere de Bet‑Car.

12 Samuel a luat atunci o piatră și a așezat‑o între Mițpa și Șen. El i‑a pus numeleEben-Ezer, zicând: „Până aiciDomnulne‑a ajutat.“

13 Astfel, filistenii au fost supuși și n‑au mai invadat teritoriul Israelului, iar mânaDomnuluia fost împotriva filistenilor cât timp a trăit Samuel.

14 Cetățile pe care filistenii le‑au capturat de la Israel, cele de la Ekron și până la Gat, au fost luate înapoi. Israel și‑a eliberat teritoriile din mâna filistenilor. În același timp, a fost pace și între Israel și amoriți.

15 Samuel a continuat să judece Israelul în toate zilele vieții lui.

16 El mergea an de an, făcând înconjurul Betelului, al Ghilgalului și al Mițpei, și judeca Israelul în toate aceste locuri.

17 Apoi se întorcea la Rama – deoarece acolo era casa lui – judecând și acolo pe Israel. Tot acolo a construit un altarDomnului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/7-6314872dca37b47fdb42f4fc19d89c24.mp3?version_id=126—

Israel cere un rege

1 Când a îmbătrânit, Samuel i‑a pus pe fiii săi drept judecătoripeste Israel.

2 Numele fiului său întâi născut era Ioel, iar numele celui de‑al doilea era Abia. Ei erau judecători la Beer-Șeba.

3 Fiii săi însă nu călcau pe urmele lui, ci umblau după câștig nedrept, luau mită și perverteau dreptatea.

4 Toți bătrânii lui Israel s‑au adunat și au venit la Samuel, la Rama,

5 zicându‑i: „Iată că tu ești bătrân, iar fiii tăi nu‑ți calcă pe urme. Acum deci, pune un rege care să domnească peste noi, așa cum au toate neamurile!“

6 Samuel a văzut ca pe un lucru rău faptul că ei au zis: „Dă‑ne un rege să domnească peste noi!“ și s‑a rugatDomnului.

7 Domnulînsă i‑a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului cu privire la tot ce‑ți va spune, pentru că nu pe tine te‑au respins, ci pe Mine M‑au respins să fiu Împărat peste ei.

8 Așa au făcut din ziua în care i‑am scos din Egipt și până în ziua aceasta: M‑au părăsit și au slujit altor dumnezei. Tot astfel îți fac și ție.

9 Ascultă‑le deci glasul, însă avertizează‑i și fă‑le cunoscute drepturile regelui care va domni peste ei.“

Drepturile regelui

10 Samuel a spus poporului, care ceruse de la el un rege, toate cuvinteleDomnului.

11 El a zis:

– Acestea vor fi drepturile regelui care va domni peste voi: îi va lua pe fiii voștri și îi va folosi la carele lui. Ei vor fi călăreții lui și vor alerga înaintea carelor sale.

12 Îi va folosi pentru sine drept căpetenii peste mii și căpetenii peste cincizeci. Îi va folosi pentru a‑i ara ogorul și pentru a‑i culege recolta, pentru a‑i face echipament de război și echipament pentru carele lui.

13 Le va lua pe fiicele voastre pentru a‑i face miresme, pentru a‑i pregăti mâncare și pentru a‑i coace.

14 Va lua partea cea mai bună din ogoarele voastre, din viile voastre și din smochinii voștri și o va da slujitorilor săi.

15 Va lua a zecea parte din rodul semințelor voastre și din viile voastre și o va da demnitarilorși slujitorilor săi.

16 Îi va lua pe robii voștri, pe roabele voastre, pe cei mai buni dintre tinerii voștri, și pe măgarii voștri și îi va folosi pentru lucrările lui.

17 Îi veți da a zecea parte din turmele voastre și îi veți fi slujitori.

18 În ziua aceea, veți striga din cauza regelui pe care vi l‑ați ales, darDomnulnu vă va răspunde în ziua aceea.

19 Dar poporul n‑a vrut să asculte de glasul lui Samuel și a zis:

– Nu, ci să fie un rege peste noi!

20 Vom fi și noi ca toate neamurile: regele nostru ne va judeca, va ieși înaintea noastră și va purta războaiele noastre.

21 Samuel, după ce a auzit toate cuvintele poporului, le‑a spus în auzulDomnului.

22 AtunciDomnuli‑a zis lui Samuel: „Ascultă de glasul lor și pune un rege peste ei.“ Samuel le‑a zis bărbaților lui Israel:

– Întoarceți‑vă fiecare în cetatea lui!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/8-7eb82161230daae635fa43150782b6a9.mp3?version_id=126—

Saul, uns drept rege al lui Israel

1 Era un om cu renume din Beniamin, al cărui nume era Chiș. El era fiul lui Abiel, fiul lui Țeror, fiul lui Behorat, fiul lui Afiah, un beniamit.

2 Omul acesta avea un fiu, al cărui nume era Saul, un tânăr chipeș și fără egal printre fiii lui Israel. Era mai înalt cu un cap decât toți ceilalți din popor.

3 Într‑o zi, măgărițele lui Chiș, tatăl lui Saul, s‑au pierdut. Atunci Chiș i‑a zis fiului său, Saul: „Ia cu tine, te rog, pe unul dintre slujitori și duceți‑vă să căutați măgărițele!“

4 Au traversat muntele lui Efraim și regiunea Șalișa fără să le găsească. După aceea, au traversat și regiunea Șaalim, însă tot nu le‑au găsit. Apoi au traversat și teritoriul lui Beniamin fără a le găsi.

5 Când au ajuns în regiunea Țuf, Saul i‑a zis slujitorului său, care era cu el:

– Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu să fie îngrijorat mai degrabă pentru noi, decât pentru măgărițe!

6 Daracestai‑a zis:

– Iată! În cetatea aceasta se află un om al lui Dumnezeu, un om respectat; tot ceea ce spune el, sigur se împlinește. Să mergem acolo acum și poate ne va spune pe ce drum să o luăm.

7 Saul i‑a răspuns slujitorului său:

– Dar dacă mergem, ce să‑i ducem acelui om? Pâinea din sacii noștri s‑a terminat și nu avem niciun dar pentru omul lui Dumnezeu. Deci ce avem?

8 Slujitorul i‑a zis din nou lui Saul:

– Iată, am găsit la mine un sfert de șechelde argint. Îl voi da omului lui Dumnezeu ca să ne spună pe ce drum să mergem.

9 Pe vremuri, în Israel, omul care mergea să‑L întrebe pe Dumnezeu zicea că merge la văzător. Căci cel care se numește astăzi profet, atunci se numea văzător.

10 Saul i‑a răspuns slujitorului său:

– Bine ai spus! Hai să mergem!

Astfel au intrat în cetatea în care se afla omul lui Dumnezeu.

11 În timp ce urcau dealul spre cetate, au întâlnit niște fete care ieșeau să scoată apă.

Ei le‑au întrebat:

– Este aici văzătorul?

12 Ele le‑au răspuns și au zis:

– Iată, este în fața voastră! Acum deci grăbiți‑vă, căci a sosit în cetate chiar astăzi, deoarece poporul aduce o jertfă pe înălțime.

13 De îndată ce veți intra în cetate, îl veți găsi chiar înainte să se urce pe înălțime ca să mănânce. Căci poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa, și doar după aceea cei poftiți mănâncă. Suiți‑vă chiar acum și‑l veți găsi.

14 Ei s‑au suit în cetate. Cum au intrat în cetate, iată că Samuel venea înspre ei, urcând către locul înalt.

15 DomnulSe descoperise lui Samuel cu o zi înainte ca Saul să vină și‑i spusese:

16 „Mâine, cam pe timpul acesta, am să trimit la tine un bărbat din teritoriul lui Beniamin. Să‑l ungi drept conducător peste poporul Meu, Israel. El va izbăvi poporul Meu din mâna filistenilor. Voi face aceasta fiindcă am privit spre poporul Meu, căci strigătul lui a ajuns până la Mine.“

17 Când Samuel l‑a văzut pe Saul,Domnuli‑a zis: „Iată bărbatul despre care ți‑am vorbit! El va domni peste poporul Meu!“

18 Saul s‑a apropiat de Samuel în dreptul porții și i‑a zis:

– Spune‑mi, te rog, unde se află casa văzătorului?

19 Samuel i‑a răspuns:

– Eu sunt văzătorul. Urcă înaintea mea pe înălțime, căci astăzi vei mânca împreună cu mine. Dimineață te voi lăsa să pleci și‑ți voi spune tot ceea ce se află în inima ta.

20 În ceea ce privește măgărițele pe care le‑ai pierdut cu trei zile în urmă, nu pune la inimăpierderealor, căci au fost găsite. Însă către cine este îndreptată toată dorința lui Israel, dacă nu către tine și către întreaga ta familie?

21 Dar Saul i‑a răspuns:

– Nu sunt eu oare un beniamit, din cea mai mică seminție din Israel? Și clanul meu nu este cel mai neînsemnat dintre toate clanurile seminției lui Beniamin? De ce îmi vorbești în felul acesta?

22 Atunci Samuel l‑a luat pe Saul și pe slujitorul său, i‑a dus în salăși i‑a așezat în fruntea celor poftiți, vreo treizeci de oameni.

23 Samuel i‑a zis bucătarului:

– Adu bucata de carne pe care ți‑am dat‑o și despre care ți‑am spus s‑o pui deoparte!

24 Bucătarul a luat coapsa cu ce era pe ea și a așezat‑o înaintea lui Saul.

Samuela zis:

– Iată, aceasta a fost păstrată pentru tine. Mănâncă, pentru că am pus‑o deoparte pentru tine de când am chemat poporul.

În ziua aceea, Saul a mâncat împreună cu Samuel.

25 După aceea au coborât de pe înălțime în cetate, iar Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperiș.

26 S‑au sculat dis‑de‑dimineață, o dată cu ivirea zorilor, iar Samuel l‑a chemat pe Saul pe acoperiș, zicând:

– Ridică‑te, căci urmează să te trimitacasă.

Saul s‑a ridicat și au ieșit afară amândoi, el și Samuel.

27 În timp ce coborau spre marginea cetății, Samuel i‑a zis lui Saul:

– Spune‑i slujitorului să treacă înaintea noastră.

Și acesta a trecut înainte.

Apoi Samuel a zis:

– Oprește‑te acum, ca să auzi de la mine Cuvântul lui Dumnezeu.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/9-acd8e35c4ba7afd8cdec19188f97a523.mp3?version_id=126—

1 Samuel a luat sticluța cu untdelemn, l‑a turnat pe capul luiSaulși i‑a dat sărutare, zicând:

– Nu te‑a unsDomnulsă fii conducător peste moștenirea Lui?

2 După ce vei pleca de la mine, vei întâlni doi bărbați lângă mormântul Rahelei, în teritoriul lui Beniamin, la Țelțah. Ei îți vor spune: „Măgărițele, pe care te‑ai dus să le cauți, au fost găsite. Tatăl tău însă nu mai este îngrijorat pentru măgărițe, ci este îngrijorat pentru voi. El întreabă: «Ce să fac pentru fiul meu?»“

3 Treci de locul acela și mergi mai departe până la stejarul din Tabor. Acolo te vor întâlni trei bărbați care se suie la Dumnezeu, la Betel. Unul dintre ei duce cu el trei iezi, altul trei pâini, iar altul un burduf cu vin.

4 Ei te vor saluta și îți vor dărui două pâini pe care le vei lua din mâna lor.

5 După aceea vei merge la Ghiva lui Dumnezeu unde se află o garnizoană de‑a filistenilor. Cum vei intra în cetate, vei întâlni un grup de profeți coborând de pe înălțime cu harfe, tamburine, flaute și lire înaintea lor, iar ei profețind.

6 DuhulDomnuluiva veni peste tine, vei profeți împreună cu ei și vei fi preschimbat într‑un alt om.

7 Când ți se vor împlini aceste semne, fă ceea ce mâinile tale vor găsi potrivit să facă, pentru căDomnuleste cu tine.

8 Coboară înaintea mea la Ghilgal. După aceea voi coborî și eu la tine ca să aduc arderi‑de‑tot și jertfe de pace. Vei aștepta șapte zile până voi veni la tine ca să‑ți fac cunoscut ce vei avea de făcut.

9 De îndată ce Saul s‑a întors cu spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i‑a dat o altă inimă și toate semnele acestea s‑au împlinit în acea zi.

10 Au ajuns la Ghiva și iată că un grup de profeți i‑a ieșit în întâmpinare. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el și el a profețit în mijlocul lor.

11 Când toți cei care‑l cunoșteau înainte au văzut că profețea împreună cu ei, au zis unul către celălalt: „Ce i s‑a întâmplat fiului lui Chiș? Este oare și Saul printre profeți?“

12 Iar un localnic a zis: „Și cine este tatăl lor?“ Astfel s‑a ajuns la următoarea zicere: „Este oare și Saul printre profeți?“

13 Când a terminat de profețit, Saul a venit pe înălțime.

14 Atunci unchiul său l‑a întrebat pe el și pe slujitorul său:

– Pe unde ați umblat?

Saul i‑a răspuns:

– În căutarea măgărițelor. Însă când am văzut că nu sunt de găsit ne‑am dus la Samuel.

15 Unchiul lui l‑a întrebat:

– Spune‑mi, te rog, ce v‑a zis Samuel?

16 Saul i‑a răspuns unchiului său:

– Ne‑a zis că măgărițele au fost găsite.

Însă nu i‑a spus nimic din ce i‑a vorbit Samuel cu privire la domnie.

Saul, desemnat oficial drept rege al lui Israel

17 Samuel a chemat poporul înainteaDomnului, la Mițpa.

18 El le‑a zis fiilor lui Israel: „Așa vorbeșteDomnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu l‑am scos pe Israel din Egipt și v‑am eliberat din mâna egiptenilor și a tuturor regatelor care vă asupreau.»

19 Voi însă Îl respingeți astăzi pe Dumnezeul vostru Care v‑a izbăvit din toate nenorocirile și necazurile voastre, zicându‑I: «Când vei pune un rege peste noi?» De aceea înfățișați‑vă acum înainteaDomnului, după semințiile și clanurile voastre.“

20 Samuel a apropiat toate semințiile lui Israel, iar sorțul a căzut pe seminția lui Beniamin.

21 Apoi a apropiat seminția lui Beniamin după clanuri, iar sorțul a căzut pe clanul lui Matri. În cele din urmă sorțul a căzut pe Saul, fiul lui Chiș. Când l‑au căutat însă, n‑a fost găsit.

22 Ei l‑au întrebat în continuare peDomnul:

– A sosit omul acesta aici?

Domnula răspuns:

– Iată, s‑a ascuns printre bagaje.

23 Ei au alergat și l‑au scos de acolo. Când a stat în picioare în mijlocul poporului, era mai înalt cu un cap decât toți ceilalți din popor.

24 Atunci Samuel a zis întregului popor:

– Îl vedeți pe acela pe care l‑a alesDomnul? Nu este altul ca el în tot poporul.

Și toți au strigat:

– Trăiască regele!

25 Samuel a făcut cunoscută poporului legea monarhiei și a scris‑o într‑un sul, pe care l‑a așezat înainteaDomnului. După aceea, Samuel a trimis întregul popor, pe fiecare în parte, la casa lui.

26 Apoi și Saul a plecat acasă, în Ghiva, însoțit de vitejii ale căror inimi le atinseseDomnul.

27 Au fost însă și niște oameni de nimiccare au zis: „Cum ar putea acesta să ne izbăvească?“ L‑au disprețuit și nu i‑au adus niciun dar.Saul însăs‑a făcut că nu‑i aude.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/10-60c06725a9bfa1c1a4420306f66df7ac.mp3?version_id=126—

Saul îi învinge pe amoniți și este confirmat drept rege

1 Amonitul Nahaș s‑a suit și și‑a așezat tabăra împotriva Iabeșului Ghiladului.

Atunci toți bărbații din Iabeș i‑au zis lui Nahaș:

– Încheie cu noi un legământ, iar noi îți vom sluji.

2 Dar Nahaș, amonitul, le‑a răspuns:

– Voi încheia un legământ cu voi doar dacă mă lăsați să vă scot la toți ochiul drept, aruncând în acest fel dispreț asupra întregului Israel.

3 Bătrânii Iabeșului i‑au zis:

– Lasă‑ne un răgaz de șapte zile, ca să trimitem mesageri în tot teritoriul lui Israel, iar dacă nu va fi nimeni care să ne izbăvească, vom ieși la tine.

4 Când au sosit mesagerii în Ghiva lui Saul și au spus aceste cuvinte în auzul poporului, tot poporul și‑a ridicat glasul și a plâns.

5 Saul tocmai se întorcea de la câmp în urma vitelor și a întrebat: „Ce s‑a întâmplat cu poporul de plânge?“

Atunci ei i‑au povestit despre mesajul bărbaților din Iabeș.

6 Când a auzit Saul aceste cuvinte, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, iar acesta s‑a aprins de mânie.

7 A luat o pereche de boi, i‑a tăiat în bucăți și a trimis bucățile, prin mesageri, în toate teritoriile lui Israel, zicând: „Așa se va face cu boii oricui nu îl urmează pe Saul și pe Samuel.“ GroazaDomnuluia intrat în popor, astfel că ei au ieșit la luptă ca un singur om.

8 Când Saul i‑a numărat la Bezek, fiii lui Israel erau trei sute de mii, iar bărbații lui Iuda erau treizeci de mii.

9 Atunci le‑a zis mesagerilor care au venit: „Așa să spuneți bărbaților din Iabeșul Ghiladului: «Mâine, când va dogori soarele, veți fi izbăviți!»“ Când au sosit mesagerii și le‑au spus aceste lucruri bărbaților din Iabeș, aceștia s‑au bucurat.

10 Bărbații din Iabeș au zis: „Mâine vom ieși la voi și ne veți face tot ceea ce credeți că este bine.“

11 În ziua următoare, Saul a împărțit oamenii în trei cete. În timpul străjii de dimineațăau pătruns în tabăra lui Amon și i‑au ucis până la arșița zilei. Cei care au supraviețuit s‑au împrăștiat, astfel încât n‑au mai fost lăsați împreună nici măcar doi dintre ei.

12 Atunci poporul i‑a zis lui Samuel:

– Care au fost cei ce n‑au vrut ca Saul să domnească peste noi? Aduceți‑i la noi pe acești oameni, ca să‑i omorâm.

13 Dar Saul a zis:

– Niciun om nu va fi dat la moarte în această zi, pentru că astăziDomnull‑a izbăvit pe Israel.

14 Atunci Samuel a zis poporului:

– Să mergem la Ghilgal și să reafirmăm acolo monarhia.

15 Astfel, tot poporul s‑a dus la Ghilgal și l‑au încoronat pe Saul în prezențaDomnului. Au adus acolo jertfe de paceînainteaDomnuluiși s‑au bucurat foarte mult, atât Saul, cât și toți bărbații lui Israel.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/11-16cbb0a085fb20d3e354038c81ff7890.mp3?version_id=126—

Discursul de bun‑rămas al lui Samuel

1 Samuel a zis întregului Israel:

– Iată, am ascultat tot ceea ce mi‑ați cerut și am pus astfel un rege peste voi.

2 Acum, iată regele care va merge înaintea voastră! Cât despre mine, eu am îmbătrânit și am încărunțit, iar fiii mei se află aici cu voi. Am fost conducătorul vostru din tinerețea mea și până în ziua aceasta.

3 Iată‑mă! Mărturisiți acum împotriva mea înainteaDomnuluiși înaintea unsului Său! Cui i‑am luat boul sau cui i‑am luat măgarul? Pe cine am asuprit sau pe cine am chinuit? Din mâna cui am primit mită ca să închid ochii în privința lui? Spuneți‑mi și vă voi da înapoi.

4 Ei au zis:

– Nu ne‑ai asuprit, nu ne‑ai chinuit și n‑ai luat nimic din mâna nimănui.

5 Atunci el le‑a zis:

–Domnuleste martor împotriva voastră și unsul Său este martor în ziua aceasta că nu m‑ați găsit vinovat cu nimic.

Ei au răspuns:

– El este martor.

6 Samuel a zis poporului:

–Domnuleste Cel Care i‑a ales pe Moise și pe Aaron și Care i‑a scos pe părinții voștri din țara Egiptului.

7 Acum rămâneți aici ca să vă confrunt, înainteaDomnului, cu toate faptele drepte pe care le‑a făcut El pentru voi și pentru părinții voștri.

8 După ce Iacov a intrat în Egipt, părinții voștri au strigat cătreDomnul, iarDomnuli‑a trimis pe Moise și pe Aaron care i‑au scos din Egipt și i‑au adus să locuiască în locul acesta.

9 Dar ei L‑au uitat peDomnul, Dumnezeul lor, astfel că El i‑a vândut în mâinile lui Sisera, conducătorul oștirii Hațorului, în mâinile filistenilor și ale regelui Moabului, care au luptat împotriva lor.

10 Ei au strigat cătreDomnul, zicând: „Am păcătuit căci L‑am părăsit peDomnulși am slujitbaalilorșiaștoretelor. Dar acum, eliberează‑ne din mâna dușmanilor noștri și Îți vom sluji Ție.“

11 ȘiDomnuli‑a trimis pe Ierub-Baal, pe Bedan, pe Iefta și pe Samuel și v‑a eliberat din mâna dușmanilor din jurul vostru, astfel încât ați locuit în siguranță.

12 Dar când ați văzut că Nahaș, regele fiilor lui Amon, se îndreaptă împotriva voastră, deșiDomnul, Dumnezeul vostru, vă era Împărat, mi‑ați zis: „Nu, ci să domnească un rege peste noi!“

13 Iată deci regele pe care l‑ați ales și pe care l‑ați cerut.Domnula pus peste voi un rege.

14 Dacă vă veți teme deDomnulși Îi veți sluji, dacă veți asculta de glasul Său și nu vă veți răzvrăti împotriva porunciiDomnului, Îl veți urma peDomnul, Dumnezeul vostru, atât voi, cât și regele care a fost pus să domnească peste voi.

15 Dar dacă nu veți asculta de glasulDomnuluiși vă veți împotrivi porunciiDomnului, atunci mânaDomnuluiva fi împotriva voastră, așa cuma fostîmpotriva părinților voștri.

16 Rămâneți în continuare aici și priviți acest mare lucru pe careDomnulîl va face înaintea ochilor voștri.

17 Nu este astăzi seceratul grâului? Am să chem peDomnulși El va trimite tunet și ploaie. Atunci veți înțelege că ați făcut un mare rău în ochiiDomnului, cerând pentru voi un rege.

18 Samuel L‑a chemat peDomnul, iarDomnula trimis tunet și ploaie în ziua aceea. Atunci întregul popor s‑a temut foarte tare deDomnulși de Samuel.

19 Tot poporul i‑a zis lui Samuel:

– Roagă‑teDomnului, Dumnezeul tău, pentru slujitorii tăi, ca să nu murim, căci am adăugat la toate păcatele noastre și răul de a cere pentru noi un rege.

20 Samuel a răspuns poporului:

– Nu vă temeți! Ați făcut tot răul acesta, dar să nu vă întoarceți din a‑L urma peDomnulși din a‑I slujiDomnuluicu toată inima voastră.

21 Nu vă duceți după lucruri deșarte, care nu vă aduc niciun folos și nici nu vă eliberează deoarece sunt lucruri deșarte.

22 Domnulnu‑Și va părăsi poporul datorită Numelui Său cel mare, căci El a găsit plăcere în a face din voi poporul Său.

23 În ce mă privește, departe de mine să păcătuiesc împotrivaDomnuluiîncetând să mă rog pentru voi. De asemenea, vă voi învăța calea cea bună și dreaptă.

24 Numai să vă temeți deDomnulși să‑I slujiți cu credincioșie, din toată inima voastră, căci vedeți ce lucruri mari a făcut pentru voi.

25 Dar dacă veți continua să faceți răul, veți fi spulberați, atât voi, cât și regele vostru.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/12-dc1af16460696fba46f679591cdd7493.mp3?version_id=126—

Saul nesocotește Legea și este lepădat

1 Saul era în vârstă detreizecide ani când a ajuns rege și a domnit timp depatruzeciși doi de ani peste Israel.

2 Saul și‑a ales trei mii de bărbați din Israel: două mii erau cu el în Micmaș și pe muntele Betelului, iar o mie erau cu Ionatan în Ghiva lui Beniamin. Pe ceilalți din popor i‑a trimisacasă, pe fiecare la cortul lui.

3 Ionatan a învins garnizoana filistenilor care se afla la Gheva, iar filistenii au aflat lucrul acesta. Atunci Saul a pus să se sufle din trâmbițăîn toată țara, zicând: „Să audă evreii!“

4 Și s‑a auzit în tot Israelul că Saul a învins garnizoana filistenilor și că Israel a ajuns de nesuferit pentru filisteni. Poporul a fost chemat să i se alăture lui Saul la Ghilgal.

5 Filistenii s‑au adunat ca să lupte cu Israel. Erau treizeci de mii de care și șase mii de călăreți, un popor atât de numeros cât nisipul de pe malul mării. S‑au suit și și‑au așezat tabăra la Micmaș, la răsărit de Bet‑Aven.

6 Când bărbații lui Israel s‑au văzut la strâmtorare (căci poporul lor era în impas) s‑au ascuns în peșteri, în tufișuri, printre stânci, în cripte și în puțuri.

7 Unii dintre evrei chiar au trecut Iordanul înspre regiunile Gad și Ghilad.

Saul se afla încă la Ghilgal și tot poporul de lângă el tremura.

8 El a așteptat șapte zile, timpulhotărâtde către Samuel. Dar pentru că Samuel nu venea la Ghilgal, poporul se împrăștia de lângă Saul.

9 Atunci Saul a zis: „Aduceți la mine arderea‑de‑tot și jertfele de pace.“ Și a jertfit arderea‑de‑tot.

10 Tocmai în momentul în care termina de adus arderea‑de‑tot, a sosit și Samuel. Saul i‑a ieșit în întâmpinare ca să‑l salute.

11 Samuel a zis:

– Ce‑ai făcut?

Saul a răspuns:

– Când am văzut că poporul se împrăștie de lângă mine, că tu nu vii la timpul hotărât și că filistenii sunt adunați la Micmaș,

12 mi‑am zis: „Filistenii vor înainta împotriva mea la Ghilgal, iar eu încă nu am căutat fațaDomnului.“ De aceea am îndrăznit să jertfesc eu arderea‑de‑tot.

13 Samuel i‑a zis lui Saul:

– Ai lucrat ca un nebun și nu ai păzit porunca pe care ți‑o dăduseDomnul, Dumnezeul tău. Dacă ai fi ascultat,Domnulți‑ar fi întărit pentru totdeauna domnia peste Israel.

14 Acum însă domnia ta nu va mai dăinui.DomnulȘi‑a găsit un om după inima Lui și l‑a rânduit să fie conducătorul poporului Său. Și aceasta fiindcă nu ai păzit ce‑ți porunciseDomnul.

15 Samuel s‑a ridicat și s‑a suit din Ghilgal la Ghiva lui Beniamin. Saul a numărat oamenii care erau cu elși au ieșitîn jur de șase sute de bărbați.

Lipsa armelor în Israel

16 Saul și Ionatan, fiul său, și poporul care era cu ei au rămas la Ghiva, în Beniamin, în timp ce filistenii și‑au așezat tabăra la Micmaș.

17 Din tabăra filistenilor au ieșit trei cete de năvălitori ca să distrugă. O ceată a luat‑o pe drumul spre Ofra, în regiunea Șual,

18 o alta a luat‑o pe drumul spre Bet‑Horon, iar ultima – pe drumul spre hotarul care duce în valea Țeboim, spre pustie.

19 În toată țara lui Israel nu se găsea niciun fierar deoarece filistenii ziseseră: „Să nu cumva să‑și facă evreii săbii sau sulițe!“

20 Prin urmare, tot Israelul cobora la filisteni ca să‑și ascută fierul pentru plug, sapa, toporul și secera.

21 Prețul era de un pimpentru ascuțirea fierului de plug și a sapei și de o treime dintr‑un șechelpentru ascuțirea furcii, a toporului și a vârfului care se fixa pe țepușa pentru mânat boii.

22 De aceea, în ziua luptei, niciunul din oamenii care erau cu Saul și cu Ionatan nu avea o sabie sau o suliță în mână. Numai Saul și fiul său Ionatan aveau.

Fapta de vitejie a lui Ionatan

23 O unitate filisteană a înaintat și s‑a așezat în trecătoare, la Micmaș.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/13-2aec94e1fd69f873feac1a5bc457b6ec.mp3?version_id=126—

1 Într‑o zi, Ionatan, fiul lui Saul, i‑a zis tânărului care‑i ducea armele: „Vino să pătrundem până la garnizoana filistenilor, care se află de cealaltă parte!“ Tatălui său însă nu i‑a spus nimic.

2 În acest timp, Saul se afla la marginea cetății Ghiva, sub rodiul din Migron, iar cei care se aflau cu el erau în număr de aproape șase sute de bărbați.

3 Se afla acolo și Ahia, care purta un efod. El era fiul lui Ahitub și fratele lui I‑Kabod, fiul lui Fineas, nepotul lui Eli, preotulDomnuluide la Șilo. Poporul nu știa însă că Ionatan plecase.

4 Între trecătorile prin care căuta Ionatan să treacă la garnizoana filistenilor se afla un colț de stâncă de o parte și un colț de stâncă de cealaltă parte. Numele unuia era Boțeț, iar al celuilalt era Seneh.

5 Unul dintre ele se afla în partea de nord, spre Micmaș, iar celălalt în partea de sud, spre Gheva.

6 Ionatan i‑a zis tânărului care‑i ducea armele:

– Vino să pătrundem până la garnizoana acestor necircumciși! Poate căDomnulva lucra pentru noi, căci nimic nu‑L împiedică peDomnulsă izbăvească fie prin mulți, fie prin puțini.

7 Cel ce‑i ducea armele i‑a răspuns:

– Fă tot ceea ce ai pe inimă. Iată că sunt alături de tine în ceea ce ai de gând să faci.

8 Ionatan a zis:

– Ne vom îndrepta spre bărbații aceia și ne vom arăta lor.

9 Dacă ne vor zice: „Așteptați până vom ajunge noi la voi!“, atunci vom rămâne acolo unde suntem și nu vom urca la ei.

10 Dar dacă ne vor zice: „Suiți‑vă la noi!“, atunci ne vom sui, fiindcăDomnulîi dă în mâinile noastre. Acesta să ne fie semnul.

11 Așadar, s‑au arătat amândoi garnizoanei filistene, iar filistenii au zis: „Iată! Evreii ies din vizuinile în care s‑au ascuns!“

12 Bărbații din garnizoană au strigat către Ionatan și către cel ce‑i ducea armele, zicând: „Suiți‑vă la noi ca să vă arătăm ceva!“ Atunci Ionatan i‑a spus celui ce‑i ducea armele: „Urcă‑te după mine pentru căDomnuli‑a dat în mâna lui Israel.“

13 Ionatan s‑a cățărat, folosindu‑se de mâini și de picioare, iar cel ce‑i ducea armele îl urma. Filistenii cădeau înaintea lui Ionatan, iar cel ce‑i ducea armele venea în urma lui și‑i omora.

14 În acest prim atac, Ionatan și cel ce‑i ducea armele au ucis aproape douăzeci de bărbați pe o întindere de o jumătate de iugărde pământ.

15 Și era un tremur în tabără, pe câmpie și în tot poporul. Garnizoana și distrugătorii au tremurat și ei, iar pământul s‑a cutremurat. Era un tremur de la Dumnezeu.

16 Străjerii lui Saul, care se aflau în Ghiva lui Beniamin, s‑au uitat și iată că mulțimea se împrăștia și alerga încoace și încolo.

17 Atunci Saul le‑a zis oamenilor care erau cu el: „Numărați și vedeți cine a plecat din mijlocul nostru.“ Ei au numărat și iată că Ionatan și cel ce‑i ducea armele lipseau.

18 Saul i‑a zis lui Ahia: „Adu încoace Chivotul lui Dumnezeu!“ – pe atunci Chivotul lui Dumnezeu se afla la fiii lui Israel.

19 În timp ce Saul îi vorbea preotului, învălmășeala din tabăra filistenilor a început să fie din ce în ce mai mare. Atunci Saul i‑a zis preotului: „Retrage‑ți mâna!“

20 Apoi Saul și oamenii lui s‑au adunat și au intrat în luptă unde au găsit o mare învălmășeală deoarecefilisteniiau întors sabia, unii împotriva altora.

21 Evreii care fuseseră înainte cu filistenii și se suiseră împreună cu aceștia în tabăra lor s‑au întors și s‑au unit cu israeliții care erau cu Saul și cu Ionatan.

22 De asemenea, când toți bărbații lui Israel care se ascunseseră pe muntele lui Efraim au auzit că filistenii au fugit, au intrat și ei în luptă, urmărindu‑i.

23 În acea zi,Domnull‑a izbăvit pe Israel, iar lupta s‑a întins până dincolo de Bet‑Aven.

Viața lui Ionatan în pericol

24 Bărbații lui Israel au fost la strâmtoare în acea zi, deoarece Saul pusese un jurământ asupra poporului, zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine până seara, înainte de a mă răzbuna pe dușmanii mei.“ Astfel, niciunul dintre ei n‑a gustat mâncare.

25 Tot poporula intrat într‑o pădure unde, pe suprafața pământului, se afla miere.

26 Când a intrat poporul în pădure, iată că mierea curgea din faguri, însă nimeni nu și‑a dusmierela gură cu mânadeoarece poporul se temea din cauza jurământului.

27 Ionatan însă nu auzise jurământul cu care tatăl său legase poporul. De aceea el a întins vârful toiagului care se afla în mâna lui și l‑a înmuiat în mierea din fagure. Și‑a dus miere cu mâna la gură și ochii i s‑au luminat.

28 Atunci unul dintre bărbați i‑a zis:

– Tatăl tău a pus poporul sub un jurământ sever, zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine astăzi.“

Poporul era epuizat.

29 Atunci Ionatan a zis:

– Tatăl meu a tulburat țara. Priviți cum mi s‑au luminat ochii pentru că am gustat puțin din mierea aceasta!

30 Cât de bine ar fi fost dacă poporul ar fi mâncat astăzi din prada pe care a luat‑o de la dușmanii lui! N‑ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?

31 În ziua aceea i‑au ucis pe filisteni de la Micmaș până la Aialon. Poporul era epuizat.

32 Prin urmare, poporul s‑a năpustit asupra prăzii, au luat oi, vite și viței, le‑au înjunghiat pe pământ și le‑au mâncat cu sânge cu tot.

33 Unii i‑au spus însă lui Saul:

– Iată, poporul păcătuiește împotrivaDomnului, mâncând carnea cu sânge cu tot.

Saula spus:

– V‑ați purtat cu necredincioșie! Acum, rostogoliți până aici o piatră mare.

34 Dați de veste printre oameni să‑și aducă fiecare boul sau oaia, să le taie aici și apoi să le mănânce, ca să nu mai păcătuiască împotrivaDomnului, mâncând carne cu sânge.

Astfel, în acea noapte, fiecare și‑a adus cu el boul și l‑a tăiat acolo.

35 Saul a zidit un altarDomnului; era prima dată când zidea un altarDomnului.

36 Apoi a zis:

– Haideți să coborâm după filisteni în timpul nopții, să‑i prădăm până în zori și să nu lăsăm viu pe niciunul dintre ei.

Ei au răspuns:

– Fă tot ceea ce consideri că este bine.

Dar preotul a zis:

– Să ne apropiem aici de Dumnezeu.

37 Saul L‑a întrebat pe Dumnezeu:

– Să cobor după filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?

Însă, în acea zi, El nu i‑a răspuns.

38 Atunci Saul a zis:

– Să vină aici toți conducătorii poporului ca să descoperim ce păcat a fost săvârșit astăzi.

39 Viu esteDomnul, Care îl izbăvește pe Israel, că și dacă ar fi vorba despre fiul meu Ionatan, chiar și el va trebui să moară.

Însă nimeni din popor nu i‑a răspuns.

40 Saul a zis întregului Israel:

– Voi veți sta într‑o parte, iar eu împreună cu fiul meu Ionatan vom sta în partea cealaltă.

Poporul i‑a răspuns lui Saul:

– Fă ceea ce consideri că este bine.

41 Saul a zisDomnului, Dumnezeul lui Israel:

– Arată‑ne adevărul!

Sorțul a căzut pe Ionatan și Saul, iar poporul a scăpat.

42 Atunci Saul a zis:

– Aruncați sorțul între mine și fiul meu Ionatan.

Și sorțul a căzut pe Ionatan.

43 Saul i‑a zis lui Ionatan:

– Spune‑mi ce ai făcut.

Ionatan i‑a răspuns și a zis:

– Am gustat puțină miere cu vârful toiagului pe care‑l aveam în mână. Iată‑mă, voi muri!

44 Saul a zis:

– Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea față de minedacă nu vei muri, Ionatane!

45 Dar poporul i‑a zis lui Saul:

– Chiar trebuie să moară Ionatan, cel care a adus această mare izbăvire pentru Israel? Nicidecum! Viu esteDomnulcă nici măcar un fir de păr nu va cădea la pământ din capul lui, deoarece el a lucrat cu Dumnezeu în această zi.

Poporul l‑a salvat astfel pe Ionatan și n‑a fost omorât.

46 Saul a încetat să‑i mai urmărească pe filisteni, și filistenii s‑au retras în teritoriul lor.

Realizările și familia lui Saul

47 După ce Saul a început să domnească peste Israel, el a luptat împotriva tuturor dușmanilor săi din toate părțile: împotriva moabiților, împotriva fiilor lui Amon, împotriva edomiților, împotriva regilor din Țoba și împotriva filistenilor. În orice parte se ducea, era necruțător.

48 El a luptat vitejește și i‑a învins pe amalekiți, eliberând Israelul din mâna jefuitorilor săi.

49 Fiii lui Saul erau Ionatan, Ișvi și Malchi‑Șua. Fiica sa cea întâi născută se numea Merab, cea mică se numea Mihal,

50 iar soția lui se numea Ahinoam, fiica lui Ahimaaț. Numele conducătorului oștirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.

51 Chiș, tatăl lui Saul, și Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.

52 Cât timp a trăit Saul, a existat un război înverșunat cu filistenii și ori de câte ori Saul vedea un bărbat puternic sau curajos, îl lua cu el.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/14-088004ddfd0bd78f0e641bb083e7b829.mp3?version_id=126—