Author: admin

Categories
Judecători

Judecători 20

Lupta dintre israeliți și beniamiți

1 Toți fiii lui Israel au ieșit de la Dan până la Beer-Șebași până la ținutul Ghiladului. Comunitatea s‑a strâns astfel ca un singur om înainteaDomnului, la Mițpa.

2 Conducătorii întregului popor, ai tuturor semințiilor lui Israel, s‑au înfățișat în adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de pedestrași în stare să scoată sabia.

3 Fiii lui Beniamin au auzit că fiii lui Israel s‑au suit la Mițpa. Fiii lui Israel au zis:

– Spuneți, cum s‑a întâmplat răul acesta?

4 Atunci, levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a luat cuvântul și le‑a zis:

– Eu și țiitoarea mea intrasem în Ghiva, care aparține de Beniamin, ca să înnoptăm acolo.

5 Dar locuitorii Ghivei s‑au ridicat împotriva mea, au înconjurat pe timp de noapte casa în care eram și au vrut să mă ucidă. Mi‑au necinstit țiitoarea până când a murit.

6 Atunci mi‑am apucat țiitoarea, am tăiat‑o în bucăți și le‑am trimis prin toată țara moștenită de Israel, căci au săvârșit o desfrânare și o spurcăciune în Israel.

7 Iată‑vă pe toți, fii ai lui Israel: vorbiți între voi și sfătuiți‑vă aici!

8 Tot poporul s‑a ridicat ca un singur om, zicând:

– Niciunul din noi nu va pleca la cortul lui. Nimeni nu se va întoarce acasă.

9 Iată acum ce‑i vom face Ghivei: o vom lua cu asaltdupă cum vom ieșila sorți!

10 Din toate semințiile lui Israel vom lua zece bărbați dintr‑o sută, o sută dintr‑o mie și o mie din zece mii. Aceștia vor aduce provizii pentru popor. Apoi, când ei se vor întoarce, vom pedepsi Ghiva lui Beniamin potrivit cu toată spurcăciunea pe care a săvârșit‑o în Israel.

11 Toți bărbații lui Israel s‑au strâns împotriva cetății, uniți ca un singur om.

12 Semințiile lui Israel au trimis niște bărbați prin toată seminția lui Beniamin ca să spună: „Ce înseamnă răul acesta care a avut loc printre voi?

13 Acum, predați‑i pe oamenii aceia, pe acei fii ai lui Belialcare sunt în Ghiva, ca să‑i omorâm și să nimicim astfel răul din Israel!“ Dar fiii lui Beniamin n‑au vrut să asculte de glasul fraților lor, fiii lui Israel.

14 Fiii lui Beniamin s‑au strâns din cetățile lor la Ghiva ca să iasă la luptă împotriva fiilor lui Israel.

15 În ziua aceea, s‑au mobilizat din cetăți douăzeci și șase de mii de fii ai lui Beniamin în stare să scoată sabia, în afară de locuitorii Ghivei, care s‑au strâns în număr de șapte sute de bărbați aleși.

16 Din tot poporul aceasta, șapte sute de bărbați aleși erau stângaci. Toți aceștia, trăgând cu praștia, puteau ținti chiar și un fir de păr și nu greșeau.

17 În afară de Beniamin, oamenii lui Israel care se adunaseră erau patru sute de mii de bărbați în stare să scoată sabia. Toți aceștia erau războinici.

18 Ei s‑au ridicat, s‑au suit la Betel și L‑au întrebat pe Dumnezeu.

Fiii lui Israel au zis:

– Care dintre noi să se suie primul la război împotriva fiilor lui Beniamin?

Domnulle‑a răspuns:

– Iudasă se suieprimul!

19 Fiii lui Israel s‑au sculat dimineața și și‑au așezat tabăra lângă Ghiva.

20 Apoi au ieșit la luptă împotriva celor din Beniamin și s‑au așezat în linie de bătaie, înaintea Ghivei.

21 Fiii lui Beniamin au ieșit din Ghiva și au doborât la pământ în ziua aceea douăzeci și două de mii de bărbați din Israel.

22 Poporul, bărbații lui Israel, s‑a îmbărbătat și s‑a așezat din nou în linie de bătaie în locul în care se așezase în prima zi.

23 Între timp, fiii lui Israel s‑au suit și au plâns înainteaDomnuluipână seara.

Ei L‑au întrebat peDomnul, zicând:

– Să pornim din nou la luptă împotriva fiilor lui Beniamin, frații noștri?

Domnulle‑a răspuns:

– Suiți‑vă împotriva lor!

24 Astfel, fiii lui Israel au înaintat a doua zi împotriva fiilor lui Beniamin.

25 Dar și a doua zi cei din Beniamin au ieșit din Ghiva ca să‑i înfrunte și iarăși au doborât la pământ optsprezece mii de bărbați din fiii lui Israel, toți în stare să scoată sabia.

26 Atunci, toți fiii lui Israel, deci tot poporul, s‑au suit la Betel și au plâns. În ziua aceea, au rămas acolo, în prezențaDomnului, au postit până seara și au adus înainteaDomnuluiarderi‑de‑tot și jertfe de pace.

27 Fiii lui Israel L‑au întrebat peDomnul– în zilele acelea, Chivotul Legământului cu Dumnezeu era acolo,

28 iar Fineas, fiul lui Elazar, fiul lui Aaron, slujea înaintea lui în zilele acelea – șiI‑au zis:

– Să ies din nou la luptă împotriva fiilor lui Beniamin, fratele meu, sau să încetez?

Domnula răspuns:

– Suiți‑vă, căci mâine îi voi da în mâna ta!

29 Atunci, Israel a pus la pândă niște oameni împrejurul cetății Ghiva.

30 A treia zi, fiii lui Israel s‑au suit împotriva fiilor lui Beniamin și s‑au așezat înaintea Ghivei ca și în celelalte ocazii.

31 Fiii lui Beniamin au ieșit să întâlnească poporul, fiind astfel îndepărtați de lângă cetate. Au început să lovească în popor și să ucidă ca în celelalte ocazii, pe drumurile cele mari – unul care duce la Betel și altul la Ghiva – și în câmpie. Au ucis aproape treizeci de bărbați din Israel.

32 Fiii lui Beniamin ziceau: „Iată‑i învinși înaintea noastră ca și mai înainte!“ Dar fiii lui Israel ziceau: „Să fugim și să‑i îndepărtăm de cetate spre drumurile cele mari!“

33 Toți bărbații lui Israel s‑au ridicat din locurile lor și s‑au regrupat la Baal-Tamar, iar Israelul care stătea la pândă s‑a năpustit din locul în care era, la apusde Ghiva.

34 Zece mii de oameni aleși din tot Israelul au înaintat împotriva Ghivei. Bătălia a fost aprigă, iarbeniamițiinici nu‑și imaginau că va veni asupra lor un asemenea dezastru.

35 Domnuli‑a învins pe cei din Beniamin înaintea lui Israel și astfel fiii lui Israel au doborât în acea zi, în Beniamin, douăzeci și cinci de mii o sută de bărbați, toți aceștia în stare să scoată sabia.

36 Fiii lui Beniamin au văzut că au fost învinși.

Atunci când bărbații lui Israel s‑au lăsat urmăriți de cei din Beniamin, ei s‑au bazat pe oamenii care fuseseră puși la pândă în apropierea Ghivei.

37 Cei ce stăteau la pândă au înaintat repede împotriva Ghivei, s‑au năpustit asupra ei și au trecut cetatea prin ascuțișul sabiei.

38 Semnalul pe care bărbații lui Israel îl hotărâseră cu cei ce stăteau la pândă era acela că eitrebuiau săînalțe în cetate un nor mare de fum.

39 Doar atunci bărbații lui Israel ar fi trebuit să se întoarcă în luptă.

Dar cei din Beniamin începuseră să lovească, iar pentru că numărul celor uciși din Israel era aproape de treizeci de oameni, ei își ziceau: „Cu siguranță sunt pe deplin învinși înaintea noastră ca în prima luptă!“

40 Când coloana de fum a început să se înalțe din cetate, cei din Beniamin au privit înapoi și au observat‑o cum se înălța din întreaga cetate înspre cer.

41 Atunci bărbații lui Israel s‑au întors. Când au văzut dezastrul care‑i aștepta, bărbații lui Beniamin s‑au îngrozit.

42 Au fugit dinaintea bărbaților lui Israel spre drumul pustiei, dar n‑au putut scăpa de luptă, iar cei din cetăți i‑au doborât în mijlocul lor.

43 Ei i‑au înconjurat pe cei din Beniamin, i‑au urmărit fără încetareși i‑au nimicit până în fața Ghivei, spre răsărit.

44 Optsprezece mii de bărbați din Beniamin au căzut, toți aceștia fiind bărbați viteji.

45 Unii au fugit și au scăpat în pustie, la Stânca lui Rimon.Israelițiiau ucis la drumurile cele mari cinci mii dintre ei. Pe alții i‑au urmărit până la Ghidomși au ucis dintre aceștia două mii de bărbați.

46 Astfel, toți cei din Beniamin care au căzut în ziua aceea au fost douăzeci și cinci de mii de bărbați în stare să scoată sabia, toți bărbați viteji.

47 Dintre cei care au fugit și au scăpat în pustie, la Stânca lui Rimon, au mai rămas șase sute de bărbați. Ei au locuit la Stânca lui Rimon timp de patru luni.

48 Bărbații lui Israel s‑au întors la fiii lui Beniamin și au trecut prin ascuțișul sabiei toate cetățile cu tot ce au găsit în ele: oameni și animale. Ei au dat foc tuturor acestor cetăți pe care le‑au găsit în cale.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/20-7c5df41e1c19186ed61be9e012fbac71.mp3?version_id=126—

Categories
Judecători

Judecători 21

Israeliții salvează seminția lui Beniamin

1 Bărbații lui Israel juraseră la Mițpa, zicând: „Niciunul din noi să nu‑și dea fata de soție celor din Beniamin!“

2 Poporul s‑a dus la Betel și a rămas acolo, în prezența lui Dumnezeu, până seara. Și‑au ridicat glasul, s‑au jelit

3 și au zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, de ce s‑a întâmplat așa ceva în Israel? Să lipsească astăzi o seminție întreagă din Israel?“

4 A doua zi poporul s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a zidit acolo un altar și a adus arderi‑de‑tot și jertfe de pace.

5 Apoi fiii lui Israel au zis: „Care dintre semințiile lui Israel nu s‑a suit la adunare, înainteaDomnului?“ Făcuseră un jurământ ferm ca oricine nu se va sui înainteaDomnului, la Mițpa, să fie pedepsit cu moartea.

6 Fiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin și ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminție din Israel!

7 Ce să facem pentru aceia care au rămas fără soții, fiindcă am jurat peDomnulcă nu le vom da de soții pe fetele noastre?“

8 Apoi au zis: „Este vreuna dintre semințiile lui Israel care nu s‑a suit înainteaDomnului, la Mițpa?“ Și iată că niciun bărbat din Iabeșul Ghiladului nu venise la adunare.

9 Au numărat poporul și iată că acolo nu era niciun bărbat dintre locuitorii Iabeșului Ghiladului.

10 Atunci comunitatea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de războinici și le‑a poruncit, zicând: „Duceți‑vă și treceți prin ascuțișul sabiei pe locuitorii din Iabeșul Ghiladului, cu tot cu femei și copii!

11 Iată ce să faceți: să dați spre nimicireorice bărbat și orice femeie care a cunoscut împreunarea cu un bărbat!“

12 Au găsit printre locuitorii din Iabeșul Ghiladului patru sute de fete fecioare și le‑au adus în tabără la Șilo, în țara Canaan.

13 Toată comunitatea a trimis mesageri ca să le vorbească fiilor lui Beniamin care se aflau la Stânca lui Rimon și să le vestească pacea.

14 În acea vreme, cei din Beniamin s‑au întors și li s‑au dat de soții dintre acelea care au fost lăsate în viață – dintre femeile din Iabeșul Ghiladului. Totuși, nu erau destule pentru ei.

15 Poporului îi părea rău de Beniamin, căciDomnulfăcuse o ruptură în semințiile lui Israel.

16 Atunci bătrânii comunității au zis: „Cum să facem rost de soții pentru cei rămași, căci femeile au fost nimicite din Beniamin?“

17 Apoi au zis: „Să fie o moștenire pentru supraviețuitorii lui Beniamin, ca să nu fie ștearsă o seminție din Israel!

18 Dar noi nu putem să le dăm de soții pe fiicele noastre, căci toți fiii lui Israel au jurat, zicând: «Blestemat este cel ce va da vreo femeie lui Beniamin!»“

19 După aceea au zis: „Iată că în fiecare an este o sărbătoare aDomnuluila Șilo, la nord de Betel, în partea de răsărit a drumului care duce de la Betel la Șehem și la sud de Lebona!“

20 Apoi le‑au poruncit fiilor lui Beniamin, zicând: „Duceți‑vă și stați la pândă în vii!

21 Urmărițice se întâmplăși când le veți vedea pe fetele din Șilo că vor ieși să danseze, să ieșiți din vii și să vă răpiți fiecare câte o soție dintre fetele din Șilo. Apoi să vă duceți în teritoriul lui Beniamin.

22 Dacă părinții sau frații lor vor veni să se plângă la noi, le vom spune: «Arătați bunăvoință față de noi și dați‑ni‑le nouă, căci în luptă n‑am reușit să luăm pradă câte o femeie pentru fiecare om. Dacă ni le dați acum, nu veți fi vinovați de încălcarea jurământului!»“

23 Fiii lui Beniamin au făcut întocmai: și‑au luat soții după numărul lor dintre dansatoarele pe care le‑au răpit. Apoi au plecat și s‑au întors la moștenirea lor; au zidit din nou cetăți și au locuit în ele.

24 Tot atunci, fiii lui Israel au plecat de acolo, fiecare la seminția și la clanul lui. Și astfel, fiecare om s‑a dus la proprietatea lui.

25 În zilele acelea nu era rege în Israel și fiecare făcea ce era drept în ochii săi.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JDG/21-5475586ea1f319775f7aef62731c8614.mp3?version_id=126—

Categories
Rut

Rut 1

Naomi și Rut

1 Pe vremea când judecaujudecătorii, a fost o foamete în țară. Atunci un bărbat din Betleemul lui Iuda a plecat împreună cu soția lui și cu cei doi fii ai săi să locuiască temporar în câmpiile Moabului.

2 Bărbatul se numea Elimelek, soția lui se numea Naomi, iar cei doi fii ai săi se numeau Mahlon și Chilion. Ei erau efratiți din Betleemul lui Iuda. Când au ajuns în câmpiile Moabului, s‑au stabilit acolo.

3 Însă Elimelek, soțul lui Naomi, a murit, și ea a rămas astfel singură cu cei doi fii ai ei.

4 Aceștia s‑au căsătorit cu moabite; numele uneia era Orpa, iar numele celeilalte era Rut. După ce au locuit acolo aproape zece ani,

5 cei doi, adică Mahlon și Chilion, au murit și ei, astfel încât femeia a rămas singură, fără cele două odrasle ale ei și fără soțul său.

6 Atunci ea s‑a ridicat, împreună cu nurorile ei, ca să se întoarcă acasă din câmpiile Moabului, căci, pe când era în regiunea Moabului, auzise căDomnulÎși cercetase poporul și le dăduse hrană.

7 Ea a ieșit din locul în care se afla, iar cele două nurori ale ei erau cu ea. Și au plecat la drum ca să se întoarcă în țara lui Iuda.

8 Naomi le‑a zis totuși celor două nurori ale ei:

– Plecați! Întoarceți‑vă fiecare la casa mamei sale!Domnulsă Se poarte față de voi cu bunătateacu care și voi v‑ați purtat față de cei ce au murit și față de mine!

9 Să deaDomnulca fiecare din voi să găsească odihnă în casaviitoruluisoț!

Apoi le‑a dat sărutare, iar ele și‑au ridicat glasul și au plâns.

10 Ele i‑au zis:

– Nu! Vom merge cu tine la poporul tău.

11 Dar Naomi a răspuns:

– Întoarceți‑vă, fiicele mele! De ce să veniți cu mine? Mai am eu oare fii în pântecul meu, care să vă fie apoi soți?

12 Întoarceți‑vă, fiicele mele! Plecați! Căci eu sunt prea bătrână să mă mai mărit. Chiar dacă aș zice că mai este speranță pentru mine, chiar dacă m‑aș mărita în noaptea aceasta și aș naște fii,

13 ați aștepta voi până s‑ar face mari? V‑ați păstra voi pentru ei, fără să vă măritați? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, căci mânaDomnuluis‑a întins împotriva mea!

14 Ele și‑au ridicat glasul și au plâns din nou. Orpa i‑a dat sărutare soacrei sale și a plecat, dar Rut s‑a ținut de ea.

15 Naomia zis:

– Iată, cumnata ta s‑a întors la poporul ei și la dumnezeii ei! Du‑te și tu după cumnata ta!

16 Rut a răspuns:

– Nu insista să te părăsesc și să mă întorc de la tine. Căci unde mergi tu, voi merge și eu. Unde vei înnopta tu, voi înnopta și eu. Poporul tău va fi și poporul meu, iar Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu.

17 Unde vei muri tu, voi muri și eu, și tot acolo voi fi și îngropată.Domnulsă Se poarte cu mine cu toată asprimeadacă altceva, în afară de moarte, mă va despărți de tine!

18 Văzând‑o hotărâtă să meargă cu ea, Naomi a încetat să‑i mai vorbeascăastfel.

19 Cele două au călătorit până au ajuns la Betleem. Când au intrat în Betleem, în toată cetatea a fost multă forfotă pe seama lor.

Femeilese întrebau:

– Aceasta este Naomi?

20 Ea le‑a zis:

– Nu mă mai numiți Naomi, ci numiți‑mă Mara, pentru că Cel Atotputernicm‑a amărât mult.

21 Când am plecat, aveam de toate, darDomnulm‑a adus înapoi cu mâinile goale. De ce să mă mai numiți Naomi, de vreme ceDomnula mărturisit împotriva mea și Cel Atotputernic a adus necazul asupra mea?

22 Așa s‑a întors Naomi din câmpiile Moabului împreună cu moabita Rut, nora ei. Ele au sosit în Betleem, tocmai când începea seceratul orzului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/RUT/1-ad6f5567bec655b7b27f107e6b67ec67.mp3?version_id=126—

Categories
Rut

Rut 2

Rut îl întâlnește pe Boaz

1 Naomi avea o rudă din partea soțului ei, un bărbat cu renume din clanul lui Elimelek, al cărui nume era Boaz.

2 Moabita Rut i‑a zis lui Naomi:

– Dă‑mi voie, te rog, să merg pe ogor ca să strâng spice de pe urma aceluia în ochii căruia voi găsi bunăvoință.

Ea i‑a răspuns:

– Du‑te, fiica mea.

3 Ea s‑a dus și, ajungând pe un ogor, a început să culeagă spicele rămase în urma secerătorilor. S‑a nimerit ca ogorul acela să fie tocmai al lui Boaz, din clanul lui Elimelek.

4 Chiar atunci Boaz a sosit din Betleem și le‑a zis secerătorilor:

–Domnulsă fiecu voi!

Ei i‑au răspuns:

–Domnulsă te binecuvânteze.

5 Apoi l‑a întrebat pe slujitorul care supraveghea secerătorii:

– A cui este tânăra aceasta?

6 Slujitorul care supraveghea secerătorii i‑a răspuns:

– Aceasta este tânăra moabită care s‑a întors cu Naomi din câmpiile Moabului.

7 Ea mi‑a zis: „Te rog, dă‑mi voie să culeg și să strâng dintre snopi spicele rămase în urma secerătorilor!“ Și de azi dimineață, de când a venit, a stat în picioare până acum și nu s‑a odihnit decât pentru puțin timp, în adăpost.

8 Boaz i‑a zis lui Rut:

– Ascultă‑mă, fiică! Să nu mergi la cules pe un alt ogor și să nu pleci de aici. Ține‑te după slujnicele mele.

9 Uită‑te unde vor secera pe ogor și du‑te după ele. Voi porunci slujitorilor să nu se atingă de tine. Iar când ți‑e sete, poți să mergi la vase și să bei din ceea ce au scos slujitorii.

10 Atunci ea s‑a aruncat cu fața la pământ, s‑a închinat și i‑a zis:

– Cum de am găsit bunăvoință înaintea ta, ca să mă iei în seamă pe mine, o străină?

11 Boaz a răspuns:

– Mi s‑a spus tot ce‑ai făcut pentru soacra ta după moartea soțului tău, cum ai părăsit pe tatăl tău și pe mama ta și țara în care te‑ai născut, ca să vii la un popor pe care nu‑l cunoșteai dinainte.

12 Domnulsă‑ți răsplătească fapta și răsplata să‑ți fie deplină din parteaDomnului, Dumnezeul lui Israel, sub aripile Căruia ai venit să te adăpostești!

13 Ea a zis:

– Să găsesc bunăvoință înaintea ta și pe mai departe, stăpânul meu, căci tu m‑ai mângâiat și i‑ai vorbit roabei tale peplaculinimii ei, deși eu nu sunt nici măcar ca una dintre roabele tale.

14 La ora mesei, Boaz i‑a zislui Rut:

– Apropie‑te, mănâncă din pâine și înmoaie‑ți bucata în oțet.

Ea s‑a așezat lângă secerători, iar el a servit‑o cu boabe prăjite. Ea a mâncat, s‑a săturat și i‑a mai și rămas.

15 Apoi, când ea s‑a ridicat să mai culeagă, Boaz le‑a poruncit slujitorilor săi, zicând:

– Lăsați‑o să culeagă chiar și dintre snopi, fără s‑o umiliți.

16 Ba chiar scoateți‑i spice din snopi și aruncați‑i‑le pe jos, ca să le poată culege și n‑o dojeniți.

17 Rut a cules spice de pe ogor până seara, a bătut ce a cules și a strânsaproape o efăde orz.

18 A luatceea ce strânseseși s‑a dus în cetate, iar soacra sa a văzut cât culesese. Ea i‑a dat lui Naomi și ceea ce‑i rămăsese după ce se săturasela masă.

19 Atunci soacra ei a întrebat‑o:

– Unde ai cules astăzi și unde ai lucrat? Binecuvântat să fie cel ce te‑a luat în seamă!

Ruti‑a istorisit soacrei sale la cine a lucrat și i‑a zis:

– Numele bărbatului la care am lucrat astăzi este Boaz.

20 Naomi i‑a zis nurorii sale:

– Binecuvântat să fie el deDomnul, Cel Carenu Și‑a părăsit îndurareafață de noi, cei vii, și față de cei ce au murit!

Apoi Naomi i‑a zis:

– Bărbatul acesta este ruda noastră, dintre cei cu drept de răscumpărareasupra noastră.

21 Moabita Rut i‑a zis:

– El mi‑a spus: „Stai aproape de slujitorii mei până vor termina tot ce au de secerat.“

22 Naomi i‑a răspuns nurorii sale Rut:

– Este bine, fiica mea, să lucrezi cu slujnicele lui și să nu dea alții peste tine pe un alt ogor.

23 Astfel,Ruta stat aproape de slujnicele lui Boaz și a cules până când s‑a încheiat seceratul orzului și al grâului. Ea locuia împreună cu soacra ei.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/RUT/2-28c1b12060e4c37470555d0f358da462.mp3?version_id=126—

Categories
Rut

Rut 3

Strategia lui Naomi

1 După o vremeNaomi, soacra ei, i‑a zis:

– Fiica mea, aș vrea să‑ți găsesc un loc de odihnă, unde să‑ți fie bine.

2 Oare Boaz, cu ale cărui slujnice ai fost, nu este el rudă cu noi? Iată că la noapte își va vântura orzul în arie.

3 Tu spală‑te, unge‑te, pune‑ți mantia pe tine și coboară la aria de treierat. Să nu te faci însă cunoscută lui până nu termină de mâncat și de băut.

4 Și când urmează să se culce, să afli locul unde se va culca. Apoi să te duci, să‑i dezvelești picioarele și să te culci. După aceea îți va spune el ce să faci.

5 Ea i‑a răspuns:

– Voi face tot ce mi‑ai spus.

6 Ruta coborât la aria de treierat și a făcut întocmai cum o sfătuise soacra ei.

7 După ce a mâncat și a băut, Boaz, mulțumit în inima lui, s‑a întins să se culce la marginea unui stog. Atunci ea s‑a apropiat încet, i‑a dezvelit picioarele și s‑a culcat acolo.

8 Pe la miezul nopții omul s‑a speriat. El s‑a aplecat și iată că o femeie era culcată la picioarele sale.

9 El a întrebat:

– Cine ești tu?

Ea i‑a răspuns:

– Sunt eu, Rut, slujitoarea ta. Întinde‑ți marginea mantiei peste slujitoarea ta,căci tu ești cel cu drept de răscumpărare.

10 El a zis:

– Binecuvântată să fii deDomnul, fiica mea! Bunătateape care ai arătat‑o la urmă spune mai mult decât ceea ce ai făcut prima dată, de vreme ce nu ai umblat după cei tineri, fie ei săraci sau bogați.

11 De aceea, fiica mea, nu te teme. Voi face pentru tine tot ce mi‑ai spus, deoarece tot poporul meu în cetate știe că ești o femeie cinstită.

12 Este adevărat că eu am drept de răscumpărare, dar mai există cineva, mai apropiat decât mine, care are și el acest drept.

13 Rămâi în noaptea aceasta aici, iar dimineața, dacă el va dori să te răscumpere, bine, să te răscumpere! Dar dacă nu va dori să te răscumpere, viu esteDomnulcă te voi răscumpăra eu! Deci culcă‑te aici până dimineață.

14 Ea a rămas culcată la picioarele lui până spre dimineață, trezindu‑se mai înainte ca oamenii să se poată vedea unii pe alții, deoarece Boaz îi spusese:

– Să nu se afle că a intrat o femeie în arie.

15 Apoi Boaz a zis:

– Adu mantaua de pe tine și ține‑o bine.

Ea a ținut‑o, iar Boaz i‑a măsurat șasemăsuride orz și le‑a pus în ea. Apoi el s‑a dus în cetate.

16 Când Rut a ajuns la soacra sa, aceasta a întrebat‑o:

– Cum a fost, fiica mea?

Rut i‑a istorisit tot ce a făcut omul acela pentru ea.

17 Apoi a zis:

– Mi‑a mai dat și aceste șasemăsuride orz, zicându‑mi: „Să nu te întorci cu mâinile goale la soacra ta.“

18 Naomii‑a zis:

– Așteaptă, fiica mea, până vei vedea ce întorsătură vor lua lucrurile, darîți spun căomul acesta nu‑și va găsi liniștea până nu va lămuri lucrurile chiar astăzi.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/RUT/3-9470da74c09dfa5db386e156e5f00be7.mp3?version_id=126—

Categories
Rut

Rut 4

Boaz se căsătorește cu Rut

1 Boaz s‑a suit la poarta cetății și s‑a așezat acolo. Tocmai atunci trecea cel ce avea drept de răscumpărare, cel despre care vorbise Boaz.

Boaz i‑a zis:

– Prietene, întoarce‑te și așază‑te aici!

Acesta s‑a întors și s‑a așezat.

2 Boaz a adus și zece bărbați dintre bătrâniicetății și a zis:

– Așezați‑vă aici.

Ei s‑au așezat.

3 Apoi i‑a zis celui cu drept de răscumpărare:

– Naomi, care s‑a întors din câmpiile Moabului, a scos la vânzare parcela de pământ care era a fratelui nostru, Elimelek.

4 M‑am gândit să te anunț și să‑ți spun: cumpăr‑oacumde față cu locuitorii și de față cu bătrânii poporului meu. Dacă vrei deci s‑o răscumperi, răscumpăr‑o, dar dacă nu vrei s‑o răscumperi, atunci spune‑mi, ca să știu, căci nu este nimeni înaintea ta cu drept de răscumpărare, iar după tine urmez eu.

Acesta a răspuns:

– O voi răscumpăra eu.

5 Boaz a zis:

– În ziua în care vei cumpăra parcela de la Naomi, va trebui s‑o răscumperi și pe moabita Rut, soția celui ce a murit, ca să păstrezi numele mortului în cadrul moștenirii lui.

6 Atunci cel ce avea drept de răscumpărare i‑a răspuns:

– Nu pot s‑o răscumpăr pentru mine, ca nu cumva să‑mi ruinez propria moștenire. Răscumpăr‑o tu. Poți lua tu dreptul meu de răscumpărare, căci eu nu pot s‑o răscumpăr.

7 Pe vremuri, în Israel, pentru a întări toate rânduielile privitoare la răscumpărare și la schimbarea dreptului de răscumpărare, unul își scotea sandaua și i‑o dădea celuilalt. Aceasta slujea drept mărturie în Israel.

8 Deci cel ce avea drept de răscumpărare i‑a zis lui Boaz:

– Cumpăr‑o tu.

Apoi și‑a scos sandaua.

9 Atunci Boaz le‑a zis bătrânilor și întregului popor:

– Astăzi sunteți martori că am cumpărat de la Naomi tot ce a aparținut lui Elimelek, lui Chilion și lui Mahlon.

10 De asemenea, pe moabita Rut, văduva lui Mahlon, am cumpărat‑o de soție, ca să păstrez numele mortului în cadrul moștenirii lui, astfel încât să nu se șteargă numele acestuia dintre frații lui și din cetatea sa. Voi sunteți martori astăzi!

11 Tot poporul care era la poartă și bătrânii i‑au răspuns:

– Suntem martori. S‑o facăDomnulpe femeia care intră în casa ta ca pe Rahela și ca pe Lea care, împreună, au zidit Casa lui Israel. Să‑ți sporească puterea în Efrata și să‑ți faci un nume în Betleem!

12 Fie familia ta, prin sămânța pe care ți‑o va daDomnuldin această tânără, ca familia lui Pereț care i s‑a născut lui Iuda din Tamar.

Linia genealogică a lui David

13 Boaz a luat‑o pe Rut și ea a devenit soția lui. El a intrat la eașiDomnula dat rodpânteculuiei, astfel că aceasta a născut un fiu.

14 Femeile i‑au zis lui Naomi: „Binecuvântat să fieDomnul, Cel Ce nu te‑a lăsat astăzi fără un răscumpărător. Fie ca numele lui să ajungă vestit în Israel!

15 El îți va fi o înviorare pentru suflet și un sprijin la bătrânețe, căci l‑a născut nora ta care te iubește și care prețuiește pentru tine mai mult decât șapte fii.“

16 Naomi a luat copilul, l‑a pus în poală și i‑a fost acestuia ca o doică.

17 Vecinele i‑au pus numele Obed, zicând: „I s‑a născut un fiu lui Naomi.“ El a fost tatăl lui Ișai, tatăl lui David.

18 Aceștia sunt descendenții lui Pereț:

din Pereț s‑a născut Hețron,

19 din Hețron s‑a născut Ram,

din Ram s‑a născut Aminadab,

20 din Aminadab s‑a născut Nahșon,

din Nahșon s‑a născut Salmon,

21 din Salmon s‑a născut Boaz,

din Boaz s‑a născut Obed,

22 din Obed s‑a născut Ișai,

iar din Ișai s‑a născut David.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/RUT/4-60d5b6c8cafd34c4c91bffb9c6d6660f.mp3?version_id=126—

Categories
1 Samuel

1 Samuel 1

Nașterea și consacrarea lui Samuel

1 Era un bărbat din Ramatayim-Țofim, din muntele lui Efraim, al cărui nume era Elkana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efratit.

2 El avea două soții. Numele celei dintâi era Ana, iar numele celei de‑a doua era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea.

3 În fiecare an, bărbatul acesta se suia din cetatea sa la Șilo ca să se închine și să aducă jertfeDomnuluiOștirilor. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți aiDomnului.

4 În ziua în care Elkana aducea jertfa, el dădea câte o parte soției sale, Penina, și tuturor fiilor și fiicelor ei,

5 dar Anei îi dădea o parte dublă fiindcă o iubea. ÎnsăDomnulîi închisese pântecul.

6 Potrivnica ei obișnuia s‑o necăjească, ca s‑o facă să se mânie din cauză căDomnulîi închisese pântecul.

7 Ea făcea lucrul acesta în fiecare an. Ori de câte oriAnase suia la CasaDomnului, ea o necăjea în felul acesta, iarAnaplângea și nu mâncanimic.

8 Atunci Elkana, soțul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi și nu mănânci și de ce îți este mâhnită inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“

9 Odată, după ce au mâncat și au băut ei la Șilo, Ana s‑a ridicat. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul din stâlpii porții TempluluiDomnului.

10 Ea avea sufletul amărât și s‑a rugatDomnului, plângând cu amar.

11 A făcut următorul jurământ, zicând: „Doamneal Oștirilor, dacă, într-adevăr, vei privi la întristarea slujitoarei Tale, dacă Îți vei aduce aminte de mine și n‑o vei uita pe slujitoarea Ta și dacă‑i vei da slujitoarei Tale un fiu, atunci îl voi dăruiDomnuluipentru toate zilele vieții lui, iar briciul nu va trece peste capul lui.“

12 Fiindcă ea stătea mult în rugăciune înainteaDomnului, Eli se uita cu atenție la gura ei.

13 Ana vorbea în inima ei și numai buzele i se mișcau, fără să i se audă vocea.

Atunci Eli, crezând că este beată,

14 i‑a zis:

– Femeie, cât timp vei mai fi beată? Lasă‑te de vin!

15 Ana i‑a răspuns și a zis:

– Nu, stăpâne. Sunt o femeie cu duhul întristat. N‑am băut nici vin și nici băutură tare, ci îmi vărsam sufletul înainteaDomnului.

16 Să n‑o privești pe slujitoarea ta ca pe o fiică a lui Belial, căci din prea multa mea durere și supărare am vorbit până acum.

17 Atunci Eli i‑a zis:

– Mergi în pace și Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I‑ai făcut‑o.

18 Anai‑a răspuns:

– Fie ca roaba ta să găsească bunăvoință înaintea ta!

Apoi femeia a plecat în drumul ei. Ea a mâncat, și fața ei n‑a mai fostmâhnită.

19 S‑au sculat dis‑de‑dimineață, s‑au închinat înainteaDomnului, și apoi s‑au întors acasă, în Rama. Elkana a intrat laAna, soția sa, iarDomnulȘi‑a adus aminte de ea.

20 Astfel, după o vreme, Ana a rămas însărcinată și a născut un băiat căruia i‑a pus numele Samuel, zicând: „De laDomnull‑am cerut.“

21 Soțul ei, Elkana, s‑a suit cu toată familia lui ca să aducăDomnuluijertfa anuală și ca să‑și împlinească jurământul.

22 Ana însă nu s‑a suit, ci i‑a zis soțului ei:

– După ce‑l voi înțărca pe băiat, îl voi aduce și‑l voi înfățișa înainteaDomnului, unde va locui pentru totdeauna.

23 Elkana, soțul ei, i‑a zis:

– Fă ce consideri că este bine!Rămâi până îl vei înțărca. Fie numai caDomnulsă‑Și împlinească cuvântul!

Femeia a rămas și a alăptat copilul până l‑a înțărcat.

24 După ce l‑a înțărcat, l‑a suit cu ea, împreună cu un taur de trei ani, o efăde făină și un burduf cu vin, și l‑a adus la CasaDomnului, în Șilo; copilul era mic.

25 După ce au jertfit taurul, l‑au adus pe băiat la Eli.

26 Anaa zis: „Ah, stăpâne! Viu este sufletul tău, stăpâne, că eu sunt femeia care stătea aici, lângă tine, rugându‑seDomnului.

27 Pentru acest băiat mă rugam, iarDomnulmi‑a dat ceea ce am cerut de la El.

28 De aceea îl dăruiescDomnului. Pentru toate zilele vieții lui, el va fi dăruitDomnului.“

Și s‑au închinat acoloDomnului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/1-845fba27b79577462053a09dba3b00ed.mp3?version_id=126—

Categories
1 Samuel

1 Samuel 2

Rugăciunea Anei

1 Ana s‑a rugat, zicând:

„Mi se bucură inima înDomnul,

cornulîmi este înălțat înDomnul,

iar gura mea este larg deschisă împotriva dușmanilor mei,

căci mă bucur de izbăvirea Ta.

2 Nimeni nu este sfânt caDomnul,

căci nu este niciunDumnezeuîn afară de Tine,

nu este stâncă precum Dumnezeul nostru.

3 Nu mai vorbiți cu atâta mândrie

și să nu mai iasă aroganță din gura voastră,

căciDomnuleste un Dumnezeu al cunoașterii

și Unul Care cântărește faptele.

4 Arcul celor viteji se înspăimântă,

iar cei care se împiedică sunt încinși cu putere.

5 Cei care erau sătui se închiriază pentru pâine,

iar cei care erau flămânzi înceteazăa mai flămânzi.

Cea stearpă naște șapte fii,

pe când cea care are mulți copii se ofilește.

6 Domnuldă la moarte și tot El aduce la viață;

El coboară în Locuința Morțilorși tot El ridică.

7 Domnulduce la sărăcie și tot El îmbogățește;

El coboară și tot El înalță.

8 El îl ridică din praf pe cel sărac,

și îl înalță din grămada de cenușă pe cel nevoiaș,

ca să‑i așeze la un loc cu nobilii

și să le dea drept moștenire un tron al slavei.

Căci aiDomnuluisunt stâlpii pământului

și pe ei a așezat El lumea.

9 El păzește pașii credincioșilor Săi,

însă ticăloșii vor fi reduși la tăcere în întuneric,

pentru că nu prin putere va învinge omul.

10 DușmaniiDomnuluivor fi zdrobiți;

El va tuna din ceruri împotriva lor.

Domnulva judeca marginile pământului,

va da tărie împăratului Său

și va înălța cornul unsului Său.“

11 După aceea, Elkana a plecat acasă, la Rama, iar băiatul slujeaDomnuluiîn prezența preotului Eli.

Ticăloșia fiilor lui Eli

12 Fiii lui Eli erau niște oameni de nimic. Ei nu‑L cunoșteau peDomnul.

13 Obiceiul preoților față de popor era acesta: slujitorul preotului venea, în timp ce se fierbea carnea, la fiecare om care își aducea jertfa și, ținând în mână o furculiță cu trei dinți,

14 o băga în tigaie, în cratiță, în cazan sau în oală, și tot ceea ce era apucat cu furculița, preotul lua pentru sine. În felul acesta făceau cu toți cei din Israel care veneau acolo, la Șilo.

15 Pe lângă aceasta, înainte de a arde grăsimea,slujitorul preotului venea și îi spunea omului care jertfea: „Dă pentru preot carne de fript, căci el nu va lua de la tine carne fiartă, ci doar crudă!“

16 Dacă omul îi răspundea: „Să ardem mai întâi grăsimea, iar după aceea vei lua atât cât dorești“, slujitorul îi spunea: „Chiar acum trebuie să dai! Dacă nu, voi lua cu forța!“

17 Păcatul acestor tineri era foarte mare înainteaDomnului, pentru că disprețuiau darurile de mâncare aleDomnului.

18 Samuel însă slujea înainteaDomnului; și copilul acesta era încins cu un efod de in.

19 Mama sa îi făcea în fiecare an câte o mantie mică pe care i‑o aducea atunci când se suia împreună cu soțul ei pentru a aduce jertfa anuală.

20 Eli binecuvânta pe Elkana și pe soția acestuia, zicând: „Să‑ți deaDomnulurmașidin femeia aceasta, în schimbul celui pe care ea l‑a oferitDomnului.“ Apoi ei plecau acasă.

21 Domnula cercetat‑o pe Ana, iar aceasta a rămas însărcinată și a născut trei fii și două fiice. Cât despre tânărul Samuel, el creștea în prezențaDomnului.

22 Eli era foarte bătrân. El a auzit tot ce făceau fiii lui cu întregul Israel și cum se culcau cu femeile care slujeau la intrarea Cortului Întâlnirii.

23 Eli le‑a zis: „Pentru ce faceți aceste lucruri? Am auzit despre faptele voastre rele de la întregul popor.

24 Nu, fiii mei! Nu este bine ceea ce aud zicându‑se despre voi în poporulDomnului.

25 Dacă un om păcătuiește împotriva altui om, poate Dumnezeu îi va lua apărarea. Dar dacă un om păcătuiește împotrivaDomnului, cine va interveni pentru el?“ Dar ei n‑au ascultat de glasul tatălui lor, căciDomnuldorea să‑i omoare.

26 Băiatul Samuel însă continua să crească și era plăcut atâtDomnului, cât și oamenilor.

Vestirea pedepsei împotriva familiei lui Eli

27 Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli și i‑a zis: „Așa vorbeșteDomnul: «Nu M‑am descoperit Eu familiei tatălui tău atunci când erau în Egipt, în Casa lui Faraon?

28 Nu l‑am ales pe el dintre toate semințiile lui Israel ca să fie preotul Meu, să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia și să poarte efodul înaintea Mea? Nu am dat eu familiei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc ale fiilor lui Israel?

29 De ce călcați voi în picioare jertfa și darul Meu de mâncare, pe care am poruncit să fie aduse în Locuința Mea și cum de i‑ai onorat pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, îngrășându‑vă voi înșivă din partea aleasă a fiecărui dar de mâncare adus de poporul Meu, Israel?»

30 De aceea așa vorbeșteDomnul, Dumnezeul lui Israel: «Am promis cu privire la familia ta și la familia tatălui tău că vor umbla înaintea Mea pentru totdeauna. Acum însă, ziceDomnul, departe de Minelucrul acesta! Voi cinsti doar pe cei care Mă cinstesc, însă cei care Mă disprețuiesc vor fi disprețuiți.

31 Iată că vin zilele când voi reteza puterea ta și puterea familiei tatălui tău, astfel încât nu va mai fi niciun bătrân în familia ta.

32 Vei vedea necazul LocuințeiMele. Israel va avea parte de tot binele, însă în familia ta nu va mai fi niciodată vreun bătrân.

33 Fiecăruia dintre ai tăi, pe care nu‑l voi nimici de la altarul Meu, i se vor topi ochii și i se va întrista sufletul. Toți ceilalți din casa ta vor muri în floarea vârstei.

34 Și acesta va fi pentru tine semnul care va veni asupra celor doi fii ai tăi, asupra lui Hofni și Fineas: amândoi vor muri într‑o singură zi.

35 Eu Îmi voi ridica un preot credincios care va lucra după inima Mea și după sufletul Meu. Eu Însumi îi voi ridica acestuia o Casă trainică, iar el va umbla înaintea unsului Meu pentru totdeauna.

36 Oricine va mai rămâne din familia ta va veni să se plece înaintea lui pentru o bucățică de argintși pentru o fărâmă de pâine și va zice: ‘Pune‑mă, te rog, într‑una din slujbele preoțești, ca să mănânc și eu o bucată de pâine.’»“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/2-db00423ef050af26f803111cc3d4c10d.mp3?version_id=126—

Categories
1 Samuel

1 Samuel 3

Chemarea lui Samuel

1 Tânărul Samuel slujeaDomnuluiîn prezența lui Eli. În zilele acelea, CuvântulDomnuluiera rar, iar vedeniile nu erau dese.

2 Într‑o noapte, Eli, care era acum aproape orb, stătea culcat în locul săuobișnuit.

3 Candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă, iar Samuel era culcat în TemplulDomnului, unde se afla Chivotul lui Dumnezeu.

4 Domnull‑a chemat pe Samuel, iar acesta a zis:

– Iată‑mă!

5 A alergat la Eli și a zis:

– Iată‑mă, căci m‑ai chemat.

Eli i‑a răspuns:

– Nu te‑am chemat. Întoarce‑te și culcă‑te!

El s‑a dus și s‑a culcat.

6 Domnull‑a chemat din nou pe Samuel, iar acesta s‑a sculat, s‑a dus la Eli și a zis:

– Iată‑mă, căci m‑ai chemat.

Eli însă i‑a răspuns:

– Nu te‑am chemat, fiule! Întoarce‑te și culcă‑te!

7 Samuel nu‑L cunoștea încă peDomnul, iar CuvântulDomnuluinu i se descoperise încă.

8 Domnull‑a chemat pe Samuel din nou, pentru a treia oară.

Samuels‑a sculat, s‑a dus la Eli și i‑a zis:

– Iată‑mă, căci m‑ai chemat.

Atunci Eli a înțeles căDomnulîl cheamă pe tânăr.

9 Eli i‑a zis lui Samuel:

– Du‑te și culcă‑te, iar dacă te va mai chema, să spui: „Vorbește,Doamne, căci robul Tău ascultă!“

Samuel a plecat și s‑a culcat la locul lui.

10 Domnula venit, S‑a înfățișat și l‑a chemat ca și în celelalte ocazii:

– Samuel! Samuel!

Samuel a răspuns:

– Vorbește, căci robul Tău ascultă!

11 AtunciDomnuli‑a zis lui Samuel:

– Iată, sunt gata să fac în Israel un lucru care va răsuna în urechile oricui îl va auzi.

12 În ziua aceea, voi împlini împotriva lui Eli tot ceea ce am rostit cu privire la familia lui, de la început până la sfârșit.

13 I‑am spus că voi judeca familia lui pentru totdeauna din cauza nelegiuirii de care a avut cunoștință. Căci fiii săi au atras asupra lor blestemul, iar el nu i‑a oprit.

14 De aceea jur familiei lui Eli că nelegiuirea ei nu va fi niciodată ispășită prin jertfă sau prin dar.

15 Samuel a rămas culcat până dimineața. Apoi a deschis porțile CaseiDomnului.

El se temea să‑i spună lui Eli vedenia,

16 dar Eli l‑a chemat pe Samuel și a zis:

– Samuel, fiule!

El a răspuns:

– Iată‑mă!

17 Elia zis:

– Care este cuvântul pe care ți l‑a spus El? Te rog să nu ascunzi nimic de mine! Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimeadacă vei ascunde de mine ceva din tot ce ți‑a spus!

18 Samuel i‑a istorisit tot și n‑a ascuns nimic de el.

Atunci Eli a zis:

– Acesta esteDomnul. El să facă ceea ce este bine în ochii Lui!

19 Samuel creștea, iarDomnulera cu el, nelăsând să cadă la pământ niciunul din cuvintele Lui.

20 Tot Israelul, de la Dan și până la Beer-Șeba, a recunoscut că Samuel a fost confirmat ca profet alDomnului.

21 Domnulcontinua să Se arate în Șilo, descoperindu‑i‑Se acolo lui Samuel prin CuvântulDomnului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/3-6c925deae010fd74cd88be30c76790fc.mp3?version_id=126—

Categories
1 Samuel

1 Samuel 4

Capturarea Chivotului de către filisteni

1 Cuvântul lui Samuel a ajuns la tot Israelul. Israel a ieșit la război împotriva filistenilor, așezându‑și tabăra la Eben-Ezer, în timp ce filistenii și‑au așezat tabăra la Afek.

2 Filistenii s‑au aliniat împotriva Israelului și lupta a început. Israel a fost înfrânt de către filisteni, care au ucis pe câmpul de luptă aproape patru mii de oameni.

3 Când s‑a întors poporul în tabără, bătrânii lui Israelau zis: „De ce a adusDomnulastăzi peste noi această înfrângere din partea filistenilor? Să aducem din Șilo Chivotul LegământuluiDomnului, ca să meargăcu noi și să ne izbăvească din mâna dușmanilor noștri.“

4 Poporul a trimis la Șilo și au adus de acolo Chivotul LegământuluiDomnuluiOștirilor, Care șade între heruvimi. Acolo, împreună cu Chivotul Legământului cu Dumnezeu, se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas.

5 Când a intrat Chivotul LegământuluiDomnuluiîn tabără, tot Israelul a scos un strigăt puternic, încât a răsunat pământul.

6 Auzind răsunetul strigătului, filistenii au zis: „Ce înseamnă răsunetul acestui strigăt puternic, care vine din tabăra evreilor?“

Când au aflat că sosise ChivotulDomnuluiîn tabără,

7 filistenii s‑au temut, căci ziceau că a venit Dumnezeu în tabără. Ei au zis: „Vai de noi, căci n‑a mai fost așa ceva înainte!

8 Vai de noi! Cine ne va elibera din mâna acestor dumnezei măreți? Aceștia sunt dumnezeii care i‑au lovit pe egipteni cu tot felul de plăgi în deșert.

9 Fiți tari, filistenilor! Îmbărbătați‑vă, ca nu cumva să ajungeți să le slujiți evreilor așa cum v‑au slujit ei vouă. Îmbărbătați‑vă și luptați!“

10 Astfel, filistenii s‑au luptat, iar Israel a fost înfrânt, fiecare bărbat dând bir cu fugiții. Pierderea a fost foarte mare, din Israel căzând pe câmpul de luptă treizeci de mii de pedestrași.

11 Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat, iar cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, au murit.

Moartea lui Eli

12 În aceeași zi, un beniamit a fugit de pe câmpul de luptă și a venit la Șilo. Hainele lui erau sfâșiate, iar pe cap avea țărână.

13 Când a sosit el, Eli ședea pe scaunul său, așteptând lângă drum, căci inima lui tremura din cauza Chivotului lui Dumnezeu. Când bărbatul a intrat în cetate și a dat de veste, întreaga cetate a strigat.

14 Când a auzit Eli vuietul, a zis: „Ce înseamnă vuietul acesta?“ Bărbatul a venit repede și l‑a înștiințat pe Eli.

15 Eli era în vârstă de nouăzeci și opt de ani. Ochii îi erau țepeni și nu mai putea să vadă.

16 Bărbatul i‑a zis lui Eli:

– Tocmai am sosit de pe câmpul de luptă. Astăzi am fugit de acolo.

Eli a întrebat:

– Ce s‑a întâmplat, fiule?

17 Cel care aducea veștile a răspuns:

– Israel a fugit dinaintea filistenilor, și poporul a suferit o mare înfrângere. De asemenea, cei doi fii ai tăi, Hofni și Fineas, au murit, iar Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat.

18 De îndată ce a amintit el de Chivotul lui Dumnezeu, Eli a căzut de pe scaunul său pe spate, lângă poartă, și‑a rupt gâtul și a murit, pentru că era un om bătrân și greu. Eli a judecat Israelul timp de patruzeci de ani.

19 Nora sa, soția lui Fineas, era însărcinată și urma să nască. Când a auzit ea vestea despre capturarea Chivotului lui Dumnezeu și despre moartea socrului și a soțului ei, s‑a încovoiat și a născut pentru că o apucaseră durerile nașterii.

20 În timp ce era pe moarte, femeile care stăteau lângă ea i‑au spus: „Nu te teme, căci ai născut un fiu!“ Însă ea n‑a răspuns și n‑a luat în seamă ce i se spunea.

21 L‑a numit pe copil I‑Kabod, zicând: „S‑a dus slava din Israel“ –spunea acest lucrudin cauza capturării Chivotului lui Dumnezeu și din cauza socrului și a soțului ei.

22 Ea a zis: „S‑a dus slava din Israel, căci Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/4-80648f7393fda6ee6106572a50968027.mp3?version_id=126—