Author: admin

Teritoriul repartizat în Cisiordania

1 Acestea sunt teritoriile primite drept moștenire de către fiii lui Israel în țara Canaan, teritorii împărțite de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, și de căpeteniile de familie ale semințiilor fiilor lui Israel.

2 Moștenirea le‑a fost dată prin sorți, așa cum porunciseDomnulprin Moise, pentru cele nouă seminții și jumătate.

3 Căci Moise dăduse o moștenire celor două seminții și jumătate, de cealaltă parte a Iordanului, însă leviților nu le dăduse nicio moștenire printre ei.

4 Căci urmașii lui Iosif erau două seminții, – Manase și Efraim –, iar ei nu dăduseră leviților niciun teritoriu în țară, ci doar cetăți pentru locuit, împreună cu pășunile acestora pentru turmele și averile lor.

5 Fiii lui Israel făcuseră așa cumDomnulîi poruncise lui Moise, și împărțiseră țara.

Teritoriul moștenit de Caleb

6 Fiii lui Iuda s‑au apropiat de Iosua la Ghilgal, iar Caleb, fiul chenizitului Iefune, i‑a zis: „Tu știi ce i‑a spusDomnullui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine și despre tine, pe când eram la Kadeș-Barnea.

7 Eu aveam patruzeci de ani atunci când Moise, robulDomnului, m‑a trimis din Kadeș-Barnea ca să cercetez țara, iar eu i‑am adus vești potrivit cu ceea ce era în inima mea.

8 Frații mei care se suiseră împreună cu mine au înmuiat inima poporului, însă eu L‑am urmat pe deplin peDomnul, Dumnezeul meu.

9 În acea zi, Moise mi‑a jurat, zicând: «Teritoriul pe care l‑ai străbătut cu piciorul tău va fi moștenirea ta și a urmașilor tăi pentru totdeauna, pentru că ai urmat pe deplin caleaDomnului, Dumnezeul tău.»

10 Acum, iată căDomnulm‑a ținut în viață așa cum a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani, de cândDomnuli‑a spus aceste cuvinte lui Moise, pe vremea când Israel străbătea pustia și iată‑mă astăzi, în vârstă de optzeci și cinci de ani!

11 Sunt la fel de puternic astăzi ca și în ziua în care Moise m‑a trimis și am tot atâta vigoare cât aveam atunci pentru a merge la luptă.

12 Dă‑mi deci muntele acesta despre care a vorbitDomnulîn ziua aceea! Căci tu însuți ai auzit încă de pe atunci că acolo trăiesc anachiții, iar cetățile sunt înalte și fortificate. Poate căDomnulva fi cu mine și îi voi alunga, așa cum a promisDomnul.“

13 Atunci Iosua l‑a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, și i‑a dat Hebronul ca moștenire.

14 De aceea, Hebronul a rămas moștenirea lui Caleb, fiul chenizitului Iefune, până în ziua aceasta, pentru că L‑a urmat pe deplin peDomnul, Dumnezeul lui Israel.

15 Înainte, Hebronul se numise Chiriat-Arba; Arba fusese un om cu seamă printre anachiți.

După aceea țara s‑a odihnit de război.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/14-91d8c5ebde9acb6475fe08af2f605109.mp3?version_id=126—

Teritoriul moștenit de seminția lui Iuda

1 Teritoriul seminției fiilor lui Iuda, potrivit clanurilor lor, se întindea spre hotarul Edomului în sud, spre marginea de sud a pustiei Țin.

2 Hotarul lor de sud începea de la marginea Mării Sărate, de la golful din sud,

3 continua prin sudul Înălțimii Scorpionului, traversa pustia Țin și urca la sud de Kadeș-Barnea, după care traversa Hețronul și urca spre Adar, întorcându‑se pe la Karka.

4 Traversa apoi Ațmon, atingea Râul Egiptuluiși ieșea la marginea mării. Acesta era hotarul lor de sud.

5 Hotarul de răsărit era Marea Sărată până la gura de vărsare a Iordanului.

Hotarul de nord începea de la gura de vărsare a Iordanului în Marea Sărată,

6 urca spre Bet‑Hogla, traversa pe la nord de Bet‑Araba, trecea pe la Piatra lui Bohan, fiul lui Ruben,

7 urca spre Debir prin valea Acor, se întorcea către nord înspre Ghilgal, în dreptul Înălțimii Adumim, care era la sud de ued, trecea apoi pe la apele En‑Șemeșului și ieșea la En‑Roghel.

8 Urca prin valea Ben‑Hinom, la marginea de sud a Iebusului (Ierusalimul), urca spre vârful muntelui care era în partea de apus a văii Hinom, la marginea de nord a văii Refaim.

9 Apoi, din vârful muntelui, hotarul se întindea către izvorul apelor Neftoahului, atingea cetățile muntelui Efron și continua până la Baala (Chiriat-Iearim).

10 Din Baala se întorcea către apus înspre muntele Seir, trecea peste versantul nordic al muntelui Iearim (Chesalon), cobora pe la Bet‑Șemeș, trecea prin Timna

11 și peste versantul nordic al Ekronului, continua către Șikron, traversa muntele Baala, atingea Iabneelul și ajungea la mare.

12 Hotarul de apus era țărmul Mării cea Mare. Acesta era hotarul fiilor lui Iuda, de jur împrejur, potrivit clanurilor lor.

Cetățile descendenților lui Iuda

13 Lui Caleb, fiul lui Iefune, i s‑a dat un teritoriu care era în mijlocul fiilor lui Iuda, potrivit celor spuse deDomnullui Iosua, și anume Chiriat-Arba (Hebron), – Arba fusese tatăl lui Anac.

14 Caleb i‑a alungat de acolo pe cei trei urmași ai lui Anac: pe Șeșai, pe Ahiman și pe Talmai, urmașii lui Anac.

15 De acolo s‑a suit împotriva locuitorilor Debirului (înainte Debirul purta numele de Chiriat-Sefer).

16 Caleb a zis: „Aceluia care va ataca și va cuceri Chiriat-Seferul îi voi da de soție pe fiica mea Acsa!“

17 Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a cucerit cetatea, iar Caleb i‑a dat‑o de soție pe fiica lui, Acsa.

18 Odată, venind la Otniel, Acsa l‑a îndemnat să‑i ceară tatălui ei un teren. Când ea s‑a dat jos de pe măgar, Caleb a întrebat‑o:

– Ce dorești?

19 Ea i‑a răspuns:

– Dă‑mi o binecuvântare, căci mi‑ai dat un teritoriu în Neghev. Dăruiește‑mi și izvoare de ape!

Și astfel, Caleb i‑a dat izvoarele de sus și izvoarele de jos.

20 Iată care este moștenirea seminției fiilor lui Iuda, potrivit clanurilor lor:

21 cetățile care erau în Neghev, la margineateritoriuluiseminției fiilor lui Iuda, înspre hotarul Edomului:

Kabțeel, Eder, Iagur,

22 China, Dimona, Adada,

23 Kedeș, Hațor, Itnan,

24 Zif, Telem, Bealot,

25 Hațor-Hadata, Cheriot-Hețron (Hațor),

26 Amam, Șema, Molada,

27 Hațar-Gada, Heșmon, Bet‑Pelet,

28 Hațar-Șual, Beer-Șeba, Biziotia,

29 Baala, Iyim, Ețem,

30 Eltolad, Chesil, Horma,

31 Țiklag, Madmana, Sansana,

32 Lebaot, Șilhim, Ayin și Rimon – în total douăzeci și nouă de cetăți cu sateledimprejurullor.

33 Cetățile care erauîn zona deluroasă:

Eștaol, Țora, Așna,

34 Zanoah, En‑Ganim, Tapuah, Enam,

35 Iarmut, Adulam, Soco, Azeka,

36 Șaarayim, Aditayim, Ghedera și Ghederotayim– paisprezece cetăți cu sateledimprejurullor.

37 Țenan, Hadașa, Migdal‑Gad,

38 Dilan, Mițpa, Iokteel,

39 Lachiș, Boțkat, Eglon,

40 Kabon, Lahmas, Chitliș,

41 Ghederot, Bet‑Dagon, Naama și Makkeda – șaisprezece cetăți cu sateledimprejurullor.

42 Libna, Eter, Așan,

43 Iefta, Așna, Nețib,

44 Cheila, Aczib, Mareșa – nouă cetăți cu sateledimprejurullor.

45 Ekron cu cetățile și sateledimprejurullor,

46 de la Ekron înspre mare, toateașezăriledin apropierea Așdodului și sateledimprejurullor,

47 Așdod cu cetățile și sateledimprejurullor, Gaza cu cetățile și sateledimprejurullor, până la Râul Egiptului și până la țărmul Mării cea Mare.

48 Cetățile care eraula munte:

Șamir, Iatir, Soco,

49 Dana, Chiriat-Sana (Debir),

50 Anab, Eștemo, Anim,

51 Goșen, Holon și Ghilo – unsprezece cetăți cu sateledimprejurullor.

52 Arab, Duma, Eșan,

53 Ianim, Bet‑Tapuah, Afeka,

54 Humta, Chiriat-Arba (adică Hebronul) și Țior – nouă cetăți cu sateledimprejurullor.

55 Maon, Carmel, Zif, Iuta,

56 Izreel, Iokdeam, Zanoah,

57 Kayin, Ghiva și Timna – zece cetăți cu sateledimprejurullor.

58 Halhul, Bet‑Țur, Ghedor,

59 Maarat, Bet‑Anot și Eltekon – șase cetăți cu sateledimprejurullor.

60 Chiriat-Baal (adică Chiriat-Iearim) și Raba – două cetăți cu sateledimprejurullor.

61 Cetățile care erauîn pustie:

Bet‑Araba, Midin, Sehaha,

62 Nibșan, Ir‑Hammelahși En‑Ghedi – șase cetăți cu sateledimprejurullor.

63 Fiii lui Iuda nu i‑au putut alunga pe iebusiții care locuiau în Ierusalim și, prin urmare, iebusiții au locuit la Ierusalim împreună cu fiii lui Iuda, până în ziua aceasta.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/15-30ca87648a0fa5465efd62f680fb1650.mp3?version_id=126—

Teritoriul moștenit de seminția lui Efraim

1 Teritoriul urmașilor lui Iosif începea de la Iordan, din dreptul Ierihonului, către apele Ierihonului, în partea de răsărit și urca prin pustie, de la Ierihon către muntele Betelului.

2 Apoi începea de la Betel (adică Luz), traversa către hotarul archiților spre Atarot

3 și cobora înspre apus, către teritoriul iafletiților, până la hotarul Bet‑Horonul de Jos și până la Ghezer, atingândîn finalțărmul mării.

4 Acoloși‑au primit moștenirea urmașii lui Iosif – Manase și Efraim.

5 Iată care era teritoriul urmașilor lui Efraim, potrivit clanurilor lor: hotarul moștenirii lor dinspre răsărit începea de la Atarot-Adar, urca până la Bet‑Horonul de Sus

6 și atingea țărmul mării. Din Micmetat, în nord, se întorcea către răsărit, înspre Taanat-Șilo, traversând Ianoah în partea de răsărit.

7 Din Ianoah cobora la Atarot și Naarata, atingând Ierihonul și ajungând la Iordan.

8 Din Tapuah mergea către apus înspre uedulKana și atingea țărmul mării. Aceasta era moștenirea seminției efraimiților, potrivit clanurilor lor.

9 Efraimiții mai aveau și un număr de cetăți în teritoriul urmașilor lui Manase, fiecare cetate având sateledimprejurulei.

10 Ei nu i‑au alungat însă pe canaaniții care locuiau la Ghezer și, prin urmare, canaaniții au locuit printre efraimiți până în ziua aceasta, fiindpușila muncă de corvoadă.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/16-1f71a4b25c4f3d37a6154f07de8b7e85.mp3?version_id=126—

Teritoriul moștenit de seminția lui Manase

1 Teritoriul seminției lui Manase, întâiul născut al lui Iosif, era următorul: lui Machir, întâiul născut al lui Manase și tatăl lui Ghilad, i s‑a dat Ghiladul și Bașanul, pentru că el era un războinic.

2 De asemenea, li s‑a dat un teritoriu și celorlalți fii ai lui Manase, potrivit clanurilor lor: Abiezer cu fiii lui, Helek cu fiii lui, Asriel cu fiii lui, Șehem cu fiii lui, Hefer cu fiii lui și Șemida cu fiii lui; aceștia erau fiii lui Manase, fiul lui Iosif, potrivit clanurilor lor.

3 Țelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, nu a avut fii, ci doar fete ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța.

4 Ele s‑au înfățișat înaintea preotului Elazar, înaintea lui Iosua, fiul lui Nun, și înaintea conducătorilor, zicând: „Domnuli‑a poruncit lui Moise să ne fie dată o moștenire în mijlocul rudelor noastre.“Iosuale‑a dat o parte de moștenire printre frații tatălui lor, întocmai după poruncaDomnului.

5 Teritoriul lui Manase era alcătuit astfel din zece părți, în afară de Ghilad și Bașan, care erau dincolo de Iordan,

6 căci fiicele lui Manase primiseră o moștenire printre fiii acestuia, iar ținutul Ghiladului fusese dat celorlalți fii ai lui Manase.

7 Hotarul lui Manase se întindea de la Așer până la Micmetat, în partea de răsărit aȘehemului, continuând spre sudpână la locuitorii din En‑Tapuah.

8 Regiunea Tapuahului aparținea lui Manase, dar Tapuahul de pe hotarul lui Manase aparținea efraimiților.

9 Hotarul cobora apoi prin sudul ueduluiKana. Cetățile acestea ale lui Efraim erau în mijlocul cetăților lui Manase, hotarul lui Manase trecând pe la nord de ued și ajungând apoi la țărmul mării.

10 În sud era teritoriul lui Efraim, iar în nord, cel al lui Manase, ambele având ieșire la mare, hotarul atingând apoi teritoriul lui Așer în partea de nord și pe cel al lui Isahar în partea de răsărit.

11 Manase mai aveastăpânireîn Isahar și în Așer peste Bet‑Șan cu satele dimprejurul lui, peste Ibleam cu satele dimprejurul lui, peste locuitorii din Dor cu satele dimprejurul lui, precum și peste locuitorii din En‑Dor cu satele dimprejurul lui, peste locuitorii din Taanah cu satele dimprejurul lui și peste locuitorii din Meghido cu satele dimprejurul lui – cele trei înălțimi.

12 Fiii lui Manase n‑au putut însă să ia în stăpânire acele cetăți și, prin urmare, canaaniții au continuat să locuiască în acea regiune.

13 Când fiii lui Israel au devenit destul de puternici, i‑au folosit pe canaaniți la corvoadă, dar de alungat, nu i‑au alungat.

14 Fiii lui Iosif l‑au întrebat pe Iosua, zicând:

– De ce nouă ne‑ai dat doar o singură parte și un singur teritoriu ca moștenire? Noi suntem un popor numeros și până acum am fost binecuvântați deDomnul.

15 Iosua le‑a răspuns:

– Dacă ești un popor atât de numeros, suie‑te în pădure și defrișează‑ți un loc acolo, în țara periziților și a refaiților, căci muntele lui Efraim este prea îngust pentru tine!

16 Fiii lui Iosif i‑au zis:

– Muntele nu ne va ajunge, și toți canaaniții care locuiesc în vale au care de fier, atât cei din Bet‑Șan și din împrejurimi, cât și cei din valea Izreel!

17 Dar Iosua a răspuns Casei lui Iosif, adică celor din Efraim și din Manase, zicând:

– Voi sunteți un popor numeros și foarte puternic. Prin urmare, nu veți avea doar o singură parte,

18 ci veți avea și muntele. Căci veți tăia pădurea, iar marginile ei vor fi ale voastre. Pe canaaniți îi veți izgoni, chiar dacă sunt puternici și au care de fier!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/17-07fd7751bab70b5b09be6ada16b566bd.mp3?version_id=126—

Repartizarea teritoriului celorlalte seminții

1 Întreaga comunitate a fiilor lui Israel s‑a strâns la Șilo și au așezat acolo Cortul Întâlnirii, țara fiind sub stăpânirea lor.

2 Mai rămăseseră însă șapte seminții ale fiilor lui Israel cărora nu li se dăduse partea de moștenire.

3 Atunci Iosua le‑a zis fiilor lui Israel: „Până când mai amânați să luați în stăpânire teritoriul pe care vi l‑a datDomnul, Dumnezeul părinților voștri?

4 Alegeți câte trei bărbați din fiecare seminție, iar eu îi voi trimite să străbată țara și să facăo descriere a ei în vederea împărțirii moștenirii, după care se vor întoarce la mine.

5 Veți împărți teritoriul în șapte, dar Iuda va rămâne în teritoriul lui din sud, iar cei din Casa lui Iosif vor rămâne în teritoriul lor din nord.

6 Faceți o descriere a țării împărțite în șapte părți și aduceți‑mi‑o, iar eu voi arunca sorțul pentru voi aici, înainteaDomnului, Dumnezeul nostru.

7 Leviții nu vor avea o parte la fel ca voi, fiindcă moștenirea lor este preoțiaDomnului, iar Gad, Ruben și jumătate din Manase și‑au primit moștenirea dincolo de Iordan, teritoriu care le‑a fost dat de către Moise, robulDomnului.“

8 Bărbații s‑a ridicat și au plecat. Iosua le‑a poruncit celor ce s‑au dus să descrie țara, zicând: „Duceți‑vă, străbateți țara și faceți o descriere a ei. Apoi întoarceți‑vă la mine, iar eu voi arunca sorțul pentru voi înainteaDomnului, aici, la Șilo.“

9 Bărbații aceia au plecat și au străbătut țara, împărțind‑o în șapte părți și scriind pe un sul o descriere a acesteia, potrivit cetăților ei, după care s‑au întors la Iosua, în tabăra de la Șilo.

10 Iosua a aruncat sorțul pentru ei înainteaDomnului, la Șilo, și Iosua a împărțit țara acolo între fiii lui Israel, potrivit cu părțile alocate fiecăruia.

Teritoriul moștenit de Beniamin

11 O parte a revenit seminției fiilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor. Teritoriul lor își avea hotarele între teritoriul fiilor lui Iuda și cel al fiilor lui Iosif.

12 Hotarul lor din nord începea de la Iordan, urca pe la capătul de nord al Ierihonului, continua spre apus prin munți și ajungea în pustia Bet‑Aven.

13 De aici traversa marginea de sud a cetății Luz sau Betel și cobora la Atarot-Adar, dincolo de munte, în partea de sud a Bet‑Horonului de Jos.

14 Hotarul de apus începea de la muntele din partea de sud a Bet‑Horonului și se întorcea către sud înspre Chiriat-Baal (adică Chiriat-Iearim), una din cetățile fiilor lui Iuda. Acesta era hotarul de apus.

15 Hotarul de sud începea de la marginea Chiriat-Iearimului, în apus, continua până la izvorul de apă de la Neftoah,

16 cobora către marginea muntelui care se află în fața văii Ben‑Hinom, în nordul văii Refaim, și cobora apoi prin valea Hinom spre partea de sud a Iebusului până la En‑Roghel.

17 Se întorcea înspre nord, atingând En‑Șemeș, apoi Ghelilot, care se află în fața Înălțimii Adumim, cobora la Piatra lui Bohan, fiul lui Ruben,

18 trecea până în partea de nord a Bet‑Arabei și cobora spre Araba,

19 Hotarul trecea prin partea de nord acetățiiBet‑Hogla și atingea golful din partea de nord a Mării Sărate, în dreptul gurii de vărsare a Iordanului. Acesta era hotarul de sud.

20 Iordanul era hotarul din partea de răsărit.

Aceasta era moștenirea urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, cu hotarele ei de jur împrejur.

Cetățile descendenților lui Beniamin

21 Cetățile seminției urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, erau următoarele:

Ierihon, Bet‑Hogla, Emek-Kețiț,

22 Bet‑Araba, Țemarayim, Betel,

23 Avim, Para, Ofra,

24 Chefar-Amoni, Ofni și Gheva – douăsprezece cetăți cu sateledimprejurul lor.

25 Ghivon, Rama, Beerot,

26 Mițpa, Chefira, Moța,

27 Rechem, Irpeel, Tarala,

28 Țela, Elef, Iebus sau Ierusalim, Ghiva și Chiriat – paisprezece cetăți cu sateledimprejurul lor.

Aceasta era moștenirea urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/18-2c02bd2903268314fb24b7606e22d0c9.mp3?version_id=126—

Teritoriul moștenit de Simeon

1 A doua parte a revenit lui Simeon, adică seminției fiilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor, moștenirea acestora fiind în mijlocul moștenirii fiilor lui Iuda.

2 Moștenirea lor cuprindea:

Beer-Șeba, Șeba, Molada,

3 Hațar-Șual, Bala, Ețem,

4 Eltolad, Betul, Horma,

5 Țiklag, Bet‑Marcabot, Hațar-Susa,

6 Bet‑Lebaot și Șaruhen – treisprezece cetăți cu sateledimprejurul lor.

7 Ayin, Rimon, Eter și Așan – patru cetăți cu sateledimprejur,

8 precum și toate satele din jurul acestor cetăți până la Baalat-Beer sau Ramat-Neghev.

Aceasta era moștenirea seminției urmașilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor.

9 Moștenirea fiilor lui Simeon a fost luată din teritoriul fiilor lui Iuda, pentru că teritoriul fiilor lui Iuda era prea mare pentru ei. Așadar, fiii lui Simeon și‑au primit moștenirea în mijlocul moștenirii acestora.

Teritoriul moștenit de Zabulon

10 A treia parte a revenit urmașilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor.

Hotarul moștenirii lor se întindea până la Sarid,

11 urca spre apus către Marala, atingând Dabeșet și uedulcare este în fața Iokneamului.

12 Din Sarid se întorcea spre răsărit, spre răsăritul soarelui, până la hotarul Chislot-Taborului, ieșind la Dabrat și urcând spre Iafia.

13 De aici, traversa spre răsărit către Gat‑Hefer și Et‑Kațin, ieșea la Rimon și se întorcea către Nea,

14 după care se întorcea spre nord, către Hanaton, mergând apoi până la valea Iftahel.

15 Cuprindeadouăsprezece cetăți cu satele dimprejur, printre care erau: Katat, Nahalal, Șimron, Idala și Betleem.

16 Aceasta era moștenirea urmașilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor și acestea erau cetățile lor cu sateledimprejur.

Teritoriul moștenit de Isahar

17 A patra parte a revenit urmașilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor.

18 Teritoriul lor cuprindea:

Izreel, Chesulot, Șunem,

19 Hafarayim, Șion, Anaharat,

20 Rabit, Kișion, Ebeț,

21 Remet, En‑Ganim, En‑Hada și Bet‑Pațeț.

22 Hotarul atingea apoi Taborul, Șahațuma și Bet‑Șemeș, ieșind la Iordan.În total eraușaisprezece cetăți cu sateledimprejurullor.

23 Aceasta era moștenirea seminției urmașilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor, ținând cont de cetățile și sateledimprejurul acestora.

Teritoriul moștenit de Așer

24 A cincea parte a revenit seminției urmașilor lui Așer, potrivit clanurilor lor.

25 Teritoriul lor cuprindea: Helkat, Hali, Beten, Acșaf,

26 Ala‑Melek, Amad și Mișal. La apus atingea Carmelul și Șihor-Libnatul,

27 iar la răsărit se întorcea către Bet‑Dagon, atingea Zabulon și valea Iftahel la nord de Bet‑Emek și Neiel, ieșind la nordspre Cabul și spre

28 Abdon, Rehob, Hamon și Kana, până la Sidonul cel Mare.

29 Se întorcea apoi către hotarul Ramei până la cetatea fortăreței Tyrului și către Hosa, după care atingea țărmul mării în regiunea Aczib.

30 Mai cuprindea și Uma, Afek și Rehob –în totaldouăzeci și două de cetăți cu satele dimprejurul lor.

31 Cetățile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moștenirea seminției urmașilor lui Așer, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul moștenit de Neftali

32 A șasea parte a revenit urmașilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor.

33 Hotarul lor începea de la Helef și de la stejarul din Țaananim, trecea pe la Adami-Necheb și Iabneel până la Lakum și ieșea la Iordan,

34 după care se întorcea spre apus prin Aznot-Tabor. De aici continua către Hukok, atingea teritoriul lui Zabulon în sud, pe cel al lui Așer la apus, iar Iordanul la răsărit.

35 Cetățile fortificate erau: Țidim, Țer, Hamat, Rakat, Chineret,

36 Adama, Rama, Hațor,

37 Kedeș, Edrei, En‑Hațor,

38 Iron, Migdal‑El, Horem, Bet‑Anat și Bet‑Șemeș – nouăsprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.

39 Cetățile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moștenirea seminției urmașilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul moștenit de Dan

40 A șaptea parte a revenit seminției fiilor lui Dan, potrivit clanurilor lor.

41 Teritoriul moștenirii lor cuprindea:

Țora, Eștaol, Ir‑Șemeș,

42 Șaalabin, Aialon, Itla,

43 Elon, Timnata, Ekron,

44 Elteke, Ghibeton, Baalat,

45 Iehud, Bene-Berak, Gat‑Rimon,

46 Me‑Iarkon și Rakon la hotarul cu Iafo.

47 Însă fiii lui Dan n‑au reușit să intre în posesia teritoriului lor. Astfel fiii lui Dan s‑au suit să lupte împotriva Leșemului. Au atacat cetatea, au capturat‑o, au trecut‑o prin ascuțișul sabiei și au ocupat‑o. Au locuit în ea și au numit‑o Dan, după numele tatălui lor, Dan.

48 Cetățile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moștenirea seminției fiilor lui Dan, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul dat spre moștenire lui Iosua

49 După ce au încheiat de împărțit țara, potrivit hotarelor stabilite, fiii lui Israel i‑au dat și lui Iosua, fiul lui Nun, o moștenire printre ei,

50 așa cum porunciseDomnul. I‑au dat cetatea pe care el o cerea, adică Timnat-Serah, în muntele lui Efraim. Iosua a zidit cetatea din nou și a locuit în ea.

51 Acestea sunt teritoriile pe care preotul Elazar, Iosua, fiul lui Nun, și căpeteniile de familie ale semințiilor fiilor lui Israel le‑au împărțit ca moștenire prin sorți, la Șilo, înainteaDomnului, la intrarea Cortului Întâlnirii. Și astfel ei au încheiat împărțirea țării.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/19-094bda41391b680117b71e6ae8c79603.mp3?version_id=126—

Desemnarea cetăților de refugiu

1 AtunciDomnuli‑a vorbit lui Iosua, zicând:

2 „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Alegeți‑vă cetățile de refugiu despre care v‑am vorbit prin Moise.

3 Ele vor fi un loc de refugiu pentru ucigașul care va omorî fără voie o persoană (adică din greșeală) și care va vrea să scape de răzbunătorul sângelui.

4 Când se va refugia într‑una dintre aceste cetăți, să se oprească la intrarea porții cetății și să vorbească despre situația saîn auzul bătrânilor acelei cetăți. Ei să‑l primească în cetate și să‑i dea un loc ca să locuiască împreună cu ei.

5 Dacă răzbunătorul sângelui îl va urmări, ei să nu‑l dea pe ucigaș în mâinile lui, deoarece l‑a ucis fără voie pe semenul său, fără să‑l fi urât mai dinainte.

6 Ucigașul să rămână în cetatea aceea până se va înfățișa înaintea comunității ca să fie judecat șipână la moartea marelui preot care va fi în slujbă în acea perioadă. Numai atunci se va putea întoarce din cetatea în care fugise în cetatea și în casa lui.»“

7 Ei au pus deoparteKedeșul, în Galileea, în muntele lui Neftali, Șehemul, în muntele lui Efraim și Chiriat-Arba (Hebron), în muntele lui Iuda.

8 Iar de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit de Ierihon, au ales Bețerul, în pustie, în podișul seminției lui Ruben, Ramotul, în Ghilad, pe teritoriul seminției lui Gad, și Golanul, în Bașan, pe teritoriul seminției lui Manase.

9 Acestea erau cetățile alese pentru toți fiii lui Israel și pentru străinii care locuiau în mijlocul lor, pentru ca orice ucigaș care omora fără voie o persoană să poată fugi acolo și să nu fie omorât de răzbunătorul sângelui înainte de a se înfățișa în fața comunității.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/20-798ade3cec85ed1f2337f37e8959a269.mp3?version_id=126—

Desemnarea cetăților levitice

1 Căpeteniile de familie ale leviților s‑au apropiat de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, și de căpeteniile de familie ale semințiilor fiilor lui Israel,

2 la Șilo, în țara Canaan, și le‑au vorbit, zicând: „Domnula poruncit prin Moise să ni se dea cetăți de locuit și pășuni pentru animalele noastre.“

3 Atunci fiii lui Israel le‑au dat leviților, pe teritoriul moștenirii lor, următoarele cetăți cu pășunile din jur, așa cum porunciseDomnul.

4 O parte a ieșit la sorți pentru clanurile chehatiților. Acestor leviți, urmași ai preotului Aaron, li s‑au dat prin sorți treisprezece cetăți din seminția lui Iuda, din seminția lui Simeon și din seminția lui Beniamin.

5 Urmașilor lui Chehat care au mai rămas, li s‑au dat prin sorți zece cetăți ale clanurilor din seminția lui Efraim, din seminția lui Dan și din jumătatea seminției lui Manase.

6 Fiilor lui Gherșon li s‑au dat prin sorți treisprezece cetăți ale clanurilor din seminția lui Isahar, din seminția lui Așer, din seminția lui Neftali și din jumătatea seminției lui Manase, care ocupa Bașanul.

7 Fiilor lui Merari, potrivit clanurilor lor, li s‑au dat douăsprezece cetăți din seminția lui Ruben, din seminția lui Gad și din seminția lui Zabulon.

8 Astfel, fiii lui Israel le‑au dat leviților prin sorți cetățile acestea cu pășunile din jur, așa cum porunciseDomnulprin Moise.

9 Din seminția fiilor lui Iuda și din seminția fiilor lui Simeon au dat următoarele cetăți menționate pe nume,

10 cetăți care au revenit urmașilor lui Aaron din clanurile chehatiților (urmașii lui Levi), căci ei au ieșit primii la sorți:

11 le‑au dat Chiriat-Arba (Hebron) – Arba fusese tatăl lui Anac – cu pășunile din jur, pe muntele lui Iuda;

12 însă câmpia cetății și satele dimprejurul ei i‑au fost date ca moștenire, lui Caleb, fiul lui Iefune.

13 Au dat deci urmașilor preotului Aaron cetatea de refugiu pentru ucigași, Hebronul, cu pășunile din jur, precum și Libna cu pășunile din jur,

14 Iatir cu pășunile din jur, Eștemoa cu pășunile din jur,

15 Holon cu pășunile din jur, Debir cu pășunile din jur,

16 Ayin cu pășunile din jur, Iuta cu pășunile din jur și Bet‑Șemeș cu pășunile din jur – nouă cetăți pe teritoriul acestor două seminții;

17 din seminția lui Beniaminle‑au dat: Ghivon cu pășunile din jur, Gheva cu pășunile din jur,

18 Anatot cu pășunile din jur și Almon cu pășunile din jur – patru cetăți.

19 Toate cetățile preoților, urmașii lui Aaron, cu pășunile din jurul lor erau în număr de treisprezece.

20 Celorlalți leviți care au mai rămas din clanurile urmașilor lui Chehat, li s‑au dat prin sorți cetăți din seminția lui Efraim:

21 Le‑au dat Șehem, cetatea de refugiu pentru ucigași, cu pășunile din jur, în muntele lui Efraim, Ghezer cu pășunile din jur,

22 Chibțayim cu pășunile din jur și Bet‑Horon cu pășunile din jur – patru cetăți;

23 Din seminția lui Dan le‑au dat: Elteke cu pășunile din jur, Ghibeton cu pășunile din jur,

24 Aialon cu pășunile din jur și Gat‑Rimon cu pășunile din jur – patru cetăți;

25 Din jumătatea seminției lui Manase le‑au dat: Taanah cu pășunile din jur și Ibleam cu pășunile din jur – două cetăți.

26 Toate cetățile date clanurilor care au rămas din urmașii lui Chehat, cu pășunile din jur, erau în număr de zece.

27 Fiilor lui Gherșon, unul din clanurile leviților, le‑au fost date, din jumătatea seminției lui Manase, următoarele:

Golan, cetatea de refugiu pentru ucigași, care era în Bașan, cu pășunile din jur

și Aștarot, cu pășunile din jur – două cetăți;

28 din seminția lui Isahar le‑au dat:

Kișion cu pășunile din jur,

Dabrat cu pășunile din jur,

29 Iarmut cu pășunile din jur

și En‑Ganim cu pășunile din jur – patru cetăți;

30 din seminția lui Așer le‑au dat:

Mișal cu pășunile din jur,

Abdon cu pășunile din jur,

31 Helkat cu pășunile din jur

și Rehob cu pășunile din jur – patru cetăți;

32 din seminția lui Neftali le‑au dat:

Kedeș, cetatea de refugiu pentru ucigași, care era în Galileea, cu pășunile din jur,

Hamot‑Dorcu pășunile din jur

și Kartancu pășunile din jur – trei cetăți.

33 Toate cetățile clanurilor gherșoniților erau în număr de treisprezece, fiecare cetate cu pășunile din jur.

34 Celorlalți leviți care au mai rămas din clanurile urmașilor lui Merari, le‑au fost date următoarele: pe teritoriul seminției lui Zabulon le‑au dat:

Iokneam cu pășunile din jur,

Karta cu pășunile din jur,

35 Dimna cu pășunile din jur

și Nahalal cu pășunile din jur – patru cetăți;

36 din seminția lui Ruben le‑au dat:

Bețer cu pășunile din jur,

Iahaț cu pășunile din jur,

37 Chedemot cu pășunile din jur

și Mefaat cu pășunile din jur – patru cetăți;

38 din seminția lui Gad le‑au dat:

Ramot, cetatea de refugiu pentru ucigași, care era în Ghilad, cu pășunile din jur,

Mahanayim cu pășunile din jur,

39 Heșbon cu pășunile din jur

și Iazer cu pășunile din jur – în total patru cetăți.

40 Toate cetățile date clanurilor urmașilor lui Merari, adică clanurilor leviților care mai rămăseseră, erau în număr de douăsprezece.

41 Toate cetățile leviților care erau pe teritoriul fiilor lui Israel, împreună cu pășunile din jur, erau în număr de patruzeci și opt.

42 Fiecare din aceste cetăți își avea pășunile ei de jur împrejur; așa era fiecare dintre aceste cetăți.

Împlinirea promisiunilor

43 Domnula dat astfel lui Israel toată țara pe care a jurat părinților lor că le‑o va da, iar ei au luat‑o în stăpânire și au locuit în ea.

44 Domnulle‑a dat odihnă din toate părțile, așa cum jurase părinților lor. Nimeni nu le‑a putut sta împotrivă.Domnuli‑a dat pe toți dușmanii în mâna lor.

45 Nu a rămas neîmplinit niciunul din lucrurile bune pe careDomnulle‑a promis Casei lui Israel. Toate s‑au împlinit.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/21-32d471ccf2b460849e499d1b22a8d2da.mp3?version_id=126—

Lăsarea la vatră a semințiilor transiordaniene

1 Atunci Iosua i‑a chemat pe rubeniți, pe gadiți și pe jumătate din seminția lui Manase

2 și le‑a zis: „Voi ați păzit tot ceea ce v‑a poruncit Moise, robulDomnului, și ați ascultat de mine în tot ceea ce v‑am poruncit.

3 Nu i‑ați părăsit pe frații voștri în această perioadă îndelungată, până în ziua aceasta, ci ați păzit cu grijă îndatorirea dată deDomnul, Dumnezeul vostru.

4 Și acum, fiindcăDomnul, Dumnezeul vostru, le‑a dat odihnă fraților voștri, așa cum le‑a spus, întoarceți‑vă și duceți‑vă la corturile voastre, în țara moștenirii voastre, pe care v‑a dat‑o Moise, robulDomnului, dincolo de Iordan.

5 Însă aveți foarte mare grijă să împliniți porunca și Legea pe care vi le‑a poruncit‑o Moise, robulDomnului: să‑L iubiți peDomnul, Dumnezeul vostru, să umblați în toate căile Lui, păziți poruncile Lui, să vă alipiți de El și să‑L slujiți din toată inima voastră și din tot sufletul vostru.“

6 Apoi Iosua i‑a binecuvântat și i‑a trimis în drumul lor. Astfel, ei s‑au dus la corturile lor.

7 Unei jumătăți din seminția lui Manase, Moise îi dăduse moștenirea în Bașan, iar celeilalte jumătăți Iosua îi dăduse moștenirea lângă frații lor, în partea de apus a Iordanului. Când Iosua i‑a trimis la corturile lor, el i‑a binecuvântat

8 și le‑a zis: „Întoarceți‑vă la corturile voastre cu mulțimea bogățiilor voastre – cu nenumăratele cirezi de vite, cu argintul, cu aurul, cu bronzul, cu fierul și cu îmbrăcămintea voastră numeroasă – și împărțiți apoi și cu ceilalți frați ai voștri prada luată de la dușmani!“

Altarul mărturiei de la Ghelilot

9 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase s‑au întors și au plecat de la fiii lui Israel, din Șilo, care este în țara Canaan, ca să se ducă în țara Ghiladului, în țara moștenirii lor, pe care o luaseră în stăpânire potrivit cu poruncaDomnuluidatăprin Moise.

10 Când au ajuns la Ghelilotul Iordanului, în țara Canaan, fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit un altar acolo, la Iordan, un altar de o mărime impresionantă.

11 Fiii lui Israel au auzit, zicându‑se: „Iată că fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit un altar la intrarea în țara Canaan, la Ghelilot, lângă Iordan, pe partea fiilor lui Israel.“

12 Când au auzit fiii lui Israel lucrul acesta, întreaga comunitate a fiilor lui Israel s‑a adunat la Șilo ca să pornească la luptă împotriva lor.

13 Atunci fiii lui Israel l‑au trimis la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătatea seminției lui Manase, în țara Ghiladului, pe preotul Fineas, fiul lui Elazar,

14 împreună cu zece conducători, câte un conducător de fiecare casă părintească, potrivit cu toate semințiile lui Israel, toți fiind conducători ai caselor lor părintești, între miile lui Israel.

15 Ei au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătatea seminției lui Manase, în țara Ghiladului, și le‑au vorbit, zicând:

16 „Așa vorbește întreaga comunitate aDomnului: «Ce înseamnă această necredincioșie pe care ați arătat‑o față de Dumnezeul lui Israel și de ce v‑ați abătut în această zi de laDomnul, zidindu‑vă un altar pentru a vă răzvrăti astăzi împotrivaDomnului?

17 A fost oare prea neînsemnată pentru noi nelegiuirea lui Peor, de care nu am reușit să ne curățim nici până în ziua aceasta, deși comunitateaDomnuluia fost lovită cu urgie?

18 Iar voi vă abateți astăzi de laDomnul!? Dacă voi vă răzvrătiți astăzi împotrivaDomnului, mâine El Se va mânia pe întreaga comunitate a lui Israel.

19 Dar dacă țara pe care ați primit‑o ca moștenire este necurată, atunci traversați în țara care este posesiuneaDomnului, acolo unde este așezat TabernacululDomnului, și luați‑vă moștenirea printre noi, dar nu vă răzvrătiți împotrivaDomnuluiși nu vă răzvrătiți împotriva noastră, zidindu‑vă un altar, altul decât altarulDomnului, Dumnezeul nostru.

20 Când Acan, fiul lui Zerah a săvârșit o nelegiuire cu privire la ceea ce trebuia dat spre nimicire, oare mânia nu s‑a revărsat asupra întregii comunități a lui Israel? Iar el nu a fost singurul care a murit în urma nelegiuirii lui.»“

21 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au răspuns conducătorilor peste miile lui Israel și au zis:

22 „Dumnezeu,daDumnezeu,DomnulDumnezeu,ÎnsușiDumnezeu,Domnul,El știe și Israel însuși să știe lucrul acesta: dacă este răzvrătire sau nelegiuire în noi față deDomnul, să nu ne cruți astăzi!

23 Dacă ne‑am zidit un altar ca să ne abatem de laDomnulși ca să aducem pe el arderi‑de‑tot și daruri de mâncare sau ca să aducem jertfe de pace, atunciDomnulsă ne ceară socoteală!

24 Dimpotrivă, am făcut lucrul acesta fiindcă ne‑am temut că într‑o zi urmașii voștri s‑ar putea să le zică urmașilor noștri: «Ce legătură este între voi șiDomnul, Dumnezeul lui Israel?

25 Domnula pus Iordanul ca hotar între noi și voi, fii ai lui Ruben și fii ai lui Gad. Voi nu aveți nicio legătură cu moștenireaDomnului!» Așa că fiii voștri i‑ar putea face pe fiii noștri să nu se mai teamă deDomnul.

26 De aceea ne‑am hotărât să ne zidim un altar, nu pentru arderi‑de‑tot sau jertfe,

27 ci ca să fie o mărturie între noi și voi, și între generațiile noastre după noi, căci dorim să slujimînaintea fețeiDomnuluiprin arderile‑de‑tot, prin darurile de mâncare și prin jertfele de pace. Așadar, urmașii voștri nu le vor putea spune urmașilor noștri: «Voi nu aveți parte deDomnul!»

28 Dacă vreodată ne vor vorbi astfel nouă sau celor din generațiile noastre, ne‑am gândit să le răspundem astfel: «Priviți modelul altaruluiDomnuluipe care l‑au făcut părinții noștri, nu pentru a aduce arderi‑de‑tot și jertfe, ci pentru a fi o mărturie între noi și voi.»

29 Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotrivaDomnuluiși să ne abatem astăzi de laDomnul, zidindu‑ne un altar pentru arderi‑de‑tot, daruri de mâncare sau jertfe, altul decât altarulDomnului, Dumnezeul nostru, care este înaintea Tabernaculului Său!“

30 Când preotul Fineas, conducătorii comunității și căpeteniile miilor lui Israel care erau cu el, au auzit cuvintele pe care le‑au rostit fiii lui Ruben, fiii lui Gad și fiii lui Manase, au fost mulțumiți.

31 Preotul Fineas, fiul lui Elazar, le‑a zis fiilor lui Ruben, fiilor lui Gad și fiilor lui Manase: „Știm astăzi căDomnuleste în mijlocul nostru, fiindcă nu ați săvârșit nelegiuirea aceasta împotrivaDomnuluiși i‑ați scăpat astfel pe fiii lui Israel din mânaDomnului!“

32 Apoi preotul Fineas, fiul lui Elazar, și conducătorii, au plecat de la fiii lui Ruben și de la fiii lui Gad, din țara Ghiladului, s‑au întors în țara Canaan, la fiii lui Israel, și le‑au adus un răspuns.

33 Fiii lui Israel au fost mulțumiți cu acest răspuns. Ei l‑au binecuvântat pe Dumnezeu și n‑au mai vorbit să pornească la război împotriva lor ca să distrugă țara în care locuiau fiii lui Ruben și fiii lui Gad.

34 Fiii lui Ruben și fiii lui Gad au numit altarulEd,zicând: „Altaruleste o mărturie între noi căDomnuleste Dumnezeu.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/22-493c4f483fe6d3c6b868fa439a730941.mp3?version_id=126—

Iosua îl îndeamnă pe Israel să fie credincios Domnului

1 Trecuse o lungă perioadă de cândDomnuldăduse odihnă lui Israel din partea tuturor dușmanilor care‑l înconjurau, iar Iosua era bătrân și înaintat în vârstă.

2 Atunci Iosua a chemat tot Israelul, – pe bătrânii lui, conducătorii lui, judecătorii lui și supraveghetorii lui –, și le‑a zis: „Eu sunt bătrân acum și înaintat în vârstă;

3 voi ați văzut ce a făcutDomnul, Dumnezeul vostru, tuturor acestor neamuri, de dragul vostru, fiindcă ÎnsușiDomnul, Dumnezeul vostru, a luptat pentru voi.

4 Semințiilor voastre le‑am dat ca moștenire toate teritoriile acestor neamuri care au mai rămas, începând de la Iordan, toate neamurile pe care le‑am nimicit, până la Marea cea Mare, în partea de apus.

5 ÎnsușiDomnul, Dumnezeul vostru, le va alunga dinaintea voastră. El le va îndepărta dinaintea voastră, iar voi le veți lua țara în stăpânire, așa cum v‑a promisDomnul, Dumnezeul vostru.

6 Adunați‑vă toată puterea ca să păziți și să împliniți toate cele scrise în Cartea Legii lui Moise, fără să vă abateți nici la dreapta, nici la stânga,

7 astfel încât să nu vă amestecați cu neamurile acestea, care au rămas printre voi! Să nu amintiți numele dumnezeilor lor și să nu jurațipe numele lor! Să nu le slujiți și să nu vă închinați înaintea lor,

8 ci să vă alipiți deDomnul, Dumnezeul vostru, așa cum ați făcut până în ziua aceasta.

9 Domnula alungat dinaintea voastră neamuri mari și puternice, astfel că nimeni nu a putut să vă stea împotrivă până în ziua aceasta.

10 Un singur om dintre voi punea pe fugă o mie de dușmani, fiindcă ÎnsușiDomnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, așa cum vă promisese.

11 Vegheați deci cu luare-aminte asupra sufletelor voastre, ca să‑L iubiți peDomnul, Dumnezeul vostru,

12 căci dacă vă veți abate și vă veți alipi de rămășița acestor neamuri, care au rămas printre voi, dacă vă veți uni cu ele prin căsătorii și veți intra la ele și ele la voi,

13 să știți căDomnul, Dumnezeul vostru, nu va mai alunga aceste neamuri dinaintea voastră. Ele vă vor fi atunci o cursă și un laț, vor fi ca un bici pe spatele vostru și ca niște spini în ochii voștri, până veți pieri din această țară bună, pe care v‑a dat‑oDomnul, Dumnezeul vostru.

14 Iată că astăzi mă duc pe calea întregului pământ. Recunoașteți din toată inima și din tot sufletul vostru că nu a rămas neîmplinită niciuna din promisiunile bune pe care vi le‑a făcutDomnul, Dumnezeul vostru. Toate s‑au împlinit și nu a rămas neîmplinită nici măcar una.

15 Însă așa cumDomnul, Dumnezeul vostru, a împlinit toate promisiunile bune pe care vi le‑a făcut, tot așaDomnulva aduce asupra voastră toate lucrurile reledespre care ați fost avertizați, până când veți fi nimiciți din țara aceasta bună, pe care v‑a dat‑oDomnul, Dumnezeul vostru.

16 Dacă veți încălca legământulDomnului, Dumnezeul vostru, pe care El vi l‑a poruncit și vă veți duce să slujiți altor dumnezei și să vă închinați înaintea lor, atunciDomnulSe va aprinde de mânie împotriva voastră și veți pieri repede din țara cea bună pe care v‑a dat‑o.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/23-661547e2d415ec8ada6a178df5d83e96.mp3?version_id=126—