Author: admin

Mărturii pentru posteritate

1 Când întregul neam a terminat de traversat Iordanul,Domnuli‑a vorbit lui Iosua, zicând:

2 „Alegeți doisprezece bărbați din popor, câte un bărbat din fiecare seminție,

3 și porunciți‑le: «Luați din mijlocul Iordanului, din locul unde vor sta picioarele preoților, douăsprezece pietre. Duceți‑le cu voi și așezați‑le în locul în care veți rămâne peste noapte.»“

4 Iosua a chemat doisprezece bărbați, pe care i‑a ales dintre fiii lui Israel, câte un bărbat din fiecare seminție,

5 și le‑a zis: „Treceți în fața ChivotuluiDomnului, Dumnezeul vostru, în mijlocul Iordanului și fiecare din voi să ridice pe umeri o piatră, câte una pentru fiecare seminție din Israel.

6 Acestea vor fi un semn în mijlocul vostru. Când fiii voștri vă vor întreba într‑o zi: «Ce semnificație au aceste pietre pentru voi?»,

7 voi să le istorisiți cum au fost despicate apele Iordanului înaintea Chivotului LegământuluiDomnului, atunci când acesta a traversat Iordanul. Așadar, pietrele acestea să fie întotdeauna o aducere-aminte pentru fiii lui Israel.“

8 Fiii lui Israel au făcut așa cum le‑a poruncit Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, așa cum i‑a spusDomnullui Iosua, potrivit numărului semințiilor lui Israel, le‑au dus în locul în care urmau să înnopteze și le‑au așezat acolo.

9 Iosua a ridicat și el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, pe locul unde au stat picioarele preoților care au dus Chivotul Legământului. Ele au rămas acolo până în ziua aceasta.

10 Preoții care duceau Chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la împlinirea celor poruncite lui Iosua de cătreDomnul, cu privire la popor, potrivit cu tot ceea ce i‑a poruncit Moise lui Iosua. Și poporul s‑a grăbit să traverseze.

11 După ce tot poporul a traversatIordanul, ChivotulDomnuluiși preoții au trecut înaintea poporului.

12 Urmașii lui Ruben, ai lui Gad și ai jumătății seminției lui Manase au traversat și ei, pregătiți pentru luptă, în fruntea fiilor lui Israel, așa cum le spusese Moise.

13 Aproape patruzeci de miide bărbațiînarmați au trecut, gata de luptă, înainteaDomnuluiîn câmpiile Ierihonului.

14 În ziua aceea,Domnull‑a înălțat pe Iosua în ochii întregului Israel, și ei s‑au temut de el în toate zilele vieții lui, tot așa cum se temuseră și de Moise.

15 AtunciDomnuli‑a zis lui Iosua:

16 „Poruncește‑le preoților care duc Chivotul Mărturiei să iasă din Iordan.“

17 Iosua le‑a poruncit preoților, zicând: „Ieșiți din Iordan!“

18 Și preoții care duceau Chivotul LegământuluiDomnuluiau ieșit din mijlocul Iordanului. Când picioarele preoților au atins uscatul, apele Iordanului s‑au întors la locul lor și s‑au revărsat pe ambele lui maluri, așa cum erau mai înainte.

19 Poporul a ieșit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi și apoi și‑a așezat tabăra la Ghilgal, în partea de răsărit a Ierihonului.

20 Cele douăsprezece pietre luate din Iordan au fost așezate de către Iosua la Ghilgal.

21 El le‑a zis fiilor lui Israel: „Când urmașii voștri își vor întreba părinții într‑o zi, zicând: «Cesemnificație aupietrele acestea?»,

22 voi să‑i învățați și să le spuneți: «Israel a traversat Iordanul acesta ca pe pământ uscat.»

23 CăciDomnul, Dumnezeul vostru, a secat apele Iordanului înaintea voastră ca să‑l puteți traversa, la fel cumDomnul, Dumnezeul vostru, făcuse la Marea Roșie, când a secat‑o înaintea noastră până am traversat‑o.

24 Astfel toate popoarele pământului vor cunoaște că mânaDomnuluieste puternică, iar voi vă veți teme deDomnul, Dumnezeul vostru, în toate zilele.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/4-becfffe5c6a4a13b3358edf5a92b9f74.mp3?version_id=126—

Circumcizia și Paștele la Ghilgal

1 Când toți regii amoriți din partea de apus a Iordanului și toți regii canaaniți de pe țărm au auzit căDomnula secat apele Iordanului înaintea fiilor lui Israel până l‑am traversat, li s‑a înmuiat inima, pierzându‑și curajul înaintea fiilor lui Israel.

2 În vremea aceeaDomnuli‑a zis lui Iosua: „Fă‑ți niște cuțite de cremene și circumcide această a doua generație a fiilor lui Israel!“

3 Iosua a făcut niște cuțite de cremene și i‑a circumcis pe fiii lui Israel la Ghivat-Haaralot.

4 Acesta este motivul pentru care i‑a circumcis Iosua: tot poporul care ieșise din Egipt, și anume bărbații, toți războinicii, muriseră în pustie, pe drum, după ieșirea lor din Egipt.

5 Aceștia fuseseră circumciși, dar tot poporul născut în pustie, pe drum, după ieșirea lor din Egipt, nu fusese circumcis.

6 Fiii lui Israel au călătorit patruzeci de ani prin pustie până când a pierit întreaga generație de războinici care ieșise din Egipt și care nu ascultase de glasulDomnului.Domnulle‑a jurat că nu îi va lăsa să vadă țara despre careDomnuljurase părinților lor că ne‑o va da, țară în care curge lapte și miere.

7 În locul acestei generații, El i‑a ridicat pe fiii lor, fii pe care i‑a circumcis Iosua, căci aceștia erau necircumciși; ei nu fuseseră circumciși în timpul călătoriilor.

8 După ce a terminat de circumcis tot poporul, aceștia au rămas în tabără până s‑au vindecat.

9 Domnuli‑a zis lui Iosua: „Astăzi am îndepărtatde peste voi disprețul Egiptului!“ Și au pus acelui loc numele Ghilgal,nume care i‑a rămaspână în ziua aceasta.

10 Fiii lui Israel și‑au așezat tabăra la Ghilgal, în câmpiile Ierihonului, și au sărbătorit Paștele în seara celei de‑a paisprezecea zi a lunii.

11 În prima zi după Paște, chiar în acea zi, au mâncat din roadele țării: azime și grăunțe prăjite.

12 Mana a încetat la o zi după ceau mâncat din roadele țării Canaan, astfel că fiii lui Israel n‑au mai avut mană și, din anul acela, s‑au hrănit din roadele țării.

Căpetenia oștirii Domnului

13 În timp ce era lângă Ierihon, Iosua și‑a ridicat ochii și s‑a uitat. Și iată că un Bărbat stătea înaintea lui, ținând în mână sabia scoasădin teacă.

Iosua s‑a dus spre El și L‑a întrebat:

– Ești dintre ai noștri sau dintre vrăjmașii noștri?

14 El a răspuns:

– Nu, ci Eu sunt Căpetenia oștiriiDomnului. Acum am venit!

Iosua s‑a aruncat cu fața la pământ înaintea Lui, I s‑a închinat și L‑a întrebat:

– Ce spune Stăpânul meu robului Său?

15 Căpetenia oștiriiDomnuluii‑a răspuns lui Iosua:

– Dă‑ți jos sandalele din picioare, căci locul pe care stai este sfânt.

Și Iosua a făcut întocmai.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/5-70226703ada829ee04b53634ce8b4bda.mp3?version_id=126—

Cucerirea Ierihonului

1 Ierihonul era închis și fortificat din cauza fiilor lui Israel. Nimeni nu ieșea din el și nimeni nu intra în el.

2 Domnuli‑a zis lui Iosua: „Iată că dau în mâna ta Ierihonul cu regele și bărbații viteji.

3 Toți oameniipregătițide război să înconjoare cetatea, ocolind‑o o singură dată. Așa să faceți timp de șase zile.

4 Șapte preoți să ducă înaintea Chivotului șapte trâmbițe din corn de berbec. În ziua a șaptea să înconjurați cetatea de șapte ori, iar preoții să sune din trâmbițe.

5 Când se va suna din trâmbița din corn de berbec, când veți auzi sunetul trâmbiței, tot poporul să scoată strigăte puternice. Atunci zidul cetății va cădea și poporul se va sui, fiecare om drept înainte!“

6 Iosua, fiul lui Nun, a chemat preoții și le‑a zis: „Luați Chivotul Legământului, iar cei șapte preoți să poarte cornurile de berbec înaintea ChivotuluiDomnului.“

7 Apoi a zis poporului: „Porniți și înconjurați cetatea, iaroameniiînarmați să pornească înaintea ChivotuluiDomnului.“

8 După ce Iosua a vorbit poporului, cei șapte preoți care purtau cele șapte trâmbițe din corn de berbec înainteaDomnuluiau trecut în față, sunând din trâmbițe, iar Chivotul LegământuluiDomnuluivenea în urma lor.

9 Oamenii înarmați au trecut în fața preoților care sunau din trâmbițe, iar ariergarda urma Chivotul. În timp ce mergeau,preoțiisunau din trâmbițe.

10 Iosua a poruncit poporului, zicând: „Să nu strigați, să nu vi se audă vocile și să nu vă iasă niciun cuvânt din gură, până în ziua când vă voi spune: «Strigați!» Atunci să strigați.“

11 ChivotulDomnuluia înconjurat cetatea, ocolind‑o doar o singură dată. Apoi au intrat în tabără și au înnoptat acolo.

12 A doua ziIosua s‑a trezit dis‑de‑dimineață. Preoții au luat ChivotulDomnului,

13 iar cei șapte preoți care purtau cele șapte trâmbițe din corn de berbec înaintea ChivotuluiDomnuluimergeau sunând din trâmbițe. Oamenii înarmați mergeau înaintea lor, iar ariergarda mergea în urma ChivotuluiDomnului. În timp ce mergeau, se suna din trâmbițe.

14 Au mai înconjurat o dată cetatea și în cea de‑a doua zi, după care s‑au reîntors în tabără. Așa au făcut timp de șase zile.

15 În ziua a șaptea s‑au trezit dis‑de‑dimineață și au înconjurat cetatea în același fel, dar de șapte ori. Doar în ziua aceasta au înconjurat cetatea de șapte ori.

16 A șaptea oară, în timp ce preoții sunau din trâmbițe, Iosua a poruncit poporului: „Strigați, fiindcăDomnulv‑a dat cetatea!

17 Cetatea cu tot ce‑i în ea să fie datăDomnuluispre nimicire. Să rămână în viață doar prostituata Rahab și toți cei ce sunt în casă cu ea, fiindcă a ascuns mesagerii trimiși de noi.

18 Însă aveți grijă să nu luați nimic din ceea ce trebuie dat spre nimicire, pentru ca să nu fiți și voi dați spre nimicire sau să puneți tabăra lui Israel în pericol de nimicire și s‑o tulburați.

19 Tot argintul și aurul, precum și toate obiectele din bronz și din fier sunt închinateDomnuluiși vor intra în vistieriaDomnului.“

20 Poporul a scos un strigăt și apoi s‑a sunat din trâmbițe. Când poporul a auzit sunetul de trâmbiță, a scos un strigăt puternic de război și zidul s‑a prăbușit. Poporul s‑a suit în cetate, fiecareomîn dreptul său și a capturat cetatea.

21 Au dat spre nimicire, trecând prin ascuțișul sabiei, tot ce se afla în cetate: bărbat și femeie, tânăr și bătrân, boi, oi și măgari.

22 Iosua le‑a poruncit cercetașilor: „Intrați în casa acelei prostituate și scoateți‑o afară împreună cu tot ceea ce‑i aparține, după cum i‑ați jurat!“

23 Tinerii cercetași au intrat și au scos‑o afară pe Rahab, pe tatăl ei, pe mama ei și pe frații ei și pe toți ceilalți ai ei. Ei au scos afară întregul ei clan și i‑au așezat în afara taberei lui Israel.

24 Au ars cetatea împreună cu tot ce era în ea, nu însă și argintul, aurul și obiectele din bronz și din fier, care au fost puse în vistieria CaseiDomnului.

25 Iosua i‑a lăsat în viață pe prostituata Rahab, familia tatălui ei și pe toți cei ai ei. Și astfel, ea a locuit în mijlocul lui Israel până în ziua aceasta, deoarece a ascuns mesagerii trimiși de Iosua să cerceteze Ierihonul.

26 Cu acel prilej Iosua a rostit următorul blestem: „Blestemat să fie înainteaDomnuluiomul care se va ridica și va reconstrui cetatea aceasta a Ierihonului.

Cuprețulîntâiului său născut

să‑i pună temelia

și cuprețulcelui mai tânăr

să‑i așeze porțile.“

27 Domnula fost cu Iosua și faima lui s‑a răspândit în toată țara.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/6-b6457db266e146a71394c07efa2a1daf.mp3?version_id=126—

Păcatul lui Acan și înfrângerea de la Ai

1 Fiii lui Israel însă au fost necredincioși cu privire la ceea ce trebuia dat spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda, a luat din ceea ce trebuia dat spre nimicire și, prin urmare,DomnulS‑a aprins de mânie împotriva fiilor lui Israel.

2 Iosua a trimis câțiva bărbați din Ierihon la Ai, care era lângă Bet‑Aven, la răsărit de Betel, zicându‑le:

– Suiți‑vă și cercetați țara!

Bărbații s‑au suit și au cercetat Aiul.

3 Când s‑au întors la Iosua, i‑au zis:

– Să nu se suie tot poporul. Să se suie două sau trei mii de oameni ca să atace Aiul. Să nu obosești tot poporul, căci sunt puținioameni acolo.

4 Aproape trei mii de bărbați din popor s‑au suit acolo, dar au luat‑o la fugă dinaintea bărbaților din Ai.

5 Aceștia le‑au lovit treizeci și șase de oameni și i‑au urmărit din fața porții până la carierele de piatră, omorându‑i în vale. Inima poporului s‑a înmuiat și s‑a făcut ca apa.

6 Iosua și‑a sfâșiat hainele și s‑a aruncat cu fața la pământ înaintea ChivotuluiDomnului, unde a stat astfel până seara, împreună cu bătrânii lui Israel, avândcu toțiicapetele presărate cu țărână.

7 Iosua a zis:

– Ah, StăpâneDoamne, de ce a trebuit să‑l faci pe poporul acesta să traverseze Iordanul? Ca să ne dai în mâinile amoriților și să fim distruși? N‑ar fi fost mai bine să fi rămas pe malul celălalt al Iordanului?

8 Ah, Stăpâne, ce voi spune după ce Israel a întors ceafa înaintea dușmanilor săi?

9 Canaaniții și toți locuitorii țării vor afla despre aceasta, ne vor înconjura și ne vor șterge numele de pe pământ. Ce vei face Tu atunci pentru Numele Tău cel mare?

10 Domnuli‑a răspuns:

– Ridică‑te! De ce ești căzut cu fațala pământ?

11 Israel a păcătuit, încălcând legământul pe care i l‑am poruncit. Și‑au însușit din lucrurile date spre nimicire, au furat, au mințit și le‑au pus alături de bunurile lor.

12 Fiii lui Israel nu pot rezista în fața dușmanilor lor. Ei întorc ceafa înaintea dușmanilor lor fiindcă au fost dați spre nimicire. Eu nu voi mai fi cu voi decât dacă distrugeți din mijlocul vostru ceea ce trebuie dat spre nimicire.

13 Ridică‑te, sfințește poporul și spune‑le: „Sfințiți‑văpentru ziua de mâine, fiindcăDomnul, Dumnezeul lui Israel, a descoperit în mijlocul vostru lucruri care trebuiau date spre nimicire. Nu veți putea ține piept dușmanilor voștri, până când nu veți îndepărta din mijlocul vostru lucrurile date spre nimicire.

14 Să vă apropiați dimineață, potrivit semințiilor voastre. Seminția care va fi arătată deDomnul, să se apropie potrivit clanurilor. Clanul care va fi arătat deDomnul, să se apropie potrivit familiilor. Familia care va fi arătată deDomnul, să se apropie potrivit bărbaților.

15 Cel ce va fi arătat lângă lucrurile date spre nimicire, să fie ars în foc, împreună cu tot ceea ce‑i aparține, pentru că a încălcat legământulDomnuluiși a săvârșit o spurcăciune în Israel.“

16 Iosua s‑a sculat dis‑de‑dimineață, l‑a adus pe Israel aproape, potrivit semințiilor lui, și a fost arătată seminția lui Iuda.

17 A adus aproape clanurile lui Iuda și a fost arătat clanul zerahiților. A adus aproape clanul zerahiților, potrivit familiilor, și a fost arătat Zabdi.

18 A adus aproape familia acestuia, potrivit bărbaților, și a fost arătat Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda.

19 Iosua i‑a zis lui Acan:

– Fiule, dă slavăDomnului, Dumnezeul lui Israelși laudă‑L! Te rog, mărturisește‑mi ce ai făcut și nu‑mi ascunde nimic!

20 Acan i‑a răspuns lui Iosua:

– Într-adevăr, eu am păcătuit împotrivaDomnului, Dumnezeul lui Israel, și iată ce am făcut:

21 am văzut în prada de război o manta frumoasă din Șinar, două sute de șechelide argint și un obiect de aur în greutate de cincizeci de șecheli. Le‑am poftit și le‑am luat. Iată, sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu, iar argintul este sub ele.

22 Iosua a trimis niște mesageri, și ei au alergat spre cort. Și iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui, argintul fiind sub ele.

23 Le‑au luat de acolo și le‑au adus la Iosua și la toți fiii lui Israel, înfățișându‑le înainteaDomnului.

24 Atunci Iosua și tot Israelul l‑au luat pe Acan, fiul lui Zerah, au luat argintul, mantaua, obiectul de aur, pe fiii și pe fiicele lui, vitele, măgarii și oile lui, cortul și tot ce‑i aparținea lui și i‑au dus în valea Acor.

25 Iosua i‑a zis: „De ce ne‑ai tulburat astfel? Și pe tine te va tulburaDomnulîn această zi!“

Și tot Israelul l‑a omorât cu pietre. Apoi i‑au ars în foc și i‑au acoperit cu pietre,

26 ridicând peste ei un morman mare de pietre,care a rămas acolopână în ziua aceasta. AtunciDomnulS‑a întors din mânia Lui aprigă.

De aceea, locul acela a purtat numele Valea Acorpână în ziua aceasta.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/7-460068343610c4a7b628ee2d2e4d211d.mp3?version_id=126—

Cucerirea cetății Ai

1 Domnuli‑a zis lui Iosua: „Nu te teme și nu te înspăimânta. Adună tot poporulpregătitde război, ridică‑te și suie‑te la Ai! Iată, îl dau în mâna ta pe regele din Ai împreună cu poporul său, cetatea sa și toată țara sa.

2 Să‑i facicetățiiAi și regelui ei la fel cum i‑ai făcut Ierihonului și regelui său. Totuși, veți putea păstra ca pradă lucrurile de preț și animalele. Puneoamenila pândă în spatele cetății.“

3 Iosua s‑a ridicat împreună cu tot poporulpregătitde război ca să se suie lacetateaAi. Iosua a ales treizeci de mii de războinici viteji și i‑a trimis în timpul nopții.

4 El le‑a poruncit, zicând: „Vedeți să vă puneți la pândă în spatele cetății, astfel încât să nu vă îndepărtați prea mult de cetate și să fiți pregătiți cu toțiide luptă.

5 Eu și toți oamenii care sunt cu mine ne vom apropia de cetate, iar când ei vor ieși împotriva noastră ca și prima dată, noi ne vom retrage dinaintea lor.

6 Ei vor ieși afară după noi și astfel îi vom scoate din cetate. Căci ei vor zice: «Fug dinaintea noastră ca și prima dată!» Când noi vom fugi dinaintea lor,

7 voi să ieșiți de la pândă și să ocupați cetatea, căciDomnul, Dumnezeul vostru, o va da în mâinile voastre.

8 După ce veți cuceri cetatea, să‑i dați foc! Să faceți întocmai după CuvântulDomnului. Fiți cu luare-aminte la ce v‑am poruncit!“

9 Apoi Iosua i‑a trimis, iar ei s‑au dus și au stat la pândă între Betel și Ai, la apus de cetatea Ai. Iosua însă a rămas peste noapte în mijlocul poporului.

10 Iosua s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a mobilizat poporul și s‑a suit spre Ai, în fruntea poporului, împreună cu bătrânii lui Israel.

11 Tot poporulpregătitde război, care era cu el,toțis‑au suit, s‑au apropiat de cetate și au ajuns înaintea ei. Ei și‑au așezat tabăra la nord de Ai, între ei și Ai existând o vale.

12 Iosua a luat aproape cinci mii de războinici și i‑a pus la pândă între Betel și Ai, la apus de cetate.

13 Astfel, ei au așezat poporul: toată tabăra care era la nord de cetate și ariergarda ei la apus de cetate. În noaptea aceea, Iosua a mers în mijlocul văii.

14 Când regele lui Ai a văzut lucrul acesta,el șibărbații cetății s‑au sculat în grabă dis‑de‑dimineață și au ieșit să‑l înfrunte pe Israel în luptă. El și tot poporul luis‑au îndreptatîntr‑un loc anume dinaintea Arabei, fără să știe că în spatele cetății stăteau la pândăoameniîmpotriva lui.

15 Iosua și tot Israeluls‑au prefăcut căsunt învinși și au fugit pe drumul către pustie.

16 Atunci tot poporul care era în Ai a fost chemat să‑i urmărească. Ei l‑au urmărit pe Iosua și au fost atrași astfel afară din cetate.

17 N‑a rămas niciun bărbat în Ai sau în Betel care să nu fi ieșit după Israel. Au lăsat cetatea deschisă și l‑au urmărit pe Israel.

18 AtunciDomnuli‑a zis lui Iosua: „Îndreaptă spre Ai sulița pe care o ai în mână, căci am să dau cetatea în mâna ta!“ Iosua și‑a îndreptat spre cetate sulița pe care o avea în mână.

19 Cei ce stăteau la pândă s‑au ridicat repede din locul lor și, de îndată ce și‑a întins el mâna, au alergat, au intrat în cetate, au capturat‑o și s‑au grăbit să‑i dea foc.

20 Bărbații din Ai s‑au întors, s‑au uitat și iată că fumul cetății se ridica spre cer. Ei n‑au mai fost în stare să scape nici într‑o parte, nici într-alta. Poporul care fugea spre pustie s‑a întors împotriva urmăritorilorlor.

21 Iosua și tot Israelul au văzut că cei ce stătuseră la pândă capturaseră cetatea și că se ridica fum din cetate, s‑au întors și au lovit pe oamenii din Ai.

22 Ceilalți au ieșit și ei din cetate împotrivaurmăritorilor, astfel încât Israel i‑a prins din două părți și i‑a lovit până când i‑a nimicit, fără să lase vreun supraviețuitor sau vreun fugar.

23 Pe regele din Ai l‑au capturat viu și l‑au adus la Iosua.

24 După ce Israel a terminat de ucis pe toți locuitorii din Ai, în câmpie și în pustia unde îi urmăriseră, după ce aceștia au căzut cu toții sub ascuțișul sabiei, tot Israelul s‑a întors la Ai și a trecut cetatea prin ascuțișul sabiei.

25 Toți cei care au fost omorâți în ziua aceea, bărbați și femei, au fost în număr de douăsprezece mii – toți oamenii din Ai.

26 Iosua nu și‑a retras mâna pe care o ținea întinsă cu sulița, până când nu au fost nimicițitoți locuitorii din Ai.

27 Israel a păstrat însă ca pradă animalele și lucrurile de preț din cetate, potrivit poruncii date deDomnullui Iosua.

28 Iosua a arscetateaAi și a făcut din ea o movilă de moloz pentru totdeauna;ea a rămas așapână în ziua aceasta.

29 Pe regele din Ai l‑a spânzuratde un copac,lăsându‑l acolopână seara. La apusul soarelui, Iosua a poruncit să‑i coboare cadavrul din copac și să fie aruncat la intrarea porții cetății. Apoi au ridicat peste el o movilă mare de pietre,care a rămas acolopână în ziua aceasta.

Reînnoirea legământului pe muntele Ebal

30 Atunci Iosua a zidit un altarDomnului, Dumnezeul lui Israel, pe muntele Ebal,

31 așa cum Moise, robulDomnului, le poruncise fiilor lui Israel potrivit cu cele scrise în Cartea Legii lui Moise: un altar din pietre întregi, neatinse de unelte din fier, altar pe care să aducăDomnuluiarderi‑de‑tot și jertfe de pace.

32 Acolo, înaintea fiilor lui Israel, Iosua a scris pe pietre o copie a Legii lui Moise.

33 Tot Israelul, bătrânii, supraveghetorii și judecătorii lui stăteau de‑o parte și de alta a Chivotului, în fața preoților leviți care duceau Chivotul LegământuluiDomnului. Jumătate din popor, străini sau băștinași, erau așezați în fața muntelui Garizim, iar cealaltă jumătate în fața muntelui Ebal, așa cum poruncise mai înainte Moise, robulDomnului, în scopul binecuvântării poporului Israel.

34 Apoi Iosua a citit toate cuvintele Legii – binecuvântarea și blestemul – potrivit tuturor celor scrise în Cartea Legii.

35 Nu a existat nicio poruncă din toate cele poruncite de Moise pe care să nu o fi citit Iosua înaintea întregii adunări a lui Israel, inclusiv înaintea femeilor, a copiilor, precum și a străinilor care trăiau în mijlocul lor.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/8-efc588b96d33d1417c6b19f03a5d2abc.mp3?version_id=126—

Înșelătoria ghivoniților

1 Auzind despre aceste lucruri, toți regii care erau în regiunea de apus a Iordanului, la munte, în zona deluroasă, pe întreaga coastă a Mării cea Marepână în dreptul Libanului, și anume regii hitiți, amoriți, canaaniți, periziți, hiviți și iebusiți,

2 s‑au aliat ca să lupte împotriva lui Iosua și a lui Israel.

3 Locuitorii din Ghivon însă, când au auzit ce făcuse Iosua cetăților Ierihon și Ai,

4 s‑au folosit de vicleșug și au plecatspre israeliți, dându‑se drept mesageri. Ei purtau pe măgarii lor saci învechiți și burdufuri vechi de vin, crăpate și peticite.

5 Erau încălțați cu sandale vechi și peticite și purtau pe ei haine învechite, iar toată pâinea pe care o aveau ca provizie era uscată și fărâmițată.

6 Au venit la Iosua în tabăra de la Ghilgal și i‑au vorbit astfel lui și bărbaților lui Israel:

– Noi am venit dintr‑o țară îndepărtată. Încheiați acum un legământ cu noi!

7 Bărbații lui Israel le‑au răspuns însă hiviților:

– Poate că voi locuiți în mijlocul nostru. Cum să încheiem un legământ cu voi?

8 Ei i‑au zis lui Iosua:

– Suntem robii tăi!

Iosua i‑a întrebat:

– Cine sunteți și de unde veniți?

9 Ei i‑au răspuns:

– Robii tăi au venit dintr‑o țară foarte îndepărtată, datorită NumeluiDomnului, Dumnezeul tău, fiindcă am auzit de faima Lui: tot ceea ce a făcut în Egipt,

10 precum și ce a făcut celor doi regi amoriți de la răsărit de Iordan, lui Sihon, regele Heșbonului și lui Og, regele Bașanului, care domnea la Aștarot.

11 Bătrânii noștri împreună cu toți locuitorii țării noastre ne‑au zis: „Luați cu voi provizii pentru călătorie și duceți‑vă să vă întâlniți cu ei și să le spuneți: «Suntem robii voștri. Prin urmare, încheiați legământ cu noi!»“

12 Pâinea aceasta era caldă când am luat‑o de acasă, în ziua în care am pornit în călătorie către voi, dar acum iată că este uscată și fărâmițată.

13 Aceste burdufuri de vin au fost odată pline și noi, dar acum iată că sunt crăpate, iar îmbrăcămintea și sandalele ni s‑au învechit mult din cauza călătoriei lungi.

14 Bărbațiiisraelițiau luat din proviziile lor și nu L‑au mai întrebat peDomnul.

15 Iosua a făcut pace cu ei și a încheiat cu ei un legământ că‑i va lăsa în viață. Conducătorii comunității le‑au jurat lucrul acesta.

16 La trei zile după încheierea legământului, au aflat că aceștia sunt vecini cu ei și că locuiesc în mijlocul lor.

17 Astfel, fiii lui Israel au plecat și în a treia zi au ajuns la cetățile acestora: Ghivon, Chefira, Beerot și Chiriat-Iearim.

18 Fiii lui Israel nu i‑au putut ataca deoarece conducătorii comunității le juraseră peDomnul, Dumnezeul lui Israel.

Și întreaga comunitate a cârtit împotriva conducătorilor.

19 Toți conducătorii au zis înaintea întregii comunități: „Pentru că le‑am jurat peDomnul, Dumnezeul lui Israel, nu ne mai putem atinge de ei.

20 Iată ce vom face cu ei: îi vom lăsa în viață ca să nu se reverse mânia asupra noastră, din cauza jurământului pe care l‑am încheiat cu ei.“

21 Conducătorii le‑au zis: „Lăsați‑i în viață.“ Au fost însă întrebuințați la tăiat lemne și la scos apă pentru întreaga comunitate, așa cum le spuseseră conducătorii.

22 Iosua i‑a chemat pe ghivoniți și le‑a zis:

– De ce ne‑ați înșelat, zicând: „Suntem foarte departe de voi“, când de fapt locuiți în mijlocul nostru?

23 Acum sunteți blestemați și niciunul dintre voi nu va înceta să fie rob. Veți fi tăietori de lemne și veți scoate apă pentru Casa Dumnezeului meu.

24 Ei i‑au răspuns lui Iosua, zicând:

– Robilor tăi li s‑a spus deslușit despre ceea ceDomnul, Dumnezeul tău, i‑a poruncit robului Său Moise, și anume să vă dea toată țara și să‑i nimicească pe toți locuitorii țării dinaintea voastră. Atunci ne‑am temut pentru viețile noastre din cauza voastră și de aceea am făcut lucrul acesta.

25 Și acum, iată‑ne în mâinile tale. Fă‑ne potrivit cu ceea ce consideri că este bine și drept să faci.

26 Iosua le‑a făcut așacum hotărâse. El i‑a eliberat din mâna fiilor lui Israel și astfel aceștia nu i‑au ucis.

27 Dar din acea zi, Iosua i‑a pus să taie lemne și să scoată apă pentru comunitate și pentru altarulDomnului;și așa au făcutpână în ziua aceasta, în locul ales de El.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/9-590d6fef36806e6011f0cc6ef049c8c0.mp3?version_id=126—

Campania din sudul Canaanului

1 Adoni-Țedek, regele Ierusalimului, a auzit că Iosua capturasecetateaAi și o dăduse spre nimicire, că‑i făcusecetățiiAi și regelui ei la fel cum îi făcuse Ierihonului și regelui său și că locuitorii Ghivonului încheiaseră pace cu Israel și erau în mijlocul lor.

2 Atunci ei s‑au temut foarte tare, fiindcă Ghivon era o cetate mare, asemenea unei cetăți regale. Era mai mare chiar decât Ai, și toți bărbații ei erau viteji.

3 Adoni-Țedek, regele Ierusalimului, le‑a trimis un mesaj lui Hoham, regele Hebronului, lui Piram, regele Iarmutului, lui Iafia, regele Lachișului și lui Debir, regele Eglonului, zicând:

4 „Suiți‑vă la mine și ajutați‑mă să atac Ghivonul, fiindcă a făcut pace cu Iosua și cu fiii lui Israel.“

5 Cei cinci regi ai amoriților – regele Ierusalimului, regele Hebronului, regele Iarmutului, regele Lachișului și regele Eglonului – s‑au adunat și s‑au suit împreună cu toate oștirile lor. Ei și‑au așezat tabăra lângă Ghivon și au luptat împotriva lui.

6 Bărbații Ghivonului au trimis atunci să‑i spună lui Iosua, în tabăra de la Ghilgal: „Nu‑i părăsi pe robii tăi! Suie‑te repede la noi și izbăvește‑ne! Ajută‑ne, căci toți regii amoriți care locuiesc pe munte s‑au adunat împotriva noastră!“

7 Iosua s‑a suit din Ghilgal împreună cu tot poporulpregătitde război și cu toți vitejii.

8 Domnuli‑a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci i‑am dat în mâna ta și niciunul nu‑ți va putea sta împotrivă!“

9 După ce s‑a suit toată noaptea din Ghilgal, Iosua a venit împotriva lor pe neașteptate.

10 Domnuli‑a făcut să intre în panică înaintea lui Israel, care i‑a provocat o mare înfrângere la Ghivon. El i‑a urmărit pe drumul care urcă la Bet‑Horon, nimicindu‑i pe drum până la Azeka și până la Makkeda.

11 În timp ce fugeau dinaintea lui Israel, pe povârnișul de la Bet‑Horon spre Azeka,Domnula făcut să cadă din cer asupra lor pietre mari de grindină și ei au murit. Cei care au fost nimiciți de pietrele grindinei au fost în număr mai mare decât cei uciși cu sabia de către fiii lui Israel.

12 În ziua în careDomnuli‑a dat pe amoriți în mâna fiilor lui Israel, Iosua I‑a vorbitDomnuluiși a zis în văzul lui Israel:

„Soare, rămâi nemișcat deasupra Ghivonului

și lună,rămâipeste valea Aialon.“

13 Soarele a rămas nemișcat,

iar luna s‑a oprit

până când poporul s‑a răzbunat pe dușmanii lui.

Nu este scris lucrul acesta și în „Cartea lui Iașar“?

Soarele a rămas nemișcat în mijlocul cerului și nu s‑a grăbit să apună aproape o zi întreagă.

14 N‑a mai fost nicio zi ca aceea, nici înainte, nici după, o zi în careDomnulsă fi ascultat de glasul unui om. CăciDomnullupta pentru Israel.

15 Apoi Iosua împreună cu tot Israelul s‑au întors în tabăra de la Ghilgal.

Uciderea celor cinci regi amoriți

16 Cei cinci regi însă fugiseră și se ascunseseră într‑o peșteră la Makkeda.

17 Când i s‑a spus lui Iosua că cei cinci regi au fost găsiți ascunși într‑o peșteră la Makkeda,

18 acesta a zis: „Rostogoliți niște pietre mari la gura peșterii și puneți acolo niște oameni ca să‑i păzească!

19 Voi însă nu vă opriți, ci continuați să‑i urmăriți pe dușmanii voștri și să‑i loviți din urmă până îi veți nimici! Nu‑i lăsați să intre în cetățile lor, căciDomnul, Dumnezeul vostru, a hotărât să‑i dea în mâna voastră.“

20 După ce Iosua și fiii lui Israel le‑au provocat o foarte mare înfrângere, până când aceștia au fost nimiciți (supraviețuitorii care au scăpat dintre ei au intrat în cetățile fortificate),

21 tot poporul s‑a întors în pace la Iosua în tabără, în Makkeda. Nimeni n‑a rostit vreun cuvântîmpotriva fiilor lui Israel.

22 Iosua a zis atunci: „Deschideți intrarea peșterii și aduceți‑i afară la mine pe cei cinci regi din peșteră!“

23 Ei au făcut întocmai: i‑au adus afară la el pe cei cinci regi din peșteră, și anume pe regele Ierusalimului, pe regele Hebronului, pe regele Iarmutului, pe regele Lachișului și pe regele Eglonului.

24 După ce au fost aduși acești regi înaintea lui Iosua, acesta i‑a chemat pe toți bărbații lui Israel și le‑a zis conducătorilor oamenilor de război, care merseseră cu el: „Apropiați‑vă și puneți‑vă picioarele pe gâturile acestor regi!“ Ei s‑au apropiat și și‑au pus picioarele pe gâturile lor.

25 Iosua le‑a zis: „Nu vă temeți și nu vă înspăimântați! Fiți tari și curajoși, fiindcă astfel va faceDomnultuturor dușmanilor voștri împotriva cărora veți lupta.“

26 Apoi Iosua i‑a lovit și i‑a omorât, după care i‑a spânzuratde cinci copaci și i‑a lăsat atârnați acolo până seara.

27 La apusul soarelui Iosua a poruncit să fie coborâți din copaci și să fie aruncați în peștera în care se ascunseseră. La gura peșterii au pus niște pietre mari care au rămas acolo până în ziua aceasta.

28 În acea zi, Iosua a cucerit Makkeda și a trecut‑o prin ascuțișul sabiei, pe ea și pe regele ei. A dat spre nimicire orice om care se afla în ea, nelăsând niciun supraviețuitor. I‑a făcut regelui din Makkeda la fel cum îi făcuse regelui din Ierihon.

29 Apoi, din Makkeda, Iosua împreună cu tot Israelul au pornit spre Libna și au început lupta împotriva Libnei.

30 Domnula dat‑o și pe ea în mâna lui Israel, împreună cu regele ei. Israel a trecut cetatea și pe oamenii care erau în ea prin ascuțișul sabiei, nelăsând niciun supraviețuitor și i‑a făcut regelui ei la fel cum îi făcuse regelui Ierihonului.

31 Din Libna, Iosua împreună cu tot Israelul au pornit spre Lachiș. Ei și‑au așezat tabăra în apropierea lui și au început lupta împotriva lui.

32 Domnula dat Lachișul în mâna lui Israel. El l‑a capturat în cea de‑a doua zi, trecând prin ascuțișul sabiei toți oamenii care erau în el, la fel cum făcuse în Libna.

33 Atunci Horam, regele Ghezerului, s‑a suit ca să ajute Lachișul, dar Iosua l‑a învins, pe el și poporul lui, fără să lase vreun supraviețuitor.

34 Din Lachiș, Iosua împreună cu tot Israelul au trecut la Eglon. Ei și‑au așezat tabăra lângă el și au pornit lupta împotriva lui.

35 L‑au capturat în aceeași zi și l‑au trecut prin ascuțișul sabiei. În aceeași zi, a dat spre nimicire pe orice om care era în el, la fel cum făcuse în Lachiș.

36 Din Eglon, Iosua împreună cu tot Israelul s‑au suit spre Hebron și au luptat împotriva lui.

37 L‑au capturat și l‑au trecut prin ascuțișul sabiei, pe el, pe regele lui, toate sateledimprejurullui și pe orice om care era în el. N‑a lăsat niciun supraviețuitor, așa cum făcuse în Eglon, și l‑a dat spre nimicire pe el și pe orice om care era în el.

38 Apoi Iosua împreună cu tot Israelul s‑au întors înspre Debir și au început lupta împotriva lui.

39 L‑au capturat și l‑au trecut prin ascuțișul sabiei, pe el, pe regele lui și toate sateledimprejurullui, și au dat spre nimicire orice om care era în el. N‑a lăsat niciun supraviețuitor. I‑a făcut Debirului și regelui său așa cum i‑a făcut Hebronului și așa cum i‑a făcut Libnei și regelui ei.

40 Iosua a învins astfel întreaga țară: muntele, Neghevul, zona deluroasăși poalele munților, și pe toți regii lor. N‑a lăsat niciun supraviețuitor și a dat spre nimicire oriceaveasuflare, așa cum porunciseDomnul, Dumnezeul lui Israel.

41 Iosua i‑a lovit de la Kadeș-Barnea până la Gaza, în întreaga regiune Goșenși până la Ghivon.

42 Iosua i‑aînvinspe toți acești regi și a cucerit regatelelor într‑o singură campanie, deoareceDomnul, Dumnezeul lui Israel, lupta pentru Israel.

43 Apoi Iosua împreună cu tot Israelul s‑au întors în tabăra de la Ghilgal.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/10-83f6b469e8b3437fe5e7b4145226d896.mp3?version_id=126—

Campania din nordul Canaanului

1 Când a auzit cele întâmplate, Iabin, regele Hațorului, a trimismesagerila Iobab, regele Madonului, la regele Șimronului, la regele Acșafului,

2 la regii din regiunea de nord, la munte, în Araba, la sud de Chineretși în zona deluroasă, la Nafot‑Dor, în apus,

3 precum și la canaaniții din partea de răsărit și de apus, la amoriți, la hitiți, la periziți, la iebusiții din munte și la hiviții de la poalele Hermonului, în regiunea Mițpa.

4 Aceștia au ieșit cu toate oștirile lor, alcătuind o mulțime foarte numeroasă, ca nisipul de pe țărmul mării și având un mare număr de cai și care de luptă.

5 Toți acești regi au hotărât un loc de întâlnire. Ei au venit și și‑au așezat tabăra la apele Meromului, ca să se lupte cu Israel.

6 Domnuli‑a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci mâine, pe vremea aceasta, îi voi da pe toți la moarte înaintea lui Israel. Cailor să le tai tendoanele, iar carelor de luptă să le dai foc.“

7 Iosua împreună cu tot poporulpregătitde război au venit pe neașteptate împotriva lor, lângă apele Meromului și s‑au năpustit asupra lor.

8 Domnuli‑a dat în mâna lui Israel, care i‑a lovit și i‑a urmărit până la Sidonul cel Mare, până la Misrefot-Maim și până în valea Mițpa, în răsărit. I‑a lovit până nu a mai rămas niciun supraviețuitor.

9 Iosua a făcut așa cum îi porunciseDomnul: a tăiat tendoanele cailor și a ars carele de luptă.

10 După aceea, Iosua s‑a întors și a cucerit Hațorul, omorându‑i regele cu sabia. Odinioară Hațorul era capitala tuturor acestor regate.

11 Au dat spre nimicireorice om care era în el, trecându‑l prin ascuțișul sabiei. N‑a rămas nimic din ce avea suflare. Apoi a dat foc Hațorului.

12 Iosua a cucerit toate cetățile acestor regi și pe toți regii lor odată cu ele, și le‑a trecut prin ascuțișul sabiei, dându‑le spre nimicire, așa cum poruncise Moise, robulDomnului.

13 Totuși, Israel n‑a ars niciuna din cetățile așezate pe coline, în afară de Hațor, care a fost ars de către Iosua.

14 Fiii lui Israel au luat ca pradă toate lucrurilede valoaredin acele cetăți, precum și toate animalele. Ei au nimicit însă întreaga populație, trecând‑o prin ascuțișul sabiei, și nu au lăsat pe nimeni în viață.

15 Iosua a făcut așa cumDomnulîi poruncise lui Moise, robul Său, și așa cum îi poruncise Moise lui Iosua. El nu a lăsat nimic neîmplinit din ceea ceDomnulîi poruncise lui Moise.

Teritoriul controlat de Israel

16 Iosua a luat astfel toată țara aceasta: muntele, tot Neghevul, toată țara Goșen, zona deluroasă, Araba și muntele lui Israel cu văile lui,

17 de la muntele Halak, care se înalță către Seir, până la Baal‑Gad, în Valea Libanului, la poalele muntelui Hermon. I‑a prins pe toți regii acestor ținuturi, i‑a lovit și i‑a omorât.

18 Războiul purtat de Iosua împotriva tuturor acestor regi a ținut multă vreme.

19 Nu a existat nicio cetate care să fi încheiat pace cu fiii lui Israel, în afară de hiviții care locuiau în Ghivon. Toate celelalte cetăți au fost luate prin luptă.

20 Căci împietrirea inimii lor a fost de laDomnul, astfel încât să‑l înfrunte pe Israel în luptă, ca să fie dați spre nimicire și să nu li se arate milă, ci să fie distruși, așa cumDomnuli‑a poruncit lui Moise.

21 Tot atunci Iosua i‑a atacat și i‑a distrus și pe anachițiidin munți: din Hebron, din Debir, din Anab, din tot muntele lui Iuda și din tot muntele lui Israel, dându‑i spre nimicire împreună cu cetățile lor.

22 N‑a rămas niciun anachit în țara fiilor lui Israel, în afară de cei care au rămas în Gaza, Gat și Așdod.

23 Astfel, Iosua a cucerit întreaga țară, potrivit cu tot ceea ceDomnulîi spusese lui Moise. Și Iosua a dat‑o drept moștenire lui Israel, potrivit cu părțile alocate fiecăruia, după semințiile lor.

Apoi țara s‑a odihnit de război.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/11-b5016c3afcc61a53c69f8f9732ee1554.mp3?version_id=126—

Regii din Transiordania, înfrânți de Moise

1 Aceștia sunt regii țării, pe care fiii lui Israel i‑au învins și ale căror teritorii le‑au luat în stăpânire la răsărit de Iordan, de la uedulArnon până la muntele Hermon, precum și toată partea de răsărit a Arabei:

2 Sihon, regele amoriților, locuia la Heșbon și stăpânea de la Aroer, care se află pe malul uedului Arnon, de la jumătatea uedului, peste o jumătate din Ghilad, până la uedul Iabok, hotarul fiilor lui Amon,

3 de la Araba până la marea Chineret, în răsărit, și până la Marea Arabei (Marea Sărată), tot în răsărit, pe drumul către Bet‑Ieșimot, iar în partea de sud până la poalelemunteluiPisga.

4 Og, regele Bașanului, unul dintre ultimii refaiți, locuia atât la Aștarot, cât și la Edrei

5 și stăpânea peste Hermon, Salca, peste întregul Bașan până la hotarul gheșuriților și al maacatiților și peste jumătate din Ghilad până la hotarul cu Sihon, regele Heșbonului.

6 Moise, robulDomnului, împreună cu fiii lui Israel i‑au învins, și Moise, robulDomnului, a dat acest teritoriu în stăpânirea rubeniților, gadiților și jumătății seminției lui Manase.

Regii din Cisiordania, înfrânți de Iosua

7 Aceștia sunt regii țării, pe care Iosua și fiii lui Israel i‑au învins în partea de apus a Iordanului, de la Baal‑Gad în Valea Libanului, până la muntele Halak, care se înalță către Seir. Iosua a dat‑o drept moștenire semințiilor lui Israel, potrivit cu părțile alocate fiecăruia,

8 în munte, în zona deluroasă, în Araba, la poalelemunților, în pustie și în Neghev(teritoriul hitiților, amoriților, canaaniților, periziților, hiviților și iebusiților):

9 regele din Ierihon, unul;

regele din Ai, care este lângă Betel, unul;

10 regele din Ierusalim, unul;

regele din Hebron, unul;

11 regele din Iarmut, unul;

regele din Lachiș, unul;

12 regele din Eglon, unul;

regele din Ghezer, unul;

13 regele din Debir, unul;

regele din Gheder, unul;

14 regele din Horma, unul;

regele din Arad, unul;

15 regele din Libna, unul;

regele din Adulam, unul;

16 regele din Makkeda, unul;

regele din Betel, unul;

17 regele din Tapuah, unul;

regele din Hefer, unul;

18 regele din Afek, unul;

regele din Lașaron, unul;

19 regele din Madon, unul;

regele din Hațor, unul;

20 regele din Șimron-Meron, unul;

regele din Acșaf, unul;

21 regele din Taanah, unul;

regele din Meghido, unul;

22 regele din Kedeș, unul;

regele din Iokneam, lângă Carmel, unul;

23 regele din Dor (din Nafot‑Dor), unul;

regele din Goyim, lângă Ghilgal, unul;

24 și regele din Tirța, unul.

În total treizeci și unu de regi.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/12-546ff8d4fb46dfae18408d2b1878df30.mp3?version_id=126—

Porunca împărțirii teritoriului rămas necucerit

1 Iosua îmbătrânise și era înaintat în vârstă. AtunciDomnuli‑a zis: „Tu ești bătrân și înaintat în vârstă, iar teritoriul care nu a fost luat în stăpânire este foarte mare.

2 Aceasta este țara care mai rămâne: toate ținuturile filistenilor și ale gheșuriților

3 (de larâulȘihor, care este în fața Egiptului, până la hotarul Ekronului, înspre nord, teritoriu care este considerat canaanit și care este al celor cinci domnitori filisteni: din Gaza, din Așdod, din Așchelon, din Gat și din Ekron), precum și ale aviților,

4 înspre sud. De asemenea, toate ținuturile canaaniților, de la Meara sidonienilor, până la Afek, spre hotarul cu amoriții,

5 apoi ținutul ghebalițilorși întregul Liban înspre răsărit, de la Baal‑Gad până la poalele muntelui Hermon și până la Lebo-Hamat

6 cu toți locuitorii de pe munte, din Liban până la Misrefot-Maim,adicătoți sidonienii.

Eu îi voi alunga dinaintea fiilor lui Israel. Tu însă împarte acest teritoriu ca moștenire lui Israel, așa cum ți‑am poruncit.

7 Împarte deci țara ca moștenire celor nouă seminții și unei jumătăți a seminției lui Manase.“

Teritoriul împărțit în Transiordania

8 Ceilalți împreună cu rubeniții și gadiții își primiseră moștenirea pe care le‑a dat‑o Moise la răsărit de Iordan, întocmai cum le‑oîmpărțiseMoise, robulDomnului:

9 de la Aroer, care se află pe malul ueduluiArnon și de la cetatea din mijlocul văii, întregul podiș al Medebei, până la Dibon,

10 toate cetățile lui Sihon, regele amoriților, care domnea la Heșbon, până la hotarul fiilor lui Amon,

11 Ghiladul, teritoriul gheșurit și maacatit, tot muntele Hermon și tot Bașanul până la Salca,

12 întregul regat al lui Og, în Bașan, care domnea la Aștarot și la Edrei și care era singurul rămas dintre refaiți. Moise i‑a învins și i‑a alungat.

13 Dar fiii lui Israel nu i‑au alungat pe gheșuriții și pe maacatiții din Gheșur și din Maaca, astfel că ei au locuit în mijlocul lui Israel până în ziua aceasta.

14 Seminția lui Levi nu a primit însă nicio moștenire, deoarece El îi spusese că jertfele mistuite de foc aduseDomnului, Dumnezeul lui Israel, sunt moștenirea ei.

15 Moise dăduse seminției rubeniților, potrivit clanurilor lor,

16 teritoriul de la Aroer, care este pe malul uedului Arnon și de la cetatea din mijlocul văii, întregul podiș de lângă Medeba,

17 Heșbonul cu toate cetățile dimprejurul lui din podiș, Dibon, Bamot-Baal, Bet‑Baal-Meon,

18 Iahaț, Chedemot, Mefaat,

19 Chiriatayim, Sibma, Țeret-Șahar, pe muntele văii,

20 Bet‑Peor, poalelemunteluiPisga, Bet‑Ieșimot,

21 toate cetățile podișului, adică întregul regat al lui Sihon, regele amoriților, care domnea la Heșbon și care fusese învins de Moise, alături de conducătorii Midianului: Evi, Rechem, Țur, Hur și Reba, vasalii lui Sihon, care locuiau în țară.

22 Printre cei care fuseseră uciși cu sabia de fiii lui Israel se afla și Balaam, fiul lui Beor, care practica divinația.

23 Hotarul teritoriului rubeniților era Iordanul. Cetățile și satele acestea erau moștenirea urmașilor lui Ruben, potrivit clanurilor lor.

24 Moise dăduse seminției lui Gad, adică urmașilor lui Gad, potrivit clanurilor lor,

25 un teritoriu care cuprindea Iazerul, toate cetățile Ghiladului, o jumătate din țara fiilor lui Amon până la Aroer, care este față în față cu Raba,

26 de la Heșbon până la Ramat-Mițpa și Betonim și de la Mahanayim până la hotarul Debirului,

27 iar în vale, Bet‑Haram, Bet‑Nimra, Sucot și Țafon, partea care a mai rămas din teritoriul regelui Sihon al Heșbonului, teritoriu care se află în partea de răsărit a Iordanului, având ca hotar Iordanul până la marginea mării Chineret.

28 Cetățile și satele acestea erau moștenirea urmașilor lui Gad, potrivit clanurilor lor.

29 Moise dăduse jumătății seminției lui Manase, adică unei jumătăți dintre urmașii lui Manase, potrivit clanurilor lor,

30 un teritoriu care cuprindea Mahanayimul, întregul Bașan, întregul regat al regelui Og al Bașanului, și toate așezările lui Iair din Bașan – șaizeci de cetăți.

31 Jumătate din Ghilad, Aștarot și Edrei, cetăți ale regatului lui Og din Bașan, fuseseră date urmașilor lui Machir, fiul lui Manase, adică unei jumătăți dintre urmașii lui Machir, potrivit clanurilor lor.

32 Acestea suntteritoriilepe care le dăduse Moise ca moștenire, când era în câmpiile Moabului, de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit de Ierihon.

33 Moise nu a dat însă nicio moștenire seminției lui Levi;Domnul, Dumnezeul lui Israel, este moștenirea lor, căci așa le‑a spus El.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/13-c94e823ee8e9cb8f638897e12f670a77.mp3?version_id=126—